Psihologie clinică

Seminar
OPREA ALINA MARIANA

Anxietatea și formele ei
Prezența ocazională a axientății reprezintă o parte normală a vieții. Cu toate acestea
insa, persoanele care suferă de tulburări anxioase prezinta ingrijorare si frica intensa,
persistenta si excesiva
Deseori, anxietatea produce episoade repetate de frica si teroare care pot ajunge la
apogeu in doar câteva minute (atacuri de panica).
Aceste sentimente de anxietate si panica pot interveni in viața de zi cu, sunt greu de
controlat, exagerează pericolul si pot dura o perioada lunga. Simptomele pot sa apară in
tinerețe sau adolescenta si sa continue la vârsta adulta.
Anxietatea poate interveni in viața de zi cu zi deoarece persoana evita de cele mai
multe ori zonele care produc aceste sentimente de frica. Asta înseamnă ca ar putea ocoli pe
alta strada, nu ar merge in anumite zone dens populate, de exemplu stadion, mall,
cinematograf, etc.
Tulburările anxioase sunt de mai multe tipuri si includ tulburarea anxioasa generalizata
sau anxietatea generalizata, anxietate sociala, anxietate de separare si fobii specifice. O
persoana poate suferi de mai multe tipuri de anxietate. In unele cazuri anxietatea apare in
urma unei condiții medicale care necesita tratament.

Semne si simptome

– Stare de agitație si stres.

– Sentimentul de pericol iminent, panica sau groaza.
– Puls ridicat.
– Hiperventilație (accelerarea frecventei respiratorii).
– Tremur.
– Transpirație abundenta.
– Probleme gastrointestinale.
– Probleme de concentrare sau gândire despre orice altceva in afara de grija actuala.
– Tulburări de somn.
– Nevoia de a evita numite activități sau locuri care pot declanșa anxietatea.

Tipuri de anxietate

– Agorafobia. Este tipul de tulburare anxioasa in care persoana evita zonele si situațiile care
ar putea declanșa sentimentul de panica, rușine, captivitate, lipsa de ajutor.
– Tulburare anxioasa provocata de condiții medicale. Aceasta include simptome intense de
anxietate si panica care sunt provocate direct de alte probleme de sănătate.

– Anxietate generalizata. Include anxietate si îngrijorare excesiva cu privire la activități sau

evenimente normale si de rutina. Îngrijorarea este ieșita din comun comparativ cu
circumstanțele actuale. Aceasta apare deseori alături de alte tulburări anxioase sau depresie.

– Tulburarea de panica (atac de panica). Aceasta include episoade repetate de anxietate

intensa, frica sau teroare care ating punctul culminant in doar căteva minute. Pot exista
sentimente de pericol iminent, dureri in piept, palpitații, respirație scurta.

– Mutismul selectiv. Afectează capacitatea copilului de a vorbi in anumite situații cum ar fi la

școala sau in public cu toate ca acasă sau in condiții favorabile lui, copilul vorbește normal.
Aceasta tulburare poate afecta viața de zi cu zi, viața sociala, la locul de munca sau școala.

– Anxietate de separare. Apare deseori la copii si are legatura cu separarea de parinti sau de
persoanele care au rolul de părinte. Anxietatea de separare poate sa apara si la adulti atunci
cand sunt separași de casa, frati sau partener.

Cauze
Cauzele anxietății nu sunt cunoscute in totalitate. Experiențele de viața cum ar fi evenimentele
traumatice par a declanșa tulburările anxioase la persoanele care erau deja predispuse la
aceasta condiție.
Pentru unele persoane, anxietatea poate fi legata de prezenta altor probleme medicale.
In unele cazuri, semnele si simptomele anxietății sunt primii indicatori ai unei tulburări
mintale.
Daca medicul specialist este de părere ca anxietatea are o cauza medicala, acesta poate
cere anumite teste pentru o analiza mai detaliata.

Factori de risc

– Trauma. Copiii care au fost abuzați sau traumatizați sau care au fost martorii unor
evenimente traumatice, au risc mai mare de a dezvolta aceasta tulburare pe parcursul vieții.
Adulții care sunt expuși unui eveniment traumatic pot dezvolta si ei aceasta tulburare
anxioasa.
– Stres apărut din cauza unei boli. Probleme severe de sănătate pot cauza îngrijorări
semnificativ de mari cu privire la tratament si la viitor.
– Acumularea stresului. Un eveniment major sau acumularea treptata a stresului apărut in
viața de zi cu zi poate declanșa anxietatea, de exemplu decesul unei persoane apropiate,
stresul la locul de munca sau stresul financiar.
– Personalitatea. Anumite tipuri de personalitate sunt mai predispuse tulburărilor anxioase.
– Alte tulburări mintale. Persoanele care au alte tulburări mintale, cum ar fi depresia, au de
cele mai multe ori si tulburare anxioasa.
– Istoric familial. Persoanele care au părinți sau frați cu anxietate au risc mai mare de a
dezvolta si ei aceasta tulburare. Cercetătorii sunt de părere ca anxietatea sau cel puțin anumite
caracteristici care predispun o persoana la aceasta tulburare, pot fi moștenite.
– Droguri sau alcool. Abuzul de alcool sau droguri sau chiar sevrajul poate provoca sau
înrăutăți anxietatea

Metode de prevenire

Nu exista o cale sigura care sa prezică cu certitudine cauza sau cauzele apariției anxietății. Cu
toate acestea insa, exista metode care pot fi aplicate pentru a reduce impactul simptomelor:
– Ajutor cat mai devreme. La fel ca si celelalte condiții, anxietatea este mai greu de tratat daca
este lasata sa evolueze.
– Viața activa. Participarea la activități plăcute care produc sentimente pozitive. Implicarea in
activități sociale si in relații pot reduce stările de îngrijorare.
– Evitarea alcoolului si a drogurilor. Alcoolul si drogurile pot provoca sau înrăutați anxietatea.

Tratament

Principalele forme de tratament pentru anxietate sunt psihoterapia si medicația. De

obicei, aceste doua forme de tratament sunt mai eficiente daca sunt combinate. Se va lucra
impreuna cu medicul specialist pentru a găsit metoda de tratament cea mai buna pentru fiecare
persoana.
In cazul psihoterapiei, terapia cognitiv comportamentala este forma cea mai eficienta
de terapie in cazul tulburărilor anxioase. Aceasta se axează pe învățarea metodelor specifice
de imbunatatire a simptomelor si revenirea treptata la activitățile evitate din cauza anxietatii.
Tratamentul medicamentos este folosit pentru a ameliora simptomele si depinde de
tipul tulburarii anxioase si daca exista sau nu alte probleme de sanatate mintala. De regula,
medicul specialist prescrie medicamente antidepresive sau anti-anxietate.

Studiu de caz

Pacienta în vârstă de 34 de ani se prezintă pentru o simptomatologie manifestată prin:

neliniște, senzație de stat ca pe ghimpi, tensiune musculară, preocuparea excesivă legată de
starea de sănătate, anxietate marcată și iritabilitate.
A momentul interviului (anamneza) pacienta mai prezintă tremur, tensiune musculară,
senzație de nod în gât, gură uscată, tegumentele reci și umede, transpirație.
Pacienta afirmă că simptomele au debutat în urmă cu un an săi că nu își poate controla
starea. La scala de anxietate Hamilton (HAM-A), pacienta a obținut un scor 26, ceea ce o
conduce către anxietate severă.
Scala conține 14 itemi, care măsoară atât anxietatea psihică (dispoziție anxioasă, frică,
dificultate de concentrare, tensiune psihică, dispoziție depresivă) cât și simptomele somatice
( insomnie, tensiune musculară, modificări senzoriale, gastrointestinale, cardiovasculare,
respiratorii, vegetative). Ultimul item este completat pe baza observării comportamentului
pacientului pe parcursul interviului.
Scorul Hamilton 26 orientează pacientul către diagnosticul de Tulburări anxioase.
Conform DSM IV, criteriile de diagnostic sunt evidente pentru Atacul de Panica:
 ---palpitații, transpirație, senzații de sufocare, greață, senzație se amețeală, frica
de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni, frica de moarte, parestezii, frisoane
sau valuri de căldură.
Toate acestea confirma diagnosticul.