Vin colindătorii

de Tudor Gheorghe
Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.

Gazdelor creștine, să-i primiți în casă, leru-i ler ,

Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, leru-i ler,
Ni-i trimite Sfântul să ne-ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, leru-i ler.
Șovăielnic pasu, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu știu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.

Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,

Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, leru-i ler,
Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse leru-i ler,
Pe la porți străine, ce ne stau închise, leru-i ler.

Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler,

Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.