Curs 9

9.1. Osciloscopul catodic – completări de laborator

Osciloscop ≡ voltmetru cu imagine

Voltmetrul (analogic sau numeric)  ac indicator sau afişaj numeric
Osciloscopul  ecran  variaţia semnalelor este reprezentată grafic
Evoluţia semnalelor în timp se pune în evidenţă numai cu osciloscopul.

Clasificări:
 după banda de frecvenţă:
 în timp real: f = 0...100MHz
 cu eşantionare: f = 10...20GHz
 după durata imaginii pe ecran:
 cu persistenţă fixă (osciloscoape clasice)
 cu persistenţă variabilă
 cu memorie  analogică
 numerică  fără microprocesor
 cu microprocesor
 după numărul de semnale ce pot fi vizualizate simultan
 monocanal
 multicanal (cu 2 sau mai multe canale)

Baza de timp BT a osciloscopului catodic

Regimul cel mai utilizat la un osciloscop: y(t), adică reprezentarea semnalului pe axa
Y după evoluţia lui în timp.
Semnalul bază de timp = ”dinte de fierăstrău”:
uB

um

t
td ti tp

t’B

td  durata cursei directe  spotul de e- baleiază ecranul, de la stânga la dreapta, cu

viteză constantă
ti  durata cursei inverse  întoarcerea spotului (în realitate este stins)
tp  durata pauzei  fascicolul de e- este blocat în stânga
um  este o valoare constantă pentru un osciloscop dat
 Modul de lucru NORMAL (DECLANŞAT)
Baza de timp va fi declanşată de un semnal din exteriorul osciloscopului. Regula este:
nu avem semnal de declanşare  nu avem trasă (imagine) pe osciloscop.
Circuitul de declanşare asigură o imagine stabilă a semnalului, BT fiind declanşată
într-un singur punct bine determinat.

Sursă de
declanşare Circuit de Control bază
declanşare de timp BT

NIVEL PANTA HOLD-OFF

(+,-)

NIVEL

Semnal intrare

DECLANŞARE

Semnal
BAZĂ de
TIMP

Cursă directă
Pauză
Cursă HOLD-OFF
inversă

Sursa de declanşare  Semnalul de intrare de vizualizat (INT)

 Semnalul exterior, altul decât cel de intrare (EXT)
 Linia (reţeaua 50 Hz)
Reglajul NIVEL  se reglează nivelul de semnal de la care circuitul de declanşare
porneşte generarea BT
Reglajul ”PANTĂ”  hotărăşte dacă declanşarea se face pe panta pozitivă
(crescătoare) sau cea negativă a semnalului de la sursa de
declanşare
Reglajul ”HOLD-OFF”  reglează timpul de pauză dintre doi ”dinţi de fierăstrău”,
reglaj necesar în anumite situaţii
 Coeficient
Valoare Valoare Coeficient Coeficient
de
Forma de efectivă medie de vârf de formă
distorsiune
undă
U Umed kV kf kd

Sinus 0

Triunghi 0,120

Dreptunghi 1 1 0,435

Rampă 0,626

Reprezentarea grafică a formelor de undă uzuale

U
Um
Sinus
t
T/2 T
U
Um
Triunghi
t
T/2 T
U
Um
Dreptunghi
t
T/2 T

U
Um
Rampă
t
T/2 T

Coeficient de vârf: raportul dintre valoarea de varf și valoarea efectivă.

Coeficient de formă: raportul dintre valoarea efectivă și valoarea medie
 9.2. Măsurarea puterii active și reactive în curent alternativ monofazat –
completări de laborator

Puterea în curent continu:

U2
P = UI = RI = 2

Puterea instantanee în regim nestaționar:

p = ui u = u (t ), i = i (t )

Puterea activă în regim nestaționar periodic:

T T
1 1
P = ∫ pdt = ∫ uidt
T0 T0

În regim sinusoidal monofazat:

Puterea activă: P = UI cos ϕ

Puterea reactivă: Q = UI sin ϕ

Puterea aparentă: S = P 2 + Q 2 = UI

ϕ - defazajul dintre tensiune și curent

În rețelele trifazate de c.a. sinusoidal:

3
Puterea activă: P = P1 + P2 + P3 = ∑U k I k cos ϕ k
k =1
Dacă rețeaua este simetrică:
P = 3UI cos ϕ = 3U L I cos ϕ , U L − tensiunea de linie

3
Puterea reactivă: Q = Q1 + Q2 + Q3 = ∑U k I k sin ϕ k
k =1

Dacă rețeaua este simetrică: Q = 3UI sin ϕ = 3U L I sin ϕ

Puterea aparentă: S = P 2 + Q 2
Dacă rețeaua este simetrică: S = 3UI = 3U L I
 9.2.1. Metoda celor 3 instrumente (V, A, W)

Se utilizează ca metodă industrială, cu schema din figură:

Se măsoară P, U și I:
P P
S = UI cos ϕ = = Q = S 2 − P 2 = (UI ) 2 − P 2
S UI

9.2.2. Metoda celor 3 voltmetre

Această metodă are la bază teorema lui Pitagora generalizată, utilizată la calculul
laturii unui triunghi oarecare:

c 2 = a 2 + b 2 + 2ab cos(< (a, b))

Laturile triunghiului sunt tensiunile măsurate cu cele trei voltmetre din figura 2: a –
tensiunea U R = RI produsă de curentul I prin rezistența de valoare mică R, b – tensiunea
U Z la bornele receptorului Z și c – tensiunea totală U.

Vom avea:
U 2 = ( RI ) 2 + U Z2 + 2 RIU Z cos ϕ ,
iar expresia puterii active va fi:
U 2 − U R2 − U Z2
P = U Z I cos ϕ =
2R
 9.2.3. Metoda celor 3 ampermetre

În mod analog ca la metoda celor 3 voltmetre, aplicăm teorema lui Pitagora

generalizată la triunghiul curenților: I – curentul total, IR – curentul produs de tensiunea
de alimentare U printr-o rezistență R de valoare mare și IZ – curentul din receptorul Z.

Vom avea (U≈UZ):

2
U  U
I =   + I Z2 + 2 I Z cos ϕ ,
2

R R

iar expresia puterii active va fi:

P = UI Z cos ϕ =
2
(
R 2
I − I R2 − I Z2 )
Precizia maximă se obține pentru I Z ≅ I R .