MODULUL 1

COMUNICAREA ŞI MUNCA ÎN ECHIPĂ

1.1. IDENTIFICAREA SURSELOR DE INFORMARE

1.1.1. DEFINIŢII. TERMINOLOGIE

În procesul de producţie, pe lângă etapele legate nemijlocit de

transformarea materiei prime sau a semifabricatelor în produse finite,
numite procese de bază, mai intră şi etapele de pregătire şi deservire a
fabricaţiei: procese auxiliare (legate de realizarea S.D.V.-urilor, control
tehnic al calităţii, transportul semifabricatelor, pieselor şi produselor,
expedierea etc.).

Ca parte integrantă a proceselor de producţie, procesele tehnologice pot

fi:
 procese tehnologice de prelucrare mecanică;
 procese tehnologice de asamblare.

Tabelul 1.1. Definiţii şi termeni

Nr.
Denumire termen Definiţie
crt.
totalitatea acţiunilor care concură la obţinerea semifabricatelor,
toate formele de prelucrare a lor, controlul tehnic dimensional
procesul de
1. şi al calităţii în toate etapele de prelucrare, transportul
producţie
materialelor, semifabricatelor şi produselor, asamblarea,
vopsirea, împachetarea şi expedierea produselor finite
Producţia
fabricaţia unui număr foarte mic de produse de acelaşi fel, fie
2. individuală şi de
de unicate, S.D.V.-urile folosite sunt universale.
unicate
piesele sunt executate în loturi şi serii care se repetă cu
3. Producţia de serie
regularitate după un interval de timp dat.
Producţia de produsele în cantităţi mari se execută în mod continuu, este
4.
masă specifică fabricaţiei îndelungate a unor produse specializate
parte din suprafaţa de producţie echipată cu utilajul
5. Locul de muncă
corespunzător efectuării lucrării realizate pe el

Modulul 1. Comunicarea și munca în echipă 1

 partea din procesul tehnologic care se execută la una sau mai
6. Operaţia
multe aşezări ale piesei la un anumit loc de muncă.
orice caracteristică de natură tehnologică căreia i se pot atasa
cel puţin două valori: normată si realizată. Valorile normate se
7. parametru
ataşează reţetelor şi planurilor de operaţii, iar valorile realizate
vor fi inregistrate la urmărirea pe flux a producţiei
documentul tehnologic prin care se precizează materiile prime
8. Reţeta şi materialele auxiliare, precum şi proporţia de combinare a
acestora, necesare pentru realizarea unui anumit produs
şabloane de materiale auxiliare şi operaţii necesare pentru realizarea unui
9.
necesar anumit produs
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.

1.1.2. CULEGEREA DE INFORMAŢII DE LA CELELALTE POSTURI

DE LUCRU

Organizarea activității de producție constă în stabilirea comenzilor de

producție, calculul necesarului pe baza rețetarelor, antecalculul prețului
articolului produs, lansarea în producție pe baza ordinelor de execuție a
loturilor de produse, întocmirea bonurilor de consum pentru materia primă
folosită, întocmirea notelor de predare pentru produsele finite rezultate și în
final, calculul prețului real de productie.

Trebuie avut în vedere că o anumita comanda poate să fie realizată în mai

multe etape (ordine de excuție), iar consumurile pentru o anumită etapă pot
fi decalate în timp.
Aceasta inseamna ca pentru fiecare din loturile de produse finite obținute să
cunoaștem din ce loturi au venit materiile prime și nu în ultimul rând trebuie
avute în vedere drepturile și responsabilitățile personalului în asigurarea
acestui flux.
 

2 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

In urma completării unei comenzi de producție se pot estima consumurile de
materii prime și manoperă. Comanda de producție este dată în lucru pe baza
ordinelor de execuție.
Pe masură ce se consumă materiile prime se completeaza bonurile de
consum. La predarea produselor finite se întocmesc Notele de Predare. Pe
baza consumurilor reale se poate calcula prețul de cost.

Comenzile de productie (CP)

Produse secundare rezultate in urma realizarii CP
Manopera/diverse cheltuieli necesare realizarii CP
Materii prime si materiale necesare realizarii CP
Modul de lucru cu comenzile de productie (CP)

O comanda de productie este o comanda interna firmei, care poate fi

rezultatul unei comenzi ferme de la unul sau mai multi clienti, sau pur si
simplu decizia unei persoane autorizate. In documentatie va fi prescurtata
uneori ca si CP.

Comanda de productie (CP) are ca si obiectiv realizarea unei cantitati dintr-

un produs finit (sau semifabricat), pe care il vom numi articol principal. In
urma procesului de productie pot rezulta si alte produse finite secundare. In
acest caz calculul pretului aferent fiecarui articol rezultat se face pe baza
unui punctaj (care poate fi stabilit si in retetar).

Pregatirea productiei presupune determinarea cu uşurinţă a operaţiilor

şi reţetelor necesare a fi aplicate asupra unui semifabricat ale cărui
caracteristici se cunosc şi care se află într-o anumita etapa a procesului
productiv.

1.1.3. OFERIREA DE INFORMAŢII ALTOR POSTURI DE LUCRU

O comanda de productie de regula nu se realizeaza în intregime la un

moment de timp. Ea se realizeaza pe parcursul unei perioade de timp, in
transe ce sunt permise atat de incarcarea utilajelor sau persoanelor, cat si de
stocul de materii prime. Transele ce sunt date in lucru sunt adaugate pe rand
de persoane autorizate si se numesc ordine de executie.

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 3

Ordinele de executie stabilesc cat din totalul comenzii se da in lucru, apoi
calculeaza necesarul de materii prime. Materiile prime se dau in consum pe
masura ce sunt consumate prin bonuri de consum. Un ordin de executie
poate contine mai multe bonuri de consum cu date si gestiuni diferite. Se pot
vizualiza oricand situatii comparative intre consumul real si cel calculat.
Cantitatile de produse finite se receptioneaza pe baza notelor de predare,
care si ele pot fi mai multe la acelasi ordin de executie.

Materii prime si materiale necesare realizarii OE (ordin de execuție)

Pentru realizarea unui OE trebuie sa consumam diverse materii prime si

materiale. De regula acestea coincid cu cele din comanda de productie,
pastrand proportiile.

Manopera/diverse cheltuieli necesare realizarii OE

Pentru realizarea unui ordin de executie sunt necesare si alte cheltuieli

directe, in afara de consumul de materii prime. Una din aceste cheltuieli este
manopera utilizata. Operatiunile sunt selectate din nomenclatorul de
manopera si sunt inmultite cu cantitatea de produs. Se obtine costul total de
manopera.

Notele de predare

Notele de predare se intocmesc in cazul terminarii si predarii produselor

finite. Sunt documente care incarca stocul din gestiune. Pretul de incarcare
pe stoc este dat de metoda de calcul. Ele se intocmesc atat pentru predarea
articolului principal cat si a celor secundare. Pentru un ordin de executie
putem avea mai multe note de predare cu gestiuni si/sau date diferite.

Produse secundare rezultate in urma realizarii OE

In urma realizarii unui OE pot sa rezulte si alte produse finite secundare.

Aceste articole precum si cantitatile estimative pot fi preluate din retetare
(daca acestea exista). Pretul acestor articole poate fi calculat pe baza unui
"punctaj" raportat la articolul principal. Aceste articole intra in gestiune pe
baza notelor de predare.

4 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

 

1.2. MIJLOACE SPECIFICE DE TRANSMITERE A

INFORMAȚIILOR

1.2.1. DOCUMENTAŢIA TEHNOLOGICĂ

În cadrul producţiei individuale şi de serie mică, documentaţia

tehnologică este compusă doar din fişa tehnologică. În aceasta se indică
ordinea operaţiilor, maşinilor –utilajelor, S.D.V.-urile utilizate, timpul pe
bucată piesă şi operaţie, precum şi categoria de salarizare a lucrătorului.

În producţia de serie mare şi masă , documentaţia tehnologică este

alcătuită din fişa tehnologică şi planul de operaţii.
În planul de operaţii sunt cuprinse în mod detaliat toate informaţiile
necesare prelucrării unei anumite piese şi în conformitate cu o anumită
concepţie tehnologică. Astfel este indicată succesiunea tehnologică o
operaţiilor şi a fazelor. De asemenea se precizează echipamentul tehnologic
care trebuie utilizat, S.D.V.-urile necesare, parametrii regimului de aşchiere
(t,s,v,n,i), timpul pe bucată / piesă, operaţie sau fază (dacă este cazul).
Totodată se indică parametrii de precizie ce trebuie obţinuţi (geometrie,
toleranţe, rugozităţi). Este foarte important ca în cadrul fiecărei operaţii să
se precizeze indicând prin simboluri schemele de orientare-fixare (bazare)
ale semifabricatului.
Se pot indica în anumite situaţii şi scheme de reglare a sculelor. În
mod obligatoriu orice plan de operaţii trebuie să conţină simbolul
materialului piesei, numele şi prenumele celui care a conceput tehnologia,
precum şi locul necesar modificărilor făcute sub semnătură şi dată.

Totalitatea documentelor tehnologice poate fi împărţită în trei grupe:

 documentaţia tehnologică ce fixează procesul tehnologic al
desfăşurării operaţiilor unor piese (fişa tehnologică în cazul
producţiei de serie) sau chiar al unei singure operaţii efectuate asupra
piesei (planul de operaţie în cazul producţiei de masă);

 documentaţia tehnologică de sinteză care reflectă întregul proces

tehnologic al prelucrării unor subansamble sau ansamble (de

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 5

 exemplu planul de succesiune al operaţiilor şi toate datele
funcţionării unei benzi tehnologice). Tot în această grupă se
încadrează şi documentaţia tehnologică ce conţine datele de sinteză
asupra înzestrării tehnologice, gradului de folosire a reperelor
normalizate, a SDV-urilor normalizate, etc;

 instrucţiuni tehnologice necesare pentru executarea operaţiilor

complicate, a operaţiilor care necesită respectarea unui anumit regim
sau legate de folosirea unei instalaţii sau a unui utilaj special, precum
şi instrucţiuni tehnologice de control.

1.3. IDENTIFICAREA ROLURILOR SPECIFICE MUNCII ÎN

ECHIPĂ

Echipele sunt în anumite situaţii, mult mai capabile decât indivizii, în a

rezolva o serie de probleme şi de a crea idei noi. Acest principiu se aplică şi
contextului sarcinilor de lucru specifice întreținerii și reparării utilajelor.

Aici munca în echipă este folosită pentru:

 Studiul documentației tehnice,

 Analiza programului de producție
 Analiza SWOT în perspectiva lansării comenzii de execuție.

Scopul acestor activităţi de lucru în echipă este de a-i stimula pe

participanții la procesul de producție să comunice, să coopereze şi să-şi
asume responsabilităţi în activităţile de grup. De asemenea activităţile în
echipă facilitează competiţia care duce la dezvoltare personală şi
incită/mobilizează individul spre acţiune şi dinamizează grupul.

Avantajele muncii în echipă:

 Realizează sinergia abilităţilor fiecărui membru, obţinându-se un

rezultat superior sumei abilităţilor individuale;
 Este favorizată rezolvarea rapidă a problemelor;

6 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

  Dezvoltă încrederea în capacitatea fiecărui angajat de a participa cu
idei, acţiuni, observaţii cu privire la îndeplinirea obiectivului comun;
 Conduce la satisfacerea simultană a mai multor nevoi;
 Are loc mai uşor schimbarea de comportamente;
 Munca este mai antrenantă;
 Formează atitudinea de respect a angajaților faţă de valoarea muncii
tuturor colegilor – un aspect important într-un sistem de fabricație
modern;
 Facilitează schimbul de cunoştinţe şi experienţă între angajați;
 Încurajează autocunoaşterea şi formarea imaginii de sine prin
raportarea la ceilalţi membri cu care angajatul lucrează în echipă.

Cea mai recentă taxonomie pentru rolurile emergente şi cea mai

cunoscută, este cea propusă de Raymond Meredith Belbin. Belbin consideră
că membrii echipei sunt repartizaţi în roluri specifice pe baza abilităţilor şi
competenţelor generale şi nu pe baza competenţelor de muncă în echipă,
foarte rar utilizate. Se observă o tendinţă a membrilor echipei de a adopta cu
preponderenţă anumite atitudini şi de a realiza comportamente specifice în
mod repetat în situaţii de lucru în cadrul echipei.

Belbin defineşte rolurile ca preferinţe comportamentale ghidate de o

serie de atribute personale şi nu de expectanţele exprimate de ceilalţi
membri ai echipei.

Modelul propus de Belbin consideră că rolurile sunt explicate de şase

factori: trăsături de personalitate, abilităţi cognitive, valori personale şi
motivaţie, constrângeri contextuale, experienţe anterioare şi capacitate de
învăţare. Aceşti factori au doar un rol descriptiv, nefiind specificat procentul
de varianţă explicat de fiecare dintre aceştia.

Cele nouă tipuri propuse de Belbin sunt:

Executanţi (Implementatori) - sunt cei care implementează deciziile finale

ale organizatorilor, având capacităţi practice, fiind perseverenţi şi
autodisciplinaţi.

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 7

Coordonatori - sunt adeseori aleşi ca lideri ai grupului; ei ghidează şi
coordonează membrii, cunoscându-le bine abilităţile şi competenţele, sunt
calmi şi foarte încrezători în propria persoană, ştiind să trateze şi să aprobe
fără prejudecăţi orice merit al membrilor. Sunt obiectivi şi intervin în
momentele critice atunci când echipa are nevoie de ghidare şi coordonare.

Formatori (Modelatori) - adoptă poziţii de lider, dar sunt confruntativi,

coercitivi şi îi presează pe aceştia să exceleze în ceea ce fac. Sunt directivi şi
pregătiţi oricând să soluţioneze probleme care împiedică performanţa
grupului, cum ar fi inerţia membrilor şi ineficienţa prin contemplare
excesivă. Îi chestionează pe membri pentru a identifica cele mai bune
abordări ale problemelor.

Inovatorii - sunt introvertiţi, dominanţi intelectual, sunt surse ale ideilor şi

propunerilor originale, cei mai imaginativi şi mai inteligenţi membri ai
grupului. Pot fi neatenţi la detalii şi intoleranţi la critică, iar legăturile lor cu
echipa trebuie în permanenţă întărite.

Investigatorii de resurse - sunt persoanele de graniţă care asigură contactul

echipei cu exteriorul, asigurând astfel resursele necesare pentru funcţionarea
acesteia. Sunt extrovertiţi, entuziaşti, comunicativi şi interacţionează social
foarte bine.

Monitori/Evaluatori - sunt cei care analizează şi evaluează toate

alternativele unei decizii, metodele şi căile propuse, astfel încât echipa să fie
poziţionată la un nivel cât mai competitiv. Acest rol poate fi subapreciat,
pentru că persoanele care le ocupă sunt văzute ca fiind lipsite de emoţii,
reci, critice şi demotivante, cu toate acestea acest rol fiind foarte important
pentru ca grupul să aibă succes.

Coechipierii - sunt rolurile care facilitează funcţionarea grupului, mediază

problemele din cadrul acestuia, stabilesc şi menţin relaţii sociale, au
competenţe specifice de a răspunde oamenilor şi situaţiilor, promovând
spiritul de echipă. Sunt considerate persoane de încredere în cadrul grupului.

Finisorii (finalizatorii) - se focalizează pe detalii şi pe atingerea scopurilor

grupului în timp util, asigurându-se că planurile sunt duse la finalizare; ei

8 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

termină întotdeauna ceea ce au început, evitând să se implice în probleme pe
care nu le pot rezolva.

Specialiştii - asigură cunoştinţe şi abilităţi cu un grad ridicat de specializare,

fiind dedicaţi echipei. Sunt orientaţi către sine şi intervin în discuţii doar
când este vorba despre probleme tehnice.

Belbin consideră că pentru a fi performante, echipele trebuie să

beneficieze de o reprezentare echilibrată a rolurilor. Altfel spus, echipele în
care toate cele nouă roluri descrise de Belbin sunt reprezentate într-o măsură
mai mare, vor fi mai performante decât cele în care acestea nu sunt egal
reprezentate.

1.4. COMUNICAREA ŞI MUNCA ÎN ECHIPĂ

1.4.1. CARACTERISTICILE MUNCII ÎN ECHIPĂ

Munca în echipă presupune:

• direcţii şi responsabilităţi clare;
• membri bine informaţi, inteligenţi;
• proceduri rezonabile de operare;
• relaţii interpersonale bune;
• succes şi eşec împărtăşit cu ceilalţi;
• relaţii externe bune.

Direcţii clare însemnă că echipei i s-a dat un scop clar şi distinct. Echipa
poate fi împuternicită să determine modalităţile de atingere a scopului, dar
conducerea (management board) stabileşte de regulă scopul în momentul
formării echipei. Direcţie clară înseamnă totodată ca rezultatele echipei sunt
măsurabile.

Responsabilităţi clare înseamnă că fiecare membru al echipei înţelege ce se

aşteaptă de la el/ea în cadrul echipei. Rolurile trebuie să fie clare şi
interesante pentru toţi membri echipei. Fiecare membru al echipei trebuie să
fie în stare să se bazeze pe ceilalţi membri în realizarea rolurilor lor astfel
încât echipa să poată funcţiona eficient. Altfel, unul sau doi membri ai

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 9

echipei ar putea simţi că ei fac de fapt întreaga muncă. Acesta este unul din
motivele pentru care atât de multe persoane au la început reţineri în a se
alătura unei echipe.

Membri bine informaţi, inteligenţi

O echipă eficientă va fi compusă din indivizi care deţin abilităţile şi
cunoştinţele necesare realizării sarcinilor alocate echipei.
Cooperarea este esenţială în faza de început în inventarierea abilităţilor şi
cunoştinţelor pe care fiecare membru le aduce echipei, şi în determinarea
manierei în care acele abilităţi să fie utilizate în vederea îndeplinirii
sarcinilor echipei.

Proceduri rezonabile de operare

Toate echipele necesită un set de reguli pe baza cărora să opereze. Echipele
sportive de exemplu, operează conform unui set de reguli foarte clar stabilit,
referitor la modul în care jocul trebuie jucat. În mod similar, echipele de
muncă au nevoie de un set de proceduri pentru reuniuni, procesul de decizie,
planificare, diviziunea sarcinilor şi evaluarea progresului. Fixarea şi
respectarea mai ales a procedurilor ajută membri echipei să devină
încrezători unii în alţii şi asigură comfortabilitatea acestora.

Relaţiile interpersonale
Echipele sunt compuse din diverşi indivizi, fiecare dintre ei venind în echipă
cu setul propriu de valori. Acestea generează şi influenţează relaţiile dintre
membri echipei şi dintre membri echipei şi cei din afara ei (inclusiv
organizaţia).

1.4.2. EFICIENȚA MUNCII ÎN ECHIPĂ

O echipă este eficientă dacă are trei componente principale:

1. Eficienţa legată de sarcină reprezintă măsura în care echipa reuşeşte să

atingă obiectivele referitoare la sarcina pe care o are de îndeplinit.
2. Satisfacţia membrilor indică sănătatea mentală (de exemplu, gradul de
stres), progresul şi perfecţionarea membrilor echipei

10 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

3. Viabilitatea echipei desemnează probabilitatea ca membrii echipei să
lucreze împreună în continuare în mod eficient.

Motivele pentru introducerea lucrului bazat pe echipă în organizaţii sînt

următoarele:

• Echipele pun cel mai bine în aplicare strategiile organizaţionale, datorită

nevoii de concordanţă între variaţia rapidă a mediului, strategie şi structură.
• Echipele facilitează organizaţiilor fabricarea şi livrarea produselor,
precum şi acordarea serviciilor în mod rapid şi profitabil. Ele pot lucra mai
repede şi mai eficient atunci când membrii muncesc în paralel şi
interdependent, spre deosebire de ritmul mai lent al indivizilor care lucrează
în serie.
• Datorită echipelor, organizaţiile învaţă (şi reţin) mai eficient. Chiar dacă
cineva părăseşte echipa, cunoştinţele acumulate de aceasta se păstrează. De
asemenea, membrii învaţă unul de la celălalt pe parcursul lucrului în echipă.
• Echipele multifuncţionale promovează managementul de înaltă calitate.
Combinând diversele perspective ale membrilor, hotărârile sînt luate într-un
cadru mai cuprinzător, pentru că membrii dezbat idei şi decizii cu privire la
modul optim de furnizare către clienţi a produselor şi serviciilor.
• Echipele multifuncţionale pot suferi schimbări radicale. Perspectiva largă
oferită de aceste grupuri face posibilă problematizarea şi integrarea
propunerilor variate, ceea ce dă posibilitatea echipelor să punt în discuţie
principalele premise şi să aplice schimbări radicale pentru îmbunătăţirea
produselor, serviciilor sau modalităţilor de lucru.
• Se economiseşte timp dacă activităţile efectuate înainte pe rând, de
indivizi, sînt executate simultan în echipă.
• Organizaţiile bazate pe echipe promovează inovaţia datorită schibului de
opinii.
• Organizaţiile cu structură plană pot fi coordonate şi conduse mai eficient
dacă unitatea funcţională este echipa, şi nu individul.
• Pe măsură ce organizaţiile au devenit mai complexe, şi cerinţele cu privire
la procesarea informaţiei sînt din ce în ce mai sofisticate; spre deosebire de
indivizi, echipele asigură integrarea şi asocierea în scopul procesării
eficiente a informaţiei în cadrul structurilor elaborate ale organizaţiilor
moderne.

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 11

 1.5. IDENTIFICAREA PERICOLELOR ȘI APLICAREA
PROCEDURILOR DE URGENȚĂ

Asigurarea condiţiilor de muncă normale şi înlăturarea cauzelor care pot

provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale se realizează prin
respectarea normelor de tehnica securităţii muncii şi măsurilor de prevenire
şi stingere a incendiilor.

Principalele pericole care pot să apară la un loc de muncă sunt legate de

următoarele aspecte:
 Pericole ca urmare a nerespectării normelor de sănătate și siguranță
în muncă;
 Pericole ca urmare a nerespectării măsurilor de prevenire şi stingere
a incendiilor;
 Pericole care pot să apară ca urmare a unor situații de urgență:
cutremure, inundații sau alte calamități naturale;

Pentru fiecare dintre aceste pericole trebuie întocmite proceduri care să

stabilească modul de acțiune, astfel încât pierderile de vieți omenești și
pierderile materiale să fie cât mai mici posibile. În cadrul fiecărei proceduri
la capitolul ”Descrierea procedurii” sunt prezentate:
 Obligațiile lucrătorilor ce trebuie respectate așa cum reiese din
legislația națională și specifică;
 Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice
locurilor de muncă;
 Norme specifice pentru fiecare loc de muncă și pentru fiecare
activitate desfășurată în cadrul întreprinderii;
 Norme de acțiune în cadrul dezastrelor naturale;

Este necesară efectuarea instructajelor periodice privind protecţia muncii,

PSI și a situațiilor de urgență.

1.5.1. SĂNĂTATEA SI SECURITATEA MUNCII

12 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

 Principiile generale de prevenire pe care angajatorul trebuie să le
urmărească în implementarea măsurilor de asigurare a sănătăţii şi securităţii
în muncă sunt:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea
locurilor de muncă; alegerea echipamentului tehnic şi a metodelor de
muncă, pentru a evita activităţile monotone şi pe cele desfăşurate într-o
cadenţă predeterminată şi pentru a reduce efectele acestora asupra
sănătăţii;
d) adaptarea la progresul tehnic:
e) înlocuirea pericolelor cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
f) dezvoltarea unei politici de prevenire a pericolelor care să cuprindă
tehnologiile, organizarea muncii şi a condiţiilor de muncă, relaţiile
sociale şi influenţa factorilor de mediu;
g) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de
măsurile de protecţie individuală;
h) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor;
i) protejarea grupurilor expuse la riscuri de accidentare şi de îmbolnăvire
profesională

Responsabilitatea majoră în asigurarea condiţiilor de siguranţă la locul de

muncă şi respectarea prevederilor de securitate şi sănătate în muncă revin
angajatorului.

Pregătirea şi instruirea personalului reprezintă mijlocul prin care se poate

influenţa în mod hotărâtor atât scăderea numărului de accidente de muncă,
cât şi a celui de îmbolnăviri profesionale.

De asemenea, legea impune angajatorului să asigure, pe cheltuiala unităţii,

instruirea, testarea profesională a lucrătorilor care au atribuţii în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Pregătirea şi instruirea în domeniul sănătăţii şi securităţii muncii

constituie o parte componentă a pregătirii profesionale care are ca scop

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 13

însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în
muncă.

Instructajul de sănătate şi securitate în muncă cuprinde trei faze: instructajul

introductiv general, instructajul la locul de muncă şi instructajul periodic.
Toate aceste faze vor fi consemnate în mod obligatoriu în Fişa individuală
de instructaj, cu indicarea materialului predat, a duratei şi a datei instruirii.
Totodată, în acest document se trec datele personale ale angajatului, data la
care a fost realizat instructajul, materialele prezentate. Fişa este semnată de
persoana care a efectuat instructajul, de angajat şi de o persoană desemnată
să verifice efectuarea instructajului.

În cadrul instructajului introductiv general se vor expune următoarele

probleme:
a) riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională specifice
unităţii;
b) legislaţia de sănătate şi securitate în muncă în vigoare;
c) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi ale nerespectării legislaţiei
de sănătate şi securitate în muncă;
d) măsuri tehnico-organizatorice de prevenire, alarmare, intervenţie,
evacuare şi prim ajutor.

Instructajul la locul de muncă se face după instructajul introductiv general

şi are ca scop prezentarea riscurilor şi a măsurilor de prevenire specifice
locului de muncă unde a fost repartizată persoana respectivă. Acest
instructaj se face de către conducătorul direct al locului de muncă respectiv.

Instructajul periodic se face întregului personal şi are drept scop

cunoaşterea şi aprofundarea instrucţiunilor proprii de sănătate şi securitate
în muncă elaborate la nivelul fiecărui loc de muncă, pe baza evaluărilor de
riscuri. Acest instructaj se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii
practice. Instructajul periodic se face de către conducătorul locului de
muncă respectiv.

1.5.2. APLICAREA NORMELOR PSI

14 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

 INSTRUCTIUNI
Nr. De Aparare Impotriva Incendiilor la Ateliere Mecanice de Intretinere si Reparatii.
Crt.
1. Se vor evita la maximum prelingerile si raspandirea lubrefiantilor pe utilaje,
pardoseli etc.
2. Ungerea partilor mobile ale masinilor se v-a face numai cu lubrefiantii indicati si
numai in starea de repaus a masinilor.
3. Masinile, uneltele si utilajele  se vor supraveghea si controla pe toata durata
functionarii lor.
4. Se interzice alimentarea cu carburanti a mijloacelor auto in interiorul sectiilor.
5. Se interzice depozitarea materialelor combustibile in apropierea surselor de incalzit
, la o  distanta de cel putin 2 m.
6. Se interzice folosirea aparatelor electrice de incalzit in stare defecta.
7. Iluminatul local pe masini v-a fi de 24 V.
8. Se interzice uscarea sau depozitarea materialelor combustibile pe sobe sau
conductori electrici.
9. Se vor respecta normele si regulile de prevenire a situatiilor de urgenta la
amplasarea masinilor si utilajelor si a instalatiilor necesare procesului de productie.
Se interzice introducerea autovehicolelor in reparatie cu rezervorul de benzina gol
sau demontat.
10. Se interzice spalarea cu benzina sau cu alte substante inflamabile a pieselor auto si
a halelor, la locul de munca.
11. Se interzice blocarea scarilor , culoarelor, drumurilor si cailor de acces interioare si
exterioare cu orice fel de materiale, sau cu autovehicule.
12. Materialele initiale de stingere a incendiilor , instalatiilor si utilajelor de la locul de
munca vor fi pastrate in perfecta stare de functionare sin u se vor folosi in alte
scopuri decat la stingerea incendiilor.
13. Se interzice efectuarea lucrarilor de sudura , taiere , lipire , si alte asemenea lucrari
fara respectare normelor  PSI.  si a “Permisului de Lucru cu Foc Deschis”.
14. Se v-a verifica permanent starea tehnica a instalatiei electrice a autovehicolelor, si
se v-a incepe lucrul dupa deconectarea bornelor de la acumulator, remediindu-se
imediat toate defectiunile care pot provoca scurt-circuite. 
15. Se v-a verifica permanent starea tehnica a instalatiei de alimentare a
autovehicolelor si se vor efectua reglajele respective, pentru a nu exista scurgeri de
combustibil.
16. La controlul cutiilor de viteza, a agrenajelor etc. se vor folosi numai lampi electrice
portative cu glob protejat, alimentate la o tensiune electrica de maximum 24V.
17. Se va da atentie deosebita prelucrarii metalelor si aliajelor de magneziu, aluminiu,
titan etc. pentru a nu se produce incendii, iar deseurile rezultate din prelucrare
(pulberi , span etc.) se indeparteaza si depoziteaza in locuri special amenajate

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 15

 deoarece prezinta pericol de autoaprindere si sunt usor aprinzibile.
18. La terminarea lucrului, bumbacul si carpele de sters, cutiile de petrol sau unsoarea
vor fi evacuate si depozitate in locuri special amenajate.
19. La executarea operatiunilor de curatare a masinilor si/sau pieselor componente,
utilajul sau masinile-unelte vor fi oprite si scoase de sub tensiunea electrica.
20. Pentru prevenirea descarcarilor electrostatice, partile metalice ale masinilor-unelte
vor fi legate la priza de pamant.
21. Se interzice instalarea polizoarelor sau a altor masini care produc scantei in
locurile unde se pot degaja gaze sau vapori consumabili.
22. Lampile cu benzina, sobitele pentru incalzit, ciocanele de lipit, resourile sau alte
aparate cu foc deschis nu vor fi lasate in functiune fara a fi supravegheate.
23. Instalatiile tehnologice, masinile-unelte, utilajele si aparatura tehnologica, vor fi
verificate, intretinute, reparate si exploatate conform prevederilor cartilor tehnice si
ale instructiunilor producatorilor, astfel incat acestea sa nu constituie surse de
incendiu,
24. La exploatarea masinilor si a utilajelor trebuie intocmite si respectate graficele de
ungere si curatare periodica de praf, scame etc. numai in starea de repaus a
acestora, utilizand pentru ungere lubrifiantii indicati.
25. Sistemele de ungerea agregatelor tehnologice si liniilor automate de productie vor
fi permanent supravegheate pentru evitarea pierderilor de lubrifianti din lagare,
cuzineti, angrenaje, transmisii etc. si a supraincalzirii acestora. Orice defectiune va
fi remediata de personal calificat.
Eventualele scurgeri accidentale se vor inlatura prin folosirea unor materiale
absorbante (rumegus, nisip etc.) care se vor colecta imediat in vase metalice cu
capac, iar apoi vor fi evacuate in locurile stabilite pentru aceasta.
26. Se interzice introducerea in spatiile de productie a lubrifiantilor destinati ungerii in
cantitati mai mari decat necesarul pentru o zi de lucru. Pastrarea acestora se
asigura in locuri special amenajate, ferite de surse de foc si marcate corespunzator.
27. Nu se admite introducerea in spatiile de productie a lichidelor combustibile
utilizate in procesul tehnologic, a unor cantitati mai mari decat necesarul unui
schimb de lucru, iar acestea vor fi pastrate in conditii de etanseitate perfecta, in
locuri ventilate si departe de orice sursa de foc.
28. In timpul functionarii utilajelor si masinilor, acestea vor fi supravegheate pentru a
se inlatura orice defectiune care ar putea produce scantei sau flame (frecari,
deformari, ruperi etc.)
29. Periodic se va verifica izolatia conductelor termice pentru a se impiedica contactul
acestora cu materialele combustibile, pe portiunile deteriorate.
30. La executarea operatiilor de curatire cu produse combustibile (motorina, petrol
etc.) a utilajelor sau a unor piese componente ale acestora, se intrerupe alimentarea
electrica si se inlatura orice sursa de foc deschis din incapere, asigurandu-se
totodata si mijloacele necesare interventiei in caz de incendiu.

16 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

 31. Daca se folosesc carpe sau calti la curatirea pieselor si/sau utilajelor, acestea
trebuie colectate in cutii metalice cu capac si evacuate zilnic la terminarea
programului.
32. Masinile-unelte si utilaje fixe de orice fel vor fi prevazute cu instalatie de legare la
priza de pamant, pentru scurgerea eventualilor curenti de defect si evitarea
acumularilor electrostatice, conform reglementarilor in vigoare.
33. Utilajele activate de electromotoare vor fi exploatate in limita sarcinilor admise,
fara suprasolicitarea lor.
34. Se va asigura mentinerea in buna stare a instalatiilor de protectie impotriva
trasnetului ale constructiilor, instalatiilor, utilajelor si ale echipamentelor
tehnologice.
35. In spatiile cu pericol de explozie este interzisa folosirea imbracamintei, lenjeriei si
altor obiecte din materiale sau fibre sintetice ori din materiale plastice, precum si a
incaltamintei care prin lovire sau frecare poate sa produca scantei capabile sa
aprinda gazele, vaporii sau pulberile inflamabile in amestec cu aerul.
De asemenea, este interzisa folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor, si
sculelor neprotejate corespunzator, care prin lovire sau frecare pot produce scantei
capabile sa aprinda amestecurile explozive.
36. La terminarea programului conducatorii locurilor de munca vor verifica si vor lua
masuri prin:
a. oprirea (scoaterea de sub tensiune) tuturor masinilor, utilajelor si aparaturii
b. curatirea locurilor de munca, precum si a motoarelor electrice
c. evacuarea tuturor deseurilor in locuri special destinate
d. scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice portabile racordate cu
cabluri flexibile
e. intreruperea instalatiei electrice de forta si iluminat de la tabloul electric,
ramanand in functiune numai iluminatul de siguranta
f. stingerea focului din sobe (acolo unde exista) si la instalatiile de incalzire
centrala
g. incuierea incaperilor respective si lasarea cheilor la poarta sau pe panoul special
amenajat.
37. La terminarea programului de lucru , fiecare salariat are indatorirea de a curati si a
face ordine la locul sau de munca, sa intrerupa curentul electric la consumatori, sa
stinga orice flacara, sa inchida robinetele de gaze, apa si aer.
38. Salariatii sunt obligati sa-si insuseasca , sa cunoasca si sa foloseasca toate
mijloacele de stingere a incendiilor aflate pe locurile de munca.

CONDIŢII DE TEHNOREDACTARE

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 17

Softul utilizat
Microsoft Word 2010. Punctul de plecare „Template_83119.dotm”
Setareapaginii
Formatulpaginii: Custom Size (17 x 24 cm).
Margini: Top 2 cm; Bottom 2 cm; Left 2 cm; Right 2 cm, Header 1,25 cm,
Footer 1,25 cm.
Numerotarea paginilor se face pe capitole automat de la 1 la n.
La Footer se completează denumirea cursului, numărul modulului şi
denumirea modulului pe textul formatat.
Titlulmodulului (capitolului)
Vafi scris cu majuscule, Times New Roman (TNR), Size 14, Bold, Center,
la Header.Spaţiere: Before 36 pt, After 36 pt.
Ex:

NUMĂR MODUL
DENUMIRE MODUL

Subcapitole
Vor fi scrie cu majusculesau normal, Times New Roman (TNR), Size 12,
Boldsau nu, Center.Spaţiere: Before 18 pt, After 6 pt.
Exemple:

1.1. SUBCAPITOL

1.1.1. SUBSUBCAPITOL

1.1.1.1.Subsubsubcapitol

1.1.1.1.1.Subsubsubsubcapitol

Corpul de text

18 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII

Vafi scrisnormal, Times New Roman (TNR), Size 12, Align Justify, Tab
1,25 cm.Spaţiere: un rând, în tot documentul.

Tabele
Se va utiliza modelul cu textul formatat prezentat în continuare

Tabelul 1.1. Caracteristicile tehnice ale ciocanului cu autocompresie de 63 kgf.

Nr. Unitatea de
Caracteristica Valoarea
crt. măsură
1. Masa berbecului, M kg 63
2. Energia maximă de lovire, Ec max N·m 1000
3. Numărul de lovituri pe minut, nl - 220
4. Cursa maximă a berbecului, H max mm 340
5. Distanţa de la axa berbecului la montant, Dg mm 300
6. Puterea motorului, P kW 7,5
7. Diametrul maxim al semifabricatului mm 85
8. Masa şabotei kg 880

Figuri
Se va utiliza modelul cu textul formatat prezentat în continuare, cu adaptarea
dimensiunilor Frame-ului şi tabelului interior.

Figura 1.1. Elemente de proiectare a modelului:

a – desenul de execuţie (schiţă) al piesei; b – desenul de execuţie a piesei turnate; c – desenul
de execuţie al modelului; d – desenul de execuţie al miezului; 1 – mărci de miez; 2 – înclinaţii
pentru demulare; 3 – cepuri; ap – adaos de prelucrare mecanică; t’ – toleranţa la dimensiuni.

Modulul 1. Comunicarea si munca în echipă 19

Relaţii
Se va utiliza modelul formatat prezentat în continuare.

 
G1   u  V1   u  Arf  H  h   Vm , (1.1)
în care: G1 este greutatea amestecului de formare care intră în proces;
u – densitatea de umplere a amestecului de formare;
V1 – volumul ramei de formare şi a cadrului de supraumplere;
Vm – volumul modelului;
Arf – aria secţiunii libere a ramelor de formare şi supraumplere.

Bibliografia
Se va utiliza modelul formatat prezentat în continuare.

1. Adler, G. – Calculul ajustajelor multiple cu strângere, Industrie - Anzeiger, nr.48,

iunie, 1969, p.1105.
2. Adrian, M., Badea, S. – Bazele proceselor de deformare plastică, Editura tehnică,
Bucureşti, 1983.
3. Atroşenko, A.P., ş.a. – Tehnologii economice pentru producţia pieselor forjate şi
matriţate, Leningrad, Maşinostroenie, 1990.
4. Bachmann, K.N., ş.a. – Mică enciclopedie matematică, (trad. din lb. germană),
Editura tehnică, Bucureşti, 1980.
5. Bejinariu, C., Mălureanu, I., Florescu, A., Comăneci, R., Voiniciuc, C. – Dispozitiv
pentru extrudare, – Brevet de invenţie RO, Nr.110605 B1, 29.02.1996, BOPI
nr.2/96.
6. *** – SLATEC MATHEMATICAL LIBRARY, version 3.1, 1987, Los Alamos
National Laboratory.

20 LĂCĂTUŞ MECANIC ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII