Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării,al Republicii Moldova

Centrul de Excelența în Energetică și Electronică

Catedra:Electroenergetica

Referat
Disciplina:Filosofie

Tema:Filosofia renasterii

A Efectuat: Lazari Vasile

Grupa:EN-0117

A Verificat: Bucataru Igor

Chisinau 2020
Renașterea a fost unul dintre acele momente extraordinare ale istoriei în care au avut
loc transformări radicale în viziunea omului asupra lui însuși, a lumii și universului,
iar în artă, știință și filosofie s-au manifestat unele dintre cele mai mari personalități
creatoare cunoscute. Giordano Bruno a fost filosoful a cărui gândire a strălucit cel mai
puternic în această epocă în care se reafirmă idealismul platonic și, pe baza lui, se
înființează Academia Platonică din Florența. Această școală de filosofie a reunit unii
dintre cei mai însemnați oameni de știință, artiști și filosofi ai epocii, care aici au
studiat și s-au format; printre ei, filosofii Pico della Mirandola și Marsilio Ficino,
pictorii Sandro Boticelli și Michelangelo Buonarroti.

Am putea afirma că acest moment a constituit punctul de cotitură ce a revigorat

filozofia occidentală la sfârşitul secolului al XV-lea, într-o perioadă în care scolastica
îşi epuizase resursele în încercarea de a pune în acord filozofia cu teologia. Conciliul
ecumenic de la Florenţa din 1431-1449, prin care se dorea împăcarea Bisericii
Catolice cu fraţii răsăriteni, ortodocşi, a constituit conjunctura favorabilă prin
care Marsilio Ficino l-a cunoscut pe învăţatul bizantin Gemistos Plethon. Ficino făcea
parte din delegaţia catolică, iar Plethon din cea ortodoxă. Prelegerile lui Plethon
despre Plato şi mistica răsăriteană influenţată puternic de neoplatonism l-au fascinat
pe Ficino şi i-au atras atenţia şi protectorului acestuia, influentul şi înstăritul Cosimo
de Medici. Deşi Conciliul de la Florenţa nu a avut decât reuşite parţiale, întâlnirea
dintre Plethon şi Ficino se va dovedi ulterior una de bun augur pentru istoria
intelectuală a Europei Occidentale.

E important de menţionat faptul că filozofia medievală a fost puternic influenţată de

scrierile lui Aristotel, în timp ce tradiţia platonică a rămas inaccesibilă în mare parte
gânditorilor occidentali. După ce Cosimo de Medici a decis să înfiinţeze o
nouă Academie la Florenţa (în stilul Academiei lui Platon), l-a numit pe Ficino la
conducerea acesteia, iar în 1462 a aprovizionat noua academie cu numeroase
manuscrise greceşti, unde se regăseau dialogurile lui Platon, dar şi alte lucrări ale
filozofilor neoplatonicieni. Cosimo l-a însărcinat tot pe Ficino să traducă în latină
manuscrisele achiziţionate. Prin acest proces de traducere care avea menirea de a
reintegara tradiţia platonismului în filozofia occidentală au fost descoperite şi lucrările
ezoterice atribuite în mod tradiţional lui Hermes Trismegistus.

Printre manuscrisele greceşti, Ficino a găsit şi Corpusul Hermetic, o compilaţie de

tratate ce propuneau un mod de înţelegere a lumii ce îmbina în mod armonios
elemente de filozofie cu o spiritualitate de inspiraţie pitagoreică, chaldeană, gnostică
şi, pe alocuri, chiar creştină. Ficino a fost atât de impresionat de tratatele hermetice
încât, pentru o perioadă, şi-a întrerupt activitatea de traducere a dialogurilor
platoniciene, proritizând traducerea şi comentarea Corpusului hermetic.
Ficino a reuşit să-şi ducă la bun sfârşit proiectul de traducere care îi fusese încredinţat
de către Cosimo de Medici, oferind astfel un izvor proaspăt şi un teren fertil
pentru dezvoltarea intelectuală şi spirituală a Europei Occidentale. Vechea autoritate
supremă în materie de filozofie, Aristotel, a fost detronată de către binomul creat de
filozofia lui Plato (şi neoplatonism) şi de înţelepciunea „străveche” a tradiţiei
hermetice. Considerate şi percepute ca fiind mai laxe şi mai speculative decât
aristotelismul medievalilor, filozofia platoniciană şi hermetismul au lăsat loc de
asimilare şi a altor elemente străine până atunci discursului filozofic.

Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVI. A
debutat în Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a răspândit în restul
Europei. Deși apariția tiparului a accelerat difuzarea ideilor în secolul al XV-lea,
schimbările Renașterii nu au fost experimentate uniform de întreaga Europă.
Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și autohtone,
începând din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare din antichitatea
clasică căreia i-a fost creditată lui Francesco Petrarca, apoi a debutat dezvoltarea
liniară de perspectivă a tehnicilor de acordare a unei realități mult mai naturale în
pictură, și treptat, la scară largă ceea ce a dus la o reforma educațională.

Bibliografie
https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/filozofia-renasterii-un-proiect-de-traducere/
http://www.noua-acropola.ro/filosofia-renasterii/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Renașterea