Crăciunul copiilor – Bucuroşi, bucuroşi,
de O. Goga Strigă glasuri de copii.
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.
Uite cum: Vă spune Badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca sa vadă…
Îngerii se uită-n casă
Văd și spun, iar moșul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
Uite, vine Moș Crăciun!
de Otilia Cazimir
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
– Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?
Moşule, de unde vii?
– Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!
Și-am venit la drum cu zorul
Să vă spun că-n noaptea asta
S-a născut Mântuitorul.
Eu vă las de-acum cu bine,
Că-i târziu și drumul greu
Și mai sunt și alți copii
Care-așteaptă jucării.
Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Colinde, colinde!
de M. Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ș-a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
Iarna pe uliță
de George Coșbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
1
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
…………………………………………
La drum
de Otilia Cazimir
Moş-Crăciun, la urcuş,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău, şi-i lunecuş,
Şi moşneagul nu mai poate.
Lung se uită îndărăt,
Scuturându-şi barba rară
De omăt,
Şi oftează sub povară:
-Greu tătucă, greu de tine!
Iaca, stau şi mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai cătră vară,
Că-s bătrân şi nu mai pot! ..
Moș Crăciun
de Elena Farago
Prin orașe si prin sate
Mai ales copiii spun
Că din țări mai depărtate
Vine iarăși Moș Crăciun.
Nu mai pot de bucurie
Și-l asteaptă toți cu drag,
Să le dea vreo jucărie
Sau covrigi câte-un șirag.
Cică Moșul, cum se spune,
Dă la toți copiii buni
Sfat cum să se poarte-n lume,
Ba și cărți de rugăciuni.
El are dragoste multă
Pentru copiii cuminți
Și pentru cei ce ascultă,
De Dumnezeu și părinți.
Apoi tot el povestește;
Despre-un Copilaș frumos
Care-n ceruri locuiește
Și acesta e Hristos.
El a fost cândva în lume
Zise Moșul cu glas blând.
Și la cartea sfântă spune
C-o să mai vie curând.
2
 Scrisoare lui Moș Crăciun
de Elena Farago
Dragă Moș Craciune,
Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.
Dar îți scrie-acuma
Sora mea, Florica,
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,
Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Ia-ți-le și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.
Și, de poți, pe urmă,
Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.
Moș Crăciun
de Elena Farago
Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Sfântul nostru bun și drag,
Vei veni și-n noaptea asta
Să ne bați al casei prag.
Vei veni și-n noaptea asta
La copiii toți pe rând,
Moș Crăciun cu barba albă
Și cu sufletul tău blând.
Iară noi, de bucurie,
Ți-om aprinde-n brad lumini,
Cântând slavă Celui care
Ne-a făcut să fim creștini.
Slavă ție, Moș Crăciune,
Că-n tot anul vii mereu
Să ne amintești cuvântul
Fiului lui Dumnezeu.
În noaptea sfântă de Crăciun
de Traian Dorz
În noaptea sfântă de Crăciun,
pe drumul nins de lună,
trei magi călări cu suflet bun
aleargă împreună.
De unde vin, cum se numesc,
Ce doruri îi frământă?
Spre iesle ei călătoresc
și cerurile cântă.
Și cântă inimile lor,
aprinsă-i bucuria,
Că s-a născut Mântuitor,
azi s-a născut Mesia!
Veniți și voi să-L lăudăm
Pe Domnul cu iubire
ca și noi să ne bucurăm
de marea-i mântuire.
Moș Crăciun
de Otilia Cazimir
Eu l-am văzut pe Moş Crăciun
E un moşneag…
Cu barbă albă, cu cojoc şi cu toiag,
Ca toţi moşnegii care trec pe drum.
Departe, într-o ţară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Bătrânul, Moş Crăciun!
Şi trage moşul, trage din lulea…
Şi zilele se duc, şi iarna vine,
Şi prin căsuţe-ncep a-l aştepta
Băieţi cuminţi şi fete mici ca tine.
Şi într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i bună spre pământ
Şi-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic…
Atunci pe nevăzute cărărui,
Porneşte Moş Crăciun cu sacul lui,
Şi când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la uşa de la tindă…
A fost, moşneagul bun, şi-acum un an,
Dar tu erai prea mică şi nu ştii:
Ţi-a pus sub perinuţă jucării
Şi-un cerceluş cu piatră de mărgean.
3
Iar când a fost să iasă din iatac, Și-auzi ! Răsar cântări acum,
Măicuţa l-a pândit de după uşă, Frânturi dintr-o colindă,
Să nu te vâre din greşeală-n sac, Și vin mereu,s-opresc în drum,
Ca pe-o păpuşă! Se-aud acum în tindă-
Noi stăm cu ochii pironiţi
Florile dalbe Și fără de suflare:
de Elena Farago Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Leroi, Domnul mare !
Şi mai ales în iarna asta, lăsaţi copiii să Ei cântă-nălţător și rar
colinde! Cântări de biruinţă,
Să nu se-nchidă nicio poartă în preajma lor şi Apoi se întoirc şi plâng amar
nici-un semn. De-a Iudei necredinţă,
Să nu-i oprească din curatul şi sfintei datine De spini, de-postaşi, şi c-a murit..
îndemn. Dar s-a deschis mormântul
O, mai ales, în noaptea asta, lăsaţi copiii să Și El acum e-n cer suit
colinde! Și judecă pământul.
Și până nu tăceau la prag,
Când argintiile lor glasuri vor îngâna “Florile Noi nu vorbeam niciunul-
dalbe”, Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
Gândiţi-vă că nu e dată închipurii omeneşti În casă-ne Crăciunul.
O mai aleasă întrupare de sol a vrerilor Și în târziu ne biruia
cereşti, Pe vatra caldă somnul,
Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta Și-n vis vedeam tot flori de măr
“Florile dalbe”. Și-n faşă, mic, pe Domnul.

Colindătorii Moş Crăciun

de G. Coșbuc de Octavian Goga

Cad fulgii mari,încet zburând Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu
Și-n casă arde focul, traista plină,
Iar noi pe lângă mama stând, Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele,
De mult uitarăm jocul. Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu
Demult şi patul ne-aştepta, lumină.
Dar cine să se culce? Cu colinde şi cu cântec şi cu crai citeţ de
Rugată, mama repeta stele.
Cu glasul rar şi dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos Tu te furişezi în taină pe la fiecare poartă,
În ieslea cea săracă, Cu păşirea ta tiptilă, nu laşi urme de zăpadă,
Și boul cum sufla milos, Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiţilor de
Căldură ca să-i facă, soartă,
Drăguţ un miel cum I-au adus Când laşi binecuvântarea peste capul lor să
Păstorii de la stână cadă.
Și îngerii albi cântau pe sus, Tu cobori şi-n seara asta, tu cobori ca-
Cu flori de măr în mână. ntotdeauna

4
Pe pământul greu de rele, sol bătrân cu Şi-n ieslea umedului staul,
gânduri bune, Pe-un braţ de paie s-a născut
Şi-nveştmânţi c-un văl de pace răzvrătirea- Acel ce-avea puteri să frângă
nfirorată Păcatul greu de la-nceput.
– Cum te-aşteaptă în sat la mine! Du-te, du-te, Lăsând de-o parte împăraţii
Moş Crăciune! Cei plini de oşti şi slujitori
Întreaga Domnului mărire
La mulţi ani S-a coborât printre păstori.
de Tudor Arghezi E Mesia izbăvitorul
Trimisul tatălui din Cer
Cititor de vreme bună, S-a ridicat sub ocrotirea
Să-ţi urez pe nai şi strună Şi-n casa unui biet dulgher.
Lăutar şi de condei Căci harul pururi se revarsă
Ce-i mai bine din ce vrei. Pe cel sărac, cinstit şi bun…
Să-ţi trăiască toţi ai tăi Fiţi gata să primiţi pe Domnul
De prin munţi şi de prin văi, În ziua Sfântului Crăciun.
De prin târguri, de prin sate,
Risipite prin bucate De Ajunul Crăciunului
Semănate, secerate, de Elena Farago
Ţării tale-mbelşugate.
Şi copii Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Cu ochi căprii, Stelele lucrează fără de-ncetare,
Şi frumoşi ca soarele, Căci le-adună-n clacă steaua sfantă care
Păzindu-ţi ogoarele. A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.
Băieţii ca mugurii, Torc de zor în noaptea sfântului ajun
Fetele ca strugurii, Câlți de nea și raze harnicele stele,
Piersicile să le cadă Pentru noi, copiii, torc să facă ele,
În cămaşă, din livadă. Funia cu trepte pentru Moș Crăciun.
O urare pentru voi, Lungă cât e drumul din pământ la cer,
Cititori de slove noi, Trainică să-i țină coșului povară,
Anul care iată, vine, Vor întinde-o-n noapte, nevăzuta scară
Să v-aducă numai bine! Moșului ce luptă cu-ndârjitul ger,
Ca să ne aducă iar, de colo sus,
Colind Pe la toți copiii darurile care
de Vasile Voiculescu Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfântă și duioasa mamă-a lui Iisus.
Din mii de falnice regine
Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.
Sfioasă, blândă şi cuminte
O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.