Metode Numerice

Inginerie Electrica an II
2019-2020

Curs 10.
Derivarea numerică
Calculul aproximativ al derivatelor
cu aplicaţii în ingineria electrică

Prof. dr. ing. mat. Dan D. MICU

Dan.Micu@ethm.utcluj.ro

Director – Centrul de Cercetare în Metode Numerice

http://lcmn.utcluj.ro
 În domeniul ingineriei electrice există situaţii practice când este
necesară evaluarea numerică a valorilor derivatelor unor funcţii
pentru care derivarea analitică este complicata sau chiar
imposibilă

 Trebuie ţinut cont că în aplicațiile practice de obicei nu se cunoaşte

expresia analitică a funcţiei care trebuie derivată, ci doar valorile ei în
anumite puncte (determinate experimental sau prin calcule).

 Se doreşte determinarea aproximativă a derivatei în punctele unde

se cunoaşte valoarea funcţiei, cât şi în alte puncte.
Aplicații (selecții):

determinarea distribuţiei de sarcină electrică

determinarea potenţialelor curbelor de sarcină
determinarea consumului de energie pe baza curbelor de sarcină
determinarea valorilor maxime ale puterilor consumate de un receptor
calculul intensităţii câmpurilor electromagnetice.
 1. Derivarea numerică bazată pe polinoame de interpolare

 Pentru simplitate vom considera doar derivata de ordinul I. Se pot aplica tehnici
analoage şi pentru derivate de ordin superior.

 Vom rezolva problema prin interpolare: functia dată tabelar o determinăm prin
interpolare si vom deriva polinomul său de interpolare!!!

 De regulă se aproximează derivatele în punctele x0, x1,…,xn (noduri) în care

valoarea funcţiei este cunoscută, dar se pot utiliza şi pentru alte puncte din intervalul
[a,b]!!!

.
1.1. Derivarea numerică bazată pe polinomul de interpolare Lagrange

Interpolarea lui f s-a făcut prin polinomul de interpolare Lagrange (funcţia este
cunoscută experimental în nodurile x0 şi x1):

Demonstratie 1- pe tabla!!!
f  x 0  h   f x 0 
 Derivata functiei: f ' x  
h

f  x0  h   f  x0  h
f '  x0    f ' '  
h 2

 Pentru valori mici a lui h formula pentru calculul aproximativ al derivatei f’(x) poate
fi utilizata cu o eroare:

x  a , b
h
Er  M, f ' ' x   M
2
Această formulă este cunoscută sub numele de:
formula diferenţelor progresive h>0
formula diferenţelor regresive h<0
Exemplu. Fie funcţia: f x   ln x ; x 0  1.8

Formula diferenţelor progresive pentru aproximarea derivatei în punctul x0 este:

f 1.8  h   f 1.8
f ' 1.8 
h
cu o eroare: h  f ' '   h h
Er    , 1 . 8    1 .8  h
2 21.8 
2 2
2

Valoarea exactă a derivatei f ' x  

1
în punctul x0 este
x
f ' 1.8  0.555
iar limitele erorii sunt destul de apropiate de eroarea de aproximare.
Pentru a obţine formule de derivare generale aproximative se presupun n+1 noduri distincte

x 0 , x1 ,..., x n

într-un interval I şi funcţia f  C n 1 I 

şi conform formulei de interpolare Lagrange de ordin n se obține formula de
aproximare a derivatei pentru n+1 puncte de evaluare

Demonstratie 2- pe tabla!!!

Observaţie: Formula de aproximare a derivatei pentru trei puncte de evaluare: n=2

Formulele pentru cele trei noduri devine foarte utilă dacă ele sunt echidistante!
x j  x 0 ; x1  x 0  h; x 2  x 0  2h
1 3  h
2
f ' x 0     f x 0   2f x1   f x 2   f ' ' '  0 
1
h 2 2  3
1 1  h
2
f ' x1     f x 0   f x 2   f ' ' ' 1 
Analog pentru xj=x1 1
h 2 2  6
1 1  h
2
f ' x 2    f x 0   2f x1   f x 2   f ' ' '  2 
şi pentru xj=x2 3
h 2 2  3

Ţinând cont că x1  x 0  h; x 2  x 0  2h , h  0 formulele se pot exprima astfel:

1 3  h
2
f ' x 0     f x 0   2f x 0  h   f x 0  2h   f ' ' '  0 
1
h 2 2  3
1 1  h
2
f ' x 0  h     f x 0   f x 0  2h   f ' ' ' 1 
1
h 2 2  6
1 1  h
2
f ' x 0  2h    f x 0   2f x 0  h   f x 0  2h   f ' ' '  2 
3
h 2 2  3
Pentru a obţine trei formule pentru aproximarea derivatei în punctul x0 se fac
schimbarile de variabile: x0+h=x0 în a doua relaţie respectiv x0+2h=x0 în a treia relaţie:

h2
f ' x 0  
1
 3f x 0   4f x 0  h   f x 0  2h   f ' ' ' 0 
2h 3
h2
f ' x 0  
1
 f x 0  h   f x 0  h   f ' ' ' 1 
2h 6
h2
f ' x 0  
1
f x 0  2h   4f x 0  h   3f x 0   f ' ' ' 2 
2h 3

Observând că relaţia trei se deduce din prima relaţie punând în loc de h, (-h) vom avea de
fapt doar două formule de aproximare a derivatei:

h2
f ' x 0  
1
 3f x 0   4f x 0  h   f x 0  2h   f ' ' ' 0  x 0   0  x 0  2h
2h 3

h2
f ' x 0  
1
f x 0  h   f x 0  h   f ' ' ' 1  x 0  h  1  x 0  h
2h 6
Exemplu. Fie funcţia: f x   x  e x

cu valorile determinate experimental:

Din f ' x   x  1e x f ' 2.0  22 .1671

Aproximând derivata funcţiei f ' 2.0  cu formula în trei puncte:

h2
1. f ' x 0    3f x 0   4f x 0  h   f x 0  2h   f ' ' ' 0 
1
2h 3
Pentru h=0.1
f ' 2.0  
1
 3f 2.0   4f 2.1  f 2.2  22 .0323
2  0 .1

cu eroarea 1.35  10 1

Pentru h=-0.1
f ' 2.0 
1
 3f 2.0  4f 1.9  f 1.8  22 .0545
2   0.1

cu eroarea 1.13  10 1
 2
2. f ' x 0  
1
f x 0  h   f x 0  h   f ' ' ' 1 
h
2h 6
Pentru h=0.1
f ' 2.0  
1
f 2.1  f 1.9   22 .2287
2  0 .1

cu eroarea  6.16  10 2

Pentru h=0.2
f ' 2.0  
1
f 2.2  f 1.8  22 .4141
2  0 .2
cu eroarea  2.47  10 1
Concluzii

 Deşi erorile în ambele formule sunt de ordinul O(h2) totuşi eroarea în

relaţia a două este aproximativ jumătate din eroarea introdusă de
prima relaţie. Asta pentru că relaţia a doua utilizează date din ambele
părţi a lui x0 şi prima relaţie numai dintr-o parte.

 Funcţia f trebuie evaluată numai în două puncte dacă se utilizează

relaţia a doua, şi dacă se utilizează prima relaţie funcţia trebuie
evaluată în trei puncte.

 Aproximarea derivatei utilizând prima formulă se utilizează în

apropierea capetelor intervalului pentru că informaţiile referitoare la f
în afara intervalului nu sunt cunoscute.
 1.2. Derivarea numerică bazată pe polinomul de interpolare Newton
Se consideră o funcţie reală y = f(x) : [a, b ]   . Se cere să se determine o
altă funcţie g(x), având o expresie relativ simplă, care să aproximeze cât mai
bine funcţia f(x) în intervalul considerat (pentru x[a, b]).
 expresia analitică a funcţiei f(x) este cunoscută, dar de formă relativ
complicată, utilizarea ei în calculele practice fiind incomodă
 expresia analitică a funcţiei f(x) nu este cunoscută, ea fiind definită
printr-un anumit număr de “puncte”, determinate experimental (inginerie
electrica/energetica)
Cele n+1 puncte cunoscute fiind definite de perechile de valori date în
.
tabelul rezultat din măsurători experimentale - echidistante

x i 1  x i  h , i  0,1,2,,n  1

( x i, y i ) , y i  f( xi ) , i  0,1,2,,n x0 = a , xn = b
Se utilizează polinomul de interpolare Newton Nn(x), de grad n determinat de
numărul de puncte în care se cunoaşte valoarea funcţiei f(x), pentru care
coeficienţii ai , rezultă din condiţia: polinomul de interpolare “trece prin
punctele date”
( x i, y i )N , ( x ) yi y f
(x ) , i  0,1,2,,n
n i i fi ( x i )

N n x   a 0  a1 x  x 0   a 2 x  x 0 x  x1   ...  a n x  x 0 x  x1 ...x  x n 1 

Demonstratia pe tabla 3 – Polinomul Newton cu diferente divizate

N n x   f x 0   x  x 0 f x 0 , x 1   x  x 0 x  x 1 f x 0 , x 1 , x 2   ...  x  x 0 ...x  x n 1 f x 0 ,..., x n 

  
 
1  x  f  x  R 0  x  f  x  R1  x 
N  
N 2 x 

R n x   x  x 0 ...x  x n f x , x 0 , x1 ,..., x n  Eroarea – restul în metoda de interpolare Newton

Se notează:

Diferenţele divizate de ordinul 0 pe un nod f x 0   f x 0 

Diferenţele divizate de ordinul 1 pe două noduri:

f x1   f x 0  f x1  f x 0 
f x 0 , x1    
x1  x 0 x1  x 0 x 0  x1
f x1 , x 2   f x 0 , x1 
Diferenţele divizate de ordinul 2 pe trei noduri: f x 0 , x1 , x 2  
x2  x0

f x 2  f x1  f x 0 
f x 0 , x1 , x 2    
x 2  x 0 x 2  x1  x1  x 0 x1  x 2  x 0  x1 x 0  x 2 
Diferenţele divizate de ordinul n pe n+1 noduri:

f x i 
. n
f x 0 , x 1 ,..., x n   
i 0 x i  x 0 x i  x1 ...x i  x n 
Proprietăţi:
f x1  f x 0 
f x 0 , x1   f x1 , x 0  f x 0 , x1   
x1  x 0 x 0  x1
f x 2  f x1  f x 0 
f x 0 , x1 , x 2    
x 2  x 0 x 2  x1  x1  x 0 x1  x 2  x 0  x1 x 0  x 2 
n
f x i 
f x 0 , x 1 ,..., x n   
i 0 x i  x 0 x i  x1 ...x i  x n 
Polinomul construit este polinomul de gradul 2 de interpolare sub forma Newton cu diferenţe
divizate considerând nodul x2 nod intermediar:

N 2 x   f x 0   x  x 0 f x 0 , x1   x  x 0 x  x1 f x 2 , x 0 , x1 
   
N1  x   f  x   R 0  x   f  x  R1 x 

N n x   f x 0   x  x 0 f x 0 , x 1   x  x 0 x  x 1 f x 0 , x 1 , x 2   ...  x  x 0 ...x  x n 1 f x 0 ,..., x n 

  
 
1  x  f  x  R 0  x  f  x  R1  x 
N  
N 2 x 

R n x   x  x 0 ...x  x n f x , x 0 , x1 ,..., x n 
Exemplu: Se cunosc valorile funcţiei în punctele

f 0  5, f 1  1, f 3  25, f 4  55

Să se calculeze valoarea funcţiei în 0.5 utilizând un polinom de interpolare Newton de gradul I.

N1 x   f x 0   x  x 0   f x 0 , x1  N1 0.5  5  0.5  0  6  2

R 1 x   x  x 0 x  x1   f x , x 0 , x1  R1 0.5  0.5  00.5  1  2  0.5

Exemplu:
Să se scrie polinomul de interpolare Newton cu diferenţe divizate de gradul II pentru funcţia
f x   sin x  şi nodurile
1 1
x 0  0, x1  , x 2 
6 2

x 2
. Nn ( x) : 7  3x
2
Exemplu:
Să se scrie polinomul de interpolare Newton cu diferenţe divizate de gradul II pentru funcţia
f x   sin x  şi nodurile x 0  0, x1  , x 2 
1 1
6 2

.
Interpolarea lui f (x) s-a făcut prin polinomul Newton cu diferenţe divizate:

f x   N n x   R n x  f x   N n x 

N n ( x )  f x 0   f x 0 , x1 ( x  x 0 )  f x 0 , x1 , x 2 ( x  x 0 )( x  x1 )  ...
 f x 0 , x1 ,..., x n ( x  x 0 )( x  x1 )...(x  x n 1 )

Dacă derivăm succesiv şi ne limităm la primii termeni avem:

f ' ( x )  N 'n x   f x 0 , x1   f x 0 , x1 , x 2  2 x  ( x 0  x1 ) 

 f x 0 , x1 , x 2 , x 3  3x 2  2( x 0  x1  x 2 ) x  ( x 0 x1  x1x 2  x 0 x 2 )  ...
f ' ' ( x )  N ' 'n x   f x 0 , x1 , x 2  2  f x 0 , x1 , x 2 , x 3  6 x  2( x 0  x1  x 2 )  ...
 Restul în formula de interpolare Newton

f  n 1   f n 1  
R n x   x  x 0 x  x1 ...x  x n    w x 
n  1! n  1!

df x  dN n x  dR n x  dR n x  f  n  2  1  f n 1  2 
    w x   w
dx dx dx dx n  1! n  1!

1  1 x ;  2   2 x  puncte intermediare necunoscute a  1 ,  2  b

Derivata funcţiei va fi:
df x  f  n  2  1  f  n 1  2 
f ' x    N ' n x    w x    w ' x 
dx n  1!
 
n  1! 
Eroarea  restul
Dacă se face schimbarea de variabilă x=z în funcţie de poziţia lui z printre noduri vom
avea diferite forme ale erorii.
1. Dacă aproximarea funcţiei f se face cu un polinom de gradul I: n=1

N1 x   f x 0   x  x 0 f x 0 , x1  N '1 x   f x 0 , x1 

f x1   f x 0 
Deci derivata funcţiei va fi: f ' x   N '1 x   f x 0 , x1  
x1  x 0
Caz I. z  x 0 f z  h   f z 
  x1  h  z  f ' z  
h  x 1  x 0 h

Eroarea I   f ' '  2   h  Oh 

1
2

f z  h   f z  h 
Caz II.
 x 0  z  x1  x1  z  h
    f ' z  
 h  z  x 0 x 0  z  h 2h

 
Eroarea II   f ' ' ' 1   h 2  O h 2
1
6
2. Dacă aproximarea funcţiei f se face cu un polinom de gradul II: n=2

N 2 x   f x 0   x  x 0 f x 0 , x1   x  x 0 x  x1 f x 0 , x1 , x 2 

f x 2   2f x1   f x 0 
f ' '  x   N ' ' 2 x  
h2
Într-un punct în care se fac şi măsurătorile (se cunoaşte valoarea funcţiei) derivata de
ordin II funcţiei în acel punct va fi:
Caz I. z  x x  z  h f z  2h   2f z  h   f z 
  f ' ' z  
0 1

h  x 1  z  x 2  z  2 h h2
Eroarea I  O h 2 
Caz II. z  x 0  x1  z  h f z  h   2f z  h   f z 
    f ' ' z  
 h  z  x 1  2
x  z  h h 2

Eroarea II  Oh 2 

Cu ajutorul polinoamelor de aproximare se pot calcula derivatele

unei funcţii definite numeric şi în puncte situate între nodurile în
care se cunosc valorile funcţiei. Precizia cea mai bună se obţine însă
în punctele din apropierea mijlocului intervalului.
 2. Derivarea numerică utilizând dezvoltarea în serie Taylor

Metoda permite aproximarea valorilor derivatelor funcţiei în punctele

x i  a , b , i  1, n
în care valoarea funcţiei f este cunoscută. Se consideră cele n+1 puncte echidistante,
xi 1  xi  h

adică pasul de discretizare este h  x i 1  x i

Pornind de la dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei f (x) în jurul punctului xi şi

neglijând termenii care urmează după cel care conţine derivata de ordin II (f admite
derivate cel puţin până la ordinul 3)

Demonstratie 4- pe tabla!
Observatii:
1. Eroarea se micşorează odată cu reducerea pasului h adică a diferenţei dintre abscisele
a două noduri consecutive, dar totuşi prin micşorarea distanţei h poate duce şi la
reducerea diferenţei
f x i 1   f x i 1 
ceea ce ar putea duce la creşterea erorii de rotunjire.
2. Dacă nodurile nu sunt echidistante adică: x i 1  x i  h,   1

f ' (x i ) 
1
f ( x i 1 )  f ( x i 1 )
(  1) h

f ' ' (x i ) 
1 2
f ( x i 1 )  (1  )f ( x i )  f ( x i 1 )
h  (  1)
2

3. Pentru derivatele de ordin mai mare decât 2 se procedează asemănător, calculele fiind
mai complicate. De exemplu pentru ordinul 3 se reţine în dezvoltarea Taylor încă un
termen şi se obţine:

f ( x i 2 )  2f ( x i1 )  2f ( x i1 )  f ( x i2 )

f ' ' ' (x i ) 
2h 3
Concluzii

Se observă că toate relaţiile conţin puncte aflate de ambele părţi ale lui xi, fiind relatii
centrale. Se pot deduce şi relaţii unilaterale care utilizează puncte aflate numai de o
parte sau alta a lui xi dar sunt mai puţin precise decât cele centrale.

Derivarea numerică poate genera erori destul de mari datorită imposibilităţii

reducerii pasului de discretizare h sub o anumită valoare limită, determinată bineînţeles
şi de erorile de rotunjire.

Dar cu toate acestea formulele de derivare numerică sunt foarte utile pentru
deducerea unor metode numerice de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale ordinare şi
ecuaţiilor cu derivate parţiale.

Se pot folosi şi alte procedee de aproximare: Hermite, spline, metoda celor mai mici
pătrate (Master – Complemente de matematici)
APLICATII
Sa se determine numeric campul electric pe suprafata unui cilindru, dupa o directie in situatia in care s e
cunoaste expresia analitica a fluxului electric care strabate s uprafata si coordonatele cilindrice care o
definesc.
Date num erice:

-- raza cilindrului: r : 5 cm  : 2

-- inaltimea cilindrului: ab : 6 cm a : 0 b : 6 cm

-- campul s calar flux electric:

12 2 
 ( x y  z) : 10  x  z  3x  y  3
z
Wb

(coordonatele cilindrice cunoscute: r, , z=ab)

 A. Avand data o forma analitica pentru fluxul electric, s e poate determina campul
electric care produce acel flux prin derivare numerica dupa directia z, cand valorile x si
y ale s uprafetei si, implicit, ale campului de flux sunt im pus e de raza cilindrului , r, si
unghiul  din coordonatele cilindrice.
-- fluxul electric  el -- campul electric (camp vectorial) Ev

-- elementul de suprafata s cris in coordonate cilindrice dS r   dz

B. Formula matem atica care sta la baza rezolvarii problemei se exprima

prin teorem a lui Gauss :


 el  E dS (se aplica operatorul de derivare)
 v


d 1 d
Ev  el (care devine) Ev   el
dS r  dz

-- dependenta variabilelor x s i y de coordonatele cilindrice

x : r cos    y : r sin   
 Pentru rezolvarea problem ei s e alege o m etoda numerica de derivare utilizand
dezvoltarea in s erie Taylor. Aceasta metoda aproxim eaza valorile derivatelor
functiei intr-un sir de puncte in care valoarea functiei este cunoscuta.

-- sirul de puncte in care se evalueaza derivata se defineste in felul urmator:

m' : 50 (numarul de elemente din s ir) i : 0  m'  1 (numarul de iteratii)

a : 0 b : 6 (limitele intervalului din care face parte s irul)

ba
h : h  0.12 (pasul sirului, distanta dintre doua valori consecutive)
m'

z : a z : b (valorile initiala si finala ale s irului)

0 m'

z : z  h (relatia generala intre elementele sirului)

i 1 i
Observatie: Derivarea num erica prin aceasta metoda poate conduce la erori
semnificative, in anumite conditii, datorita im pos ibilitatii reducerii pas ului h s ub
o anum ita valoare limita.

-- functia m atem atica de derivat, dupa modelul completat este urmatoarea:

 ( x y  z)
f ( z) :
r 
-- iar derivarea num erica are loc in cadrul form ulei deduse din seria Taylor:

      
f zf zi1 f z f zi 1
i 1 i 1

f'( zf'(iz) :
i) :
2h 2h
 0 0 
-- vers orul directiei cam pului electric dupa axa z:  
rz : rz 0: 0
  
 1 1 

-- identificarea com pleta a punctelor in care se analizeaza campul electric,

dupa axa z se face tinand cont de param etrii r si :

r5 cm  : x 5 cm y : r sin    y  2.169 cm
7
-- expresia cam pului electric scrisa vectorial dupa directia z:
Ez ( z i) : f'( z i)  rz

-- punctele sirului considerat in care s e doreste aflarea cam pului (derivatei

numerice):

z ( z  i) (echivalenta)
i
 0 
Ez ( z  18)    V
z  2.16 mm 0
18   m
 0.003422280488564

(valoarea campului electric)

Observatie: Metoda num erica expusa, pentru problema de fata se dovedeste

eficace la un numar restrans de argumente ale functiei, adica pentru o valoare
lim itata de coordonate z pentru care s e doreste cunoas terea m arim ii campului
electric.
 D. In continuare, s e va apela operatorul predefinit de derivare din utilitarul
Mathcad. Dupa aplicarea acestuia functiei, la valorile cam pului electric se ajunge
prin inlocuirea coordonatei z cu punctele de interes.
d
z : 2.16 mm f'f'((zz)) :
: f ( z) f'( z)  0.028
dz
-- valoarea cam pului electric calculata in acest fel: Ez ( z) : f'( z)  rz

 0 
Ez ( z)    V
0
  m
 0.028376055249965
E. Raportarea celor doua valori obtinute, prin metoda num erica, respectiv prin
functia definita in toolbox-ul Mathcad, evidentiaza acuratetea metodei numerice.
Problema, prin referirea m etodei numerice, face pos ibila exprimarea valorilor
campului electric la suprafata de separatie a doua medii, dupa directia
tangentiala.
Prin alegerea corespunzatoare a valorilor r,  si z se poate acoperi intreg
domeniul suprafetei cilindrului, ceea ce inseamna determinarea valorilor
campului electric pe toata suprafata considerata.
Un acumulator cu tensiune electrom otoare s i rezistenta interna date alimenteaza
"n" rezistente egale, R. Cate rezistente R trebuie legate in serie si cate in paralel
pentru ca in grupul de "n" rezistente astfel montate sa se dezvolte puterea
maxim a?

n : 150 R : 20  Ri : 30  Ue : 100 V

A. Puterea maxima obtinuta in rezis toare se determina efectuand derivata

expres iei puterii dupa rezistenta echivalenta a circuitului de disipare. Matematic,
in punctul in care derivata s e anuleaza, exista un maxim pentru puterea disipata.
B. Expresia analitica a puterii disipate are urmatoarea forma:

2
P n  R Ip Ip --> curentul printr-un grup de rezistente
conectate in serie.

--> se noteaza cu n s numarul de rezistente legate in s erie si cu n p

numarul de grupuri serie legate in paralel.
--> prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff pe unul din noduri si pe un ochi se
deduce formula curentului electric printr-un grup de rezis tente conectate in
serie in functie de curentul electric total debitat de acumulator:

I  n p  Ip 0 I Ri  n s  R  Ip Ue

--> dupa inlocuiri in formule se ajunge la expres ia finala a puterii electrice

debitate pe circuitul rezistiv:
2
ns Ue ns
P  R x --> notatie a raportului de numere
np 2 np intregi;
 ns 
 Ri   R 
 np
 Rech x R --> rezistenta echivalenta a
circuitului din rezistente R;

--> as adar, puterea electrica poate fi considerata ca o functie cu variabila

rezistenta echivalenta direct dependenta de raportul x:

2
Ue
P( x) : x R 
 Ri  x R  2
 C. In vederea s olutionarii problemei, se cons idera o m etoda numerica pentru
derivare, care foloseste aproximarea derivatei de ordinul I a functiei putere
electrica cu o formula recurenta dupa 4 puncte vecine, cunoscute prin
calcularea valorilor functiei intr-un set de noduri, care s e atribuie a fi chiar
valorile raportului x. Pentru aceas ta s e alege un interval posibil de s ituare
a raportului, devenit variabila, x, un numar de noduri de calcul s i o formula de
salt in noduri:

a : 0 b : 5 --> capetele intervalului de s ituare pentru x;

2
N : 10 i : 0  N --> num arul de noduri de calcul;
ba
h : x : a  h  i --> form ula de s alt in noduri dupa pasul h calculat;
2 N i
 --> formula de aproximare a derivatei:

Dv : for n  1  N  1
i

P x  h  8 P x 
h
 8 P x 
h
x
P( x) =>
i   i 
2  i   P xi  h 
2
A 
i 6 h
A
i

--> se reprezinta grafic ajus tat la intervalul de interes valorile calculate cu form ula
de aproxim are a derivatei puterii:
 --> cu optiunea Trace x-y din paleta grafica a utilitarului Mathcad s e citeste
valoarea x in care derivata s e anuleaza:

x : 1.5

D. Utilitarul Mathcad ofera un operator pentru derivarea functiilor analitice, care

va fi folosit in continuare spre a s e evalua pos ibilele erori introduse de efectuarea
derivarii numerice.


DP( x) : P( x) si reprezentarea grafica:
x

--> citirea graficului cu optiunea indicata ofera aceeasi informatie, adica x : 1.5
Ramane de rezolvat sis temul de doua ecuatii cu doua necunos cute cu blocul
Given - Find indicat intr-o problem a anterioara:

n s : 1 n p : 1

Given
ns np n

ns
x
np

 n s   n s   15 
: Find  n s  n p    --> solutia problemei
 np   n p   10 
   
E. Se propune o varianta grafic-num erica pentru stabilirea configuratiei de
montare a rezis tentelor intr-un circuit, as tfel incat puterea sa fie m axim a, fara
a s e continua m ers ul analitic al rezolvarii, pornit in paragraful B, dedicat
modelului matematic al problem ei. Varianta se justifica din punct de vedere
al expresivitatii num erice directe a rezultatului.
 Reprezentarea grafica a gradientului

Introducem functia f(x,y): f ( x y ) : 2 sin ( x) 2 cos ( y  2)

Introducem valorile de capat (punctele finale) pentru x si y:

xmin : 2 xmax : 2 y min : 4 y max : 4

Introducem numarul valorilor lui x, y in sir: xn : 20 y n : 20

Gradientul functiei:
xmax  xmin
 d f ( x y )  xind : xmin  i
  i : 0  xn  1 i xn  1
grad ( x y ) :  dx 
d  y max  y min
 dy f ( x y )  j : 0  y n  1 yind : y min  j
  j yn  1
V
i j 
: grad xind  yind
i 
j
\\ s e stocheaza intr-o m atrice valorile gradientului
in punctele de calcul ale functiei;

M
i j  i j0
: V N
i j  i j1
: V F
i j 
: f xind  yind
i 
j

F
( M  N)
Campul vectorial: Reprezentarea grafica pe suprafata:
 Jacobianul unei functii ve ctoriale

 x z  2y 
 2 
Fie o functie vectoriala de valori x, y s i z: A ( x y  z) :  y  x 
 3 
 2 x  y 

 0   0   0  T

  tr A ( x y  z)     T d  
 tr A ( x y  z)    
d   T d   T
 tr A ( x y  z) 
 dx dy dz 
    1   1  1 
J( A  x y  z) :   tr A ( x y  z)   
d T d  
 tr A ( x y  z)
T    d  
  tr A ( x y  z)
T 
 
 dx dy dz 
    2   2   2  
  tr A ( x y  z)     tr A ( x y  z)     tr A ( x y  z)    
d T d   T d   T
 dx dy dz 

Jdet ( A  x y  z) : J( A  x y  z) \\ determinantul matricei jacobian;

 Evaluare s imbolica din paleta Evaluation

 z 1 6 x2 y 
 
J( A  x y  z)  
2 2 y 2 x 
3
 
x 0 0 

 3 2 2
Jdet ( A  x y  z)  x 2 x  12 x  y 
Evaluare numerica

 2 1 18 
J( A  1  3  2)   2 6 2 
 
1 0 0 

Jdet ( A  1  3  2)  110
 Evaluarea numerica a derivatelor
unei functii intr-un punct

Introducem functia pe care dorim sa o derivam:

3 2 2
f ( x) : x ln( x)  3 x  cos ( x)

Evaluarea s imbolica a derivatei din paleta Evaluation:

d 2 2
f ( x)  3 x ln( x)  x  6 x  2 cos ( x) sin( x)
dx
n
d
n : 3 f ( x)  6 ln( x)  11  8 cos ( x) sin( x)
n
dx
Punctul in care calculam derivata: x : 4

Derivata de ordin n:
Prima derivata:
n
d
d n : 3 f ( x)  23.275
f ( x)  105.553 n
dx dx

Dupa copierea functiei de derivat, prin selectarea variabilei in functie de care

se face derivarea, daca se trece in m eniul Symbolics-Variable-Differentiate
se genereaza expresia derivatei:

3 2 2
x ln( x)  3 x  cos ( x) by differentiation

2 2
3 x ln( x)  x  6 x  2 cos ( x) sin( x)
 4 2
Fie functia: f ( x) : 3 x  x  x  1 sa se evalueze derivatele
in punctele (ca un sir):
d
n : 1  5 D( f  w) : f ( w) f(n)  D( f  n ) 
dw
6 15
3 55 101
D( f  w)  12 w  2 w  1
256 331
789 777
1.906·10 3 1.511·10 3
Introducem punctele in care dorim calculul ca s i co mponentele unui vector :
 i 
 
 3  2i 
 sin  3  
 2  
v :  e 
 0.123 
 
T
 
 ln e  3
v  ( i 3  2i 0 535.492 0.123 3 1.123 )  
 1.123 
n : 0  rows ( v )  1 rows ( v )  7

 n 
f v 
D fv
n 
3+1i 1-10i
-348+374i -101+556i
1 1
2.467·10 11 1.843·10 9
1.139 1.268
256 331
8.155 20.241
 Daca avem o functie de doua variabile si dorim calcularea derivatei partiale:

3
f ( u  w) : 2 u  w  5 sin ( u )  cos ( 2 w)

d d
Du( f  u  w) : f ( u  w) Dw ( f  u  w) : f ( u  w)
du dw
2
Du( f  u  w)  6 u  w  5 cos ( u )  cos ( 2 w)
3
Dw ( f  u  w)  2 u  10 sin ( u )  sin ( 2 w)

u : 1  2 w : 4  5 Du( f  u  w)  Dw ( f  u  w) 
23.607 -6.325
96.303 7.004
27.733 6.578
121.746 20.947
 2 3 3
Consideram o functie scalara: f ( x y  z) : x y  x  z  3 y  z
 2 x2 y 3 
 
Introducem o functie sub forma unui vector: A ( x y  z) :  y 2 z 
 
 4 2
 3 x  z 
Dorim calcularea s imbolica si numerica a gradientului, divergentei si rotorului.

 d f ( x'  y'  z') 

 dx' 
 
Gradientul: Grad( f  x'  y'  z') :  
d
f ( x'  y'  z')
 dy' 
 
 d f ( x'  y'  z') 
 dz' 
  y'  2 x' z'3 
 
Evaluare simbolica: Grad( f  x'  y'  z')   x'  9 y'2 z' 
 
 2 2 3
 3 x'  z'  3 y' 

 257 
Evaluare numerica: Grad( f  2  1  4)   34  Daca Grad  ,
 
 189  atunci Div  · A .

 0   1   
Div( A  x'  y'  z') :    tr A ( x'  y'  z')      tr A ( x'  y'  z')      
d   T d   T
  dx' dy'  
 d   2 
  tr A ( x'  y'  z')  
T

 d z' 

3 4
Evaluare simbolica: Div( A  x'  y'  z')  4 x' y'  2 y' z'  6 x'  z'

Evaluare numerica: Div( A  2  1  4)  384

Daca Grad  , atunci Curl   A . (rotor)

 2   1  
  tr A ( x'  y'  z')      tr A ( x'  y'  z')    
d   T d   T

 dy' dz' 
    0   2  
Curl( A  x'  y'  z') :   tr A ( x'  y'  z')      tr A ( x'  y'  z')    
d T d   T

 dz' dx' 
    1   0  
  tr A ( x'  y'  z')      tr A ( x'  y'  z')    
d T d   T
 dx' dy' 

 y'2 
 
Evaluare simbolica: Curl( A  x'  y'  z')   12 x'3 z'2 
 
 2 2 
  6 x'  y' 

 4 
Evaluare numerica: Curl( A  2  2  3)   864 
 
 96 
 
 2 x'2 y'3 x' y'  x'2 z'3  3 y'3 z'
  
B( x'  y'  z') : f ( x'  y'  z')  A ( x'  y'  z') 
B( x'  y'  z')   y'2 z' x' y'  x'2 z'3  3 y'3 z'

 
 4 2
 3 x'  z' 
 x' y'  x'
2 3
 z'  3 y'
3  
 z'
 x'3 z'4 y' 
 
fA ( x'  y'  z') :  y'3 x'2 z'3  2 4 2 2 3 4 2 2
  Div( fA  x'  y'  z')  3 x'  z'  y'  3 y'  x'  z'  6 x'  y'  z'
 4 2 3
 2 x'  y'  z' 
 4 x'4 y' z'3  3 y'3 x'2 z'2 
 
Curl( fA  x'  y'  z')   4 x'3 z'3 y'  8 x'3 y'2 z'3 
 
 3 3 3 4 
  2 y'  x' z'  x'  z' 