Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4 puncte
Argumentarea este o construcţie logică formată din propoziţii numite temeiuri, care sunt utilizate pentru
demonstrarea unei alte propoziţii numită teză în baza relaţiilor logice şi faptice ce se stabilesc între temeiuri
şi teză.
Menţionaţi cele două componente din structura unei propoziţii compuse. 6 puncte
a) propoziţiile simple, simbolizate prin litere precum p,q,r,s – numite variabile propoziţionale;
Enumeraţi cele trei componente din structura unui termen. 6 puncte lingvistică; cognitivă;
ontologică ;
Termenul logic – este un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care se exprimă o noţiune, respectiv înţelesul
termenului şi care se referă la unul sau mai multe obiecte despre care se afirmă noţiunea în cauză.
Precizaţi cele trei componente din structura unei definiţii. 6 puncte definitul; definitorul;
relaţia de definire;
Intensiunea unui termen este constituită din proprietăţile obiectelor care formează extensiunea termenului.
Menţionaţi cele trei componente din structura unei clasificări. 6 puncte Obiectul clasificării;
clasele; criteriul clasificării
Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăţi constituie intensiunea
termenului.
Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect sau noţiuni, caracteristici ce-l
deosebesc de celelalte obiecte sau noţiuni.
logice. 6 puncte
Subiect logic (S) -termenul despre care se enunţă ceva într-o propoziţie;
Enumeraţi două tipuri de raţionamente nedeductive după gradul de probabilitate al
concluziei. 6 puncte
Predicatul logic (P) este termenul prin care se enunţă ceva despre subiectul logic (S).
Precizaţi cei trei termeni din structura unui silogism. 6 puncte Subiectul concluziei (S) numit şi termen
minor; Predicatul concluziei (P) numit şi termen major, termenul comun celor două premise, numit şi termen
mediu (M),;
Raţionamentul este forma logică prin care, din propoziţii date, numite premise, este derivată o altă
propoziţie, numită concluzie.
Menţionaţi cele trei componente din structura unei demonstraţii 6 puncte teza de demonstrat; fundamentul
demonstraţiei; procesul de demonstrare;
Silogismul este inferenţa deductivă mediată, formată din trei propoziţii: două premise, care au un termen
comun, şi o concluzie. Un silogism conţine trei şi numai trei termeni (S,P şi M)
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie deductivă. 6 puncte Demonstraţie deductivă directă; Demonstraţie
deductivă indirectă
Definiţia constă în reconstituirea noţiunii astfel încât să se precizeze atât extensiunea cât şi intensiunea
acesteia
Menţionaţi cele două componente din structura unui argument. 6 puncte temei; teză
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt ordonate şi grupate, după diferite criterii,
în diferite clase (din ce în ce mai generale).
Enumeraţi doi indicatori logici de concluzie. 6 puncte Oricare dintre : “aşadar”, “rezultă că”, “deci”, “prin
urmare”, “atunci” etc.
Propoziţia compusă se referă la acea propoziţie care în structura sa cuprinde cel puţin o propoziţie simplă şi
cel puţin o constantă logică.
Enumeraţi doi indicatori logici de premise 6 puncte Oricare dintre: “deoarece”, “pentru că”, “fiindcă”
“dacă”, “întrucât” etc.
Numiţi cei doi termeni extremi din structura unui silogism 6 puncte Termenul minor (subiectul concluziei);
Termenul major (predicatul concluziei)
Negaţia unei propoziţii p, ~p(non-p) este falsă dacă şi numai dacă p este adevărată şi este adevărată dacă şi
numai dacă p este falsă.
Precizaţi două condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o sumă de propoziţii pentru ca acestea să
constituie un raţionament. 6 puncte
O conjuncţie este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt adevărate în caz contrar (dacă cel
puţin una din propoziţii est falsă), este falsă.
Disjuncţia neexclusivă este falsă dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt false şi adevărată, dacă cel puţin
una din propoziţii este adevărată.
Numiţi cele două premise din structura unui silogism Premisa majoră; Premisa minoră;
Implicaţia este falsă dacă şi numai dacă antecedentul său este adevărat, iar consecventul este fals. În celelalte
cazuri este adevărată.
Menţionaţi două tipuri de demonstraţie în funcţie de procedeul utilizat 6 puncte Demonstraţie intuitivă;
Demonstraţie formalizată
Echivalenţa este adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile au aceeaşi valoare de adevăr şi falsă, dacă
propoziţiile au valori de adevăr diferite.
Legea logică – formulă din logica propoziţiilor compuse care este adevărată pentru orice combinaţie de
valori de adevăr ale variabilelor propoziţionale.
Menţionaţi două proprietăţi ale argumentelor nedeductive. 6 puncte a) Caracterul amplificator al concluziei
în raport cu premisele din care a fost obţinută b) Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din
care a fost obţinută.
Formula contingentă este acea formulă din logica propoziţiilor compuse care este adevărată pentru anumite
combinaţii de valori de adevăr şi falsă pentru alte combinaţii de valori de adevăr ale variabilelor
propoziţionale.
Formula inconsistentă este acea formulă din logica propoziţiilor compuse care este falsă pentru orice
combinaţie de valori de adevăr ale variabilelor propoziţionale.
Inferenţa deductivă este acea inerenţă în care, dintr-un număr de premise, este derivată o concluzie care este
la fel de generală sau mai puţin generală decât premisele din care a fost obţinută.
demonstrat. 6 puncte
Inferenţa inductivă este acea inferenţă în care concluzia este mai generală decât premisele din care a fost
obţinută.
Inferenţa imediată este acea inferenţă cu propoziţii categorice în care concluzia este derivată dintr-o singură
premisă.
Enumeraţi trei indicatori logici ai argumentării. 6 puncteOricare dintre: “întrucât”, “pentru că”, “dacă”,”prin
urmare”, “în concluzie” etc.
Inferenţa mediată este acea inferenţă în care concluzia este derivată din mai mult de o premisă.
Enumeraţi două reguli ale corectitudinii demonstraţiei referitoare la fundamentul
Inferenţa validă este acel tip de inferenţă în care concluzia decurge cu necesitate din premise, întrucât
premisele formează un temei suficient pentru susţinera acesteia. Din premise adevărate se obţine o concluzie
adevărată.dacă inferenţa este validă.
Enumeraţi trei indicatori logici, dintre care doi de concluzie şi unul de premisă. 6 p
Oricare dintre: ““atunci”, “rezultă că”, aşadar”, “prin urmare” etc. – pentru indicatori de concluzie.
Oricare dintre: “deoarece”, “penrtu că”, “întrucât”, “dacă” etc. – pentru indicatori de premise.
Inferenţa este nevalidă atunci când din premise adevărate se derivă o concluzie falsă.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza de
demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. 6 puncte Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi
precis formulată. Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Inferenţa ipotetică este acel tip de inferenţă alcătuită din două premise şi o concluzie. Una dintre premise
este o implicaţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din termenii implicaţiei respective. Concluzia este
reprezentată de celălalt termen al implicaţiei.
Inferenţa disjunctivă este acea inferenţă alcătuită din două premise şi o concluzie. Una din premise este o
disjuncţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din termenii disjuncţiei respective. Concluzia este
reprezentată de celălalt termen al disjuncţiei.
Enumeraţi doi indicatori logici, dintre care unul de premisă şi unul de concluzie.6 p
Oricare dintre: “atunci”,” rezultă că”, “aşadar” etc – pentru indicatori de concluzie.
Inducţia completă este aceea în care sunt examinate toate cazurile particulare posibile din care se va infera
concluzia, mai generală decât premisele. Premisele inducţiei complete se referă la o clasă cu un număr finit
de elemente, astfel încât poate fi examinat fiecare, iar concluzia reia informaţiile enunţate în premise. De
aceea inducţia completă are o valoare de cunoaştere redusă .
Inducţia incompletă este acea inferenţă în care sunt examinate doar o parte din cazurile posibile, din care se
derivă o concluzie cu un grad mai mare de generalitate. Este numită şi inducţie amplificatoare.
Menţionaţi cele două elemente din structura unui raţionament. Premise şi concluzie.
Inferenţa inductivă slabă este aceea în care premisele sunt adevărate şi concluzia are o mică probabilitate să
fie adevărată.
Inferenţa inductivă tare este aceea în care premisele sunt adevărate, iar concluzia are mare probabilitate să
fie adevărată.
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.
Teza de demonstrat este o propoziţie concretă pe care o propunem şi pe care urmează să o argumentăm.
Precizaţi cele două elemente ale unui termen care se află într-un raport de dualitate.
Extensiunea şi intensiunea
Fundamentul demonstraţiei este un ansamblu de premise din care urmează să conchidem teza.
Menţionaţi ordinea standard a propoziţiilor care compun un silogism. 6 puncte Premisa majoră, premisa
minoră, concluzia.
Procesul de demonstrare este raţionamentul sau ansamblul de raţionamente prin care deducem teza din
premise
Definirea şi clasificarea
Demonstraţia formalizată (axiomatizată) este acel tip de demonstraţie care se bazează pe simboluri şi reguli
de operare cu aceste simboluri.
Demonstraţia deductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea căreia nu intervin direct date de
experienţă.
Demonstraţia inductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea căreia intervin direct date din
experienţă.
Precizaţi două caracteristici ale argumentelor deductive. 6 puncte Concluzia este mai generală decât
premisele.Se poate stabili adevărul concluziei în funcţie de valoarea de adevăr a premiselor.
Demonstraţia directă este fie inducţia completă, fie deducţia prin intermediul căreia din premise se derivă o
concluzie.
Silogismul este un argument în care din două premise (propoziţii categorice) care au un termen comun (M)
se deduce drept concluzie o propoziţie care uneşte ceilalţi doi termeni, adică termenii necomuni din premise
(S,P).
Enumeraţi două reguli ale corectitudinii în demonstraţie 6 puncte Teza de demonstrat
trebuie să fie clar şi precis formulată. Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă.
Precizaţi cei doi termeni extremi din structura unui silogism. 6 puncte Subiectul concluziei, adică termenul
minor şi predicatul concluziei, adică termenul major.
Inducţia prin simplă enumerare este cea mai simplă formă de inducţie în care prin simpla trecere în revistă a
unui număr cât mai mare de cazuri, din care niciunul nu contrazice rezultatul, se inferează concluzia.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza de
demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. 6 puncte Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi
precis formulată. Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Inducţia ştiiţifică este o inducţie bazată pe reguli bine determinate, pe utilizarea observaţiei riguros
organizate, a experimentului ştiinţific şi a unor metode speciale de cercetare inductivă (numite şi metode
cauzale).
Enumeraţi cele trei elemente componente din structura oricărei definiţii. 6 puncte Definit, definitor, relaţia
de definire
Evaluarea argumentelor are în vedere stabilirea corectitudinii logice a argumentelor. In urma diferitelor
metode de evaluare se va stabili validitatea sau nevaliditatea argumentelor.
Validitatea reprezintă o relaţie necesară între premisele şi concluzia unei inferenţe. Pe baza acestei relaţii,
concluzia decurge în mod necesar din premise (premisele formează un temei suficient pentru susţinerea
concluziei). Validitatea nu depinde de valoarea de adevăr a premiselor şi concluziei, ci de alcătuirea
inferenţei şi de respectarea legilor de raţionare. Poate fi obţinută o concluzie adevărată din premise
adevărate, în urma unui raţionament nevalid, în mod cu totul întâmplător, sau poate fi obţinută o concluzie
falsă în urma unui raţionament valid, dacă se porneşte de la premise false. Astfel, o concluzie sigur
adevărată se poate obţine numai dacă se respectă concomitent două condiţii:
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza de demonstrat, iar cealaltă la
fundamentul demonstraţiei. 6 puncte
Reguli referitoare la teza de demonstrat: Teza de dmonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată; Teza de
demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilTeza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul
demonstraţiei
Reguli referitoare la fundamentul demonstraţie
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt grupate, după diferite criterii, în clase
(din ce în ce mai generale)
Agumentele deductive pot fi: a)- imediate sau mediate; b)-valide sau nevalide
Inducţia completă este o inferenţă inductivă în care premisele şi concluzia se referă la o clasă cu un număr
finit de elemente. Se analizează toate elementele clasei respective şi se constată că fiecare prezintă o anumită
proprietate. Premisele afirmă prezenţa acestei proprietăţi pentru fiecare din elementele clasei. Pe această
bază, se afirmă apoi, în concluzie, că proprietatea respectivă caracterizează întreaga clasă de elemente.
Agumentele deductive cu propoziţii categorice pot fi: imediate (conversiunea sau obversiunea) sau mediate
(silogismul).
Argumentarea este o construcţie raţională formată din propoziţii numite argumente, premise sau temeiuri pe
baza cărora se demonstrează sau se susţine o teză sau concluzie printr-un demers logic.
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie este sustinută numai pe baza unor propoziţii
adevărate.
Inferenţa este forma logică în cadrul căreia, pe baza unor propoziţii, numite premise se obţine o nouă
propoziţie, numită concluzie.
Silogismul este inferenţa mediată în cadrul căreia concluzia se deduce pe baza a două premise care au un
termen comun .
Conversiunea şi obversiunea.
Definiţi conceptul de definire. 4 puncte
Definirea termenilor este operaţia prin care se precizează sfera sau conţinutul unei noţiuni sau aria de
aplicabilitate a unui nume.
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt ordonate şigrupate, după diferite criterii
în clase sau categorii din ce în ce mai generale.
Enumeraţi cele trei componente ale termenului. 6 puncte componentele termenului sunt: 1.componenta
lingvistică: cuvântul sau grupul de cuvinte; 2.componenta cognitivă: noţiunea; 3.componenta ontologică:
mulţimea de obiecte.
Raţionamentul inductiv sau nedeductiv este raţionamentul în care concluzia este mai generală decât
premisele din care a fost obţinută şi, chiar dacă premisele sunt adevărate, concluzia , rămâne, totuşi,
probabilă.
inferenţă deductivă este mediată atunci când concluzia este derivată din mai mult de o premisă.
Enumeraţi cele două elemente corelative din structura unui termen. 6 puncte Extensiunea şi intensiunea.
Intensiunea unui termen reprezintă totalitatea proprietăţilor ce caracterizează elementele care alcătuiesc
extensiunea.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive cu propoziţii compuse. 6 puncte Inferenţe ipotetico-
deductive sau inferenţe disjunctiv-deductive sau dileme.
Demonstraţia formalizată este o construcţie formală în care se are în vedere sistemul de simboluri şi regulile
de operare cu aceste simboluri.
Enumeraţi două tipuri de elemente structurale ale argumentării 6 puncte Teza şi temeiurile
Concluzia este propoziţia ce rezultă într-o inferenţă pe baza premiselor; este propoziţia care se întemeiază pe
anumite premise.
Enumeraţi două elemente structurale ale definiţiei. 6 puncte Definitul, definitorul,
relaţia de definire
Inferenţa deductivă este inferenţa în care concluzia este mai generală sau are acelaşi grad de generalitate cu
premisele.
Inferenţa nedeductivă este acea inferenţă în care concluzia este mai generală decât premisele şi, prin urmare,
chiar dacă premisele sunt adevărate, concluzia nu poate fi decât probabilă.
Implicaţia este operaţia logică prin care o propoziţie numită antecedent precede şi determină o altă
propoziţie, numită consecvent. Implicaţia este falsă numai atunci când antecedantul este adevărat şi
consecventul fals. În rest, implicaţia este adevărată.
Tautologia reprezintă o expresie cu propoziţii compuse universale adevărate indiferent de valoarea de adevăr
a variabilelor propoziţionale.
Definitorul sau „definiens” reprezintă acea componentă a unei definiţii care arată ce se spune despre definit
(conţine note caracteristice din intensiune, elemente ale extensiunii, sau aria de aplicabilitate a uniui nume).
Propoziţia categorică este cea mai simplă propoziţie ce reflectă un singur aspect al unui raport dintre doi
termeni.
Silogism şi polisilogism
Un raţionament ipotetic este un raţionament cu propoziţii compuse alcătuit din două premise şi o concluzie.
Una dintre premise este o implicaţie, iar cealaltă premisă este reprezentată de unul din termenii implicaţiei
respective. Concluzia este celălalt termen al implicaţiei.
Enumeraţi două elemente din structura clasificării. 6 puncte Elementele clasificării,
clasele şi criteriul de clasificareDefiniţi conceptul de inferenţă deductivă validă. 4 puncte
Inferenţa deductivă validă este inferenţa în care concluzia decurge în mod necesar din premise. În cadrul
inferenţei valide, deoarece premisele constituie un temei suficient pentru derivarea concluziei, din premise
adevărate se obţine în mod necesar şi sigur, o concluzie adevărată.
Premisa minoră este premisa care conţine termenul minor al unui silogism.
Operatorii propoziţionali sau constantele logice sunt operaţii ce se aplică la valoarea de adevăr a variabilelor
propoziţionale. Principalii operatori propoziţionali sunt: negaţia, conjuncţia, disjuncţia, implicaţia şi
echivalenţa.
Formula contingentă este o formulă care poate fi adevărată sau falsă în funcţie de valoarea de adevăr a
variabilelor propoziţionale
Inferenţele imediate sunt inferenţe cu propoziţii categorice alcătuite doar dintr-o singură premisă şi o
concluzie, concluzia derivându-se în mod direct (imediat) din premisă prin reformularea acesteia.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, în raport cu teza de demonstrate 6 puncte Teza de demonstrat
trebuie să fie clar şi precis formulată. Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă. Teza de
demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei.
Raţionamentul disjunctiv este raţionamentul cu propoziţii compuse alcătuit din două premise şi o concluzie.
Una dintre premise este alcătuită dintr-o disjuncţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din termenii
disjuncţiei respective. Concluzia este reprezentată de celălalt termen al disjuncţiei.
Enumeraţi două elemente din structura unei demonstraţii. 6 puncte Teza de demonstrat;
Fundamentul demonstraţiei ; Procesul de demonstrare
Demonstraţia directă reprezintă orice tip de demonstraţie, inducţie completă, silogism sau raţionament cu
propoziţii compuse, prin care se trece de la premise la concluzie în mod obişnuit
Enumeraţi două tipuri de inferenţe inductive, după numărul cazurilor examinate 6 p Inductia completă şi
inducţia incompletă sau amplificatoare.
Enumeraţi două tipuri de termeni din structura silogismului 6 puncte Termen major, termen
minor şi termen mediu.
O formulă inconsistentă este o formulă cu propoziţii compuse universal falsă indiferent de valorile de adevăr
ale variabilelor propoziţionale.
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie indirectă. 6 puncte Demonstraţie prin excludere,
demonstraţie prin absurd, demonstraţie apagogocă, demonstraţie prin omposibil.
Premisa majoră a unui silogism este premisa care conţine termenul major (predicatul concluziei).
Enumeraţi cele două elemente din structura unei argumentări 6 puncte Teza de demonstrat sau
concluzia şi temeiurile sau premisele.
Termenul major este acel termen care joacă rol de predicat în concluzia unui silogism.
Argumentul nedeductiv este un argument în care deşi se porneşte de la premise adevărate se ajunge la o
concluzie cu un grad foarte scăzut de probabilitate. Deci, concluzia nu poate fi adevărată, ci probabilă
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive mediate cu propoziţii compuse 6 puncte Inferenţe
ipotetico-categorice inferenţe disjunctiv-categorice.
Termenul minor reprezintă subiectul concluziei unui silogism, termen care se regăseşte într-una dintre
premise, numită premisă minoră.
Enumeraţi două tipuri de argumente deductive ipotetice, cu două premise. 6 puncte Modus ponendo ponens ;
Modus tollendo tollens
Termenul mediu este termenul comun celor două premise ale unui silogism.
Definiţi conceptul de „definiens”. 4 puncte
Conceptul de „definiens” reprezintă o componentă a unei definiţii care arată ceea ce se spune despre definit.
Conceptul de lege logică desemnează o expresie cu propoziţii compuse universal adevărată, indiferent de
valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale. Mai este numită tautologie sau expresie validă.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive, după numărul premiselor din care se
Echivalenţa este o operaţie cu propoziţii compuse care este adevărată numai dacă ambele propoziţii au
aceeaşi valoare de adevăr şi este falsă numai dacă ambele propoziţii au valori de adevăr diferite.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe mediate, după felul premiselor 6 puncte Inferenţe ipotetico-
categorice şi inferenţe disjunctivo-categorice
Argumentul nedeductiv tare este un argument nedeductiv în care din premise adevărate se obţine o concluzie
cu o mare probabilitate de a fi adevărată.
Enumeraţi două tipuri de elemente prin care argumentarea este înţeleasă ca relaţie. 6p Argumentarea este o
relaţie între două persoane dintre care una argumentează (locutor) şi cealaltă este persoana pentru care se
argumentează (interlocutor).
Teza (concluzia) este propoziţia care rezultă pe baza temeiurilor (premiselor) unui argument (raţionament);
propoziţia care se susţine sau se respinge.
Premisele inducţiei complete enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru fiecare din obiectele unei clase cu un
număr mic sau finit de obiecte, ceea ce permite examinarea fiecăruia în parte. Apoi concluzia afirmă că
proprieteatea respectivă caracterizează întreaga clasă . Inducţia incompletă (amplificatoare) se aplică unei
clase cu un număr infinit de elemente. Premisele enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru un număr oarecare
de elemente ale clasei respective şi concluzia conchide cu privire la faptul că proprietatea respectivă
careacterizează întreaga clasă infinită de obiecte.
Concluzia inducţiei complete este o propoziţie sigur adevărată, în vreme ce concluzia inducţiei
incomplete nu poate fi decât, cel mult, probabilă, întrucât premisele nu formează un temei suficient pentru
susţinerea acesteia. Inducţia
completă are o valoare destul de redusă în cunoaştere întrucât concluzia nu face altceva decât să repete
informaţia enunţată în premise, în vreme ce inducţia incompletă, deşi conduce la concluzii cel mult
probabile, are o valoare cognitivă mare, fiind principala modalitate de progres în ştiinţele experimentale.
Termenul mediu este termenul comun celor două premise ale unui silogism.
Enumeraţi două condiţii de raţionare ale inducţiei complete. 6 puncte Condiţiile de raţionare
ale inducţiei complete sunt:
Inducţia incompletă sau amplificatoare este acel tip de inducţie care, pe baza analizei unui număr finit de
elemente ale unei clase formate dintr-un număr infinit de elemente, enunţă o concluzie referitoare la întreaga
clasă. În acest caz, concluzia este cel mult probabilă.
Enumeraţi două elemente din structura unei contraargumentări. 6 puncte contraargumentarea conţine:
1.o teză sau concluzie care se combate sau se respinge, formulându-se o nouă teză; 2. temeiurile
care se aduc în defavoarea tezei iniţiale, formulându-se noi temeiuri pentru a susţine o nouă teză.
Propoziţia categorică este cea mai simplă propoziţie care exprimă un singur aspect al raporturilor dintre
termeni.