Bolintineanu

l mare şi solii

ntinsă, printre căpitani,

u-i Mircea încărcat de ani.

e trestii tinere-nverzite
ntinde braţe veştejite.

dealuri verzi şi numai flori

ul munte albit de ninsori.

e plină, ţara în mişcare;

de Poartă vin la adunare.

s mic, mare, tânăr şi bătrân...

mul când era român.

manul. Mircea îl citeşte,

ărire, astfel le vorbeşte:

ul vostru, nu mă îndoiesc,
ţara un pământ turcesc.

mi propune este o sclavie

mânul să se bată ştie!"

vorbe sala-a răsunat;

îndată vorba a luat.

tr-această naţie creştină

ca ziua într-a ta lumină,

mne, cărui patru ţari se-nchin.

ţie, dar eşti un hain!"

ă surdă vorbele-i se-neacă.

age spadele din teacă.

ndreptează iute către ei:

aţi solia, căpitanii mei!"

solii Porţii el vorbeşte:

care şahul astăzi mă cinsteşte!
nchină de ani obosit;
suflet nu e-mbătrânit:

ub gene albe şi stufoase

ai îndreaptă săgeţi veninoase;

e astea fieru-i va lovi,

gene încă n-or clipi.

bate pentru a lui ţară,

ocul soarelui de vară.

sultanul care v-a trimis,

m de pace, spuneţi că e-nchis!"

curte domnul se îndreaptă.

ţării de la noi s-aşteaptă.

vise să nu ne-nşelăm:
clavie la străini aflăm.

r ţara noastră are

rin secoli a ei înălţare.

ainte trebuie să ştim

cu toţii martiri să murim!

ceasta lanţul ne va strânge

şti încă nici chiar a ne plânge!"