Curs 7

Punţi de curent alternativ

Punțile de curent alternativ servesc la determinarea parametrilor de circuit R, L,
C, dar există și punți care masoară direct impedanța pe componente (R, X), sau în modul
și fază (│Z│,φ).
De asemenea, se mai utilizează pentru măsurarea frecvențelor, a puterilor, a unor
mărimi neelectrice prin intermediul diverselor traductoare etc.
I1 A I4
IIN
Z1 Z4
C D
IN
Z2 Z3
I2 I3
B

~
Z 1 = Z1e jϕ1
Z 2 = Z 2 e jϕ 2
Z 3 = Z 3 e jϕ 3
Z 4 = Z 4 e jϕ 4
IN  indicator de nul (c.a.)

Z  impedanţa

φ  defazajul dintre tensiune si curent

Puntea echilibrată: IIN=0, UAB=0 

 Z1I1 = Z 2 I 2

 Z4I4 = Z3I3 ⇔
I = I ; I = I
 1 4 2 3

Condiţia de echilibru:

Z1 Z 2
= ⇔ Z1Z 3 = Z 2 Z 4
Z4 Z3

Z 1 Z 3 e j (ϕ1 +ϕ3 ) = Z 2 Z 4 e j (ϕ 2 +ϕ 4 )
 Relaţia de echilibru devine:
 Z1 Z 3 = Z 2 Z 4
 (7.1.)
ϕ1 + ϕ3 = ϕ 2 + ϕ 4
dacă:
Z 1 = R1 + jX 1
Z 2 = R2 + jX 2
Z 3 = R3 + jX 3
Z 4 = R4 + jX 4
R  rezistenţa (partea reală)

X  reactanţa (partea imaginară)

atunci condiţia de echilibru devine:

(R1 + jX 1 )(R3 + jX 3 ) = (R2 + jX 2 )(R4 + jX 4 )

R1 R3 − X 1 X 3 + j (R1 X 3 + R3 X 1 ) = R2 R4 − X 2 X 4 + j (R2 X 4 + R4 X 2 )

 R1 R3 − X 1 X 3 = R2 R4 − X 2 X 4

 (7.2.)
R X + R X = R X + R X
 1 3 3 1 2 4 4 2

Observaţii:

 pentru echilibrarea punţii trebuie îndeplinite două condiţii (7.1. sau 7.2.), deci este
necesară reglarea a doi parametri variabili ai punţii pentru a determina cele două
necunoscute: rezistenţa şi reactanţa impedanţei necunoscute. De obicei, un element
trebuie să fie rezistiv, iar altul reactiv (reglaj de amplitudine și de fază).

 condiţia referitoare la argumente ϕ1 + ϕ 3 = ϕ 2 + ϕ 4 arată sugestiv cum trebuie

alcătuită o punte, pentru a putea fi echilibrată:

Lx R4 Lx R4

R3 R2 C3
C2

IMPOSIBIL de echilibrat POSIBIL de echilibrat

  dificultatea obţinerii practice a echilibrului punţii de c.a constă în faptul că după
realizarea uneia dintre condiţiile de echilibru, este necesară îndeplinirea şi celei de-a
doua, fără a o strica pe prima. Aşadar, pentru ca puntea de c.a. să fie rapid convergentă,
este necesar ca cele două elemente variabile să asigure satisfacerea independentă a
condiţiilor de echilibru (cazul ideal este atunci când cele două elemente variabile sunt X
pure sau R pure).

 sensibilitatea este maximă cand impedanțele din brațele punții sunt de același tip

 într-o punte de c.a , dacă din elementele sale se variază unul singur, atunci locul
geometric (în planul complex) al vârfului fazorului tensiunii de echilibru UAB este un
cerc.

Teorema de convergenţă

Echilibrarea prin reglaje succesive ale celor două elemente variabile face ca vârful
vectorului UAB să descrie segmente de cerc; dacă aceste segmente sunt din ce în ce mai
mici, procesul conduce efectiv la echilibrarea punţii (se spune că puntea este
convergentă).
j

B1

B2
M
B3 A1
γ A2
A3

γ  unghi de convergenţă (optim γ = 90 0 )

M  locul geometric iniţial al vectorului UAB

A1, A2, A3  puncte succesive de minim ale valorii UAB la reglarea unuia din
elementele variabile ale punţii

B1, B2, B3  puncte succesive de minim ale UAB la reglarea celuilalt parametru
variabil

Exemple de punţi: Maxwell, Wien, Wien-Robinson

  puntea Maxwell (pentru măsurarea inductivităţilor):

 deoarece inductivităţile variabile şi precise sunt greu de realizat, această configuraţie

permite echilibrarea cu condensatoare şi rezistoare variabile

Lx Rx R2
IN
R3

R4

C3
~
La echilibru UAB=0, rezultă:
1
R3 ⋅
j ωC 3
R 4 R 2 = ( R x + j ωL x ) ⋅ ⇔
1
R3 +
j ωC 3

R3
R 4 R 2 = ( R x + j ωL x ) ⋅
1 + jωR3 C 3
Condiţia de echilibru:

R4 R2 + jωR2 R3 R4 C 3 = R x R3 + jωL x R3 ⇒

 R2 R4 = R x R3
⇒  ⇒
 R2 R3 R4 C 3 = L x R3

R2 R4
Rx =
R3

L x = R2 R4 C 3

 pentru echilibrarea precisă a punţii se pot alege un număr de cupluri de variabile:

(C3,R3); (R3,R4)
 puntea Wien (pentru măsurarea condensatoarelor cu pierderi mici în dielectric)

Rx Cx C2

R2
IN
R4 R3

C2 – condensator etalon

La echilibru UAB=0, rezultă:

1 1 + 𝑗𝑗𝑗𝑗𝑅𝑅𝑥𝑥 𝐶𝐶𝑥𝑥
𝑍𝑍𝑥𝑥 = 𝑅𝑅𝑥𝑥 + =
𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶𝑥𝑥 𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶𝑥𝑥

1 1 + 𝑗𝑗𝑗𝑗𝑅𝑅2 𝐶𝐶2
𝑍𝑍2 = 𝑅𝑅2 + =
𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶2 𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶2

1 + 𝑗𝑗𝑗𝑗𝑅𝑅𝑥𝑥 𝐶𝐶𝑥𝑥 1 + 𝑗𝑗𝑗𝑗𝑅𝑅2 𝐶𝐶2

𝑅𝑅3 = 𝑅𝑅4
𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶𝑥𝑥 𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶2

𝑅𝑅4 𝑅𝑅3
𝑅𝑅𝑥𝑥 = 𝑅𝑅 𝐶𝐶𝑥𝑥 = 𝐶𝐶
𝑅𝑅3 2 𝑅𝑅4 2

 pentru echilibrarea precisă a punţii se pot alege cuplurile variabile: (R3,R4);

(C2,R2), (R2, R3).

 condițiile de echilibru sunt independente de frecvență

  puntea Wien-Robinson (pentru măsurarea frecvențelor)

C1

R1 C2

R2
IN
R4 R3

~Ua, fx

C1, C2 – condensatoare etalon variabile

La echilibru UAB=0, rezultă:

1
𝑅𝑅1 𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶 𝑅𝑅1
1
𝑍𝑍1 = =
1 𝑗𝑗𝑗𝑗𝑅𝑅1 𝐶𝐶1 + 1
𝑅𝑅1 + 𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶
1

1
𝑍𝑍2 = 𝑅𝑅2 +
𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶2

𝑅𝑅1 1
↔ 𝑅𝑅3 = (𝑅𝑅2 + )𝑅𝑅
𝑗𝑗𝑗𝑗𝑅𝑅1 𝐶𝐶1 + 1 𝑗𝑗𝑗𝑗𝐶𝐶2 4

𝑅𝑅3 𝑅𝑅2 𝐶𝐶1

→ = +
𝑅𝑅4 𝑅𝑅1 𝐶𝐶2

1
→ 𝐶𝐶1 𝐶𝐶2 𝑅𝑅1 𝑅𝑅2 𝜔𝜔2 = 1 → 𝑓𝑓𝑥𝑥 =
2𝜋𝜋�𝐶𝐶1 𝐶𝐶2 𝑅𝑅1 𝑅𝑅2

Dacă alegem C1=C2=C (constant), R1=R2=R (variabil) și R3=2R4, este îndeplinită

prima condiție de echilibru, iar din a doua condiție putem calcula frecvența tensiunii de
alimentare a punții:
1
𝑓𝑓𝑥𝑥 =
2𝜋𝜋𝜋𝜋𝜋𝜋