Colinde, colinde

de Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor.

Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucură copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele…

De dragul Mariei
Şi-al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

Moș Crăciun

Dragi copii, din ţara asta

Vă miraţi voi cum se poate
Moş Crăciun din cer de- acolo
De le ştie toate, toate.
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo-n cer la el în tindă
Pe genunghi o carte mare.

Cu condei de-argintie el scrie

Ce copil şi ce purtare
Şi- de- acolo ştie Moşul
Că-i şiret el lucru mare.

Moş Crăciun

Moş Crăciune, Moş Crăciune

Sfântul nostru bun şi drag
Vii de fiecare dată
Şi ne baţi în geam şi- n prag.

Vei veni şi-n noaptea asta

La copiii toţi pe rând
Moş Crăciun cu barbă albă
Şi cu zâmbetul tău bun.

Iară noi cu bucurie

Ţi- am aprinde-n brad lumini
Cântând slavă celui care
Ne-a făcut să fim creştini.