Glandele anexe ale tubului digestiv

Glandele salivare. Glandele salivare secretă saliva, care are acţiune mecanică, de
îmbibare a bolului alimentar şi acţiune chimică prin enzima pe care o conţine, ptialina sau
amilaza salivară.
Se clasifică în două categorii:
 Glande salivare mici – răspândite în pereţii cavităţii bucale, în mucoasă şi limbă.
 Glande salivare mari:
 Parotida – situată retro-mandibular, ocupând loja cu acelaşi nume. Canalul
excretor al acestei glande se deschide în vestibulul bucal, în dreptul celui de al
doilea molar superior. Secreţia glandei este de tip seros.
 Glanda submandibulară – ocupă loja submandibulară, delimitată de muşchi şi faţa
inferioară a mandibulei. Canalul excretor se deschide la baza frâului limbii, în
caruncula salivară. Are o secreţie de tip sero-mucos.
 Glanda sublinguală – se găseşte în planşeul bucal, de o parte şi de alta a frâului
limbii. Secreţia este de tip sero-mucos.
Vascularizaţia glandelor salivare este dată de ramuri ale arterei carotide externe.
Inervaţia glandelor salivare provine din simpaticul cervical, iar cea parasimpatică din
nervii faciali (pentru glandele submaxiale şi sublinguale) şi glosofaringieni (pentru parotide).

Pancreasul. Pancreasul este dispus anterior de coloana lombară, posterior de stomac,

fiind cuprins între duoden şi splină. Morfologic, i se descriu următoarele porţiuni:
 Capul – cuprins în potcoava duodenală.
 Gâtul – face trecerea între cap şi corp.
 Corpul – dispus transversal, înaintea coloanei lombare.
 Coada – prelungeşte corpul pancreasului până la hilul splinei.
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans, care produc insulina şi
glucagonul, cu rol în metabolismul glucidic.
Pancreasul exocrin – produce enzimele digestive pancreatice, care sunt deversate în:
 Canalul pancreatic principal Wirsung, care se uneşte cu canalul coledoc formând
ampula Vater, care se deschide în duoden la nivelul papilei mari. Orificiul de
deschidere este străjuit de sfincterul Oddi.
 Canalul pancreatic accesor Santorini, care se deschide în duoden la nivelul papilei
mici.
Vascularizaţia pancreasului este asigurată de ramuri din arterele gastroduodenale,
mezenterică superioară şi splenică, iar sângele venos este drenat, în final, de vena portă.
Inervaţia vegetativă provine din plexul celiac (simpatic) şi pe cale vagală
(parasimpatic).

Ficatu. Ficatul este situat în loja hepatică delimitată superior de diafragm, iar inferior
de colonul drept şi stomac.
Ficatul prezintă:
  Două feţe – superioară (în raport cu diafragmul) şi inferioară (viscerală).
 Două margini – anterioară (vine în raport cu rebordul costal) şi posterioară (în raport
cu peretele posterior al trunchiului).
 Patru lobi – anterior, posterior, drept şi stâng.
Ficatul este alcătuit dintr-o stromă conjunctivă şi celule hepatice. Stroma cuprinde
membrana de înveliş, capsula ficatului (Glisson), din care pleacă septuri conjunctive care
împart parenchimul hepatic în lobuli hepatici, unitatea anatomică şi funcţională a ficatului.
În structura lobulului hepatic intră formaţiuni vasculare, canaliculare şi celule
hepatice:
 Celulele hepatice, care produc bila, prezintă un pol îndreptat spre capilarul sanguin
(polul sanguin) şi celălalt spre canaliculul biliar (polul biliar).
 Din canaliculele biliare intralobulare se formează canaliculele perilobulare, apoi cele
interlobulare, care se deschid în canalele biliare colectoare. Acestea formează două
canale biliare hepatice (drept şi stâng), prin a căror unire se formează canalul hepatic
comun.
 Sistemul vascular intralobular – este format din capilarele sinusoidale (provin din
ramificaţiile arterei hepatice şi venei porte) şi vena centrolobulară. Aceasta formează,
la ieşirea din lobul, vena supralobulară, din care se formează venele hepatice, care
confluează şi se deschid în vena cavă inferioară.
Ficatul prezintă o dublă vascularizaţie: nutritivă (asigurată de artera hepatică) şi
funcţională (asigurată de vena portă). Aceasta colectează sângele venos al tubului digestiv şi
se capilarizează de două ori: prima dată la nivelul mucoasei intestinale şi a doua oară, la
nivelul lobulului hepatic.
Inervaţia ficatului este asigurată de plexul hepatic format din fibre simpatice şi
parasimpatice (provenite din plexul celiac).
Secreţia biliară a ficatului este continuă, dar evacuarea ei în intestin se realizează
numai în perioadele digestive. În perioadele interdigestive, bila este depozitată în vezica
biliară, unde se concentrează de aproximativ 20 de ori prin absorbţia apei şi a sărurilor
anorganice.
Vezicii biliare i se descriu: un fund, un corp şi un gât. Bila din vezica biliară este
evacuată prin intermediul ductului cistic. Din unirea acestuia cu canalul hepatic comun, se
formează canalul coledoc, care se alătură canalului Wirsung formând ampula lui Vater, care
se deschide la nivelul porţiunii descendente a duodenului.