Pentru ochii tăi răpit-ai - Alexandru Vlahuţă

Pentru ochii tăi răpit-ai

Foc din stele și din soare,
Pentru buza ta furat-ai
De la roz’ a ei coloare.

Gingășia, frăgezimea
Ce se joacă pe-al tău sân,
E plăcută, dar furată,
Ai furat-o de pe crin.

Râsul, nevinovăția
De la îngeri le-ai furat.
Ai răpit tot ce-a fost farmec
Din seninul nepătat.

Glasul tău de privighetoare,

Glasul mierlei mult plăcut
L-ai răpi și cânți cu dânsul,
Ș-a rămas codrul tăcut.

***

Înțeleg. Astea-s podoabe;

Dar din inimioara mea
Ce podoabă-ți poți tu face,
De-ai răpit-o și pe ea?