CARDIOPATIA ISCHEMICĂ CRONICĂ

NUME: MATEI TEODORA;

MASTER: BIOINGINERIA REABILITĂRII, ANUL I;
GRUPA: 3
 Cardiopatia ischemică este o tulburare miocardică datorată unui
dezechilibru între fluxul coronarian, (aportul sanguin de substanțe nutritive și
oxigen necesare pentru o bună funcționare a inimii), ce este scăzut prin afectarea
arterelor inimii și necesitățile miocardice.
Cauzele afectării vaselor inimii, numite și coronare, pot fi organice,
adică structurale, (cea mai frecventă cauză fiind ateroscleroza, depunerea
colesterolului în pereții vaselor), funcționale (de exemplu spasmul coronarian) și
mixte.
Cardiopatia ischemică poate fi dureroasă (asta include angina pectorală
stabilă și instabilă, infarctul miocardic) și nedureroasă (ce cuprinde moartea
subită coronariană, tulburarile de ritm și de conducere, insufuciența cardiacă de
cauză ischemică).
Factorii de risc sunt acele caracteristici ce se gasesc la populația
sănătoasă și care sunt asociate statistic cu posibilitatea apariției bolii cardiace
ischemice (BCI). Factorii de risc pentru ateroscleroza (ATS), care este
principala cauză a ischemiei miocardice, pot fi clasificați în :
 nemodificabili : vârsta, sexul, istoricul familial de boală cardio-
vasculară (BCV) (adică prezența manifestărilor aterosclerotice la rudele de gr I,
la femei < 65 ani și bărbați < 55 ani)
 modificabili : fumat, alcool, obezitate, dislipidemie, hipertensiune
arterială (HTA), diabet zaharat etc.
Cardiopatia ischemică poate fi clasificată în mai multe forme, în funcţie
de severitatea afecţiunii:
1. Angina stabile : caracterizată apariția durerii toracice anterioare,
constrictive, cu durată de 3-5 minute la efort, stress sau frig dar nu în repaus;
durerea dispare la intreruperea efortului;
2. Angina instabilă : are riscul de a se transforma în infarct miocardic ,
de aceea necesită spitalizare de urgență. Angina instabilă se poate diagnostica
dacă durerea “ca o gheară” localizată toracic anterior apare: în repaus; la eforturi
din ce in ce mai mici, mai prelungită;
3. Infarctul miocardic : caracterizat prin durere intensă toaracică
anterioară, constrictivă ” ca o gheară” , însoțită de transpirații, greață , vărsătură
și care durează peste 20 de minute.

Cardiopatia ischemica poate fi dureroasa si nedureroasa.

Cardiopatia ischemică dureroasă sau angina pectorală stabilă
(cronică) se manifestă prin crize de durere (cuvântul angină înseamnă durere),
aparute periodic, inițial la eforturi mari, intense, prelungite, apoi la eforturi din
ce în ce mai mici, până când în ultima instanță apar și în repaus.
Cardiopatia ischemica nedureroasă reprezintă prezența leziunilor
coronariene, dar fără apariția de durere toracică. Se manifestă prin sufocare la
efort sau repaus și apare mai frecvent la pacienții diabetic.
 Tratamentul cardiopatiei ischemice se bazează pe kinetoterapie, adică
exerciții de respirație, exercitii cu mingi, exerciții de creștere a forței și
rezistenței musculare, stepper, bicicletă, exerciții cu bastoane, electroterapie și
masaj terapeutic.
Masajul este relaxant, destresant și decontracturant, electroterapia
stimulează musculatura, reduce durerea și inflamația. Laserterapia acționează în
profunzime, are efect sedativ, vasculotrofic și antalgic iar kinetoterapia cuprinde
exerciții de recuperare a deficitului și îmbunătățesc forța și rezistența musculară.
Terapia combinată îmbunătățește rezultatele recuperării în cardiopatia ischemică
și aduce un plus calității vietii pacientului.
Tratamentul cardiopatiei ischemice constă în corecția factorilor de risc:
• se interzice fumatul;
• se tratează corect hipertensiunea arterială;
• hipercolesterolemia;
• obezitatea;
• se modifică obiceiurile alimentare;
Mijloace de tratament:
• kinetoterapia medicală;
• ape carbogazoase;
• mers;
• cicloergometru;
• alergare;
• covorul rulant;
• urcat - coborat pe scări;
• înot terapeutic în piscină;
• exerciții respiratorii Tirala;
 Testarea cu cicloergometru este una dintre cele mai frecvente metode de
testare la efort ale pacientului cu probleme cardiace. Semnele ce trebuie urmarite
în cadrul acestui test sunt:
• Durerea;
• Consumul miocardic de oxigen;
• Oboseala fizică și epuizarea;
• Tensiunea arterială;
• Frecvența cardiacă;

Obiectivele kinetoterapiei în cardiopatia ischemică sunt:

• normalizarea greutății corporale printr-un regim alimentar adecvat;
• diminuarea efectelor stresurilor din viață;
• intensificarea transportului de O2 pentru solicitarea dozată a cordului;
• mărirea forței și rezistenței grupelor musculare ale membrelor și
trunchiului;
 Ședința de antrenament este compusă din 3 perioade:
• Perioada de încălzire 5 – 10 minute (mișcări articulare simple, întinderi
musculare – streatching – din clinostatism, șezând sau stând și eventual
mers;
• Perioada de antrenare propriu-zisă 10 – 20 minute;
• Perioada de revenire (racire) lentă 5 – 10 minute;

Plan de recuperare cardio-vasculară:

 La internare – kinetoterapie zilnic;
 La externare – kinetoterapie de 3 ori/săpt;
 Durata unei şedinţe este de 30-40 min maxim 1 h;
 Fiecare exerciţiu se repetă de 8-10 ori cu pauze între ele, corectându-se
permanent respiraţia;
 Se monitorizează TA, FC la începutul şi la sfârşitul şedinţei de
kinetoterapie dar şi în timpul şedinţei în funcţie de starea pacientului şi de
tipul exerciţiului (ex: cicloergometru, bandă rulantă).
 Scala Borg.

Exerciţii respiratorii: respiraţie globală; educarea respiraţiei abdominale

şi controlul fazelor respiratorii (inspir-pauză-expir-pauză). Exerciţiile
respiratorii trebuie controlate la fiecare mobilizare.
Mişcări active de flexie, extensie şi rotaţie la nivelul coloanei CDL şi la
nivelul articulaţiilor membrelor superioare şi inferioare (+abducţie, adducţie).
Exerciţii active şi cu rezistenţă (greutăţi) pe grupe musculare. Tonifierea
muşchilor abdominali.
 Exemple de exercitii
• Decubit dorsal – manile pe langa corp, se face flexia capului , revenire;

• Decubit dorsal – flexia membrului superior stâng apoi flexia membrului

superior drept;
• Decubit dorsal – flexia membrului inferior stâng, apoi flexia membrului
inferior drept;

• Șezând – abducția MS la 90 de grade, revenire;

• Șezând – flexia MS la 90 de grade, revenire;

• Șezând - flexia MS maxima, revenire;
 • Șezând – rotația trunchiului spre dreapta, apoi rotația trunchiului spre
stânga ;
• Ostostatism – flexia MS cu ajutorul unei mingi la 90 de grade;
• Șezând – flexia MS cu ajutorul unei mingi până deasupra capului;

Testul de efort
Înainte de testul de efort este obligatorie efectuarea unei ecografii
cardiace.
Înainte de testul de efort se va monta o branulă la nivelul unei vene
periferice, cel mai frecvent la nivelul antebrațului.
Se recomandă repaus alimentar cu 2-3 ore înainte de efectuarea testului.
Medicamentele de tip beta-blocant (ex. metoprolol, bisoprololol, carvedilol,
nebivolol) trebuie oprite cu 24 ore înainte de testul de efort.
Testul implică mersul pe o bandă sau pedalarea pe o bicicletă, astfel că
se recomandă purtarea de haine și încălțări comode.
În cadrul acestui examen, bolnavul este supus unui efort standardizat și
supravegheat, timp în care se înregistrează un EKG. În timpul unei activități
fizice inima bate rapid și are nevoie de mai mult sânge și oxigen. Dacă persoana
testată nu poate exercita efortul considerat normal pentru cineva de vârsta
respectivă, înseamnă că la inimă nu ajunge suficient sânge oxigenat.
Testul de efort poate arăta posibile semne și simptome de cardiopatie
ischemică, cum ar fi:
• modificări anormale ale tensiunii arteriale;
• dificultăși respiratorii sau dureri toracice;
• modificări anormale ale ritmului cardiac sau activitatea electrică a
inimii.
Atunci când pe ECG apar modificări de ischemie miocardică, testul de
efort se consideră pozitiv și este nevoie de o investigație suplimentară prin care
se vizualizează arterele coronare, numita coronarografie.
 Gimnastica respiratorie

Metoda de kinetoterapie respiratorie, constând în învățarea subiectului

să-și controleze și să lucreze mușchii respiratori toracici și abdominali.
Gimnastica respiratorie este indicată în toate bolile cronice care afectează
respirația: bronșita cronică, astm, emfizem, mucoviscidoza etc. Ea permite
îmbunătățirea ventilației de aer în plămâni, oxigenarea sangelui și, în consecință,
a travaliului muscular și a posibilităților de efort fizic. Kinetoterapeutul arată
bolnavului ce mișcări ale toracelui și abdomenului trebuie să facă și care mușchi
ai toracelui și abdomenului trebuie să se contracte; îndeosebi, îl învață pe subiect
rolul abdomenului: exerciții de inspirație profundă, obținută prin contractarea
mușchilor abdominali (prin 'sugerea burții'), urmată de o inspirație pasivă, apoi
activă, relaxând aceiași mușchi.
• Decubit dorsal – genunchii flectați, inspir lung pe nas cu umflarea
abdomenului, apnee minim 10 secunde, expir pe gură maxim (dublu față
de inspir);
• Stând cu picioarele depărtate se inspiră profund pe nas, apoi se apasă cu
palmele pe torace și se expiră pe gură;
• Plimbare cu respirație normală;
• Stând cu picioarele depărte , se execută flexia membrelor superioare cu
ajutorul bastonului pe inspir, revenire pe expir;
 Bibliografie

 http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/cardiopatia-
ischemica-i-575667.html
 http://www.romedic.ro/cardiopatia-ischemica
 https://www.farmaciata.ro/cum-depistam-cardiopatia-ischemica-
cronica/
 http://www.kinetikmed.ro/Lista-tratamente-de-
recuperare/tratament-cardiopatie-ischemica.html
 http://www.regiocard.ro/informatie/cardiopatia-ischemica/
 https://www.viata-libera.ro/societate/31141-galati-viata-libera-
boala-coronariana-cardiopatie-ischemica-inima