Clasificarea metodelor şi tehnicilor interactive de grup

 După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicile interactive de grup astfel:

  -  Metode de predare-învăţare interactivă în grup:

 Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching –   Palinscar);

 Metoda Jigsaw (Mozaicul);

 Citirea cuprinzătoare;

 Cascada (Cascade); STAD (Student Teams Achievement Division)

  – Metoda învăţării pe grupe mici;  TGT (Teams/Games/Tournaments)

  – Metoda turnirurilor între echipe; 

 Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles);

 Metoda piramidei;

 Învăţarea dramatizată;

 Predarea este acţiunea de comunicare pedagogică (didactică) propusă de profesor în diferite

variante şi forme de organizare, este o acţiune de instruire a profesorului, adresată elevului,
pentru stimularea activităţilor de învăţare (receptarea cunoştinţelor, prelucrarea, asimilarea,
interiorizarea şi aplicarea lor în diferite situaţii, în calitate de: informaţii logice, deprinderi,
strategii de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor-problemă etc.).

Învăţarea este acţiunea elevului, realizată iniţial în mod dirijat, ca efect direct al instruirii
proiectată de profesor şi presupune dobîndirea unor cunoştinţe, deprinderi şi strategii conform
obiectivelor incluse în cadrul programelor şcolare; are o finalitate adaptativă la mediul şcolar.

Evaluarea este acţiunea iniţiată de profesor pentru verificarea gradului de îndeplinire a

sarcinilor de predare-învăţare, proiectate şi realizate conform obiectivelor programelor şcolare la
nivelul fiecărei activităţi didactice (lecţie etc.). Această acţiune, realizabilă sub diferite forme, la
diferite intervale de timp (evaluare iniţială, evaluare continuă, evaluare finală), prin tehnici specifice
(orale, scrise, lucrări practice, teste de cunoştinţe, examene etc.) vizează reglarea-autoreglarea
permanentă a activităţilor didactice. În perspectivă elevul însuşi trebuie să se autoevalueze.

 Funcţiile sistemului de învăţămînt

 Funcţiile sistemului de învăţămînt se constituie drept proprietăţi esenţiale pentru desfăşurarea
activităţii acestuia în condiţiile raportării sale la suprasistem (sistemul de educaţie, societatea)
sau la subsisteme (sistemul şcolar, procesul de învăţămînt). Sistemul de învăţămînt, asemănător
educaţiei în general, realizează trei funcţii educaţionale principale:
 a) funcţia cognitivă, instructiv-educativă şi culturală, care formează pe “homo cogitans” (omul
care gîndeşte);
 b) funcţia praxiologică, de muncă şi aplicare a cunoştinţelor în practică, care formează pe
”homo faber” (omul care munceşte şi creează);
 c) funcţia axiologică, de valorizare, de evaluare, care formează pe “homo estimans” (omul care
apreciază, valorizează) ( Ioan Bontaş,1997, p. 243)
 Funcţii secundare:
 a) funcţia ecomomică, de asigurare a forţei de muncă în conformitate cu nevoile societăţii şi cu
aspiraţiile membrilor ei;
 b)funcţia de socializare, de pregătire a tinerei generaţii pentru integrarea optimă în mediul
socio-profesional şi formare a competenţelor de comunicare interumană, a capacităţilor de a
lucra în echipă, a toleranţei şi a respectului reciproc;
 c) funcţia de dezvoltare şi exersare în condiţii optime a talentelor, cultivarea interesului pentru
anumite domenii şi de spijinire a afirmării personalităţii fiecărui individ;