Un alt subiect de interes public îl reprezintă mobilizarea în vederea alegerii prin

vot a primarilor,conducătorilor ţării,reprezentanţilor din Parlamentul European sau

numeroasele referendum-uri,care de-altfel presupun o anterioară campanie electorală care
are acelaşi ţel de-ai încuraja şi determina pe cetăţeni să participe având simţul
responsabilităţii faţă de comună,ţară sau o anumită temă cum a fost cea de anul trecut în
care s-a pledat pentru căsătoria naturală între un bărbat şi o femeie.
Personal sunt de părere că cetăţenii trebuiesc motivaţi mereu să recurgă la
anumite acţiuni.Aici intervine adesea ideea de “concurenţă”.Întreaga viaţă dea stfel este o
concurenţă cu noi înşine,cu cei din jur,cu dorinţa de-a ne depăşi propriile limite.De
exemplu,cât timp suntem la şcoală luptăm cu ambiţie(unii dintre noi,cei drept),pentru a fi
cei mai buni,pentru a ne confirma capacităţile intelectuale şi performanţele prin premiile
obţinute la sfârşitul fiecărui an.Fiecare doreşte să fie cel mai bun iar aici intervine
concurenţa.Aşadar şi noi la nivel de comună,oraş sau ţară putem fi motivaţi să ne ridicăm
la standardele occidentului pur şi simplu a localităţii vecine care este cu mult mai
modernizată şi adaptată standardelor europene.Ce-i drept,cu tristeţe trebuie ca generaţia
mea să recunoască că România a pierdut de mult acest sentimen al concurenţei,drept
dovadă suntem codaşii Europei în multe domenii.Când vine vorba însă de consumul
anual de alcool sau numărul de avorturi suntem fruntaşi.Trist şi dureros iar asta ţine tot de
simţul civic însoţit de alte simţuri cum ar fi al menţinerii sănătăţii fizice şi psihice sau al
instinctului matern/patern care de cele mai multe ori este înnecat de imposibilităţile
financiare/fragilitatea vârstei.
Aceste “handicapuri” ale ţării în care trăim pot fi corectate e generaţia mea,prin
ambiţie,implicare şi o nouă perspectivă asupra societăţii.Dacă afirmaţiile de
genul”România e de doi bani”,”Sistemul sanitar românesc de stat este cel mai mizerabil”
sau”Ne descurcăm şi din ajutorul social” ar fi înlocuite de idei precum”România e o ţară
binecuvântată cu meleaguri fascinante care pot fi un plus în dezvoltarea turismului prin
puţină investiţie sufletească şi materială”,”Avantajul sistemului sanitar stă în personalul
bine-pregătit,dedicat trup şi suflet şi cu multă credinţă în Dumnezeu” sau “Munca nu a
omorât niciodată pe nimeni” ţara ar lua o întorsătură drastică din multe puncte de
vedere.Avem neovie de implicare umană şi investiţie materială care ar trebui să înceapă
bineînţeles din aprlament,însă şi noi suntem o verigă improtantă în acest lanţ şi am putea
ajuta prin donaţii nesenificative care adunate ar face mult,dacă nu pentru investiţii
materiale măcar pentru acoperirea diverselor deficienţe ale sistemuli medical,de
exemplu,care să stârnească astfel şi dorinţa de implciare a celor de mai sus.Exemplul
personal de simţ civi e mai de preţ şi mai cosntructiv decât orice critică adusă
statului.Schimabrea începe cu noi.
Mobilizarea oamenilor din jur nu este un lucru uşor,tocmai din pricina divesităţii
de personalităţi,sau a gândirii,situaţii în care pot apărea numeroase conflicte.Însă cred că
într-un anumit grup exisstă întotdeauna un individ gata să aplaneze orice conflict prin
abordarea clară a situaţiei şi a expunerii fiecărui minus/plus detectat în urma analizării
individuale a fiecărei idei.Aceste acţiuni sunt adesea istovitoare iar structura umană este
construită în aşa-fel încât primul instinct să fie acela de-a “lăsa garda jos” decât de-a
lupta pentru ideea/planul/iniţiativa sa.Toate acestea pot fi aplanate adesea prin găsirea
punctului comun şi a construirii în jurul lui folosind părţi favorabile din fiecare
idee,oferind astfel celui care şi-a prezentat-o sentimentul de utilitate!
 Un alt mijloc util de “trezire” a simţului civic constă în organizarea de sondaje
anterior luării deciziei de-a întreprinde un anumit proiect la nivel local/naţional,cu copul
de-a observa şi analiza imapctul avut asupra cetăţenilor,stabilirea claselor sociale asupra
căruia au avut cel mai mare impact şi apoi stabilirea eficienţei implementării acestuia
bazată pe părerile celor din jur ,deoarece de unul singur nu rezolvi mare lucru.
Le-am putea solicita cetăţenilor să vină chiar ei cu diverse propuneri şi idei în vederea
soluţionării unei situaţii defavorabile din mediul înconjurător sau de-a delega diverse
persoane/grupuri de persoane căruia să-i încredinţăm un anumit aspect şi să-i oferim
liberatatea de-a acţiona în privinţa situaţiei respective,luând desigur,în calcul,pregătirea
profesională şi intelectuală a acestora în domeniul respectiv prin diverse
evaluări,discuţii/intervirui/dezbateri particulare anticipat aplicării iniţiativei.
Acum că am discutat despre metodele noastre ca cetăţei de-a influenţa şi activa
simţul civic al celor din jur,să descriem puţin metodele cele mai eficiente de-a atrage
atenţia autorităţilro,primarilor sau conducătorilor ţări asupra anumitor aspecte din diverse
domenii cu influenţă asurpa întregii populaţii sau a anumitui grup social.
Modul cel mai eficient s-a dovedit a fi iniţierea de petiţii online care urmează a fi semnată
de cetăţeni iar mai apoi înaintată către autorităţile superioare calificate în luarea unei
decizii negative/afirmative,după caz.
O altă emtodă este protestul.Cea mai utilizată metodă de-a atrage atenţia
autorităţilor,personalităţilor în ultimii zece ani.Din nefericire acesta presupune
exprimarea unei revolte sau nemulţumiri la nivel local/naţional şi deci ,implică şi aceasta
simţul civic.
Marşul este o altă tehnică sau activitate care presupune activarea simţului civic.De
exemplu,în luna martie a anului 2019 toate judeteţele au organizat în reşedinţele cărora li
s-au alăturat diverse oraşe,”Marşul pentru viaţă” în cadrul căruia s-a pledat pentru
stoaprea avorturilor şi în favoarea perpetuării speciei umane.Un astfel de eveniment era
oarecum vital,si sunt sigură că a avut un impact puternic deoarece,cum am spus mai
sus,ca ţară suntem printre primele din lume la avorturi.Inimele mamelor au fost mişcate
de preoţi,medici creştini şi diverşi reprezentanţi ai cultelor din România care au ţinut
discursuri în favoarea vieţii,şi de această dată au avut în vedere nu doar trezirea simţului
civic ci şi al instinctului matern.
Ţin să menţionez că eu văd acest simţ civic ca pe un al şaselea simţ.În ultimii ani
sintagma « grup civic » și-a făcut loc în vocabularul românilor. Tot mai mulți au înțeles
că doar unindu-și eforturile pot reprezenta o voce demnă de luat în seamă de autorități.
Trecem cu pași mici, dar siguri, de la acțiuni individuale la acțiuni colective.Haideţi să
mai luaăm în calcul un exemplu.De exemplu,în una din ierni era o zăpadă groasă de
aprox cm pe străzi şi la porţile oamenilor din satul meu.După cum bine-ştim maşinile de
dezăpezit nu au acces pe trotuare.Prezentând eu însumi un spirit civic am considerat că e
de datoria mea să îmi deszăpezesc teritoirul,însă nu toţi vecinii mi-au îmăprtăşit
sentimentul,ajungând,printr-o decizie proastă să stea efectiv la porţi şi să bârfească
autorităţile că nu deszăpezesc drumul,în timp ce la porţile lor erau “ditamai” nămeţii,şi
am stat şi m-am gandit mirată de prostia omenească:au autorităţile datoria de-a ne
deszăpezi peorţiunile?Cât de uşor e să te dezici de responsabilităţi?După cum
spuneam,schimbarea începe cu noi.De ce aşteptăm mereu să facă alţii?Din comoditate?
Din lipsă de “chef”?Unde este simţul civi aici?Nicăieri.Autorităţile ar trebui să acţioneze
în această privinţă prin campanii de reclamă prin care să-i sfătuiască pe cetăţeni să-şi
îndeplinească atribuţiile,tocmai pentru că sunt vizate în primul rând propriile persoane.Eu
mai definesc simţul civic şi ca pe iubirea faţă de aproapele.Legat de cele relatate mai
sus,noi,cei mai tineri,am putea,din respect şi iubire faţă de semeni,dacă ştim că la o
anumită casă locuieşte o familie de bătrâni singur,incapabil de-a-şi deszăpezi teritoriul,să
luăm frumos lopata şi să le venim în ajutor.Cred însă că acest aspect ţine cel mai mult de
omenie şi de cei şapte ani de-acasă.
Povestea se poate extinde usor la persoanele cu disabilitati sau persoanele care abia au
inceput la un nou loc de munca. Ganditi-va cum e sa faceti o saptamana toate lucrurile
cotidiene folosind cealalata mana (stanga pentru dreptaci). Nu va recomand si folosirea
obiectelor ascutine in exercitiul asta.Esenta, pana la urma, e sa ne gandim si la ceilalti si
sa facem lucrurile corect, chiar daca pentru noi nu conteaza pe moment.Democratia nu iti
poate construi spiritul civic prin legislatie si prin aplicarea acesteia. Daca ai reflexul de a
cauta automat o cale de eludare a legii, orice lege si orice masura de aplicare a ei sunt
sortite esecului. Societatea, cu tot cu spirit civic, se construieste prin educatie. Cred ca
scoala ar trebui sa dea mult mai multa importanta modului in care ne comportam in
societate in detrimentul materiilor teoretice, pe care rareori le aplicam. Degeaba ai genii,
daca nu ai o societate in care sa se afirme.

În concluzie,entru mine spiritul civic nu porneste de la mersul la vot, dimpotriva,

porneste de la lucruri de baza: nu arunca gunoaie pe strada, nu te imbulzi la urcarea in
autobuz, nu sta in usa de la metrou daca nu cobori la prima, nu depasi coloana de masini
pe linia de tramvai etc. Cam multe nu-uri, de fapt e vorba de un singur lucru, respecta-i
pe ceilalti gandindu-te la mai mult decat propriul interes. Pare ca ai castiga ceva pentru ca
te-ai strecurat in fata. De fapt, pierdem cu totii, lucrurile cotidiene devin o cursa, o lupta
care ne streseaza si ne consuma zilnic.