3.

INFRACŢIUNI PRIVIND AUTORITATEA ȘI FRONTIERA

DE STAT
3.1.1. Ultrajul
3.1.2. Uzurparea de calități oficiale
3.1.3. Ruperea de sigilii
3.2.1. Trecerea frauduloasă a frontierei de stat
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat
Teste de autoevaluare
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
Lucrare de verificare
Bibliografie minimală

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să explici necesitatea incriminării infracţiunilor privind autoritatea și

frontiera de stat;
• să evidenţiezi formele acestor infracţiuni;
• să enumeri argumentat asemănările şi diferenţele dintre anumite norme de
incriminare.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

​
Alexandru Boroi
Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de stat

3.1. Infracțiuni contra autorității

3.1.1. Ultrajul

Conţinutul legal
Constituie ultraj, potrivit art. 257 C. pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit sau
prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea
corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 1 din 12
 legătură cu exercitarea acestor atribuții.
O primă modalitate agravată o constituie săvârşirea unei infracțiuni împotriva
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Dacă fapta
privește un membru de familie al funcționarului public limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu o treime.
Infracţiunea este şi mai gravă când este comisă asupra unui polițist sau
jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuții.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale
referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea
prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercită această autoritate. Obiect
juridic special secundar sunt relaţiile sociale care se referă la libertatea sau
integritatea corporală a persoanei, purtătoare a autorităţii publice care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul organelor publice.(Vasiliu, 1975, p. 20)
b) Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material când este săvârşită
prin ameninţare, dar dacă se comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul
material este corpul persoanei asupra căreia se exercită acţiunile incriminate.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană
care răspunde penal. Participaţia este posibilă sub oricare din formele acesteia.
b) Subiect pasiv al infracţiunii de ultraj este în principal organul care exercită
autoritatea publică; subiect pasiv secundar este persoana care îndeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice şi împotriva căreia sa săvârşit
ameninţarea, lovirea, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare
de moarte sau omorul. Funcţionar care îndeplineşte „o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat” poate fi numai o persoană care funcţionează în
cadrul unui organ al puterii legislative, executive sau judecătoreşti şi care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice. Îndeplinirea unei
asemenea funcţii înseamnă că funcţionarul, în realizarea atribuţiilor lui de
serviciu, poate emite hotărâri cu caracter obligatoriu, poate controla
îndeplinirea lor, iar la nevoie, poate impune această realizare.(Nistoreanu,
Dobrinoiu, Molnar, Pascu, Boroi, & Lazăr, 1999, p. 247)(Storina, 3/2000, p.
135)(Nicolcescu, 3/2002, p. 118). Asemenea funcţii sunt acelea de: membru al
Parlamentului, al Guvernului, al Curţii Constituţionale, al Curţii de Conturi,
judecător, procuror, ofiţer (subofiţer de poliţie sau SRI), brigadier silvic etc.
Dacă fapta se săvârşeşte asupra unui magistrat sau avocat, în legătură cu
exercitarea profesiei, fapta nu va constitui infracţiunea de ultraj, ci infracţiunea
de ultraj judiciar, îndreptată împotriva înfăptuirii justiţiei.
În cazul celei dea doua variante asimilate [art. 257 alin. (3) C.pen.] are ca
subiect pasiv un membru de familie al funcţionarului public, iar varianta
agravată [alin. (4) al art. 257 C.pen.] subiectul pasiv trebuie să fie un poliţist
sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuţii.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material cuprinde acţiunile specifice ce
caracterizează una dintre următoarele infracţiuni contra persoanei:
ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte ori omorul.
b) Cerinţe esenţiale. Pentru întregirea laturii obiective este necesară
îndeplinirea următoarelor cerinţe: a) fapta să fie săvârşită nemijlocit sau prin
mijloace de comunicare directă şi b) să fie săvârşită contra unui funcţionar
public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat
în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuții. Acţiunile incriminate se săvârşesc nemijlocit atunci când au loc în
prezenţa funcţionarului. Fapta constituie infracţiune şi atunci când acţiunile nu
se săvârşesc în prezenţa victimei, ci prin mijloace de comunicare directă (prin

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 2 din 12
 telefon, ori printro scrisoare sau telegramă).(Vasiliu, 1975, p. 22)
Referitor la cea dea doua cerinţă, se apreciază că funcţionarul public se află în
exerciţiul funcţiunii în tot timpul destinat îndeplinirii atribuţiilor sale de
serviciu, fie că le îndeplineşte la sediul instituţiei unde funcţionează, fie în
afara acesteia, fie chiar în afara programului de serviciu, când natura funcţiei
respective o cere (ofiţer de poliţie, procuror etc.), ori funcţionarul se găsea în
îndeplinirea unor atribuţii de serviciu sau în misiune.(Stoica, 1976, p. 221)
c) Urmarea imediată. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol
pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte funcţionarul
ultragiat iar, ca urmare adiacentă, o atingere adusă libertăţii sau integrităţii
corporale a persoanei.
d) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată
trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
B. Latura subiectivă a infracţiunii prevede numai intenţia, care poate fi directă
sau indirectă. În verificarea laturii subiective a infracţiuni de ultraj este necesar
a se stabili, pe baza probelor administrate, că făptuitorul a cunoscut calitatea
victimei prevăzând că prin faptă se va produce o atingere prestigiului persoanei
care deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice şi a urmărit sau a
acceptat aceste rezultate ale faptei sale.
Forme. Modalităţi. Sancţiuni
A. Forme. Atât actele preparatorii, cât şi tentativa, deşi posibile, nu sunt
incriminate. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea
incriminată a fost săvârşită şi sa produs urmarea imediată a infracţiunii.
B. Modalităţi. În cazul formei simple, ultrajul se prezintă sub modalitatea
comiterii prin ameninţare, prin lovire sau alte violențe, vătămare corporală,
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva
persoanelor prevăzute în art. 257 alin. (1) C. pen.
În art. 257 alin. (4) C. pen. este prevăzută forma agravată a infracțiunii de
ultraj. Astfel, va constitui infracțiunea de ultraj în forma agravantă dacă faptele
prevăzute în alin. (1)(3) au fost comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuţii.
C. Sancţiuni. Infracţiunea de ultraj în formă simplă este sancţionată cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se
majorează cu o treime.
În cazul formelor asimilate prevăzute de art. 257 alin. (2) și (3) pedeapsa este
aceeași.
În cazul variantei agravate de la alin. (4) pedeapsa este cea prevăzută de lege
pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
Potrivit art. II din legea nr. 27/2012, această infracțiune, dacă are ca urmare
moartea victimei, este imprescriptibilă atât în ceea ce privește răspunderea
penală, cât și executarea pedepsei.

Sarcina de lucru 1
Prezintă în 10-15 rânduri observaţiile tale cu privire la
caracteristicile infracțiunii de ultraj.

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 3 din 12
 3.1.2. Uzurparea de calităţi oficiale
Conţinutul legal
Sub această denumire, potrivit art. 258 alin. (1) C. pen., este incriminată
folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de
stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care
continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a
pierdut acest drept conform legii.
O variantă agravată o constituie faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) care au
fost săvârșite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne
distinctive ale unei autorități publice.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl formează
acele relaţii sociale a căror dezvoltare este condiţionată de exercitarea
calităţilor oficiale numai de către persoanele învestite, în condiţiile legii, cu
astfel de calităţi.(Vasiliu, 1975, p. 26)(Bulai, 1/1995, p. 101)
b) Obiectul material nu există în cazul alin. (1) și (2) al art. 258, dar la varianta
agravată obiectul material constă în uniforme sau semne distinctive ale unei
autorități publice, care sunt purtate în mod ilegal de către făptuitor.
B. Subiecţii infracţiuni. a) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană
care răspunde penal. Fapta este susceptibilă de participaţie sub toate formele
acesteia.
b) Subiect pasiv este autoritatea publică prejudiciată prin calitatea oficială pe
care făptuitorul o foloseşte fără drept.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material se caracterizează prin două acţiuni
distincte, cumulative, care se pot săvârşi simultan sau succesiv şi anume:
folosirea fără drept a unei calităţi şi îndeplinirea vreunui act legat de acea
calitate. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să realizeze
ambele acţiuni.
A folosi o calitate oficială înseamnă a efectua un act prin care făptuitorul îşi
atribuie o calitate oficială pe care nu o are sau nu o mai are. Calitatea oficială
presupune o funcţie care, prin natura sa, implică exerciţiul autorităţii, adică
puterea de a lua dispoziţii cu caracter obligatoriu şi de a asigura respectarea
acestora.
Prin îndeplinirea vreunui act legat de calitatea uzurpată se înţelege efectuarea
unui act care intră în atribuţiile funcţiei sau însărcinării pe care o implică
calitatea oficială pretinsă de făptuitor.(Voinea, 7/1996, p. 97) De pildă, autorul
îşi atribuie calitatea de ofiţer de poliţie şi efectuează percheziţia corporală
asupra unei persoane.
b) Cerinţe esenţiale. O cerinţă a elementului material este ca folosirea calităţii
oficiale să se fi făcut fără drept, adică fără un titlu legitim, indiferent dacă
subiectul nu la avut niciodată ori acest titlu a încetat să mai existe (prin
pensionare, destituire, revocare etc.).
c) Urmarea imediată constă în săvârşirea acţiunii incriminate şi în crearea în
acest caz a unei stări de pericol pentru autoritatea statului şi a organizaţiei de
stat sau publice în numele căreia sa folosit fără drept calitatea oficială.
d) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
B. Latura subiectivă se prezintă sub forma intenţiei, fie directă, fie indirectă.
Intenţia trebuie să existe atât în ce priveşte calitatea oficială pretinsă, cât şi în
legătură cu actul îndeplinit potrivit calităţii uzurpate.
Forme. Modalităţi. Sancţiuni
A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 4 din 12
 Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care sau săvârşit cele două
acţiuni incriminate şi sa produs urmarea imediată. Uzurparea de calităţi oficiale
poate îmbrăca forma infracţiunii continuate, având ca moment al epuizării
momentul îndeplinirii ultimului act legat de calitatea oficială uzurpată.
B. Modalităţi. Această infracţiune nu prezintă modalități normative, însă poate
prezenta mai multe modalităţi faptice, în raport cu felul calității oficiale
atribuite, modul de săvârșire, mijloacele folosite etc.
C. Sancţiuni. Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, iar în
ceea ce privește agravanta, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.

3.1.3. Ruperea de sigilii

Conţinutul legal
Sub această denumire, potrivit art. 260 C. pen., se incriminează fapta de
înlăturare ori distrugere a unui sigiliu legal aplicat.
Fapta prezintă o gravitate sporită când ruperea de sigilii este săvârşită de
custode.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale
referitoare la existenţa şi integritatea sigiliilor legal aplicate în numele
autorităţii publice şi al altor organe. Aplicarea sigiliului este o măsură prin care
se asigură identificarea, conservarea sau indisponibilizarea anumitor bunuri,
stări sau situaţii, existând obligaţia de a respecta măsura luată.
b) Obiectul material îl constituie însuşi sigiliul aplicat, adică materialul pe care
este imprimată amprenta sigiliului (ceară, plastilină, plumb, banderolă de hârtie
sigilată, plic sigilat etc.). (Stoica, 1976, p. 226)(Nistoreanu, Dobrinoiu, Molnar,
Pascu, Boroi, & Lazăr, 1999, p. 257)
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ al infracţiunii, în varianta simplă,
poate fi orice persoană care răspunde penal. Participaţia este posibilă sub
oricare din formele sale în varianta simplă. În cazul formei agravate a
infracţiunii, subiectul activ trebuie să aibă calitatea de custode. Custodele, ca
subiect calificat, este persoana căreia i sa încredinţat paza şi conservarea
temporară a unor bunuri indisponibilizate prin sechestru.
b) Subiect pasiv al infracţiunii este instituţia de stat care a dispus aplicarea
sigiliului şi a cărei autoritate a fost nesocotită de subiectul activ.(Boroi,
Gorunescu, & Popescu, 2005, p. 78)
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material se caracterizează prin orice acţiune
prin care se poate realiza alternativ, înlăturarea sau distrugerea unui sigiliu
aplicat. Prin „înlăturarea sigiliului” se înţelege acţiunea prin care obiectul
material (urma, amprenta), deşi nu este desfiinţat, este scos din poziţia în care
a fost aplicat.
Prin „distrugere”, în cazul sigiliilor aplicate de organe publice, se înţelege
suprimarea acestora prin sfărâmare, ardere, topire etc.
În sfârşit, pentru existenţa laturii obiective se cere ca sigiliul să fi fost legal
aplicat, adică de un organ competent şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de
lege.
b) Urmarea imediată. Urmarea imediată a infracţiunii rezultă din săvârşirea
acţiunii incriminate şi constă în crearea prin aceasta a unei stări de pericol
pentru autoritatea organului care a aplicat sigiliul.
c) Legătura de cauzalitate. Raportul de cauzalitate rezultă din materialitatea
faptei.
B. Latura subiectivă a infracţiunii de rupere de sigilii se caracterizează prin
săvârşirea faptei numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 5 din 12
 Forme. Modalităţi. Sancţiuni
A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.
Consumarea faptei se produce în momentul înlăturării sau distrugerii sigiliului.
Infracţiunea de rupere de sigilii poate prezenta forma continuată de săvârşire.
Întrun asemenea caz, infracţiunea se epuizează în momentul săvârşirii ultimei
acţiuni de înlăturare sau distrugere.
B. Modalităţi. Modalităţile normative ale infracţiunii în forma simplă şi forma
agravată constau în înlăturarea şi distrugerea sigiliilor. Fiecăreia îi poate
corespunde o varietate de modalităţi faptice.
C. Sancţiuni. Sancţiunea pentru forma simplă este închisoarea de la 3 luni la un
an sau amenda, iar în cazul formei agravate, închisoarea de la 6 luni la 2 ani
sau amenda.

Sarcina de lucru 2
Prezintă observaţiile tale cu privire la latura obiectivă a infracţiunii de
uzurpare de calități oficiale.

3.2. Infracțiuni privind frontiera de stat

3.2.1. Trecerea frauduloasă a frontierei de stat

Conţinutul legal
Potrivit art. 262 C. pen. constituie infracțiunea de trecere frauduloasă a
frontierei de stat fapta de a intra sau a ieși din țară prin trecerea ilegală a
frontierei de stat a României.
Fapta este mai gravă dacă a fost săvârșită:
a) în scopul sustragerii de la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice
mod dreptul de intrare sau de ședere în țară.
Dacă însă fapta a fost săvârșită de o victimă a traficului de persoane sau de
minori, nu se pedepsește.
Tentativa se pedepsește.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl formează valoarea socială
pe care o reprezintă inviolabilitatea frontierei statului român ca reflectare a
autorităţii statale a dreptului şi obligaţiei acestuia de a reglementa şi de a
asigura respectarea regulilor privind intrarea şi ieşirea în/din ţară a persoanelor.
Acesta se referă la relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt
asigurate prin apărarea respectului datorat autorităţilor publice care răspund,
potrivit legii, de controlul şi supravegherea frontierei de stat a României.
b) Obiectul material. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat nu este
susceptibilă de obiect material, deoarece acţiunea frauduloasă nu se răsfrânge
asupra unui obiect material.
În cazul în care, spre exemplu, infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei se
săvârşeşte prin acte de violenţă faţă de agenţii care au sarcina controlului de
frontieră, considerăm că există concurs între infracţiunea specială şi cea de
ultraj, iar corpul agentului de control – persoană vătămată este obiect material a

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 6 din 12
 infracţiunii concurente, de ultraj.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ (autor) al infracţiunii de trecere
ilegală a frontierei de stat poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru a răspunde penal. Nu interesează dacă obiectul activ
este cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid, aflat legal, ilegal sau în tranzit
pe teritoriul României.
La forma agravată a infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat subiectul
activ este calificat. Astfel se impune a fi îndeplinită condiţia ca acesta să fi fost
condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni, având de executat o
pedeapsă privativă de libertate, sau să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală pentru care este tras la răspundere penală. Autorul poate să fie chiar şi un
minor faţă de care se aplică măsuri educative privative de libertate sau chiar un
străin declarat indezirabil ori căruia i sa interzis în orice mod dreptul de intrare
sau de şedere în ţară.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat este în
principal statul român, ca garant al apărării atributelor fundamentale referitoare
la suveranitatea şi inviolabilitatea frontierelor, a cărui autoritate este lezată prin
producerea acestei acţiuni periculoase. De asemenea, în calitate de subiect pasiv
secundar al acestei infracţiuni apare şi Ministerul Administraţiei şi Internelor
prin formaţiunea de Poliţie de Frontieră a cărei activitatea a fost perturbată prin
săvârşirea acesteia.
La această infracţiune este posibilă participaţia proprie numai sub forma
instigării sau complicităţii, deoarece fapta se săvârşeşte „în persoană proprie”,
nefiind de conceput coautorul, fiecare persoană care intră sau iese fraudulos din
ţară fiind autor al unei infracţiuni distincte, chiar dacă în acelaşi timp fapta
ilicită este săvârşită de două sau mai multe persoane, separat sau împreună.
În structura infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, şi deci în
conţinutul juridic al acesteia, intră ca părţi componente o situaţie premisă şi
conţinutul constitutiv. În ceea ce priveşte situaţia premisă, săvârşirea acestei
infracţiuni implică preexistenţa unor anumite norme legale privind intrarea sau
ieşirea în/din ţară, precum prezentarea anumitor documente, trecerea prin
anumite locuri prevăzute expres etc. În absenţa unei astfel de reglementări nu se
poate concepe săvârşirea infracţiunii.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective este constituit
din activitatea comisivă de intrare sau ieşire din ţară prin trecerea frauduloasă
a frontierei de stat. Trecerea frontierei se poate realiza fie de pe teritoriul
statelor vecine sau din zona contigua pe teritoriul statului român, fie de pe
teritoriul statului român pe teritoriul statelor vecine sau în zona contiguă.
Se cer întrunite trei condiţii cumulative pentru a se putea vorbi despre existenţa
elementului material al acestei infracţiuni: să se săvârşească o faptă în
următoarele variante:
intrarea în ţară sau ieşirea din ţară;
fapta, în oricare dintre variante, să se săvârşească în mod fraudulos;
fapta, în oricare dintre variante, să se refere la trecerea în mod fraudulos a
frontierei de stat a României.
Trecerea ilegală a frontierei de stat presupune conform legii trecerea peste
frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română.
În literatura de specialitate, prin „trecere ilegală” se înţelege intrarea sau
ieşirea în/din ţară fără ştirea sau aprobarea autorităţilor competente (organele
din cadrul punctelor de control pentru trecerea frontierei, din punctele de mic
trafic sau pentru treceri simple).
Pentru ca trecerea frontierei de stat să fie ilegală, nu este necesar ca aceasta să
se facă doar prin alte locuri decât cele stabilite, ci prin folosirea oricărui mijloc
fraudulos, în speţă prin folosirea unui document de călătorie falsificat.
Potrivit art. 262 C.pen., intrarea şi ieşirea din ţară prin trecerea frauduloasă a
frontierei constituie modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii.
b) Urmare imediată. Săvârşirea acţiunii ce constituie elementul material al
infracţiunii (atunci când este îndeplinită şi cerinţa esenţială) constă în intrarea
pe teritoriul statului român şi ieşirea de pe acest teritoriu în mod ilegal
creânduse prin aceasta în mod efectiv un pericol pentru stat în sine şi pentru
relaţiile sociale ocrotite prin apărarea activităţii de supraveghere şi control

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 7 din 12
 peste frontierele statului.
c) Legătura de cauzalitate între acţiunea de intrare sau ieşire în/din ţară prin
trecerea ilegală a frontierei de stat şi urmarea produsă este prezumată de lege,
rezultând din însăşi săvârşirea acţiunii descrise de norma de incriminare.
B. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunea de trecere
frauduloasă a frontierei, deşi nu se precizează expres în textul legal, nu va
putea fi săvârşită decât cu intenţie, directă sau indirectă. Intenţia făptuitorului
de a trece fraudulos graniţa poate rezulta dintro serie de elemente de fapt:
ascunderea acestuia întrun mijloc de transport, cu scopul de a se sustrage
controlului la punctul de frontieră, înlocuirea fotografiei de pe paşaport etc.
b) Scopul urmărit de făptuitor nu interesează pentru reţinerea infracţiunii în
forma sa tip. Din contră, urmărirea unui scop special, acela al sustragerii de la
tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei
măsuri educative, privative de libertate este de natură să califice infracţiunea,
făcând necesară încadrarea ei în art. 262 alin. (2) C.pen.
c) Mobilul infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat este relevant doar
în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
d) Locul săvârşirii infracţiunii, dat fiind specificul infracţiunii de trecere ilegală
a frontierei de stat, poate fi orice loc situat pe frontiera statului. Dacă
infracţiunea se comite la punctele speciale de frontieră, ce nu sunt situate la
linia de frontieră (aeroporturile), locul comiterii infracţiunii va fi cel unde este
situat punctul de control.
Forme. Modalităţi. Sancţiuni
A. Forme. Activitatea infracţională în cazul infracţiunii de trecere ilegală a
frontierei de stat se poate prezenta în forma actelor pregătitoare, de executare
(tentativa) şi în formă consumată. Actele preparatorii nu se pedepsesc.
Tentativa infracţiunii prevăzute la art. 262 C.pen. se pedepseşte. Consumarea
acestei infracţiuni are loc instantaneu, în momentul depăşirii liniei de
demarcaţie a hotarului (graniţei) dintre România şi statele vecine. Până la
trecerea (prin intrarea sau ieşirea din ţară) peste linia care separă ţara noastră
de statele vecine, fapta nu are semnificaţie penală sau constituie tentativă.
Momentul consumării infracţiunii este diferit, în funcţie de felul frontierei
(terestră, aeriană, maritimă, fluvială etc.) şi de modalităţile concrete de
săvârşire a faptei, astfel:
în cazul trecerii frontierei aeriene de stat, consumarea are loc în momentul
decolării aeronavei care urmează a traversa frontiera de stat;
în cazul modalităţii paraşutării pe teritoriul României, consumarea are loc în
momentul aterizării celui paraşutat;
în cazul deplasării cu o navă, consumarea are loc în momentul în care nava
părăseşte portul, spre graniţa Românei;
când deplasarea se face cu alte mijloace de transport (tren, autovehicul etc.),
consumarea are loc în momentul traversării graniţei terestre de stat.
B. Modalităţi. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat este o
infracţiune cu conţinut alternativ sub aspectul laturii sale obiective, întrucât
sunt prevăzute în norma de incriminare două acţiuni alternative: intrarea,
respectiv ieşirea în/din ţară. Astfel această infracţiune are două modalităţi
simple: intrarea sau ieşirea în/din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de
stat.
Modalităţile agravate ale acestei infracţiuni sunt prevăzute la art. 262 alin. (2)
lit. a) şi b) C.pen. şi constau în trecerea ilegală a frontierei de stat în scopul
sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate sau dacă este
săvârşită de către un străin declarat indezirabil ori căruia ia fost interzis în
orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară. Aceasta se deosebeşte de
infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat în forma de bază prin
caracteristici specifice în legătură cu subiectul activ şi latura subiectivă a
infracţiunii.
Pentru existenţa acestei variante trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi
anume:
să existe o hotărâre judecătorească prin care făptuitorul să fie condamnat la
executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative privative de libertate;
hotărârea să fie definitivă;

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 8 din 12
 în cazul celei dea doua modalităţi agravate, subiectul activ să fie declarat
indezirabil, adică să se constituie o măsură administrativă de autoritate,
dispusă împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii
temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol
siguranţa naţională sau ordinea publică, măsură care se dispune de către
procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Bucureşti, la propunerea Autorităţii pentru străini sau a altor instituţii cu
competenţe în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale prin ordonanţă
motivată ori ia fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în
ţară.
C. Sancţiuni. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trecere
frauduloasă a frontierei de stat a României, în varianta tip, este închisoarea de
la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Pedeapsa aplicabilă pentru săvârşirea infracţiunii în formele agravante este
închisoarea de la 1 la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte şi în cazul modalităţii agravate a infracţiunii.
Nu sunt pedepsite însă actele preparatorii pentru niciuna dintre cele două
modalităţi ale infracţiunii.
Sub aspect procedural, este de menţionat că acţiunea penală se pune în
mişcare din oficiu, iar organele judiciare competente sunt cele de drept comun.
D. Cauză de nepedepsire
Art. 262 alin. (4) C. pen. prevede că fapta prevăzută la alin. (1) săvârșită de "o
victimă a traficului de persoane sau de minori" nu se pedepsește.

Rezumat
Constituie ultraj, potrivit art. 257 C. pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit
sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea
corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în
legătură cu exercitarea acestor atribuții. O primă modalitate agravată o
constituie săvârşirea unei infracțiuni împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra
bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu
exercitarea atribuțiilor de serviciu. Dacă fapta privește un membru de familie
al funcționarului public limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o
treime. Infracţiunea este şi mai gravă când este comisă asupra unui polițist
sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuții. potrivit art. 258 alin. (1) C. pen., este
incriminată folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul
autorității de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de
acea calitate. Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului
public care continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de
stat, după ce a pierdut acest drept conform legii. O variantă agravată o
constituie faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) care au fost săvârșite de o
persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei
autorități publice. Sub denumirea de uzurparea de calități oficiale este
incriminată în art. 258 alin. (1) C. pen. folosirea fără drept a unei calităţi
oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoţită sau urmată de
îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. Cu aceeași pedeapsă se
sancționează în alin. (2) și fapta funcționarului public care continuă să
exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut
acest drept conform legii. O variantă agravată o constituie faptele prevăzute

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 9 din 12
 în alin. (1) sau (2) care au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără
drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice. Potrivit art.
260 C. pen., ruperea de sigilii constă în fapta de înlăturare ori distrugere a
unui sigiliu legal aplicat. Fapta prezintă o gravitate sporită când ruperea de
sigilii este săvârşită de custode. Potrivit art. 262 C. pen. constituie
infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat fapta de a intra sau a
ieși din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României. Fapta este
mai gravă dacă a fost săvârșită: a) în scopul sustragerii de la răspundere
penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative,
privative de libertate; b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a
fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de ședere în țară. Dacă însă
fapta a fost săvârșită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu
se pedepsește. Tentativa se pedepsește.

Teste de autoevaluare
1. Pentru subiectul pasiv al infracţiunii de ultraj se cere:
a) să fie un funcţionar public, reprezentant al autorităţii;
b) să fie un funcţionar public, care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu
sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții;
c) să fie un funcţionar public, aflat în exerciţiul funcţiunii.

2. Dacă vătămarea integrităţii corporale se săvârşeşte asupra unui poliţist

pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, aceasta va constitui:
a) infracţiunea de vătămare corporală;
b) infracţiunea de ultraj;
c) tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav.

3. În cazul infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, elementul material se

realizează prin:
a) folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul
autorității de stat;
b) folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul
autorității de stat, însoţită de îndeplinirea unui act legat de acea
activitate;
c) folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul
autorității de stat, urmată de îndeplinirea unui act legat de acea
activitate.

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

1.b; 2.b; 3.b,c.

Lucrare de verificare
Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5
rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse,
următoarele intercondiţionări:

- compară ultrajul cu uzurparea de calități oficiale;

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 10 din 12
 - care sunt principalele caracteristici ale infracțiunii de trecerea frauduloasă
a frontierei de stat;
- compară ruperea de sigilii cu ultrajul;

N.B.: Lucrarea va fi transmisă tutorelui în termen de 7 zile de la data anunţului

de executare a ei, iar rezultatul evaluării îţi va fi comunicat prin acesta sau prin
platforma e-learning.

Bibliografie minimală
Dongoroz, Vintilă; Kahane, Sigfrids.a. (2003). Explicaţii teoretice ale Codului
penal român.vol. III. Bucuresti: EdituraAcademiei, pp. 3-60.
Vasiliu, Teodor, Pavel, Doru s.a. (1976; 1977).Codul penal al României –
comentat si adnotat. vol. II. Bucureşti: Stiinţifică si Enciclopedică, pp. 7-52.
Boroi, Alexandru (2008). Drept penal. Partea specială. Bucureşti: All Beck,
pp. 290-309.
Boroi, Alexandru; Gorunescu, Mirela & Muraru, Mihaela (2004). Dicţionar de
drept penal. Bucureşti: Editura All Beck.
Bibliografie (de elaborare a cursului)
LEGISLAŢIE

1. ​Constituţia României,1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a

Constituţiei României nr.429/2003.

2. ​Codul penal român, intrat în vigoare la data de 01.01.1969, cu ultimele modificări

şi completări:
- Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele
măsuri adiacente, publicată în M.Of. nr. 653/22 iulie 2005.
- Legea nr.278/2006pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru
modificarea şi completarea altor legi, publicată în M.Of. nr. 601/12 iulie 2006.
- O.U.G. nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală,
precum şi pentru modificarea altor legi.
- Legea nr.337/2007 pentru completarea art. 195 din Codul penal.
- Legea nr.58/2008 pentru completarea art. 258 din Codul penal.
- O.U.G. nr.198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal.

DOCTRINĂ
Dongoroz, Vintilă; Kahane, Sigfrids.a. (2003). Explicaţii teoretice ale Codului penal
român.vol. III. Bucuresti: Editura Academiei, pp. 3-60.
Vasiliu, Teodor, Pavel, Doru s.a. (1976; 1977).Codul penal al României – comentat si adnotat.
vol. II. Bucureşti: Stiinţifică si Enciclopedică, pp. 7-52.
Boroi, Alexandru (2008). Drept penal. Partea specială. B ucureşti: All Beck, pp. 290-309.
Boroi, Alexandru; Gorunescu, Mirela & Muraru, Mihaela (2004). Dicţionar de drept penal.
Bucureşti: All Beck.
Boroi, Al. (2006). Drept penal. Partea generală. Bucureşti: C.H. Beck.

JURISPRUDENŢĂ
Papadopol, V.; Popovici, M. (1977).Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie
penală pe anii 1969-1975.Bucureşti: Ştiinţifică si Enciclopedică.

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 11 din 12
 Papadopol, V.; Popovici, M. (1982).Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie
penală pe anii 1976-1980. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Papadopol, V.; Daneş, Şt. Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii
1981-1985. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Antoniu, G.; Brutaru,V. (2007).Revista de drept penal. Studii şi practică judiciară, 1994-
2007. Bucureşti: Hamangiu.
Culegeri de practică judiciară în materie penală.

ADRESE WEB
-www.cdep.ro
-www.scj.ro
-www.dsclex.ro
-www.avocatura.com

https://lookaside.fbsbx.com/file/Drept%20Penal%20Special%…V9Jvfv86sfhbfCejHil5vLDajIfnpVfDHMkVw1RS5VvunyTmoicgw 26.01.2019, 21S22

Pagina 12 din 12