Doamne, s-a aprins în mine luminița ca -ntr-un sfeșnic,

Să slăvesc pe Cel ce este Dumnezeu în ceruri veșnic,

Pe Atoate-Ziditorul fără al cărui sfânt Cuvânt
N-ar mai fi nici cer, nici stele, nici nimic din câte sânt.
Doar de ochiul Tău văzută, Dumnezeule, Preasfinte
Para luminiței mele arde-n inima-mi fierbinte,
Dar e atât de mică -n sine că-ndrăznire, Doamne, nu mi-i
Să ridic pierduta -i rază către Ziditorul lumii. (…)
Sfântul Duh cu-ale Lui daruri peste duhu -mi să coboare,
A cireșului meu ramuri incărcandu -le de floare,
Ca-ntru Sfânta Liturghie spre a cădi -ntreg misterul
Crește, Milostive, Doamne, până va atinge cerul.
Peste floarea-i-nmiresmată roua Ta drept mir să plouă
Și potop de curcubee, soarele să -aprindă rouă,
Iar prin fiecare rază a mărgelei curcubeu
Ochii tuturor să vază viu, în cer, pe Dumnezeu.
Așa Doamne, către Tine, în genunchi umil suspin.