HERMANN KOEPKE

COPILUL LA NOU ANI

1
2
 HERMANN KOEPKE

COPILUL LA NOU ANI

Al nou lea an de via

Importan a sa în dezvoltarea copilului

EDITURA TRIADE

3
 Traducere din limba german :

Hermann Koepke
DAS NEUNTE LEBENSJAHR
Seine Bedeutung in der Entwicklung des Kindes
Philosophisich-Anthroposophischer Verlag,
Goetheanum, Dornach/Elve1ia, 1983

Editat de Asocia1ia pentru Extinderea Artei Vindec5rii în România

în colaborare cu
Centrul pentru Pedagogie Waldorf – Bucure<ti
<i
Sec1ia de pedagogie a Universit51ii pentru =tiin15 Spiritual5
de la Goetheanum – Dornach (Elve1ia)

Traduc tor:
Diana S5l5janu

Asisten tiin ific :

dr. Constantin Paxino

Coperta:
Beppe Assenza

Toate drepturile, inclusiv de reproducere foto-mecanic5 <i per scanner,

rezervate.

© 2001 Editura TRIADE Cluj-Napoca

ISBN: 973-9196-95-0

4
Cuprins

Cuvânt la noua edi1ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Cuvânt înainte de Jörgen Smit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

COPILUL LA NOU ANI

Convorbire cu p5rin1ii lui Peter . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Vizit5 la domiciliu a dasc5lului, la p5rin1ii unui b5iat de 9 ani – Co-
laborare între dasc5l <i casa p5rinteasc5 – Pove<ti, cuno<tin1e despre
lucruri <i meserii, religie – Iosif <i Robinson Crusoe – leg5tura dintre
<coal5 <i via1a zilnic5 – De unde provine curentul electric – Reîn-
toarcerea la natur5 – Influen1e perturbante ale tehnicii asupra copilu-
lui de 9 ani – Discutarea copilului ca ajutor în educa1ie.
Convorbire cu p5rin1ii Monic5i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Vizita la domiciliu a dasc5lului, la p5rin1ii feti1ei de 9 ani – Un com-
portament ciudat ca expresie a trecerii unui prag în via15 – Presim1i-
rea mor1ii <i a faptului c5 omul e muritor – Jertfirea lui Isaac – Sara
<i diavolul – Leg5turile de sânge <i iubirea liber5 fa15 de semeni –
Perceperea individualit51ii.
Dragi p5rin1i! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Descrierea, în cadrul unei seri cu p5rin1ii, a trecerii de prag care are
loc la vârsta de 9 ani – For1a imit5rii <i secarea ei – Separarea de
mediul înconjur5tor, trezirea eului – Criza singur5t51ii – Disconfort
corporal – Sarcina educatorilor – Ajutor acordat prin materiile de în-
v515mânt – Cum poate fi condus copilul spre vie1uirea eului – Trece-
rile de la 9 <i 12 ani înf51i<ate în jocul de Cr5ciun despre Paradis –
Copilul fur5 – O convorbire pedagogic5 – Rezolvarea problemelor
suflete<ti prin conducerea autoritativ5 a copilului – Represiune <i pe-
deaps5 – Importan1a vârst5 de 9 ani pentru restul vie1ii.
Vârsta de nou5 ani în cadrul biografiei . . . . . . . . . . . . . . . . 51

5
 Heinrich Schliemann, savantul – Hans Carossa, poetul <i medicul –
Oskar Koposchka, pictorul – Bruno Walter, dirijorul – Dante
Alighieri, poetul – Rudolf Steiner, întemeietorul antroposofiei –
Heinz Müller, pedagogul.

ASPECTE ANTROPOLOGICE REFERITOARE

LA CEL DE AL 9-LEA AN DIN VIAM
Cea de a doua perioad5 de <apte ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Triparti1ia celei de a doua perioade de <apte ani – Maturizarea denti-
1iei, maturizarea respira1iei – maturizarea pentru via1a p5mânteasc5 –
Influen1e de sus în jos – Cel de al 9-lea an din via15 ca moment de
trecere a unor curen1i diametral opu<i.
Compara1ie între copilul de 7 ani <i cel de 12 ani . . . . . . . . 70
Sfera membrelor
Lungimea membrelor în raport cu vârsta – Simpatie <i antipatie – A
deveni con<tient <i a modela.
Sfera capului
Cap mare <i cap mic – Spiritul care doarme în sfera capului <i spiritul
care e treaz în sfera capului – Învierea dintre imagina1ie <i reprezen-
tare.
Sfera trunchiului
M5rimea copilului <ezând <i când st5 în picioare – la copiii mici pre-
domin5 respira1ia, la cei mari valorile pulsului.
Sintez5
Compara1ie între copii de clasa I <i cei de clasa a VI-a
Copilul la r5scrucea de la 9 ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
„Mutarea în casa proprie”
Inversarea din zona capului <i a membrelor – Schimb5ri în sistemul
ritmic – Influen1a for1elor se sus <i a celor de jos – Curba ascendent5
a pulsului <i cea descendent5 a respira1iei – Schema planului pentru
mutare – Trecerea de la 9 ani în punctul de intersec1ie – Eliberarea
prin eu a gândirii, sim1irii <i voin1ei – Efecte asupra întregii vie1i.

6
 Cum ajut5 planul didactic
Materiile de înv515mânt: Construc1ia caselor – Via1a agricultorilor –
Limba matern5 <i limbile str5ine – Muzica – Consecin1ele invers5rii
asupra activit51ii pedagogice.
Perturb5ri ale gândirii, sim1irii <i voin1ei
Senza1ia de presiune în cap, dureri abdominale, palpita1ii <i tulbur5ri
respiratorii – Otr5virea celor trei sisteme prin activitatea intelectual5,
compara1ie cu povestea „Alb5 ca Z5pada”.
Încarnarea eului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Trei impulsuri ce aduc ajutor: Originea divin5, ceea ce e viu în moar-
te, arta.

ASPECTE ANTROPOLOGICE ALE TRECERII

PRAGULUI CELUI DE AL 9-LEA AN DE VIAM
Puncte de vedere ale medicului =colar
Dr. med. Walther Holtzapfel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Schimb5ri în procesele de via15 în timpul celui de al 9-lea an – Boala
96
<colarit51ii sau „sindromul periodic” – Îmboln5viri mai grave – Cau-
za <i tratamentul bolii <colarit51ii.

ANEX
Cop5celul cel puternic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
O istorioar5 pentru un copil care n-a f5cut trecerea de la 9 ani. 100

Jum5tate de nod lunar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Inversarea din cel de al 9-lea an de via15 ca oglindire a orbitei inver- 102
sate a Lunii.
Inversarea din procesul schimb5rii din1ilor . . . . . . . . . . . . .
Comparare a procesului de formare a din1ilor <i a materiei denumite
104
„Desenul formelor”.
Remarci <i indice bibliografic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
111

7
8
Cuvânt la noua edi ie

A< vrea s5 le mul1umesc tuturor celor care au contribuit la r5s-

pândirea acestei scrieri – astfel încât retip5rirea ei a devenit atât de
curând necesar5 -, prin faptul c5 au atras aten1ia p5rin1ilor asupra ei,
ajutându-i în mod indirect pe mul1i copiii afla1i la aceast5 vârst5 pli-
n5 de situa1ii critice.

Pentru noua edi1ie am prelucrat <i extins capitolul „Dragi p5rin1i”

datorit5 concursului dat de dr. med. Walther Holtzapfel, a putut fi
ad5ugat capitolul „Puncte de vedere ale medicului <colar”. El ofer5
aici, pe baza unei experien1e de mul1i ani, importante idei stimulatoa-
re, venind astfel în întâmpinarea dorin1ei exprimate de mul1i p5rin1i.

Pa ti 1985 Hermann Koepke

9
10
Cuvânt înainte

Cam între nou5 <i zece ani în via1a fiec5rui om se afl5 un impor-
tant punct de r5scruce. La aceast5 r5scruce are loc, pentru unii în
mod mai con<tient, pentru al1ii mai pu1in con<tient, o cotitur5, care
va ac1iona apoi în continuare, exercitând o influen15 decisiv5 asupra
destinului. De<i în scrierile sale fundamentale de pedagogie Waldorf
Rudolf Steiner a atras aten1ia în mod deosebit asupra acestui moment
al vie1ii, exist5 înc5 foarte pu1ine lucr5ri care s5 se ocupe de cel de al
nou5lea an din via1a copilului.

Hermann Koepke a descoperit în aceast5 treapt5 de via15 o inver-

sare a omului tripartit, o inversare prin care eul începe s5 ac1ioneze
în organiza1ia trupeasc5.

În aceast5 lucrare, pe care am dori în mod deosebit s-o punem la

îndemâna multor p5rin1i, s-a rev5rsat un deceniu <i jum5tate de prac-
tic5 în cadrul <colii Waldorf, precum <i experien1a multor ore de
seminar pedagogic.

Cartea începe cu dou5 convorbiri care au loc între p5rin1i <i înv5-
15tor. Cu ajutorul unor exemple concrete din munca educativ5, se
arat5 în ce fel i se poate acorda ajutor copilului aflat în situa1ia deo-
sebit5 de la nou5 ani, pentru ca în acest moment de criz5 al unei r5s-
cruci a vie1ii, el s5 poat5 primi în fiin1a sa eul, în a<a fel încât pe
aceast5 baz5 s5 devin5 posibil5 dezvoltarea sa înspre libertate,

Jörgen Smit

11
12
Introducere

Tocmai terminasem de ag51at pe pere1i aquarelele mari, bogat co-

lorate, ale micilor mei elevi de clasa I, când Gerda Langen, o coleg5
mai vârstnic5, intr5 în clas5. Ea se opri în fa1a peretelui acoperit de
picturi <i î<i exprim5 bucuria. Apoi se întoarse spre mine. „S5 nu v5
fie tem5 dac5 într-o zi copiii dvs. vor pierde aceste bogate for1e ale
fanteziei. Aceste for1e se întorc, <i anume sub o form5 transformat5”.
Aceste cuvinte, ca <i alte convorbiri, de care-mi amintesc foarte
exact – dac5 nu textual, cel pu1in dup5 con1inutul lor – mi-au dat
primul imbold de a scrie aceast5 carte.
Ca pedagog cu experien15, ea <tia foarte bine ce este cu aceast5
pierdere a for1elor copil5riei. Cu ocazia unei asisten1e la ore efectua-
t5 în cadrul studiilor ei, ca student5 a unui institut de înv515mânt tra-
di1ional, v5zuse ea îns5<i cum „cei mici” veneau la <coal5 într-o
dispozi1ie solar5, plin5 de bucurie, pe când „cei mari” ar5tau palizi <i
obosi1i, aproape bolnavi. În momentul când <i-a dat seama c5 ace<ti
copii î<i pierduser5 cele mai bune for1e ale fiin1ei în procesul <colar,
ei i se impuse întrebarea dac5 mai poate s5 devin5 înv515toare. „Ap5-
sat5 de povara acestei întreb5ri, m-am dus la o conferin15 pe care o
prezenta Rudolf Steiner”, povesti ea mai departe. „S-a întâmplat ceva
cu totul nea<teptat. Mi s-a p5rut c5 Rudolf Steiner se abate de la tema
conferin1ei sale <i spune ceva ce avea leg5tur5 cu problema mea per-
sonal5. Povestea despre un râu care a secat, dar iese la suprafa15 în
alt loc <i curge mai departe. prin acest fenomen luat din natur5, el
compara un proces sufletesc din dezvoltarea omului. El mai spuse c5
aceste for1e dispar în l5untrul fiin1ei umane, dar mai târziu ele pot s5
reapar5 sub o alt5 form5”.
Aceast5 conferin15 a însemnat pentru ea o mare u<urare. Ea a dat
curs îndemnului lui Rudolf Steiner <i <i-a dat seama c5. într-adev5r
prin pedagogia Waldorf bogatele for1e ale fanteziei se întorceau me-
tamorfozate.

13
 „Cam între al 9-lea <i al 10-lea an din via1a sa copilul trece
printr-o dezvoltare demn5 de luare-aminte”, continu5 ea. „Cel de al
9-lea an e situat între perioada celei de a doua denti1ii <i pubertate.
Aceste dou5 stadii din dezvoltarea copilului, care ies în eviden15 <i
sub raport corporal, sunt bine cunoscute. Cel de al 9-lea an îns5 –
Rudolf Steiner a vorbit întotdeauna de un „moment de trecere în via-
15”1 – este un lucru care are loc în primul rând în sfera sufletesc-
spiritual5; aceasta ni înseamn5 îns5 c5 ar fi, de aceea, mai pu1in im-
portant; dimpotriv5, e vorba de cel mai important moment al vie1ii.
Aici ceva seac5 <i altceva iese la suprafa15”.
Venerata mea coleg5, de la care primisem ni<te remarci atât de
importante, a încetat din via15 în anul 1973, în vârst5 de 70 de ani.
Spiritul ei bun eu l-am sim1it planând ca o stea c5l5uzitoare asupra
acestei c5r1i, în care a< dori s5 g5seasc5 un îndemn <i stimulent atât
dasc5lii, cât <i p5rin1ii. Închin deci Gerdei Langen aceast5 lucrare, cu
cea mai mare recuno<tin15.

Dornach, Michaeli 1982

14
 COPILUL LA NOU ANI

Convorbire cu p rin ii lui Peter

De când copiii lor trecuser5 în clasa a treia, tot mai mul1i p5rin1i
doreau ca dasc5lul s5 le fac5 vizite acas5. Ei voiau s5 <tie ce se în-
tâmpl5 de fapt cu copilul lor.
Înv515torul porni spre prima sa vizit5. În drum î<i mai readuse o
dat5 în amintire cum se purtase Peter în acea diminea15, când î<i
strânseser5 mâna de bun-venit.
Era un b5iat înalt, cu ochi alba<tri <i p5r blond; pe nas avea câ1iva
pistrui. Li azi se îndreptase plin de entuziasm spre înv515torul s5u,
cum se întâmpla în cele mai multe zile. Înv515torul îl vedea acum în
fa1a ochilor, intrând în clas5 <i îndreptându-se spre el. La fiecare pas
î<i „azvârlea” picioarele, ca <i cum ar fi fost înc5l1at cu ni<te pantofi
foarte grei sau pu1in prea mari, ceea ce, de fapt, nu era cazul deloc.
Mersul s5u tr5da faptul c5 nu se poate uni prea bine cu solul pe care
calc5. Salutul s5u era plin de spontaneitate: în ultima vreme el chiar
„scutura” mâna înv515torului, totu<i privirea îi aluneca pu1in pe al5-
turi de acesta. De-abia dup5 ce înv515torul îi re1inuse lini<tit mâna
pentru câteva clipe, îl privi în ochi. Dar apoi se întoarse de îndat5
spre colegii s5i <i începu cu ei o convorbire aprins5, cu glas tare. Co-
legii, care, ca to1i copiii, spioneaz5 f5r5 cru1are sl5biciunile celor din
jur, îi d5duser5 tot felul de porecle: „Schimonosil5”, fiindc5 uneori
mu<chii fe1ei îi tres5reau, f5r5 ca el s5-i poat5 st5pâni, <i „Atot<tiuto-
rul”, fiindc5 avea obiceiul de a critica foarte mult, exprimându-<i
adeseori observa1iile critice cu glas tare, chiar în mijlocul orei. Cu
toate acestea, Peter era iubit, fiindc5 se dovedea a fi un camarad cu
sim1ul drept51ii <i plin de voio<ie.
În timpul cinei i s-a dat voia b5iatului – cel mai mare, lâng5 al1i
doi fra1i <i o surioar5 – s5 stea, la masa rotund5 din sufragerie, lâng5

15
înv515torul s5u. P5rea s5 fie extraordinar de mândru de acest lucru,
dar nu scotea nici un cuvânt. Dup5 cin5, copiii au dus vesela în buc5-
t5rie, au urat tuturor „Noapte bun5” <i, la un semn al tat5lui, au dis-
p5rut. În timp ce mama mai înl5tura înc5 firimiturile de pe mas5, tat5l
întreb5 deja din ce cauz5 fiul s5u devenise dintr-o dat5 atât de critic.
„Voi încerca s5 v5 explic”, a spus înv515torul. „Mania de a critica
pe care o constata1i la fiul dvs. e condi1ionat5 de vârsta la care se
afl5. Acest lucru îl întâlnim foarte des odat5 cu împlinirea vârstei de
9 ani. Cu pu1in timp înainte, fiul dvs. se mai afla înc5 la vârsta imit5-
rii, adic5 el f5cea ceea ce vedea c5 se petrece în jurul s5u. În aceast5
stare copil5reasc5, mai mult cufundat5 în visare, el era între1esut cu
lumea din jur. Dar acum aceast5 situa1ie s-a schimbat. Odat5 cu îm-
plinirea vârstei de 9 ani, ajuns pe pragul vie1ii sale, copilul se treze<-
te, vede pentru prima dat5 lumea înconjur5toare într-un mod mai
con<tient decât înainte. Dar <i în lumea sa interioar5 se ajunge la o
nou5 vie1uire a eului, mai profund5 decât fusese cazul înainte.2 El
intr5 acum în lumea exterioar5 observând-o. Într-o fapt5 el recunoa<-
te cu mai mult5 claritate decât înainte înl5n1uirea de gânduri ce a stat
la baza ei. Multe lucruri care înainte îi sc5pau, de-abia acum îl fra-
peaz5.
Aceast5 trezire poate fi o uimire lini<tit5, dar ea poate s5 duc5 <i
la mania criticii. Pur <i simplu, copilul percepe acum în mod mai
con<tient <i lucrurile care-i par absurde. C5 adeseori o nimere<te pe
al5turi cu critica sa, aceasta e cu totul alt5 problem5. Facultatea de a
ob1ine din observa1iile f5cute un întreg, de-abia de acum înainte se
cere dobândit5 <i, în special, ea înc5 n-a fost maturizat5 prin experi-
en1a vie1ii. Dac5, de pild5, tat5l a r5mas înc5l1at cu pantofii de strad5,
în timp ce copiilor nu li se d5 voie s5 umble decât în papuci, ei resimt
acest lucru ca fiind „nedrept”. Ce l-ar fi putut îndemna pe tat5l lor s5
r5mân5 înc5l1at – c5 a fost, într-adev5r, o gre<eal5 din partea lui sau
c5 mai trebuie s5 ias5 odat5 în ora< <i, fiind timp uscat afar5, a r5mas
cu pantofii de strad5 -. copiii nu iau seama, de obicei, la acest as-
pect”.
„Vre1i s5 spune1i”, replic5 tat5l, „c5 de fapt criticismul pronun1at
al fiului nostru e doar un fenomen specific vârstei?”

16
 „Într-un anumit sens, da. Acuma p5rin1ii nu mai sunt ni<te perso-
nalit51i „tabu” situate deasupra copilului. De fapt, în sufletul acestuia
tr5ie<te întrebarea de-abia sesizabil5: „Oare de unde <tiu cei mari
totul?” În aceast5 întrebare, situat5 la nivel mai mult incon<tient, se
amestec5 <i ceva îndoial5: „Oare ei <tiu cu adev5rat totul?” B5ie1ii
dau glas mai adeseori îndoielilor sau criticii din suflet decât fetele,
care sunt mai re1inute <i mai retrase”.
Înv515torul t5cu. Î<i punea întrebarea dac5 nu cumva setea de a
critica, deosebit de vehement5 la Peter, se mai putea explica <i prin
altceva. În mod frecvent, trecerea de la 9 ani f5cuse s5 ias5 la supra-
fa15 un lucru sau altul, care se dovedea a fi o unilateralitate sau sl5bi-
ciune a celor din preajma copilului. Poate acesta era cazul <i aici?
Înv515torul remarcase în timpul cinei modul spontan <i poruncitor de
a se purta al tat5lui. F5r5 îndoial5 atitudinea sa în via15 d5dea tonul în
familie. Dac5 el spunea un lucru, copiii îl executau f5r5 întârziere. În
mod invizibil, dar prezent <i ac1ionând în toate, domnea gestul tat5lui
care, cu degetul ridicat poruncitor, î1i spune ce ai de f5cut. Iar acest
gest aici se referea mereu numai la fapte exterioare. orice dorin15
l5untric5 p5rea de la bun început condamnat5 la t5cere. Acest lucru
putea fi în1eles dac5 se avea în vedere situa1ia de via15 a familiei,
fiindc5 la cele <ase guri fl5mânde în centru aten1iei se afla în fiecare
zi, în mod inevitabil, câ<tigarea traiului. Nici tat5l, nici mama nu
aveau timp s5 citeasc5 o carte, iar muzica venea numai de la aparatul
de radio. Dintr-o dat5 întreaga situa1ie deveni limpede pentru înv515-
tor <i acum el se vedea pus în fa1a problemei: „Oare am voie s5-i
atrag tat5lui aten1ia asupra acestor corela1ii? S5-i spun c5 adeseori
purt5rile ie<ite din comun ale p5rin1ilor se oglindesc în copii?” Nu
voia în nici un caz ca observa1ia s5 fie luat5 drept repro<. Era vorba
de problema unei autocunoa<teri. Dar tat5l respingea deja orice ob-
serva1ie critic5 a fiului s5u; cum ar reac1iona dac5 cineva din afara
familiei i-ar da de în1eles a<a ceva? Înv515torul î<i d5dea seama c5
are neap5rat5 nevoie de concursul tat5lui, dar în aceast5 clip5 nu g5-
sea nici curajul necesar, nici cuvintele potrivite. tot îi umbl5 prin
minte. „Oare cum stau lucrurile cu propriul t5u efort dac5 1i s-ar spu-
ne un asemenea lucru? Dar oare po1i, pur <i simplu, s5 taci <i s5 ai
con<tiin1a împ5cat5?” Nu-i era dator copilului adev5rul? Nu a<teptau

17
p5rin1ii r5spuns la întrebare? poate c5 <ov5iala asta era o la<itate?
Tocmai î<i f5cuse pu1in curaj <i se preg5tea s5 spun5 ceva, când tat5l
i-o lu5 înainte.
„=ti1i”, spuse zâmbind, „poate c5 fiul nostru are chiar de la mine
ceva din aceast5 atitudine de atot<tiutor. În meseria mea sunt obligat
s5 supraveghez munca altor oameni <i, bineîn1eles, adeseori exist5 <i
câte ceva de criticat. Poate c5 aceasta i s-a transmis <i lui. Nu cre-
de1i?”
Toat5 crisparea se transform5 într-o dispozi1ie degajat5 <i plin5 de
voie-bun5. Înv515torul lu5 din mâinile mamei, care tocmai venea din
buc5t5rie, ce<tile, împreun5 cu ceainicul. Ea turn5 ceaiul. În tot acest
timp înv515torul cugeta mai departe la fiul lor.
Setea de a critica mereu, dar pe urm5 <i lacrimile, care, în pofida
vârstei sale, îi mai ap5reau atât de repede în ochi – oare amândou5
aceste lucruri nu indicau faptul c5 acest copil nu se putea retrage în
vie1uirile sale l5untrice profunde? problema era felul în care putea fi
realizat5 la el îngrijirea sufleteasc5. Înv515torul î<i d5du seama c5
aceast5 problem5 trebuia abordat5 direct: „I-a1i spus pove<ti lui Pe-
ter?”, o întreb5 el neîntârziat pe mam5, care se a<ezase <i ea la mas5.
„Am încercat”, r5spunse femeia cu viu interes, „dar nu am reu<it,
cu toate c5 am ales cele mai frumoase pove<ti. Peter mi-a declarat
f5r5 ocol: „Nu vreau pove<ti. Vreau întâmpl5ri adev5rate!” =i faptul
c5, a doua zi, în timpul prânzului, f5cuse aceast5 observa1ie: „Masa
noastr5 nici nu e f5cut5 din lemn, e doar furniruit5”, arat5 c5 el do-
re<te s5 tr5iasc5 cu totul în realitate. Nu-l mai po1i interesa pentru
pove<ti. - Înv515torul î<i f5cu repro<ul c5 neglijase prea mult aceast5
familie, fiindc5 sfatul de a-i spune b5iatului pove<ti fusese dat în ur-
m5 cu peste doi ani. De atunci încoace în copil se produseser5 multe
schimb5ri.
„Pove<tile nu-<i mai au rostul acuma”. confirm5 el spusele ma-
mei. „Acuma fiul dvs. a trecut pragul vârstei de nou5 ani <i acuma,
dac5 i-a1i spune pove<ti, aceasta ar însemna s5-l frâna1i în mod artifi-
cial în dezvoltarea sa. la vârsta pove<tilor, copii tr5iesc într-o unitate
paradisiac5 cu lumea, în care toate lucrurile vorbesc <i se în1eleg în-
tre ele; dup5 intrarea în cel de al 9-lea an de via15, copilul nu mai
vie1uie<te din interior lumea, nu mai aude murmurul ce urze<te între

18
lucruri <i nici felul cum se reveleaz5 din l5untru spre afar5. Acuma
copilul vede din afar5 lumea, în enigmatica ei t5cere. În copil se tre-
zesc întreb5ri. El vrea s5 cunoasc5 lumea”.
„A<adar, s5 nu-i mai istorisim nimic?”, voi mama s5 <tie.
„Ba da, dar povestiri, nu pove<ti. Ceea ce-l intereseaz5 acum pe
fiul dvs. sunt corela1iile din via15. Ce se întâmpl5, de pild5, într-o
gospod5rie 15r5neasc5, întâmpl5ri petrecute în mun1i <i p5duri <i tot
ceea ce se face în diferitele ateliere me<te<ug5re<ti”.
„Dar acest lucru tocmai c5 i-ar îndrepta aten1ia spre lumea exte-
rioar5. Dar în cursul ultimei vizite pe care ne-a1i f5cut-o spunea1i c5
b5iatul trebuie s5 tr5iasc5 mult în fantezia lui, cred c5 a1i folosit, de
asemenea cuvântul „lume l5untric5”, interveni tat5l, care în tot acest
timp se mul1umise doar s5 asculte.
Povestea are rolul de a-l preg5ti pe copil, ca printr-un vis la trezi-
re, pentru lumea din jur. Ea îl înva15 s5 vad5 lumea în esen1e, ce e
bun <i ce e r5u, folositor sau gre<it. Dar acum fiul dvs. se afl5 într-o
cu totul alt5 situa1ie. Î<i m5nânc5 felia de pâine <i, dintr-o dat5, simte
c5 vrea s5 afle totul despre cum se face pâinea, despre recoltarea <i
m5cinarea cerealelor etc.”
„Ce facem, în cazul în care copiii refuz5 s5 m5nânce coaja de la
felia de pâine sau chiar arunc5 pâinea la gunoi? Eu g5sesc c5 e un
lucru îngrozitor, dar ce a1i face dvs.?”, intervine mama repede.
„Dac5 încerc5m s5 facem pâine împreun5 cu copilul sau, poate,
chiar dac5 m5cin5m gr5un1ele cu o mic5 moar5 manual5 <i pe urm5
mai <i trecem pe lâng5 un ogor unde boabele se coc, îi putem povesti
c5 deja <i un bob atât de mic e ca un fel de pâine mic5, pe care a
copt-o Soarele. C5 activitatea noastr5 de a face pâinea, când ad5u-
g5m elementele ap5, aer, foc, este propriu-zis o repetare a ceea ce se
întâmpl5 afar5 în natur5, sub ac1iunea ploii, vântului <i a c5ldurii so-
lare. Când facem pâine, facem de fapt un lucru care se petrece <i în
cadrul Crea1iunii; aceasta d5 activit51ii noastre o solemnitate deose-
bit5”.
„Dar dac5 un copil nu are nici un fel de respect fa15 de pâine, ce
s5 facem?” Mama suspin5.
„Pâinea se face din gr5un1e, gr5un1ele se coc în lumina solar5,
lumina este o for15 care face ca toate s5 creasc5, ea conduce spre

19
Creator. Ea este ceea ce ne hr5ne<te, ea este for1a existent5 în pâine.
Nu e o ipocrizie ce imit5 evlavia, ci ceea ce copilul vie1uie<te <i el
profund, dac5 înainte de mas5 spunem mica poezie:
Pâinea din gr5un15,
Gr5un1a din lumin5,
Lumina din chipul lui
Dumnezeu.
Road5 a p5mântului
Din str5lucirea lui Dumnezeu,
F5 s5 se fac5 lumin5
=i în sufletul meu.3
Dac5 un copil a vie1uit cândva toate acestea, nu va mai arunca ni-
ciodat5 pâinea sau chiar va g5si c5 sete drept s5 fie pedepsit pentru
aceasta, dac5 într-o sear5, de pild5, nu i se d5 nimic de mâncare”.
„Cred”, spuse mama, dup5 ce cugetase o vreme, „c5 noi ne ocu-
p5m mult prea pu1in de aceste aspecte. Lu5m prea pu1in în seam5
sentimentele <i copiii simt aceasta. Pe când aveam <i eu vreo nou5
ani, am citit în cartea noastr5 de lectur5 o descriere intitulat5 „M5ra-
nul de la munte”. Mai <tiu <i azi multe lucruri cuprinse în ea. Era
vorba de gunoiul de toamn5, de frig <i z5pad5, care-l fac pe 15ran s5
se retrag5 în casa lui c5lduroas5, despre grajdul confortabil <i pl5cut
în care stau vacile <i despre p5storul care, în dosul ferestruicii sale,
a<teapt5 s5 vin5 prim5vara. Apoi venea vremea când se topesc z5pe-
zile, soarele prim5v5ratic, se amintea de viorele <i b5nu1ei, se poves-
tea tot ce se întâmpl5 pân5 la urcarea turmelor în Alpi <i cum, pe
urm5, 15ranii urc5 din nou pe crestele mun1ilor, ca s5 strâng5 fânul.
Vede1i, în copil5rie mi-a venit într-o bun5 zi acest gând: Ce face 15-
ranul? El urmeaz5 mereu drumul Soarelui: Când acesta coboar5, cum
se întâmpl5 iarna, el se retrage în cas5; când Soarele urc5, se ca15r5 <i
el pe în5l1imi. Eu am avut pe atunci aceast5 tr5ire. A fost un moment
cu totul deosebit pentru mine, atunci când mi-am dat seama de aceas-
ta.
=i mai târziu, înv515torul nostru ne-a pus exact aceast5 întrebare:
„Ce face 15ranul?” Eu am putut s5 r5spund, îmi mai aduc aminte <i
azi. Pur <i simplu, n-am putut s5 cuprind în cuvinte ceea ce sim1eam.
=i astfel, în copilul nostru se petrec multe lucruri, chiar dac5 el nu
20
spune nimic, iar noi ne interes5m prea pu1in de ele <i d5m prea pu1in5
importan15 lucrurilor care r5mân nespuse”. – Ultimele cuvinte – a da
importan15 la ceea ce r5mâne nespus – mama le rostise cu un accent
în care vibra problema ce-i mi<ca în acele momente inima. R5mase
cu privirea a1intit5 înainte.
„În clasa a III-a, noi am citit „Robinson Crusoe”, spuse tat5l. Asta
a fost ceva! Dup5 aceea ne-am f5cut colibe în copaci, ne-am orânduit
tot ce e necesar ca s5 tr5ie<ti, am dus o adev5rat5 via15 de robinsoni”.
În acest moment, înv515torul în1elese din ce cauz5 Rudolf Steiner
n-a recomandat pentru copii lectura c5r1ii lui Daniel Defoe.4 Dac5
modul de a tr5i descris acolo se cufund5 ca germene în sufletul copi-
lului, instinctul de auto-conservare cre<te mai apoi puternic, iar în-
crederea în c5l5uzirea spiritual5 existent5 în destinul fiec5rui om se
mic<oreaz5 tot mai mult. Dar tocmai leg5tura cu puterile destinului
n-ar trebui s5 se piard5, ci – numai s5 existe posibilitatea – s5 fie vie-
1uit5 în cel de al nou5lea an de via15.
Înv515torul prinsese prilejul ca s5 spun5: „Dvs. <ti1i, desigur, c5 în
epoca de predare actual55 copiii aud istorisirea despre Iosif, pe care
fra1ii s5i îl vând <i care, mai târziu, îi poate ajuta pe fra1ii s5i. El poa-
te s5 fac5 aceasta datorit5 caracterului s5u drept, neegoist, dar <i cu
ajutorul puterilor care ac1ioneaz5 în via1a sa c5l5uzindu-i destinul.
Interven1ia lor se face sim1it5 <i prin visele sale. – Dac5 un copil pri-
me<te în l5untrul s5u con1inutul unei asemenea istorisiri, el î<i adân-
ce<te leg5tura cu o putere care vegheaz5 asupra noastr5. El cre<te
unindu-se cu un context ,ai mare al vie1ii.
La Robinson Crusoe, lucrurile stau altfel. Nerostit5, dar cu foarte
mare efect, întreaga carte e str5b5tut5 de întrebarea: „Cum îmi ajut
mie însumi cel mai bine?” Toate acestea sunt f5cute într-un mod
foarte rafinat <i descrise cum nu se poate mai captivant. Pericolul ce
pânde<te aici este unilateralitatea. Bineîn1eles c5, pân5 la un anumit
punct, omul trebuie s5 se ajute singur, totu<i, el n-ar putea s5 existe
absolut deloc dac5 nu i-ar ajuta pe ceilal1i oameni, dup5 cum <i ei îl
ajut5. Nici la Robinson Crusoe, lucrurile nu stau altfel. DE unde are
pu<ca, praful de pu<c5, securea <i sabia? Dac5 n-ar avea toate lucruri-
le pe care le face armurierul, fierarul, dulgherul, n-ar putea duce de-
loc aceast5 via15 pe insula sa, în felul descris. Cartea lui Defoe face

21
abstrac1ie de contextul social care e necesar în orice via15 uman5.
Aici zace ascuns un pericol pentru copil, dac5 tr5ie<te numai în
aceast5 atmosfer5, fiindc5 tocmai acum el vrea s5 se transpun5, în
sensul cel mai larg, în raporturile sociale din jur <i s5 le cunoasc5.
„Aici gre<i1i”, protest5 tat5l. „Tocmai prin faptul c5 ne construise-
r5m o colib5 în copac, noi eram un cerc de prieteni care-<i juraser5
credin15. prin aceasta am înv51at de asemenea, multe lucruri. unele
le-am înv51at de la l5c5tu<i <i dulgheri. Via1a de robinsoni ne-a pus în
leg5tur5 cu mul1i al1i oameni”.
„Asta e adev5rat, desigur”, sprijini so1ia p5rerea b5rbatului ei.
„Voi b5ie1ii, a1i avut nevoie de aceasta <i cu siguran15 c5 a fost o pe-
rioad5 frumoas5 pentru voi. Dar la Robinsoni mai e <i altceva. Totul
este atât de „f5cut de mine însumi”, cu siguran15 c5 blazatul
selfmademan e deja prefigurat aici. Cartea e ceva inventat în mod
artificial. În via15, o <tim cu to1ii, lucrurile se petrec adeseori altfel.
Se întâmpl5 lucruri ca cele din destinul lui Iosif <i de-abia la sfâr<it
vezi c5 tot ceea ce s-a întâmplat are un sens profund. poate c5 la asta
v-a1i gândit”, se adres5 so1ia, întreb5tor, înv515torului.
„Este pur <i simplu, un roman”, se învoi tat5l. „Dar un lucru tre-
buie, totu<i, s5-l spun: C5 la aceast5 vârst5 b5ie1ii - <i dup5 câte cred,
<i fetele - trebuie <i lucreze solid cu mâinile, asta e bine! C5ci mai
târziu vor tr5i în lume! Sala de clas5 nu e decât o p5rticic5 a vie1ii <i
ea poate fi foarte unilateral5, dac5 nu vedem ce anume cere via1a”.
Înv515torul fu întru totul de p5rerea tat5lui. <tia prea bine ce mare
e pericolul ca înv51area s5 r5mân5 abstract5, dac5 îi lipse<te leg5tura
just5 cu via1a <i contextul ei. Dac5 s-ar putea lucra împreun5 cu copi-
ii – s5 batem cuie, s5 t5iem cu fer5str5ul, s5 construim, s5 ar5m sau
s5 facem pâine – aceasta ar contribui la crearea unui frumos echilibru
l5untric. Ce-i drept, Peter era un elev cam neglijent, dar cu cât5 pl5-
cere se apuca de treab5 când era vorba de o activitate practic5. Oare
nu l-ar iubi mai mult pe înv515tor dac5 ar avea posibilitatea s5 lucre-
ze împreun5 cu el într-un atelier? =i pe urm5 – asta ar fi de a<teptat –
poate c5 <i temele din caietele sale ar ar5ta altfel.
Mama întreb5 dac5 mai dore<te cineva ceai. Înv515torul f5cu semn
c5 nu. Se certa pu1in cu sine însu<i <i reflecta la felul în care ar putea
transpune cel mai bine în realitate sugestiile tat5lui.

22
 „=ti1i”, repet5 tat5l întrerupând t5cerea, „lucrurile practice ale vie-
1ii sunt, de altfel, foarte importante. Dar eu cred c5 trebuie s5 <tii
când s5 începi <i când e înc5 prea devreme. De curând fiul meu m-a
întrebat în ce fel se produce curentul electric. Ce i-a1i r5spunde?”.
Înv515torul cuget5 o clip5. „El cunoa<te, desigur, dinamul de la
biciclet5. =i atunci pute1i s5-i spune1i: „Vezi, cu acesta se produce
curentul electric. Cum func1ioneaz5 ceea ce e în5untru, asta o vei afla
mai târziu la <coal5, când vei fi cu câ1iva ani mai mare, în modul cel
mai precis. Dar acest curent este tocmai suficient pentru o biciclet5.
Fiindc5 oamenii au nevoie îns5 de mai mult curent, se pune în mi<ca-
re, prin for1a apei, o roat5 mare, o turbin5”. Apoi ar trebui s5 vorbi1i
despre for1a apei <i s5 v5 ocupa1i în special de problema felului în
care apa ajunge de fapt în lacul de acumulare, care se afl5 îns5 sus la
munte. =i prin aceasta v5 întoarce1i iar5<i la for1a Soarelui, astfel în-
cât la sfâr<it copilul începe s5 presimt5: de fapt, <i în curentul electric
se afl5 for1a Soarelui, numai c5 ea e metamorfozat5. La toate întreb5-
rile referitoare la tehnic5 trebuie s5 restabilim leg5tura cu natura. Nu
exist5 nici un produs al tehnicii care, înainte de a fi fabricat, s5 nu fi
fost luat din natur5. Mai târziu, bineîn1eles, copilul trebuie familiari-
zat cu tehnica. Prima or5 de fizic5 trebuie s5 fie 1inut5 la începutul
clasei a VI-a. Putem spune chiar c5 orele de cuno<tin1e despre natur5
în sensul <tiin1ific cel mai plenar pot fi rodnice numai dup5 ce copi-
lul a împlinit deja 14 ani. Dar ave1i perfect5 dreptate. Mul1i copii
manifest5 ast5zi foarte devreme interes pentru tehnic5. Rudolf
Steiner, care crescuse el însu<i în familia unui <ef de gar5, a spus
odat5 c5 lucrul cel mai r5u care i s-ar putea întâmpla unui copil îna-
inte de a fi împlinit nou5 ani, este aceea de a în1elege deja în mod
mecanic modul de func1ionare al unei locomotive sau al unui tram-
vai. Acestea sunt ni<te 1epu<e care încep s5 ac1ioneze în organiza1ia
fiin1ei sale. E cu totul altceva s5-i ar51i copilului c5 orice cucerire a
tehnicii a fost ob1inut5 printr-o confruntare îndelungat5, anevoioas5,
cu natura.6
Omul a ad5ugat celor trei regnuri ale naturii – pietre, plante <i
animale – tehnica, drept al patrulea regn. Aceste trei regnuri ale natu-
rii sunt cuprinse <i întrep5trunse de procesele vie1ii <i ale mor1ii, reg-
nul mineral, fire<te f5când ocolul prin plant5 <i animal; regnul

23
tehnicii e ceva mort”. „Bineîn1eles”, fu tat5l de acord, „tehnica duce
azi un fel de via15 a ei proprie. Ea este vinovat5 de faptul c5 ne-am
îndep5rtat din ce în ce mai mult de natur5, adic5 nu tehnica, ci omul
e de vin5, c5ci f5r5 el n-ar exista deloc tehnic5, cea care prin efectele
ei distruge via1a <i P5mântul. Trebuie s5 parcurgem acum drumul
înapoi. Nu e îng5duit s5 ne îndep5rt5m <i mai mult de natur5, ci tre-
buie s-o reg5sim. De acest lucru trebuie s5 1inem seama <i în educa-
1ie. Un asemenea b5iat de nou5 ani trebuie s5 se g5seasc5 mai întâi
cu adev5rat pe sine însu<i, dar aceasta cu siguran15 c5 nu de la tehni-
c5 o poate înv51a, c5ci ea e ceva mort <i ascunde în sine pericolul ca
întreaga omenire s5 se îndep5rteze de sine însu<i. Observ5m la copiii
no<tri, ce efecte nefaste are asupra lor, de pild5, televizorul”.
„Cred, pur <i simplu, c5 orice copil ar trebui s5 simt5 o bucurie <i
iubire adev5rate pentru gr5din5 <i gr5din5rit, înainte s5 se apropie de
tehnic5”, spune mama. „Când lucr5m în Güetti – ce frumos este,
chiar dac5 seara suntem mor1i de oboseal5! Atunci m5 uit la tufa de
liliac sau la verdele proasp5t al mestecenilor sau la minuna1ii nori de
prim5var5 ce navigheaz5 pe cer! Chiar ieri mi-a revenit în amintire
un psalm pe care l-am înv51at în copil5rie:
Laud5 pe Domnul, Suflet al meu! Doamne
Dumnezeul meu,
Tu e<ti plin de splendoare, Tu e<ti împodobit
în mod preafrumos <i minunat.
Lumin5 e ve<mântul pe care-l por1i! Întinzi
în toate p5r1ile Cerul ca pe un covor,
Bolte<ti sus cu ap5, umbli pe nori
ca pe un car <i mergi pe aripile vântului.7
În vremea când eram copil, aceste cuvinte nu-mi spuneau mare
lucru, dar acuma ele au un cu totul alt sens. Acest Psalm al lui David
este o adev5rat5 for15 a inimii <i copiii ar trebui s5 înve1e ceva pentru
via15”.
„Mai trebuie s5 vorbim <i despre Peter”, ar dori tat5l.
„În ceea ce prive<te tendin1a lui de a critica, acum mi-am dat
seama mai bine care-i sunt cauzele. O parte din ea o are de la mine,
dar el mai are nevoie, desigur, <i de ceva care s5-i umple mai mult

24
sufletul. El nu a intrat înc5 bine de tot în casa lui, în1elege1i ce vreau
s5 spun?”
„Întru totul”, aprob5 înv515torul. „Vreau s5 încerc s5-l abordez <i
mai mult la <coal5 decât am f5cut-o pân5 acum, dar un ajutor foarte
important în ceea ce prive<te dificult51ile pe care le ascunde în sine
trecerea de la nou5 ani poate fi acordat de p5rin1i, dac5 stau de vorb5
cu copilul. M5 refer la o convorbire care nu trateaz5 despre lucrurile
vie1ii cotidiene. Dac5 tat5l <i mama formeaz5 împreun5 ni<te gânduri,
acest lucru poate avea o impresie foarte puternic5 asupra copilului.
Lipsa de echilibru din fiin1a copilului poate fi corectat5 prin armonia
dintre cei doi p5rin1i. Mai ales în momentul de r5scruce de la 9 ani,
copiii resimt acest lucru ca pe ceva profund binef5c5tor. – =i, pe ur-
m5, s5 sper5m c5 <i convorbirea de azi va ac1iona mai departe. Am
vie1uit adeseori faptul c5, dac5 adul1ii î<i fac timp s5 cugete la lucru-
rile de care copilul, ca s5 tr5iasc5, are la fel de mult5 nevoie ca de
mâncare <i b5utur5, aceasta se r5sfrânge în mod nemijlocit, ca bine-
facere, asupra copilului. – Cel mai bine ar fi s5 ne reîntâlnim dup5 un
timp”.
Întorcându-se acas5. noaptea, înv515torul se sim1ea foarte aproape
l5untric de ace<ti p5rin1i. Constatase c5 <i ei î<i asumaser5 etaloanele
severe ale autoeduca1iei, despre care el <tia prea bine c5 sunt premise
de neînlocuit ale educa1iei. Aceasta îl f5cea s5 se simt5 l5untric foar-
te legat de ei. =i în acest fel, în pofida unor dificult51i din sine însu<i,
ajunse s5 aib5 o rela1ie mult mai bun5 cu Peter. Tocmai acest lucru a
avut cea mai mare importan15 pentru trecerea de la nou5 ani.
Ceva mai târziu, înv515torul a construit, la îndemnul p5rin1ilor lui
Peter, o c5su15 din lemn. Când ea a fost gata, copiii l-au rugat s5 fac5
<i o u<5, fiindc5 altfel nu se va putea închide <i nu te puteai sim1i cu
totul în5untru. Din punct de vedere me<te<ug5resc, treaba n-a fost
prea simpl5 pentru înv515tor. =i atunci a venit <i a ajutat tat5l lui Pe-
ter, montând balamalele cu mân5 sigur5. „Colina noastr5 din copac”,
spuse el cu un surâs <mecher, „avea <i ea o u<5, care era 1inut5 cu
balamale de piele. Dar s5 nu uit: So1ia mea v5 transmite salut5ri. Vo-
ia s5 v5 spun neap5rat c5, de la ultima dvs. vizit5, Peter al nostru e cu
totul alt b5iat. =i eu sunt de aceia<i p5rere. Sau – poate c5 noi îl ve-

25
dem acuma altfel. Poate c5 <i una, <i alta. Un lucru e cert: în el s-a
trezit ceva care înainte era ascuns”.

26
Convorbire cu p rin ii Monic i

Ultimele acorduri se stinseser5. tat5l, care r5m5sese singur cu în-

v515torul în camera de muzic5, în timp ce mama o ducea la culcare
pe fiica lor, folosi acest prilej spre a-<i desc5rca inima în fa1a înv515-
torului.
„Suntem foarte bucuro<i c5 a1i venit la noi în seara aceasta. Fiind-
c5 – v5 m5rturisesc deschis – Monica noastr5 ne îngrijoreaz5 foarte
mult. O <ti1i <i dvs.: E un copil sensibil <i foarte talentat, cel pu1in în
domeniul muzicii, <i acuma noi observ5m ni<te lucruri, tocmai în
ultimul timp, care ne produc mult5 nelini<te. Nu e doar o toan5 trec5-
toare, elegiac5. So1ia mea a observat lucruri dintre cele mai ciudate.
„Între timp mama se întorsese.
„Cel mai bun exemplu l-a1i putut vedea adineaori. Are un obicei
bizar. Nu se a<eaz5 în pat înainte de a c5uta dac5 sub el nu se afl5
cineva. =i adineaori a f5cut la fel, de asemenea, felul în care trage cu
pruden15 p5tura de pe pat: Ca <i cum în patul ei ar putea fi culcat un
om str5in ...”
„Nu e ciudat? Trebuie c5 în l5untrul ei se petrece ceva” observ5
tat5l.
„Dar asta nu e totul. În vestibul, lâng5 cuier, e ag51at5 o oglind5
mare. M5 crede1i c5 uneori nici nu îndr5zne<te s5 treac5 prin fa1a
oglinzii? De curând m-a pus s5 m5 a<ez în fa1a oglinzii, ca s5 treac5
în camera de muzic5, de pe cealalt5 parte a vestibulului”.
„So1ia mea e mândr5 de faptul c5 acoper5 cu u<urin15 întreaga su-
prafa15 a oglinzii”. Dup5 ce so1ul a respins într-un mod iubitor un
mic atac îndreptat de so1ie împotriva sa, el ad5ug5: „Acum am acope-
rit oglinda cu ni<te paltoane, pentru ca fiica noastr5 s5 nu mai aib5
motiv de nelini<te”.
Înv515torul asculta cu încordare.
„Dar nici asta nu e totul”, zise mama. „Trebuie s5 v5 povestesc ce
mi s-a mai întâmplat zilele trecute. „Tat5l o întrerupse: „So1ia mea
st5 la fereastr5 la etajul I – de acolo po1i vedea toat5 strada – <i o ve-

27
de pe Monica venind de la <coal5, ca de obicei, cam alene, dar deo-
dat5 începe s5 fug5 ca o nebun5. Alearg5 de parc5 nu <tiu cine ar ur-
m5ri-o”.
„Dar nu se vedea absolut nimeni. Pe strad5 nu era nici un om”, in-
terveni mama.
„Alearg5 spre poart5, scotoce<te cu o grab5 nebun5 dup5 cheia, nu
nimere<te gaura din broasc5, în sfâr<it reu<e<te s5 deschid5 poarta,
sare pe mica rogojin5 din fa1a u<ii. =i ce-a f5cut pe urm5? Ce-a f5cut
pe urm5? Poveste<te tu, c5 doar tu ai auzit-o”.
„Mai întâi a dat cu piciorul în podea <i apoi a murmurat pentru si-
ne: „Sunt salvat5, salvat5!” G5si1i c5 e normal?” Tat5l se uita întreb5-
tor la înv515tor.
Înv515torul cuget5 o vreme. „Explica1ii în sensul obi<nuit nu v5
pot da. Dar v5 va fi, poate, de ajutor s5 <ti1i c5 nu sunte1i singurii p5-
rin1i îngrijora1i de asemenea la acest gen de copii, ca fiica dvs., tre-
buie s5 lupte ca s5 fac5 trecerea de la 9 <i 10 ani”.
„Povesti1i-ne”, îl rug5 tat5l.
„La aceast5 vârst5, copilul se afl5 în fa1a unui prag. Este pragul
dintre prima copil5rie <i ceea ce vine acum asupra sa, sub forma unor
impresii cu totul noi. Dintr-o dat5 ia cuno<tin15 de mediul în care
tr5ie<te. Înainte nu era cazul, cât5 vreme prin imita1ia mai gusta, a<
zice, un vis dulce în ambian1a sa. Acuma aceast5 stare nu mai este, <i
copilul o simte <i el. Tot ceea ce a1i ar5tat se raporteaz5 într-un fel
sau altul la aceasta. – Dar, ceea ce a< vrea s5 spun de fapt, nu e o ex-
plica1ie <tiin1ific5 de felul celor pe care oamenii le a<tept5 în epoca
actual5”.
„Spune1i f5r5 grij5”, îl rug5 tat5l.
„E mai degrab5 un fel de t5lm5cire a viselor”, zâmbi înv515torul.
„=i aici pot fi concepute adeseori mai multe posibilit51i. Cred c5 în
toate observa1iile pe care le face1i devine limpede mereu acela<i lu-
cru: Fiica dvs. tr5ie<te într-un deosebit trecerile. Indiferent c5 e vorba
de pragul casei sau trecerea de la zi la noapte, în ambele cazuri pu-
tem vedea aceasta în mod clar”.
„=i oglinda?”, întreb5 mama.
Înv515torul cuget5 iar5<i.

28
 „Dup5 cum am spus, nu numai dvs. face1i asemenea observa1ii. La
aceast5 vârst5 oglinda face parte dintre obiectele cu care copilul sim-
te nevoia s5 se confrunte”.
„Dar de ce?”, îl cercet5 mama.
„Nu se poate explica, sau, mai degrab5, n-a< <ti s5 dau o explica-
1ie. dar po1i tr5i l5untric ceea ce se petrece în sufletul unui copil care
e deranjat de imaginea din oglind5. Copilul nu vrea s5 aib5 întâlnirea
cu sine însu<i în acest mod exterior. C5ci tocmai acum eul începe s5
intervin5 în destinul s5u. În aceast5 situa1ie a pragului, copilul se vie-
1uie<te pe sine însu<i. Oglinda e ca o caricatur5 pentru tr5irea unui
copil. =i el caut5 s5-i scape”.
„Nu mi-a dat prin minte c5 în dosul purt5rii ei s-ar putea ascunde
a<a ceva”. Mama se adânci în t5cere, cugetând.
„Dar”, interveni tat5l, „dac5 acesta e un fenomen al vârstei, atunci
<i al1i copii ar trebui s5 aib5 asemenea tr5iri. Cunoa<te1i cazuri de
acest fel?”
„Sigur c5 da”, confirm5 înv515torul. „Numai c5 trebuie s5 ave1i în
vedere faptul c5 între copii exist5 deosebiri foarte mari. Ceea ce a1i
observat la fiica dvs. nu e deloc ceva ie<it din comun, în fond. Ie<it5
din comun este, cel mult, vehemen1a, intensitatea afectiv5 sau gradul
de surescitare cu care toate acestea se manifest5 la ea.
„Oare <i al1i copii au asemenea vie1uiri?”, insist5 mai departe ta-
t5l; dar mama îi întrerupse firul gândurilor:
„Mie mi-a venit în minte ceva – faptul c5 în momentul de fa15 fii-
ca noastr5 e foarte impresionat5 de tot ceea ce povesti1i la <coal5. o
v5d direct pe chipul ei. Tot ce spune1i o preocup5. Povestirea despre
C5derea în p5cat a f5cut-o s5 nu mai <tie ce-i lini<tea. A venit de ne-
num5rate ori la mine întrebând ce e de fapt R5ul, de unde vine <i de
ce Dumnezeu îl las5 s5 existe. M5 înghesuie cu tot felul de întreb5ri.
N-o intereseaz5 prea mult r5spunsurile mele. Vrea doar s5 aib5 cui s5
spun5 ce are pe inim5 <i pe urm5 se preocup5 mai departe singur5 de
problema respectiv5.
„Atunci când am povestit despre C5derea în p5cat, în clas5 era o
t5cere des5vâr<it5. Copiii erau încorda1i la maximum. Ai fi putut auzi
<i un ac, dac5 l-ai fi l5sat s5 cad5 pe du<umea. Tocmai acum copiii
sunt preocupa1i de Bine <i de R5u, aici ave1i perfect5 dreptate. N-a<

29
vrea s5 fug de întrebarea dvs.”, se întoarse înv515torul spre tat5l fetei,
„dar într-un anumit sens toate sunt legate între el. Iat5: Chiar ast5zi o
coleg5 în vârst5 de peste 70 de ani, care nu mai e în stare s5 scrie,
mi-a dictat memoriile ei. A< dori s5 v5 citesc acel pasaj în care-<i
descrie impresiile de la vârsta de 9 ani: „În acest an am avut o impor-
tant5 tr5ire a eului. Tocmai veneam de la o or5 pe care o avusesem în
ora< <i trebuia s5 schimb undeva tramvaiul. În acest moment, pe când
a<teptam, am dobândit certitudinea c5 acuma via1a întreag5 se afl5 în
fa1a mea <i c5 eu sunt aceea care va trebui s-o conduc. Am mai avut,
de asemenea, certitudinea c5 de acum înainte vor exista lucruri pe
care va trebui s5 le fac absolut singur5, precum <i convingerea c5 voi
avea de luptat cu R5ul”.
Înv515torul împ5turi hârtia la loc: „Vede1i, <i pe atunci copiii de 9
ani f5ceau acest pas în dezvoltarea lor. – De altfel, nu <tiu dac5 a1i
recunoscut acest lucru – decorul cu schimbarea tramvaiului seam5n5
întrucâtva cu tr5irea trecerii unui prag, a<a cum a1i descris-o în leg5-
tur5 cu fiica dvs. Numai c5 trebuie s5 spunem: În majoritatea cazuri-
lor nimeni nu percepe un copil atât de exact cum se întâmpl5 cu fiica
dvs. În general, oamenii nu prea iau seama la lucrurile de importan15
hot5râtoare care-<i croiesc drum în adâncurile suflete<ti ascunse ale
copilului”.
„E ca <i cum în fiin1a sufleteasc5 a copilului ar vrea s5-<i fac5 in-
trarea ceva cu totul nou, dar nu poate s-o fac5. Ce-o fi?” În cuvintele
tat5lui puteai sesiza o anumit5 nelini<te. „Da, eul vrea s5-<i fac5 in-
trarea în fiin1a copilului”, repet5 înv515torul. „Acesta e unul din lu-
cruri, care, din p5cate, e prea pu1in observat <i sprijinit, mult prea
pu1in. Cel5lalt e faptul c5 frumoasa lume a copil5riei trebuie p5r5sit5,
ea se scufund5. De aici ia na<tere frica. Ia asculta1i! Din albumul de
poezii al aceleia<i colege, pe care l-a p5strat din copil5rie, <i pe care
mi l-a dat s5-l citesc, am copiat aceste versuri, scrise tot de ea la nou5
ani:
Soarele se scufund5 în mare în ro<u j5ratic,
Nici un vânt nu se mi<c5, toate odihnesc.
Soarele s-a scufundat acum pe jum5tate,
Pe cer mai ard mici scântei.
Soarele a coborât de tot în mare,

30
 Pe cer au murit <i ultimele scântei.
=i în jurul meu totul a devenit pustiu <i gol,
Ca <i cum ar fi s5 nu mai v5d Soarele niciodat5.
Înv515torul îi privi pe p5rin1i cu aten1ie. Mama se uita în podea, ca
<i cum ar fi încercat s5 scoat5 ceva din propriul ei trecut. tat5l era
v5dit impresionat. P5rea c5 vrea s5 spun5 ceva, dar nu-<i g5se<te cu-
vintele.
În cele din urm5, înv515torul întrerupse t5cerea cu aceast5 întreba-
re. „Dar ce a1i tr5it dumneavoastr la vârsta de nou5 sau zece ani?”
„Încerc în tot acest timp s5-mi aduc aminte de aceast5 tr5ire.
Acuma mi-a devenit absolut limpede: la aceast5 vârst5 a murit tata”.
Mama t5cu.
So1ul ei o privea plin de afec1iune, participând la sentimentele ei.
Dintr-o dat5, el spuse: „Amintirea mea ea absolut asem5n5toare. =i
ea are leg5tur5 cu moartea! În ziua când am împlinit nou5 ani mi s-a
promis c5 vara o s5 ne ducem la mare. Eu m-am n5scut prim5vara,
a<a c5 aveam nou5 ani <i patru cinci luni când am plecat în vacan1a
mult dorit5, pe o mic5 insul5. Tr5irea mea de atunci îmi st5 <i azi în
fa1a ochilor. M5 aflam împreun5 cu tat5l meu în mijlocul unei mul-
1imi de oameni t5cut5. Apoi un grup de marinari trecu pe lâng5 noi,
ducând pe un vapor un sicriu de fier deosebit de greu. Au navigat
pân5 departe pe mare, de-abia îi mai puteam vedea; pe urm5 tata
mi-a spus: „Vezi, acuma ei arunc5 sicriul în ap5. C5pitanul î<i g5se<-
te ultimul l5ca< de odihn5 pe fundul m5rii!” Aceast5 impresie n-am
s-o uit niciodat5. Nu m5 gândisem niciodat5 înainte c5 un om ar pu-
tea ajunge s5 zac5 într-un sicriu”.
Tat5l se adâncise în cugetare, în el se petrecea ceva care nu-i d5-
dea pace. Înv515torul îl observa cu o participare interioar5 crescând5.
„A1i spus adineaori”, spuse tat5l <ov5ind, cu un glas care dintr-o
dat5 coborâse cu câteva tonuri, „c5 încercarea dvs. de a explica – a1i
comparat-o cu un fel de t5lm5cire a viselor – mai las5 deschise <i alte
posibilit51i”. Tat5l, în mod evident mi<cat, îl privi pe înv515tor drept
în ochi. „Cine e acest necunoscut pe care fiica mea îl caut5 sub <i în
patul ei, pe care-l simte dintr-o dat5 <i de care se refugiaz5 în cas5?
Cine – n-ar putea fi la fel de bine ....”

31
 „Nu trebuie s5 te agi1i a<a”, încerc5 so1ia s5-l tempereze. „=ti1i,
so1ul meu <i cu mine avem o b5nuial5 cu totul ciudat5. Dar dup5 tot
ce ne-a1i spus în seara aceasta, poate c5 temerile noastre sunt neînte-
meiate. Nu e<ti de aceea<i p5rere?” Încerca în continuare s5-l lini<-
teasc5 pe so1ul ei.
„Trebuie s5 v5 spun deschis: Noi avem impresia c5 fiica noastr5
are ni<te presim1iri foarte concrete ale propriei mor1i. C5, poate, ne
va p5r5si în curând. La un copil atât de sensibil a<a ceva ar fi posi-
bil”. În mod evident în aceast5 întrebare era cuprins motivul pentru
care tat5l dorise ca înv515torul s5-i viziteze de urgen15.
„Aici sunt în m5sur5 s5 v5 lini<tesc cu adev5rat. Ceea ce observa1i
la ea coincide cu ceea ce <i al1i p5rin1i remarc5 atunci când copii lor
trec acest prag spre via15. Este adev5rat, <i eu v5d a toate acestea.
Numai c5 dvs. a1i ajuns la o concluzie care e total gre<it5, dac5-mi
da1i voie s5 m5 exprim astfel”. Tat5l arunc5 o privire fugar5 spre în-
v515tor.
„Nu în1eleg prea bine ce vre1i s5 spune1i prin „observa1ie” <i
„concluzie” întreb5 mama.
„Într-un anumit sens, dvs. ave1i dreptate cu sentimentul care v5
încearc5: Odat5 cu alungarea din Rai sunt chiar rostite cuvintele: „...
c5ci tu e<ti 15rân5 <i te vei întoarce în 15rân5”. Cu aceasta nu se spune
îns5 c5 Adam <i Eva trebuie s5 moar5. Aici se exprim5 un alt lucru.
În con<tien1a lor intr5 ceva care înainte nu fusese în ea. E moralitatea
omului”.
„Ei bine, ast5 sear5 a1i auzit-o dvs. în<iv5 pe Monica noastr5, când
a cântat la pian. Textul cântecului l-a scris ea îns5<i, <i mereu revine
motivul mor1ii. M5 întreb dac5 nu cumva prin ceea ce spune1i dvs. î<i
g5se<te explica1ia o înzestrare artistic5 precoce”. Tat5l privea în po-
dea, nemi<cat.
„Ceea ce <i pe mine m5 emo1ioneaz5 când o v5d <i o ascult pe fii-
ca dvs. cântând la pian”, îl asigur5 înv515torul, „e copil de numai no-
u5 ani, care începe deja s5 dea form5 artistic5 durerii, mor1ii. Acest
lucru are ceva care te poate mi<ca profund, dac5 e vorba de cineva
foarte tân5r. Foarte pu1ini copii pot s5 fac5 a<a ceva atât de devreme.
Dar to1i copiii trec prin aceast5 tr5ire. Fiica dvs. se elibereaz5 de ea
dându-i form5 artistic5. Am putut vedea aceasta atunci când a plecat

32
de la pian. Ca artist, dvs. cunoa<te1i foarte bine acest proces”. Tat5l
se întoarse cu fa1a spre înv515tor. O clip5, privirile celor doi b5rba1i
odihnir5 una într-alta. „Poate c5-mi îng5dui1i s5 mai adaug ceva de
natur5 absolut personal5”, spuse înv515torul pe un ton interogativ.
Tat5l î<i reg5sise lini<tea.
„Dac5 v5 preocupa1i prea mult de feti15, ea se va retrage <i mai
mult în sine. Fiica dvs. se întoarce prea mult spre sine îns5<i <i de
aceea are aceast5 tendin15 spre melancolie. L5sa1i-o s5 fac5 muzic5
a<a cum îi place, f5r5 s5 observa1i în aceasta ceva neobi<nuit <i ve1i
observa în curând c5 pentru ea a face muzic5 e un fel de
autovindecare”.
„Poate c5 ave1i dreptate <i c5 eu am în1eles gre<it exprimarea ele-
giac-melancolic5 a sentimentelor ei cauzate de pierderea zilelor pa-
radisiace ale copil5riei. A<adar în toate acestea se afl5 doar o
imagine a mor1ii, nu ea îns5<i. – Vreau s5 tr5iesc cu aceast5 idee. M5
bucur c5 am cunoscut <i p5rerea dvs.” În timpul convorbirii, tat5l se
ridicase în picioare <i luase Biblia din raft. Voia s5 citeasc5 textual
istoria Crea1iunii. Înv515torul se ridic5 <i el spre a-<i lua r5mas bun.
„V5 rog s5 mai r5mâne1i o clip5”, îl rug5 mama. „În seara aceasta
ne-a1i ajutat foarte mult. Dar mai e ceva. M5 mai apas5 un lucru –
poate ave1i posibilitatea s5 ne ajuta1i <i aici. A1i avut impresia c5,
dup5 ce a cântat la pian, fiica noastr5 s-a dep5rtat de el cu un senti-
ment de u<urare <i eliberare. Se poate. Dar eu mai simt <i altceva”.
So1ia <ov5i o clip5. „Mai demult puteam sta împreun5 cu fiica mea la
pian sau venea ea la mine <i spunea: „M5mico, vino! Trebuie s5-1i
cânt ceva. „=i cum îi str5luceau ochii! Eram un suflet <i o inim5. dar
acum? – O deranjeaz5 pân5 <i simpla mea prezen15 în camera de mu-
zic5. =i crede1i c5 m-a mai întrebat m5car o singur5 dat5 dac5-i dau
voie s5-mi cânte ceva? Nici nu mai poate fi vorba de asta. Cânt5 ore
întregi pentru sine, absolut singur5. Apoi se ridic5 de la pian <i simt
c5 e mul1umit5 – a<a cum a1i spus -, apoi se duce în gr5din5, la o pri-
eten5 sau reîncepe s5-<i fac5 temele. Într-un cuvânt, face de toate, dar
nu mai vine niciodat5 la mine. E ca <i cum între noi s-ar afla ceva.
Aceast5 situa1ie dureaz5 de la începutul clasei a III-a. Uneori mi se
pare c5-mi pierd copilul. Nu mai e a mea ...”

33
 „Azi diminea15 le-am spus copiilor istorisirea despre jertfirea lui
Isaac. Trebuie s5 v5 m5rturisesc c5 mult5 vreme n-am putut s5 m5
apropii de aceast5 istorisire. Ceea ce mi-a1i povestit m-a f5cut s5 în-
1eleg de-abia acum sensul mai adânc al acestei jertfiri”:
Mama asculta cu cel mai viu interes.
„Mult5 vreme nu-mi era limpede ce sens putea fi”, continu5 înv5-
15torul, „în încercarea c5reia a e supus Avraam, ca s5 se vad5 dac5 el
îl iube<te mai mult pe Dumnezeu sau pe fiul s5u. Dar trebuie s5 spun
c5 acuma v5d diferen1a. Iubirea de Dumnezeu se exprim5 în faptul c5
în pa<ii necesari din dezvoltarea unui copil presim1im lucrarea a ceva
superior, de esen15 divin5, <i c5 noi ajut5m aceast5 voin15 superioar5,
aceast5 dezvoltare, s5 r5zbeasc5, chiar dac5 – a<a cum e cazul când
copilul trece pragul spre via15 – se cere aceast5 jertf5, ca iubirea
mamei s5 devin5 foarte, foarte mare, atât de mare încât s5-<i lase co-
pilul liber. Dac5 la p5rin1i nu exist5 aceast5 voin15 a jertfei, în dez-
voltarea copilului un lucru e împiedicat s5 se întâmple, adic5
întâmpin5 multe greut51i”.
Înv515torul t5cu. Mama p5rea s5-i în1eleag5 ideea, dar în l5untrul
ei ceva se revolta împotriva acestei interpret5ri.
„Aceasta este, de fapt, problema dintre tat5 <i fiu ...”
„Pân5 la un anumit punct, poate c5 <i asta”, complet5 înv515torul.
„Dar povestea jertfei lui Isaac se 1ese mai departe, în cadrul cercului
de legende ale elevilor.7 Satana se duce sub forma unui mo<neag la
Sara <i-i spune: „=tii ce s-a întâmplat? La porunca lui Dumnezeu,
Avraam l-a jertfit pe fiul t5u Isaac. B5iatul a plâns <i l-a implorat, dar
tat5l a r5mas neclintit”. Atunci Sara a scos un vaier amar, <i-a sfâ<iat
hainele de pe ea <i s-a aruncat la p5mânt. Plângea: „Isaac, Isaac, fiul
meu! La 90 de ani te-am n5scut <i acuma e<ti prada focului <i a cu1i-
tului. Dar a fost porunca Domnului” c5uta ea s5 se mângâie. „Lucru-
rile sale sunt drepte! Numai ochiul meu plânge, inima mea se
bucur5!” Sara nu-<i mai g5sea lini<tea <i se duse în întâmpinarea lui
Avraam. Cu toate c5 a întrebat pretutindeni de el, nu l-a g5sit. Atunci
Diavolul s-a transformat într-un om, a venit înaintea ei <i a zis:
„Isaac tr5ie<te, Avraam nu l-a jertfit deloc”. La aceste cuvinte Sara a
fost cuprins5 de o bucurie atât de mare, încât inima i s-a oprit <i a
c5zut jos f5r5 suflare”.

34
 Înv515torul vedea c5 mama trecea printr-o puternic5 lupt5 sufle-
teasc5. Bucuros i-ar fi spus o vorb5 bun5, dar un glas l5untric îi in-
terzicea s5 mai spun5 ceva.
mama t5cea.
În cele din urm5, tat5l fu acela care întrerupse t5cerea. El g5sise
în Biblie pasajul cu jertfirea lui Isaac <i-l citise repede în gând. Acu-
ma î<i ridic5 privirile din carte <i v5zu ce se întâmpla în inima so1iei.
=i atunci citi cu glas tare cuvintele:
„Fiindc5 ai f5cut aceasta <i nu l-ai cru1at pe singurul t5u fiu, am s5
te binecuvântez <i s5-i înmul1esc pe urma<ii t5i precum stelele de pe
cer <i nisipul de pe fundul m5rii; <i într-unul dintre urma<ii t5i vor fi
binecuvântate toate popoarele P5mântului!”
„Aceasta face aluzie la na<terea lui Christos”, spuse înv515torul.
Mama, care p5rea cu totul schimbat5, se întoarse spre so1ul ei:
„Cred c5 de-abia acuma încep s5 presimt sensul mai adânc. Christos
este acela care aduce iubirea aproapelui. Aceasta nu este iubirea ba-
zat5 pe leg5turile de sânge. De aceea trebuie s5 m5 p5r5seasc5 fiica
mea. Dar v5d acum c5 în ea vrea s5-<i fac5 intrarea o fiin15 nou5: fi-
in1a ei proprie. Aceasta vrea s5 fie liber5 de vechea iubire matern5.
Dar o va iubi pe mama sa din nou, mai târziu. – Noi am avut în vede-
re ceva absolut gre<it. Am fost tri<ti fiindc5 pierdeam trecutul. Linii-
le copil5riei ei se pierd ca imaginea oglindit5 de undele apei. Aceasta
a trecut <i s-a stins. – De abia acum aceast5 copil5rie se g5se<te cu
adev5rat pe sine îns5<i. Nou5 ne este îng5duit s5-i st5m în preajm5 <i
s5 tr5im totul împreun5 cu ea. Sunt fericit5 de este a<a.
O v5d pe fiica noastr5 cu al1i ochi”.8

35
Dragi p rin i!

Ne-am întâlnit din nou în aceast5 sear5, ca s5 ne îndrept5m privi-

rile împreun5 spre importantul pas de dezvoltare pe care copiii dvs. îl
fac între 9 <i 10 ani. Rudolf Steiner spune: „În cel de-al nou5lea an
de via15 copilul trece printr-o important5 repl5smuire a fiin1ei sale,
care indic5 o important5 repl5smuire a vie1ii sale suflete<ti, o impor-
tant5 repl5smuire a vie1uirii sale trupesc-fizice”.9
Ce fel de pas este acesta de fapt?
Pân5 acum copiii dvs. au tr5it unii mai mult, al1ii mai pu1in, în a<a
numita vârst5 a imit5rii. Încerca1i s5 v5 transpune1i o dat5 cu totul în
rolul copilului mic. Aceasta ar fi a<a. c5 eu mi-a< pune degetul la
gur5, iar dvs. v-a1i pune fiecare degetul la gur5. Iar dac5 eu a< rosti o
poezioar5 de dou5 versuri, de pild5 „Hop, hop, hop, iute în galop”,
to1i le-a1i rosti dup5 mine. Eu a< pune iar degetul la gur5, <i to1i a1i
t5cea.
=i vorbirea copilul a înv51at-o prin imitare. Imagina1i-v5 c5,
dintr-un motiv oarecare, un copil de patru-cinci ani ar ajunge într-o
1ar5 unde se vorbe<te numai limba chinez5. În numai câteva luni,
acest copil ar vorbi chineze<te. Dar noi n-am fi capabili de aceast5
performan15. vedem de aici c5 for1a imit5rii e curentul unui dar în
sânul c5ruia copilul era cuib5rit <i prin care el poate primi în via15
extraordinar de mult de la lumea din jurul s5u.
Cât timp au ac1ionat aceste for1e ale imit5rii, copilul n-a putut s5
aib5 înc5 absolut deloc tr5irea prin care s5 se simt5 singur. El era una
cu lumea. Acuma situa1ia se schimb5. În acest moment de cotitur5 al
vie1ii, copiii simt pentru prima dat5 c5 sunt cu totul singuri pe lume.
Odat5 cu facultatea de a imita, dispare în mod enigmatic felul de la
sine în1eles în care tr5ie<te cu toate <i în toate. Dup5 cum putem ob-
serva pe nea<teptate, copilul „se înstr5ineaz5”. Am putut observa
deja mai înainte acest lucru, într-un mod asem5n5tor, când copilul
avea vreo doi ani <i jum5tate: Cineva intra pe u<5 – el se întorcea
repede cu spatele sau î<i tr5gea p5tura peste cap. A fost momentul

36
când a putut s5 rosteasc5 pentru prima dat5 cuvin1elul „eu”; acuma
îns5 – <apte ani mai târziu – acest proces se repet5 într-un mod mult
mai profund. Acum copilul pare a se închide fa15 de tat5l <i de mama
sa, dar <i de dasc5lul s5u, de fra1i, surori <i colegi. În orice caz, noi
trebuie s5 observ5m aceste lucruri în mod foarte fin. Copilul se retra-
ge, ce-i drept, dar de fapt ar vrea s5 vie1uiasc5 exact contrariul. El
poart5 în suflet întrebarea nerostit5: „Î1i mai sunt drag?” Adeseori
copiii vin la noi cu un pretext oarecare. Dar nu vor în fond decât s5
vie1uiasc5 înc5 odat5 iubirea noastr5, printr-un cuvânt bun, cald, ve-
nit din inim5.10
Înainte nu puteam sesiza la copiii no<tri acest comportament. El e
cauzat de aceast5 separa1ie – de pierderea facult51ii de a imita – <i de
incapacitatea de a se uni iar5<i, în mod nou, cu lumea din jur. Ceea
ce se petrece în aceast5 perioad5 de tranzi1ie în sufletul tân5rului om
ne întâmpin5 din rândurile a<ternute pe hârtie de o feti15 de nou5 ani.
Ea a scris una dup5 alta zece întreb5ri <i a ad5ugat apoi înc5 una:
„1. De ce trebuie s5 tr5iesc?
2. De ce am în program o excursie?
3. De ce trebuie s5 m5 duc la <coal5?
4. De ce trebuie s5 fiu dr5gu15 cu tine?
5. De ce am nevoie de un pat?
6. De ce trebuie s5 am picioare?
7. De ce pot s5 fiu rea?
8. De ce trebuie s5 scriu?
9. De ce trebuie s5 fiu frumoas5?
10. De ce pot s5 exist?
=i la urm5 de tot ea a mai mâzg5lit, lâng5 un mic autoportret: „De
ce începe mereu cu „de ce”?”
Pe aceast5 cale traverseaz5 în fond orice copil criza singur5t51ii.
Observ5m într-un mod deosebit de clar acest lucru în ochii s5i. Ei nu
mai sunt stelu1e voioase, mereu în mi<care, ale ochilor pe care-i are
copilul mai mic, ci acum formeaz5 o privire mult mai lini<tit5, în care
e între1esut5 o u<oar5 melancolie. Pot s5 apar5 acum <i co<maruri, în
ceea ce prive<te problemele trupe<ti, copilul se plânge adeseori c5-l
doare capul sau burta. Vede1i, deci: copilul trece printr-o adev5rat5
criz5. Dar tocmai datorit5 acestei crize el ajunge la tr5irea c5 în l5un-
37
trul lui se afl5 un eu. Nimeni nu poate s5-i spun5 din exterior acest
cuvânt. El trebuie s5 se nasc5 exclusiv în spa1iul l5untric.
Cum îl putem ajuta pe copil s5 ajung5 la aceast5 g5sire a eului? =i
aici cel mai mare ajutor este planul didactic al lui Rudolf Steiner.
Dac5 pred5m la <coal5 1inând seama de acest plan didactic, îi ajut5m
pe copii s5 prelucreze în entitatea lor sufletesc-spiritual5 – adic5 s5
trezeasc5 <i s5 ia în st5pânire, în cadrul unui proces al vie1ii <i înv515-
rii – exact ceea ce corespunde acestei dezvolt5ri din perioada de vâr-
st5 la care se afl5. putem în1elege cel mai bine despre ce este vorba,
dac5 lu5m un exemplu.
=ti1i, desigur, c5 la începutul clasei a III-a noi am lucrat cu copiii
istoria Crea1iunii din Vechiul Testament. Am pornit de la întrebarea:
câte lucruri n-ar exista în lume dac5 am elimina tot ceea ce au creat
oamenii? =i r5spunsurile au fost: casele, str5zile, automobilele, mo-
tocicletele, <coala, Biblia, imaginile, socotitul, scrisul <i altele. Multe
obiecte din sala declas5 au disp5rut <i ele cu totul din fa1a ochilor
no<tri. Dar ce ar r5mâne? Ce obiecte exist5 în sala noastr5 de clas5
care n-au fost f5cute de omului? Au r5mas copiii, dasc5lul, aerul,
lumina, florile, dragostea <i apa de la robinet. =i am mers apoi pe
urmele acestei întreb5ri: ce n-ar mai fi, dac5 am elimina tot ceea ce a
creat Dumnezeu-Tat5l. Atunci n-am mai avea flori, aer, lumin5, Soa-
re, stele, Lun5; întreg p5mântul n-ar mai fi. Dup5 ce am vie1uit foarte
puternic acest lucru, copiii au închis ochii <i au c5utat s5 surprind5
cu auzul unde se aflau toate lucrurile înainte ca Dumnezeu-Tat5l s5
le fi creat. În clas5 era lini<te des5vâr<it5. Dup5 un timp, câ1iva s-au
anun1at <i i-au <optit dasc5lului r5spunsul la ureche: „În Dumnezeu”,
sau „în Cer”; un singur copil a spus „nic5ieri”.
A doua zi am început s5 ne ocup5m de istorisirea Crea1iunii. „La
început, Dumnezeu a creat Cerul <i P5mântul. =i P5mântul era pustiu
<i gol <i era întuneric în adâncuri, iar Spiritul lui Dumnezeu plana pe
deasupra apelor. =i Dumnezeu a rostit: „S5 se fac5 lumin5!”
=i acuma se f5cu lumin5 <i în ochii copiilor. Ei au putut vie1ui
faptul c5 în interior se poate pl5smui ceva luminos <i c5 atunci <i în
lume e lumin5.
Acestor cuvinte ale Creatorului, „S5 se fac5 lumin5!”, am încercat
s5 le d5m form5 la ora de pictur5 în acuarel5. Înc5 înainte de a-<i în-

38
muia pensulele în ulcica plin5 cu vopsea galben5, între copii s-a în-
nodat o mic5 discu1ie. Noi am întrebat mai întâi: „Cum putem vie1ui
faptul c5 lumina vine de la Dumnezeu? Unde se afl5 lumina în om?
Copiii au spus: „În ulcelele cu vopsea se afl5 doar culoarea galben5.
Noi putem picta galbenul ca s5 fie luminos sau neluminos. Îl putem
picta în a<a fel încât s5 fie un galben dens <i repartizat în mod abso-
lut egal sau în a<a fel încât s5 fie a<ezat în strat foarte sub1ire <i totu<i
s5 str5luceasc5 puternic. dac5 vom putea s5 pict5m lumina în acest
fel, dac5 în pictura noastr5 va fi cu adev5rat lumin5, atunci puterea
lui Dumnezeu va r5suna <i prin fiin1a noastr5. de aceea a picta este
ceva cu totul sacru. prin culori noi ne a1intim auzul spre for1a lui
Dumnezeu din inimile noastre”. Cam în acest fel au sim1it <i au expe-
rimentat ceea ce simt copiii no<tri.
În acea or5 de pictur5 copiii au pictat îns5 pentru prima dat5 în vi-
a1a lor de <colari în a<a fel încât culoarea a putut s5 lumineze cu ade-
v5rat. Iar lucrul cel mai frumos legat de aceast5 or5 a fost acela c5
pictura i-a reu<it minunat <i acelui copil care spusese „nic5ieri”
atunci când fuseser5 întreba1i unde se aflau toate lucrurile înainte ca
Dumnezeu-Tat5l s5 le fi creat.
Am ajuns la crearea omului. Copiii au auzit c5 Dumnezeu-tat5l
crease mai întâi întreaga lume exterioar5. De-abia dup5 ce întreaga
lume exterioar5 exista deja, l-a creat pe om. Îngerii – a<a au aflat co-
piii –i-au adus lui Dumnezeu Tat5l tot ceea ce putuser5 g5si în natura
exterioar5. El a remodelat toate acestea <i l-a pl5smuit astfel pe om.
Ei i-au adus pietrele cele tari. Ce a creat Dumnezeu-Tat5l din ele? A
urmat un schimb de întreb5ri <i r5spunsuri. ce a creat El din pietre?
Oasele. =i ce a creat din p5mânt? Carnea. =i din val? A creat sângele,
lacrimile <i saliva. =i din vânt? Respira1ia. =i din Soare? Inima.
Am adunat astfel la un loc multe lucruri. „Dar mai lipse<te ceva,
un lucru pe care omul îl poart5 în l5untrul lui ca pe cea mai mare
comoar5 <i pe care Dumnezeu – Tat5l nu l-a putut lua din lumea ex-
terioar5 <i remodela”.
Dumnezeu – Tat5l <i-a încoronat crea1ia prin faptul c5 i-a dat
omului ceva din sine însu<i: un suflu din suflarea sa divin5.
„Adam, ia suflarea vie
pe care ai primit-o”11

39
 Atunci când curentul cald al sufl5rii lui Dumnezeu însufle1e<te
pieptul lui Adam, de pe el cade ve<mântul p5mântiu. =i Adam înce-
pe, cu respira1ii adânci, s5 perceap5 lucrul nemaiauzit care se întâm-
pla.
Care este aceast5 tr5ire m5rea15 a lui Adam, care str5bate acuma
<i sufletele copiilor? Ei presimt c5 lumea r5spândit5 de jur împrejurul
lot ascunde o tain5 mare. Ei aud în adierea vântului suflarea lui
Dumnezeu, simt în albastrul adânc, din dep5rt5rile cerului, sufletul
mare al lui Dumnezeu. =i în ei se treze<te un sentiment subtil care le
spune c5 propria lor via15 e <i ea de origine divin5. Sufletele copiilor
sunt str5b5tute de un chiot de bucurie, atunci când î<i dau seama c5
întreaga natur5 este crea1ia lui Dumnezeu, acolo unde p5s5relele ci-
ripesc, ploaia murmur5 <i mielu<eii sar pe p5<une. Copiii î<i vie1uiesc
într-un mod cu totul nou propriul lor trup, pl5smuit de Dumnezeu,
care le-a fost d5ruit. Ei, ce dar minunat sunt dintr-o dat5 picioarele
care-i poart5 prin lume, mâinile cu care pot s5 fac5 atâtea! Iar în l5-
untrul s5u copilul simte ceva cu totul deosebit, ceva care-l une<te cu
Dumnezeu. Inima copilului se umple de adânc5 recuno<tin15.
S5 ascult5m felul în care un copil d5 expresie acestor tr5iri într-un
psalm (dezvoltând în plus <i spirit creator în ceea ce prive<te limba,
fiindc5 spune ca apa „pleo<c5ie<te”:
„Î1i mul1umesc, Doamne,
c5 pot s5 respir, c5 pot s5 tr5iesc.
C5 pot vedea cum mielu<eii sar,
cum p5s5rile ciripesc <i ploaia cânt5,
cum apa pleo<c5ie<te,
Î1i mul1umesc c5 pot vorbi,
când pui o întrebare ...,
c5 <i urechi mi-ai dat, s5 pot s-aud
când vrei cu mine s5 vorbe<ti ...,
c5 pot s5 plec, când vreau s5 plec
sau când ne juc5m leap<a.
Î1i mul1umesc c5 mâini mi-ai dat
s5 te cuprind sau s5 aduc ceva ...
Î1i mul1umesc c5 ne-ai dat spice
de aur, care ne hr5nesc.

40
 Dar ce lumin5 oare-i Lumina ve<nic5?
Din ce-i f5cut, în Cer, al nostru Dumnezeu?
Cred c5 din ve<nica Lumin5;
c5ci Domnul d5 oric5rui om
o mic5 scânteioar5 din marea sa Lumin5 ..
eu pentru toate acestea-1i mul1umesc.”
V5 mai aminti1i, dragi p5rin1i, întreb5rile acelei feti1e de nou5
ani? Ce impas sufletesc se face auzit din ele <i ce jubilare minunat de
cald5 r5zbate acum afar5 din inima uman5, dup5 ce, în acest punct de
r5scruce, a fost s5vâr<it5 însufle1irea.
Am putea fi tenta1i s5 încheiem aici seara noastr5 cu p5rin1ii. C5ci
am v5zut ce dezvoltare extraordinar5 are loc în copil, ce „remodelare
important5 a vie1ii sale suflete<ti, ce remodelare important5 a vie1ui-
rii sale corporal-fizice” a avut loc.12
Totu<i, „sceneta” despre alungarea din Paradis nu s-a terminat în-
s5 aici, cu aceste arhetipuri ale devenirii-om. În desf5<urarea pe mai
departe a ac1iunii din aceast5 scenet5 se ascunde o sarcin5 extraordi-
nar de important5. În timp ce Adam mai st5 vârât în ve<mântul s5u
p5mântiu, diavolul se furi<eaz5 spre el cu chip pref5cut. Lui nu-i
convine c5 Adam nu r5mâne o fiin15 pur natural5, ci îi e îng5duit s5
se înal1e spre libertatea spiritelor creatoare. Totu<i, R5ul duce trium-
f5tor înveli<ul departe de acolo, ca <i cum ar vrea s5 spun5: „Acuma
eu tocmai urm5resc o alt5 pist5 pentru a submina devenirea uman5.
Pân5 la urm5 o s5 izbutesc!”
Acest lucru este înf51i<at drept C5derea în p5cat. C5derea în p5cat
cu dispozi1iile sale suflete<ti, ce alterneaz5 rapid între ele, de la ceea
ce e just la ceea ce e gre<it, precum <i înc5lcarea poruncii, este un
lucru pe care copiii îl vie1uiesc cu adev5rat de-abia în jurul vârstei de
12 ani, când începe perioada anterioar5 pubert51ii. Dar „cuplarea la
interior”13 a sufletului, care are loc la nou5 ani, este începutul acestui
proces, prin care de acum înainte eul are <i posibilitatea de a se sepa-
ra cu totul de elementele în sânul c5rora <i-a parcurs devenirea.
Dar s5 ne mai îndrept5m aten1ia pentru o clip5 spre Dumnezeu-
Tat5l. Ce întruchipeaz5 El? Cum putem s5-l în1elegem, în dimensiu-
nile noastre umane înguste, <i ce ne spune aceast5 figur5 a lui Dum-
nezeu-Tat5l mai ales nou5, ca educatori? Cred c5 sunte1i de acord cu
41
mine, dragi p5rin1i, dac5 spun c5 noi vedem o parte a acestei figuri a
Creatorului închipuind întru totul principiul autoritativ. Dumnezeu-
Tat5l îl creeaz5 pe om <i are grij5 de el. Pedepse<te înc5lcarea porun-
cii sale <i las5 prima pereche de oameni s5 mearg5 spre libertate. El
recunoa<te drept justificat5 experien1a individual5 pe care omul o
dobânde<te prin p5cat <i are încredere, în ceea ce prive<te evolu1iile
viitoare, în elementul creator din om. Acest lucru este exprimat în
cuvintele de la sfâr<it.
„Ia uita1i aici, ce bogat Adam se f5cu:
A ajuns la fel ca Dumnezeu.
El <tie ce-i R5ul, <i <tie ce-i Binele
Pentru c5 le-a încercat:
=i va tr5i conform lor ve<nic”
Dragi p5rin1i, acest aspect al figurii lui Dumnezeu-Tat5l arat5 ce
reprezenta1i pentru copilul dvs. =i dvs. a1i condus copilul spre aceas-
t5 existen15 <i i-a1i dat, drept îngrijire, toate cele de care are nevoie.
Dvs. îl introduce1i pe copil în via15, <i tocmai în cursul celei de a do-
ua perioade de <apte ani acest lucru implic5 lupte <i conflicte. Apoi,
odat5 cu intrarea în cea de a treia perioade de <apte ani, deci pe la 14
ani, îl l5sa1i s5 mearg5 spre libertate, <tiind c5 omul nu poate aduna
experien15 decât printr-o „c5dere în p5cat”, dar c5 în copilul dvs. a
fost s5dit5 for1a de a se dezvolta în mod just spre libertate, <i anume
prin eforturile depuse de educatori în perioada autorit51ii.
Principiul autoritativ a fost a<ezat de Rudolf Steiner ca îndreptar
deasupra celei de a doua perioade de <apte ani: Dup5 împlinirea vâr-
stei de nou5 ani „nu mai poate ac1iona doar principiul imit5rii, ci tre-
buie s5 apar5 acuma un alt principiu. Este principiul autorit51ii. Dac5
lâng5 copilul pe care trebuie s5-l educ sau s5-l înv51 <i care, între <ap-
te <i 14-15 ani, eu nu tr5iesc ca autoritate, atunci pentru sufletesc-
spiritualul unui copil aceasta reprezint5 acela<i lucru ca <i, pentru
corpul s5u fizic, faptul c5 i-a< t5ia dou5 degete sau un bra1”.14
S5 lu5m un exemplu foarte concret: Fiul dvs. a furat bani de acas5
<i <i-a cump5rat cu ei 1ig5ri. Dvs., bineîn1eles l-a1i „mirosit”. =i, pe
bun5 dreptate, sunte1i îngrozi1i. Dar ce e de f5cut? În primul <i în
primul rând, trebuie s5 ne cre5m o rela1ie cu copilul nostru, lucru pe
care nu-l pot face niciodat5 furia <i cearta, chiar dac5 v5p5ile lor 1â<-
42
nesc, fire<te, la început. Dar ia s5 ne punem întrebarea: nu cumva
anumite lucruri dificile care s-au desf5<urat în ambian1a uman5 din
imediata apropiere a copilului se afl5 într-o leg5tur5 interioar5 cu
fapta s5vâr<it5 de acesta? Se poate s5 fie a<a, se poate s5 nu fie a<a.
Este bine îns5, în orice caz, s5 ne aducem în fa1a ochilor, tocmai într-
o asemenea situa1ie, propriile noastre gre<eli <i sl5biciuni. A<a ceva
doare. =i la unii p5rin1i frica de aceast5 confruntare merge atât de
departe încât ei nu mai fac nimic în leg5tur5 cu fapta copilului. Dar
nu e voie s5 ne l5s5m paraliza1i de o asemenea tr5ire. oare confrunta-
rea cu propriile mele gre<eli e numai ceva dureros? Nu cumva prin
faptul c5 m5 str5duiesc s5 m5 cunosc pe mine însumi, chiar dac5-mi
descop5r gre<eli <i sl5biciuni, m5 apropii cu un pas de fiin1a mea
adev5rat5? În realitate, cunoa<terea propriilor sl5biciuni elibereaz5
sufletul de înc5tu<area sa în gre<elile ce apar1in trecutului. De-abia
acum el devine liber pentru a s5vâr<i fapte mai viguroase.
=i acuma are loc o convorbire între tat5, mam5 <i fiul lor. (Imagi-
nea noastr5 arhetipal5 pentru educa1ia autoritativ5 – Dumnezeu-Tat5l
– îi cuprinde. pe P5mânt atât pe tat5 cât i pe mam5). Dac5 tat5l <i
mama vorbesc cu copilul lor, iar între ei exist5 o armonie l5untric5,
de-abia atunci ei ac1ioneaz5 ca autoritate adev5rat5. Dac5 p5rin1ii
sunt desp5r1i1i <i o e posibil5 o convorbire la care s5 ia parte to1i trei,
atunci poate fi rugat s5 vin5 unul dintre na<i sau dintre dasc5lii copi-
lului. E bine s5 fie de fa15 doi adul1i.
Îl punem pe copil s5-<i descrie fapta – la fel cum am f5cut noi în-
<ine ci sl5biciunile noastre, în fa1a propriului for l5untric. =i-i spu-
nem apoi copilului cât suntem de tri<ti.
Iar apoi în, cursul convorbirii ve1i ajunge în fa1a unei por1i prin
care copilul poate s5 treac5 numai cu ajutorul adul1ilor. Singur nu
poate s-o fac5. Fiindc5 aceast5 poart5 deschide acea regiune sufle-
teasc5 în care – datorit5 faptului c5 e sincer cu sine însu<i – adultul
g5se<te for1a de a transforma ceea ce e întunecat în ceva luminos.
P5rin1ii sunt cu tot sufletul al5turi de copil. Amândoi, tat5l <i ma-
ma, sunt uni1i cu copilul, îi vorbesc plini de participare l5untric5. Îi
spun cât de mult sper5 c5 în inima lui se fa face iar5<i lumin5. For1a
de a avea aceast5 speran15 p5rin1ii <i-au f5urit-o înainte de acest mo-
ment. A<a c5 p5rin1ii î<i exprim5 speran1a <i în numele copilului, iar

43
copilul poate sim1i cu acest prilej cât sunt de îngrijora1i p5rin1ii pen-
tru soarta lui.
Am putea compara o asemenea convorbire cu o balan15, ale c5rei
talgere înclin5 treptat spre starea de echilibru.
Bineîn1eles c5 ar trebui discutat cu copilul <i felul în care el poate
s5 restituie banii fura1i. Copilul poate s5-<i pun5 în mi<care propria
fantezie <i s5 propun5 o cale prin care el ar dori s5 se rezolve lucruri-
le. Acestea sunt am5nunte ce pot fi rezolvate în diferite moduri.
Mult mai important este îns5 ca prin conducerea autoritativ5 a ta-
t5lui <i a mamei copilul s5 înve1e cum poate fi rezolvat5 o problem5
sufleteasc5. Acest lucru nu s-ar întâmpla dac5 faptei i-ar urma o pe-
deaps5 imediat5, brutal5, fiindc5 mai târziu s-ar ajunge, ca urmare, la
ceea ce se nume<te „reprimare”, „refulare”. =i din p5cate, în mod
frecvent tocmai a<a ceva se întâmpl5, atunci când partenerul în edu-
ca1ie lipse<te, adic5 în cazul în care tat5l <i mama nu conduc împreu-
n5 procesul educativ.
Dac5 îns5 p5rin1ii trec adeseori, avându-l între ei pe copil, prin
poarta ce d5 în acea regiune l5untric5 sacr5 a sufletului în care, prin
for1a adev5rului, încheiem pace cu noi în<ine, atunci tocmai prin
aceasta copilul va fi preg5tit pentru marile probleme ale vie1ii.
Se vorbe<te mult ast5zi despre dominarea <i rezolvarea probleme-
lor suflete<ti. E un lucru care dobânde<te din ce în ce mai mult5 im-
portan15 <i pe care din ce în ce mai pu1ini oameni reu<esc s5-l fac5.
Dar dac5 tat5l <i mama îl conduc în acest fel pe copilul lor, din
aceasta poate r5s5ri o for15 sufleteasc5, iar mai târziu în via15, când
se va afla în puternice tensiuni suflete<ti, omul în formare va putea s5
rezolve mult mai bine, cu aceast5 for15 – o sper5m din inim5 – pro-
blemele cu care e confruntat.
Unii p5rin1i mi-au m5rturisit, de asemenea, c5 asemenea convor-
biri cu copilul lor au devenit pentru ei în<i<i ni<te tr5iri de care n-ar
vrea s5 fi fost lipsi1i în nici un caz. Dispozi1ia ce poate lua na<tere cu
prilejul unor asemenea convorbiri ne amintesc de cuvântul din Evan-
ghelie: „C5ci acolo unde doi sau trei sunt aduna1i în numele meu, m5
aflu <i eu în mijlocul lor”.15
În acest fel, p5rin1ilor le este posibil s5 devin5 pentru copil autori-
tatea iubit5, pe care el se sprijin5. =tiu c5 pentru aceasta se cere o

44
deschidere l5untric5 suplimentare, poate chiar <i o biruire de sine.
Dar asta nu poate fi decât bine.
Pe la nou5, zece ani, copilul nu mai poate <i nici nu mai trebuie s5
fie educat doar pe baza imit5rii. Acuma e necesar ca în copil s5 se
formeze un glas interior <i ca noi s5 fortific5m acest glas. Copilul nu
poate face aceasta singur, are nevoie aici s5 fie condus de c5tre o
autoritate

Dragi p5rin1i, am v5zut ast5 sear5 cum copilul trece acuma printr-
un proces cu totul deosebit. Dac5 vrem ca mai târziu în via15 s5 se
poat5 orienta bine, s5 se g5seasc5 pe sine însu<i în misiunea vie1ii
sale, atunci tocmai la aceast5 vârst5 trebuie creat5 o premis5 funda-
mental5. Christian Morgestern16 a scris o poezie în care e exprimat
acest lucru, <i anume ce poate s5 devin5 în via1a de adult ceea ce fie-
c5rui om îi este dat s5 primeasc5 în el ca germene în perioada trecerii
de la nou5 la zece ani. A< dori s5 v-o citesc în încheiere:
Poruncitor al gândurilor, <i nu doar creatur5,
domn al voin1ei, <i nu sclavu-i, ca-n trecut,
m5sur5 <i maestru al t5l5uzitoarelor sim1iri,
prea profund, ca s5 cad5 bolii neg5rii prad5,
prea liber, ca-n el s5 locuiasc5 timorarea:
A<a se une<te un om cu Împ5r51ia spiritelor:
A<a afl5 calea spre Tonul Tronurilor.16

45
Vârsta de nou ani în cadrul biografiei

Din biografiile unor mari personalit51i se poate înv51a mult despre

cel de al nou5lea an din via1a uman5. Vedem c5 în acest moment se
face auzit pentru prima dat5 motivul vie1ii ce începe. Se pare c5
Rudolf Steiner i-a spus lui Walter Johannes Stein c5 la aceast5 vârst5
orice om are o întâlnire cu un semen de-al lui, a c5rui imagine r5mâ-
ne înscris5 ca ceva de neuitat în sufletul s5u.17
La Heinrich Schliemann (1822-1890), descoperitorul Troiei, de
pild5, a<a stau lucrurile. La vârsta de nou5 ani, el ia, împreun5 cu
Minna, o feti15 de aceea<i vârst5 cu el la conacul vecin, o hot5râre
ie<it5 din comun. Ei vor s5 se c5s5toreasc5, spre a merge apoi s5 dez-
groape Troie <i mormintele regilor din Micene. Dup5 ce copiii au
f5cut s5 se nasc5 acest motiv al vie1ii lui Heinrich Schliemann, ei
sunt desp5r1i1i de ni<te împrejur5ri exterioare categorice. Singur5
hot5rârea luat5 împreun5 cu Minna iese biruitoare din marea pierdere
suferit5 de b5iatul Heinrich, în vârst5 de nou5 ani – o pierdere pe
care viitorul cercet5tor nu avea s-o uite via1a întreag5.
„Îi mul1umesc lui Dumnezeu c5 credin1a ferm5 în existen1a Troiei
nu m-a p5r5sit niciodat5, în nici unul din momentele schimb5toare
ale vie1ii mele bogat5 în evenimente! Dar de abia în toamna vie1ii
mele, <i atunci f5r5 Minna – <a mari, mari dep5rt5ri de ea – a fost dat
s5 pot aduce la îndeplinire visele noastre de copii, pe care le 1eseam
acum cincizeci de ani”.18
Poetul <i medicul Hans Carossa (1878-1956) î<i aminte<te de ni<-
te tr5iri pa care le-a avut între nou5 <i zece ani: „Astfel, sufletul pe
care febra îl deta<ase pu1in de trup era mânat încoace <i încolo de
ni<te valuri, în mod minunat, între tot <i nimic ... =i dintr-o dat5 b5ia-
tul dore<te s5 întâlneasc5 o figur5 uman5, poate un camarad, poate un
conduc5tor sau un ispititor; nu <tie dac5 e femeie sau un b5rbat, dar
trebuie s5 fie o fiin15 care s5-i deschid5 perspectiva unei vie1i incom-
parabil mai puternice decât cea pe care o tr5ise pân5 în acel moment
<i el e gata s5 ia asupra lui, pentru aceasta, suferin1e cât de mari.”19

46
 În mod difuz, totu<i putând fi recunoscute, el presimte tr5s5turile
vindec5torului, Rudolf Steiner vorbe<te despre misterul for1ei vinde-
c5toare: „Noi putem sim1i boala în neputin1a noastr5 <i-l putem sim1i
pe Vindec5tor, for1e vindec5toare, dac5 sim1im neputin1a, dac5 am
devenit în sufletul nostru înrudi1i cu moartea. Sim1indu-l pe Vindec5-
tor, sim1im c5 avem în sufletul nostru ceva care poate s5 învie ori-
când din moarte, în propria noastr5 tr5ire l5untric5”.20 Poetul-medic,
cel care vindec5 prin cuvânt, a sim1it deja în copil5ria sa o raz5 a
acestei lumini.
B5iatul bolnav e vizitat de tovar5<a sa de joac5, ceva mai mare
decât el. ea tocmai trecuse prin tr5irea vârstei de nou5 ani.
„În sfâr<it a venit Eva, mi-a adus ghiocei <i a insistat s5 m5 scol
din pat. era palid5, în5ltu15, devenise aproape o femeie <i a fost nevo-
ie s5 treac5 pu1in timp pân5 am putut s5 m5 port cu ea la fel ca înain-
te. adeseori suspina; apoi iar5<i se învârtea prin camer5 fredonând
ceva, în timp ce f5cea minunate mi<c5ri de dans; pere1ii p5reau c5
scot sunete muzicale, iar dup5 ce a terminat, au mai r5sunat ca un
ecou, câteva secunde. – Când am început s5 m5 laud u<urel cu latina
<i cu viitoarea mea via15 la ora<, ea m-a ascultat lini<tit5, apoi mi-a
dest5inuit faptul c5 <i ea fusese în Kading, o vizitase un frate al r5po-
satei ei mame <i-i spusese c5 o va lua curând cu el la Berlin <i o va da
la <coala de c5l5rie artistic5. Îi va da un cal murg pentru c5l5rie <i o
rochie de m5tase albastru-verzuie, cu mii de oglinjoare cusute pe ea.
Dar ei nu-i place nimic din toate acestea, c5ci vrea s5 se fac5 dansa-
toare. „O s5 reu<esc”, spuse ea.
„Dar mai demult voiai mereu s5 c5l5re<ti”, am obiectat eu.
„În copil5rie doream uneori s5 fiu un cal alb. Mai târziu mi-am
dorit s5 c5l5resc un asemenea cal. Dar acuma vreau s5 fiu dansatoa-
re”.
Cu aceasta a început s5 zboare prin camer5, cu pa<i u<ori <i siguri.
M5 uitam la ea cu încântare; ultimul rest al insatisfac1iei mele l5un-
trice pierise; pentru prima dat5 sim1eam iar s5n5tate nou5 în toate
m5dularele ...”19
*
Pictorul Oskar Kokoschka (1886-1980) vie1uie<te aceast5 trecere
în continuare întunecate ale mor1ii, care-i st5pânesc via1a <i-i parali-
47
zeaz5 voin1a. Vecina care spunea pove<ti a murit. Kokoschka scrie în
leg5tur5 cu acest eveniment: Eu nu puteam în1elege cu adev5rat ce
înseamn5 s5 fi murit. Am remarcat doar faptul c5 ea disp5ruse .. Eu
nu pot s5 dispar niciodat5, m5 gândeam. Bineîn1eles, ea nu e aici, dar
o fi pe undeva ...” În diminea1a celei de a treia zile, b5iatul vede pe
strad5 dricul, iar pe acesta o lad5 alb5. „M-am uitat mult timp în ur-
ma tr5surii aceleia ciudate. Aceast5 plecare a chemat în amintire po-
vestea acea de demult, când v5zuse pentru prima dat5 o asemenea
tr5sur5. Am început s5 presimt vag c5 totu<i lumea exterioar5 are <i
ea limite. A fost o tr5ire a iremediabilului, <i eu am sim1it-o ca pe o
trecere din lumea zilei înspre fatalitatea, ce inspir5 fric5, a nop1ii”.21
Ne-am putea imagina dricul acela, a<a cum l-a sim1it b5iatul, ca
pe lucr5rile de început ale lui Kokoschka, în care culoarea nu joac5
un rol prea important, iar petele luminoase, încadrate de mult întune-
ric, ascund în ele o lumin5 melancolic5.
Aici trecerea înspre via15 a luat forma unei impresii imagistice
puternice, lucru semnificativ pentru destinul unui pictor. Dar <i con-
1inutul acestei imaginii – moartea – a r5mas în via1a lui Kokoschka
un motiv c5ruia el i-a dat în repetate rânduri o form5 artistic5 de prim
rang.
*
La dirijorul Bruno Walter (1876-1962) e vorba de o impresie au-
ditiv5, care dobânde<te importan15 pentru el. Mai mult, impresia fizi-
c5 vizual5 trebuie chiar s5 dispar5, s5 se dizolve, s5 se sting5. Ea „î<i
a1inte<te auzul” la tr5irea legat5 de aceast5 trecere a pragului spre
via15.
„=i la b5iatul mai m5ri<or ap5rea adeseori o stare ciudat5 a „c5de-
rii în visare”, o cufundare sau r5pire de cele mai multe ori lipsit5 de
obiect, în care toate ro1ile pe care cascada tr5irilor exterioare sau l5-
untrice la învârtea de obicei cu atâta vehemen15, p5reau scoase din
func1iune, încetau s5 se mai mi<te. – Îmi aduc aminte cum o aseme-
nea lini<tire mi s-a revelat pentru prima dat5 sub forma unei emo1ii
pline de întristare, mai simt <i acuma ce am sim1it atunci <i mai v5d
în fa1a ochilor locul în care, la zece sau unsprezece ani, am sim1it
aceast5 înfiorare l5untric5. Nu mai <tiu cum s-a f5cut c5 m5 aflam
singur în curtea <colii – poate c5 era dup5 o or5 pe care trebuise s-o
48
petrec în plus la <coal5, drept pedeaps5 -, am intrat în curtea mare, pe
care n-o cunoscusem altfel decât plin5 de g5l5gia b5ie1ilor care se
jucau <i se zbenguiau <i care, de aceea, acum îmi p5rea de dou5 ori
mai goal5 <i mai p5r5sit5. M5 v5d stând acolo, cople<it de t5cerea
adânc5, <i când încerc s-o ascult, pe ea <i vântul u<or, am sentimentul
c5 din mijlocul singur5t51ii m5 apuc5 de inim5 ceva necunoscut, pu-
ternic. A fost prima presim1ire a faptului c5 am un suflet <i c5 el fu-
sese chemat – nu se <tie de unde”.22
*
Poetul Dante Alighieri (1261-1321) mai este înc5 un b5iat de no-
u5 ani în momentul când întâlne<te, pe una din str5du1ele Floren1ei, o
fat5 – cam de aceea<i vârst5 cu el – care, dup5 toate probabilit51ile,
crescuse în imediata lui vecin5tate. Aceast5 fat5 e Beatrice. Numele
ei înseamn5 „aduc5toarea de fericire”. Impresia l5sat5 de aceast5 în-
tâlnire fugar5, când trece pe lâng5 fat5, are o influen15 din cele mai
profunde asupra b5iatului. Ca <i cum s-ar afla într-o stare ce dep5<e<-
te cu mult con<tien1a de zi, el aude în l5untrul s5u glasuri care-i vor-
besc.
Acestei tr5iri poetul îi d5 form5 artistic5 în „Vita Nova” prin ur-
m5toarele cuvinte23: „Deja pentru a noua oar5 de la na<terea mea ce-
rul luminii se întorsese aproape în acela<i punct, <i anume în propriul
s5u circuit, atunci când mi-a ap5rut pentru întâia oar5 st5pâna trans-
figurat5 a spiritului meu, care era numit5 de mul1i dintre cei ce nu
<tiau cum s5-i spun5, Beatrice. Pe atunci ea se aflase deja atâta timp
în acest trup, încât în aceast5 perioad5 cerul înstelat se mi<case cu o
dou5sprezecime de grad spre R5s5rit, a<a c5 ea mi-a ap5rut cam pe la
începutul vârstei de nou5 ani <i eu am v5zut-o pe ea la sfâr<itul celui
de-al nou5lea an al vie1ii mele. Mi-a ap5rut îmbr5cat5 într-un ve<-
mânt de culoarea cea mai nobil5, ro<u sângeriu, plin5 de modestie <i
vrednic5 de cinstire, cu o cing5toare la brâu <i împodobit5 a<a cum se
cuvenea vârstei ei atât de tinere. În aceast5 clip5, o pot spune cu mâ-
na pe inim5, spiritul vie1ii, care locuie<te în c5m5ru1a cea mai tainic5
a inimii, a început s5 tremure cu atâta putere, încât în b5t5ile de puls
cele mai u<oare el îmi p5rea îngrozitor; <i tremurând el a rostit urm5-
toarele cuvinte: „Iat5 un zeu care e mai puternic decât mine <i care
vine încoace <i va fi st5pânul meu”.
49
 În aceast5 clip5, spiritul animalic, care locuie<te în acea c5m5ru15
înalt5 spre care toate spiritele senza1iilor î<i trimit percep1iile, a înce-
put s5 se minuneze foarte tare <i, vorbind mai cu seam5 spiritelor
v5zului, a rostit aceste cuvinte: „Acum s-a ivit fericirea voastr5”. În
aceast5 clip5, spiritul natural ce locuie<te în acea parte în care se pe-
trece hr5nirea noastr5, a început s5 plâng5 <i plângând a rostit cuvin-
tele: „Vai de mine, s5rmanul! c5ci de acuma înainte adeseori voi fi
stânjenit”.
De<i sunt vecini, Dante o reîntâlne<te pe Beatrice de abia peste
nou5 ani. El o descrie, pe când avea 27 de ani, precum urmeaz5: „În-
ve<mântat5 cu totul în alb, între dou5 nobile femei, <i-a întors priviri-
le spre locul unde m5 aflam, cuprins de mare <ov5ire; <i în virtu1ile ei
negr5ite, care acuma î<i g5siser5 r5splata în lumile superioare, m5
salut5 în modul cel mai virtuos, încât mi-a p5rut c5 v5d acolo toate
grani1ele beatitudinii ...”
De o leg5tur5 între cei doi nici nu putea fi vorba, c5ci Dante fuse-
se logodit înc5 din copil5rie cu Gemma Donati, iar Beatrice se c5s5-
torise la dou5zeci de ani cu avutul Simine dei Bardi. Ea a murit la
patru ani dup5 aceast5 întâlnire.
Dar dup5 moartea Beatricei, Dante s-a sim1it inspirat de ea chiar
mai mult decât în timpul vie1ii. =i ei ia hot5rârea de a spune despre
ea, „Ceea ce niciodat5 n-a fost spus despre o muritoare”. În capodo-
pera sa „Divina Comedie”, Beatrice este aceea care-l conduce pe po-
et prin Paradis, spre sferele cele mai înalte ale contempl5rii l5untrice,
care-i sunt ei accesibile.
Locuitorii ora<ului Floren1a i-au cinstit pe Dante <i pe inspiratoa-
rea sa prin statuile de pe Ponde Vecchio. Alihieri <i „aduc5toarea de
fericire” se salut5 peste drumul ce traverseaz5 podul.
Lucrul care a avut importan1a cea mai mare în via1a poetului a în-
ceput cu o tr5ire a vârstei de nou5 ani: INCIPIT VITA NOVA – aici
începe noua via15 – e titlul pe care Dante l-a dat lucr5rii în care de-
scrie acest eveniment.
*
La Rudolf Steiner (1861-1925), în amintirile legate de via1a sa,
întâlnim urm5toarele cuvinte. ”Înspre Wiener – Neustadt <i mai de-
parte c5tre Stiria, mun1ii coboar5 treptat, pân5 în câmpie. Aceasta e
50
str5b5tut5 de meandrele râului Laytha. La poalele muntelui se afl5 o
m5n5stire de redemptori1i. Îi întâlneam adeseori pe c5lug5ri în cursul
plimb5rilor mele. Mai 1in minte cât de mult mi-ar fi pl5cut s5 intre în
vorb5 cu mine. Dar n-au f5cut-o niciodat5. A<a c5 de la întâlnirile cu
ei în mine r5mânea doar o impresie imprecis5, dar s5rb5toreasc5, <i
ea m5 urm5rea mult5 vreme. Aveam nou5 ani, când în mine a prins
r5d5cini acest gând: trebuie c5 de sarcinile acestor c5lug5ri se leag5
lucruri foarte importante, pe care eu trebuie s5 le aflu. =i în acest caz
eu eram plin de întreb5ri, pe care trebuia s5 le port cu mine, f5r5 ca
cineva s5 le dea r5spuns. Da, aceste întreb5ri despre tot felul de lu-
cruri au f5cut s5 fiu un b5iat foarte singuratic”.24
Dup5 ce descrie aceast5 vie1uire a singur5t51ii, Rudolf Steiner ara-
t5 ce l-a f5cut s5 cunoasc5 pentru prima dat5 fericirea. „La pu1in timp
dup5 ce intrasem la <coala din Neudörfl, am descoperit în odaia sa (a
înv515torului secund) o carte de geometrie. M5 aveam atât de bine cu
acest înv515tor, încât am putut f5r5 mare greutate s5 ob1in cartea <i s-
o folosesc un timp mai îndelungat. M-am aruncat asupra ei cu entu-
ziasm. S5pt5mâni de-a rândul, sufletul meu a fost plin de congruen1a,
de asem5narea triunghiurilor, patrulaterelor, poligoanelor; mi-am
b5tut capul întrebându-m5 unde se intersecteaz5 de fapt paralelele;
teorema lui Pythagora m5 încânta nespus.
M5 satisf5cea în gradul cel mai înalt faptul c5 se poate tr5i cu su-
fletul în munca de creare a unor forme contemplate l5untric, f5r5
amestecul impresiilor furnizate de sim1urile exterioare. Am g5sit
consolare aici pentru dispozi1ia sufleteasc5 în care ajunsesem din
cauza întreb5rilor la care nu g5seam r5spuns. Posibilitatea de a sesiza
ceva în mod pur spiritual m-a f5cut s5 simt o mare fericire l5untric5.
=tiu c5 am cunoscut fericirea mai întâi în contact cu geometria.
În rela1iile mele cu geometria trebuie s5 v5d prima încol1ire a unui
mod de a privi lumea care s-a dezvoltat treptat în mine. El tr5ia în
l5untrul meu în mod mai mult sau mai pu1in incon<tient în perioada
copil5riei, iar în jurul vârstei de dou5zeci <i unu de ani a luat o form5
anumit5, deplin con<tient5.
Îmi spuneam: contrariile <i procesele pe care le percep sim1urile,
se afl5 în spa1iu. Dar la fel cum acest spa1iu de afl5 în afara omului,
<i în l5untrul se afl5 un fel de spa1iu sufletesc, care e scena unor enti-

51
t51i <i procese spirituale. În gânduri eu nu puteam vedea ni<te imagini
pe care omul <i le face despre lucruri, ci ni<te revel5ri ale unei lumi
spirituale pe aceast5 scen5 a sufletului. Geometria îmi ap5rea drept o
cunoa<tere în care aparen15 e produs5 de omul însu<i, <i care, totu<i,
are o importan15 cu totul independent5 de el. În timp ce eram copil,
nu-mi spuneam, fire<te, în mod clar, dar sim1eam c5 omul poart5,
probabil, în l5untrul s5u cunoa<terea lumii spirituale, la fel cum poar-
t5 geometria.
Realitatea lumii spirituale era pentru mine ceva la fel de sigur ca
cea a lumii sensibile. Aveam îns5 nevoie de un fel de justificare a
acestei presupuneri. Voiam s5-mi pot spune c5 tr5irea lumii spirituale
este la fel de pu1in o iluzie ca <i aceea a lumii sensibile. În cazul ge-
ometriei, îmi spuneam c5 aici avem voie s5 <tim ni<te lucruri pe care
doar sufletul le vie1uie<te prin propria sa putere; în acest sim15mânt
g5seam îndrept51irea de a vorbi despre lumea spiritual5, pe care o
vie1uiam, întocmai la fel ca despre cea fizic5. =i eu am vorbit într-
adev5r a<a despre ea. Aveam dou5 reprezent5ri, care erau, ce-i drept,
destul de vagi <i care, totu<i, înainte s5 fi împlinit opt ani, jucau deja
un rol important în via1a mea. Eu f5ceam distinc1ie între lucruri <i
fiin1e „v5zute” <i altele „nev5zute”.24
Pentru b5iatul de nou5 ani geometria a devenit un pod prin care se
putea face leg5tura dintre dou5 lumi diferite. Aici a str5fulgerat pen-
tru prima oar5 leit-motivul vie1ii lui Rudolf Steiner. În cursul vie1ii
sale, Rudolf Steiner a construit mai apoi aceast5 punte dintre lumea
sensibil5 <i cea spiritual5, situându-se pe solul <tiin1elor naturii din
epoca sa, lucru pe care, înaintea sa, nimeni nu fusese în m5sur5 s5-l
fac5. acest leit-motiv devine vizibil pretutindeni în opera sa.
*
„Iubirea mea dintâi a fost cuvântul. De când îmi pot aduce amin-
te, rug5ciunile <i maximele din Biblie rostite în mod solemn m-au
înso1it mereu. Sim1eam c5 ele sunt la fel de indispensabile vie1ii ca <i
pâinea zilnic5”. În aceste cuvinte se face auzit5 tema primordial5 a
unui om care a ac1ionat într-un mod cu totul deosebit prin acea for15
creatoare ce tr5ie<te în cuvânt. În calitate de pedagog <i de poet, care
a scris numeroase poezioare ce se dau copiilor din <coala Waldorf
pentru a-i ajuta în evolu1ia lor, viitorul înv515tor de <coal5 Waldorf
52
Heinz Müller (1899-1968) a fost în m5sur5 s5 uneasc5 for1a Cuvântu-
lui, for1a Logosului cu pedagogia. Despre aceasta ne vorbe<te cartea
sa „Puterea vindec5toare a cuvântului <i a ritmurilor”25, ap5rut5 cu un
an înainte de moartea sa. Pentru noua edi1ie a acestei lucr5ri,
Wolfgang Schad a g5sit frumoasele cuvinte: „Puterea vindec5toare a
vorbirii <i aplicarea ei intim5 în pedagogie au fost pentru Heinz
Müller leit-motive care s-au înscris în biografia sa”. Ce form5 ia la
acest om trecerea înspre via15? În cuvintele sale g5sim vie1uirea pe
care a avut-o în acest punct important al vie1ii viitorul dasc5l; în mod
semnificativ ea a avut loc într-o sal5 de clas5.
„Pe la zece ani trebuia s5 m5 prezint la examenul de admitere în
clasa a cincia de gimnaziu. Din cauz5 c5 terminasem repede cu el,
dat fiind faptul c5 fusesem scutit de ultima etap5 – examenul oral la
aritmetic5 -, am fost trimis într-o clas5 mai mare, unde am avut prile-
jul s5 particip la prima or5 de istorie din via1a mea. Nu auzisem nici-
odat5 pân5 atunci de evenimentele care au fost discutate la acea or5.
Tot ceea ce s-a povestit îmi p5rea cumva cunoscut, din dep5rt5ri de
timp imemorabile. Fantezia mea picta <i ea la imaginile care se iveau
în minte. Nu întotdeauna cele auzite puteau fi puse de acord cu ima-
ginile din5untru. Eram uimit permanent de lucrurile enigmatice care-
mi veneau în întâmpinare. Sunt sigur c5 nu mai auzisem niciodat5
despre incendierea templului din Efes, despre na<terea lui Alexandru
cel Mare în acea noapte a distrugerii totu<i unele imagini ale celor
întâmplate atunci îmi p5reau cunoscute cu exactitate. Dasc5lul a zu-
gr5vit în cuvinte pline de via15 acel eveniment, care a însemnat nimi-
cirea uneia dintre cele =apte Minuni ale lumii antice. Pe lâng5
aceasta, din gura lui am auzit ni<te cuvinte care pentru mine erau
pline de mister: A vorbit despre în1elepciunea misterial5, despre cu-
noa<terea de sine, ca <i despre cuvintele grece<ti ce r5sunau odinioa-
r5 în templul zei1ei Diana <i care aveau s5 r5sune din nou la începutul
Evangheliei lui Ioan. De<i ascultam cu încordare la toate acestea,
vedeam în spirit <i unele lucruri care se ab5teau de la descrierea sa.
În tot ceea ce s-a ivit în fa1a sufletului copilului, cu deosebit5 clarita-
te se deta<a imaginea templului în fl5c5ri, oglindindu-se în apa unui
golf, precum <i treptele de marmor5 luminate de v5p5i, care se în5l-
1au direct de pe 15rm. (În anul 1910 înc5 nu se <tia c5 templul din

53
Efes se în5l1a, într-adev5r, pe 15rmul unui bra1 de mare, care apoi a
fost acoperit de nisip). Zile întregi dup5 aceea în l5untrul meu a tr5it
ceva care parc5 voia s5 întrebe: „Dar cum ai ajuns tu în aceste ima-
gini, care se în5l1au în suflet cu claritate, ca ni<te amintiri?”. A<a se
face c5 prima mea or5 de istorie a ad5postit în ea o asemenea bog51ie
de tr5ire, încât în compara1ia cu ea, toate celelalte tr5iri din acea pe-
rioad5 p5leau. O prim5 lectur5 a Prologului la Evanghelia lui Ioan nu
mi-a adus, fire<te, nici un fel de l5murire, ci mai curând a sporit con-
fuzia, dând na<tere altor nelini<ti. Mai târziu, am auzit apoi pentru
prima dat5 de la un elev mai mare acele propozi1ii în limba greac5,
lucru care a f5cut asupra mea o adânc5 impresie, f5r5 a putea, fire<te,
s5 aduc5 o rezolvare a acelor enigme. A fugi, pur <i simplu, de în-
treaga problematic5, s-a dovedit a fi ceva cu totul imposibil. Tr5iri
mult prea puternice se puseser5 în mi<care în sufletul meu, prin tot
ceea ce auzisem la prima or5 de istorie din via1a mea”.26
Dar ce tr5ia oare în primul <i în primul rând în Misteriile din Efes
ale zei1ei Artemis? Rudolf Steiner descrie cum acolo oamenii înv51au
ce este Cuvântul originar <i cum în acest Cuvânt originar se afl5 ceea
ce duce spre Prologul Evangheliei lui Ioan.27 Iar atunci când Heiz
Müller a fost condus prin destinul s5u spre cariera sa de dasc5l la o
<coal5 Waldorf, când el a intrat pentru prima dat5 în =coala Liber5
Waldorf din Stuttgart ca s5 asiste la ore, el a fost întâmpinat tocmai
cu aceste cuvinte, cu Prologul la Evanghelia lui Ioan. El poveste<te
toate acestea în felul urm5tor:
„Unsprezece ani mai târziu, cuvintele de la începutul Evangheliei
lui Ioan au reap5rut, într-un mod deosebit al destinului. Ca student,
cu o zi înainte mi se d5duse permisiunea de a asista pentru prima
dat5 la ore la =coala Liber5 Waldorf din Stuttgart. Dis-de-diminea15
m5 plimbam deja în sus <i în jos pe strada „Kanonenweg” din fa1a
<colii, uitându-m5 la dasc5lii <i copiii ce veneau din toate p5r1ile.
Apoi s-a apropiat cu pa<i grei un b5rbat cu capul mare <i tr5s5turi ale
fe1ei viguroase, de 15ran, urcând ultimele trepte ale sc5rii ce ducea
spre strad5. S-a oprit în fa1a mea, dup5 ce <i eu îl salutasem cu
„Grüss Gott”*1. A cugetat pu1in, dup5 care a spus: „Parc5 nu ne cu-
noa<tem!?” La semnul meu afirmativ, el continu5: „Asta e o mare

1
Salut frecvent în sudul Germaniei

54
bucurie. O diminea15 atât de frumoas5, însorit5, cu ciripit de p5s5re-
le, <i iat5 c5 în fa1a mea se afl5 un tân5r necunoscut <i m5 salut5 cu
atâta „drag”. Cel mai în vârst5 rosti câteva cuvinte cu un accent in-
confundabil de austriac, apoi veni cu o întors5tur5 nea<teptat5: „A<a-
dar pe mine m5 cheam5 Karl, cum te cheam5 pe tine?” Eu am
r5spuns: „Heinz”. „Heinz suntem prieteni buni, acum înso1e<te-m5,
trebuie s5 m5 duc la copiii mei din <coala Waldorf de peste drum”.
A<a am p5<it împreun5 cu dr. Karl Schubert în curtea <colii. În timp
ce el a intrat la copiii s5i, într-o barac5, eu m-am dus în baraca admi-
nistra1iei <i l-am întrebat pe Rudolf Steiner unde s5 m5 duc s5 asist.
El mi-a descris drumul spre o anumit5 clas5. Mi-a spus s5 bat la u<5
<i s5 spun c5 el m-a trimis s5 asist la ore. Am b5tut la u<5 <i peste
pu1in timp Schubert mi-a deschis u<a: „M-am gândit eu c5 ai s5 vii la
mine azi”, spuse el <i m5 prezent5 de îndat5 clasei. În ea se aflau co-
pii de cele mai diferite vârste, dintre care unii – stimula1i în dezvolta-
rea lor doar timp de câteva s5pt5mâni sau luni -, aveau s5 se
reîntoarc5 în clasa lor, iar al1ii, care aveau nevoie permanent5 de aju-
tor, printr-un tratament pedagogic special. Schubert st5tea în picioare
în spatele meu; amândou5 mâinile lui erau a<ezate pe umerii mei <i el
privea pe lâng5 mine, când prin stânga, când prin dreapta – eu fiind
cu o bucat5 bun5 mai înalt decât el. =i el spuse. „Dragi copii, azi am
o mare bucurie, fiindc5 la noi a venit în vizit5 un bun prieten. =i
fiindc5 eu îl îndr5gesc atât de mult, trebuie s5-l iubi1i <i voi”. Când,
dup5 aceea, am vrut s5 m5 a<ez t5cut în spatele clasei, Karl Schubert
protest5 <i-mi indic5 o anumit5 sarcin5 pe care s-o îndeplinesc. Che-
m5 lâng5 el un fl5c5ia< înalt, greoi, despre care spuse c5 acesta trebu-
ie ajutat s5 vorbeasc5 în curând. Schubert exersase cu el în fiecare zi
primele cuvinte din Evanghelia lui Ioan. =i acuma m5 îndemna s5-mi
asum eu aceast5 sarcin5. La fiecare cuvânt în limba greac5 pe care
trebuia s5-l rostesc cu glas tare în fa1a b5iatului, acesta trebuia s5
fac5 un pas înainte b5tând cu piciorul în podea. – A<a c5 dup5 rug5-
ciunea de diminea15 <i cele câteva exerci1ii pe care copiii le f5ceau
împreun5, eu m-am apropiat de b5iat <i am început cu rostirea cuvin-
telor <i cu p5<itul ap5sat. Între timp, în clas5 se f5cuse foarte cald,
fiindc5 soarele str5lucea cu putere <i p5trundea în clas5 prin ferestre-

55
le deschise, înc5lzind atmosfera din direc1ia acoperi<ului plat al ba-
r5cii, care era acoperit5 cu carton gudronat.
Karl Schubert lucra acum cu ceilal1i copii, în timp ce noi doi
exersam în spatele s5u al nostru „ ...”,b5tând cu
piciorul în podea <i f5când g5l5gie. Deodat5 el se întoarse spre mine
<i m5 întreb5 de ce vorbesc atât de încet; dac5 nu cumva a< putea
vorbi mai tare. Eu am spus c5 în acest caz i-al deranja lec1ia; dar el
nici nu voi s5 aud5 de a<a ceva <i-mi ar5t5 cu glas tun5tor cum voia
s5 rostesc cuvintele. =i atunci pentru noi a început o cur5 de transpi-
rat istovitoare, c5ci cu cât trecea timpul, cu atât mai mult trebuia s5-l
silesc pe colosul de lâng5 mine, care nu se mi<ca aproape deloc, s5
bat5 cu piciorul în podea. În cele din urm5, dup5 vreo 50 de minute,
ne-am oprit amândoi epuiza1i, în fa1a ferestrei deschise, ca s5 ne mai
tragem sufletul. =i atunci, din gâtlejul ce gâgâia al b5iatului veni ce-
va ca u geam5t-suspin, dar din care puteai deslu<i f5r5 putin15 de în-
doial5 cuvintele pe care tocmai le exersasem cu el:
„ ...”.
Pentru fiecare cuvânt avea nevoie de o respira1ie profund5, în-
treag5. Karl Schubert se întoarse cu fa1a la noi, asculta acum cu în-
cordare, apoi ne apuc5 pe rând de umeri, pe b5iat <i pe mine, <i
propozi1iile sale r5sunar5 pline de jubila1ie: „asta am <tiut-o imediat,
azi diminea15. – E o zi minunat5. Soarele str5luce<te, p5s5rile cânt5,
un tân5r prieten îmi spune „Grüß Gott”, - iar tu, b5iete, ai rostit pri-
mele tale cuvinte.”28
O alt5 leg5tur5 de destin cu vorbirea era legat5 de constitu1ia sa
organic5. Hein Müller r5gu<ea repede, atunci când î<i 1inea lec1iile.
Deja dup5 cea de a doua or5 de predare nu mai putea vorbi cu glas
tare. =i tocmai aceast5 r5gu<eal5 a fost motivul care l-a îndemnat s5-i
pun5 lui Rudolf Steiner urm5toarea întrebare: „A1i dat atâtea exerci-
1ii de vorbire colegilor de la <coala Waldorf, cu prilejul cursurilor
care au preg5tit deschiderea <colii Waldorf. Ne-a1i putea da sfaturi <i
pentru corectarea propriilor gre<eli <i deficien1e de vorbire, precum
<i despre felul cum se poate ac1iona, vindecând <i educând, cu ajuto-
rul vorbirii?”29
Ca urmare, Rudolf Steiner l-a invitat pe Heinz Müller la Dornach,
ca s5 ia parte la un curs de modelarea vorbirii; în mod evident, acesta

56
l-a ajutat s5-<i înving5 r5gu<eala, fiindc5 de acum înainte nu se mai
aminte<te de ea. Pe de alt5 parte, el a avut convorbiri importante cu
Rudolf Steiner despre felul în care for1a vindec5toare a vorbirii se
poate rev5rsa în mod nemijlocit în munca la clas5. În leg5tur5 cu
acest curs de la Dornach, Heinz Müller relateaz5: „Aproape tot ceea
ce a fost elaborat atunci de c5tre Rudolf Steiner împreun5 cu noi,
într-un cerc restrâns, va fi cuprins, doi ani mai târziu, în cursul de
art5 dramatic5 intitulat „Modelarea vorbirii <i arta dramatic5” <i poa-
te fi studiat acolo în mod temeinic. Cea de a doua parte a întreb5rii
mele ini1iale a fost abordat5 apoi, în cursul acestor doi ani, în multe
discu1ii izolate. De cele mai multe ori au fost ni<te observa1ii <i su-
gestii sumare date de Rudolf Steiner, atunci când îi relatam despre
dificult51ile unora dintre elevii mei.
Una dintre primele sale observa1ii a fost aceasta: „Cultiva1i, la
dvs. <i la copiii dvs., cu cea mai mare grij5, vorbirea; fiindc5 cea mai
mare parte din tot ceea ce dasc5lul le d5ruie<te elevilor s5i vine la ei
pe aripile vorbirii.” În cursul convorbirilor cu copiii n-ar trebui s5 ne
slujim niciodat5 în mod neglijent de o exprimare banal5. Aceasta
înseamn5, fire<te, c5 ar trebui s5 vorbim cu ei într-un mod elevat-
patetic. „Fiindc5 banalitatea <i patosul gol de con1inut exclud de la
bun început orice sim1ire cald5 <i mai ales umorul autentic. Dar pen-
tru educator acestea dou5 sunt ajutoarele cele mai importante când e
vorba de îndrumarea <i conducerea cetei sale de elevi”.30
Dac5 <tii cum a decurs via1a lui Heinz Müller <i prive<ti apoi la
viziunea pe care b5iatul de aproximativ zece ani a avut-o în leg5tur5
cu incendierea templului din Efes, po1i presim1i leg5tura l5untric5
dintre l5ca<ul de Misterii al Antichit51ii <i str5dania sa de a introduce
în munca pedagogic5 puterea vindec5toare a vorbirii. Este leit-
motivul destinului s5u, care se arat5 brusc în momentul trecerii de la
nou5 la zece ani. Ca într-un punct pe care se proiecteaz5 lumina
con<tien1ei, tr5iri trecute <i tr5iri viitoare devin vizibile, spre a se
scufunda apoi din nou. Poate s5 ne umple de uimire, dar <i mai mult
de venera1ie, faptul c5 tocmai Heinz Müller a fost acela care, atunci
când a izbucnit incendiul Primului Goetheanum, s-a aflat lâng5
Rudolf Steiner <i, la îndemnul acestuia, a trebuit s5 fac5 în perete o

57
gaur5, prin care s-a putut vedea focarul incendiului. Cl5direa care
acum era în fl5c5ri fusese o Cas5 a Cuvântului.
La trei ani dup5 noaptea incendiului, în care Primul Goetheanum
fusese mistuit de fl5c5ri, Heinz Müller <i-a început activitatea ca pro-
fesor la =coala Liber5 Goethe din Hamburg- Wandsbek. Timp de 42
de ani, el s-a dedicat cu întreaga for15 a fiin1ei sale pedagogiei
Waldorf, în care a putut s5 se reverse for1a Logosului într-un mod
atât de plenar cum nimeni n-a mai fost în stare, nici înainte, nici dup5
el. Prin aceasta, pedagogia a dobândit un impuls nou. „Cu acest su-
prasensibil în lumea sensibil5, cu aceast5 descoperire a spiritului,
care s-a pierdut din Cuvânt, din Logos, atunci când Cuvântul s-a
transformat în idol, cu aceast5 redescoperire a spiritului începe era
cea nou5 în educa1ie”.31

58
59
 ASPECTE ANTROPOLOGICE
ALE TRECERII PRAGULUI
CELUI DE AL 9-LEA AN DE VIAM

Cea de a doua perioad de &apte ani

Vom studia cel mai just o anumit5 etap5 din via1a omului, de pil-
d5 cea a vârstei de nou5 ani, dac5 vom încerca s5 dobândim mai întâi
o perspectiv5 de ansamblu asupra unei perioade mai mari din dezvol-
tarea copilului, <i anume perioada cam dintre intrarea la <coal5 <i
pân5 la încheierea a<a-numitei <coli primare, În acest interval se des-
f5<oar5 procesele celei de al doilea septenal, care, atât în sfera sufle-
tesc-spiritualului, cât <i în cea a cre<terii corporale se poate împ5r1i
în trei faze.
S5 privim mai întâi for1ele care, în procesele de cre<tere, desf5-
<oar5 o activitate de modelare plastic5. Prima faz5 începe în sfera
capului, cu schimbarea primei denti1ii. Urmeaz5 apoi, odat5 cu marea
trecere de la nou5 ani, modelarea pân5 la cap5t a sistemului ritmic
format din inim5 <i pl5mâni, <i în cele din urm5 are loc, în a<a-
numi1ii „ani zv5p5ia1i” dintre doisprezece <i paisprezece ani, dezvol-
tarea definitiv5 a sistemului metabolic <i al membrelor, de care apar-
1ine <i maturizarea organelor sexuale. În aceste trei faze î<i
dobândesc forma definitiv5, în mod progresiv, capul, trunchiul <i
membrele, prin activitatea for1elor de cre<tere.
În paralel cu cre<terea corporal5 merge dezvoltarea sufleteasc5.
Când copilul intr5 la <coal5, înc5 mai sunt predominante for1ele imi-
ta1iei, pe când în dezvoltarea corporal5 au început deja procesele ce-
lei de-a doua denti1ii. În m5sura în care copilul dezvolt5 din ce în ce
mai mul1i din1i definitivi, facultatea imit5rii sec5tuie<te. În momentul
în care copului are de dou5 ori mai mul1i din1i definitivi decât din1i
de lapte, el a atins maturitatea propriu-zis5 în ceea ce prive<te denti-

60
1ia, iar for1ele imit5rii seac5 în cea mai mare parte. Aceasta se întâm-
pl5 în cadrul trecerii de la vârsta de nou5 ani. În cea de a doua faz5,
procesul cre<terii î<i deplaseaz5 centrul de greutate de la cap spre
sfera inim5-pl5mâni. În cursul acestui proces, care duce la maturiza-
rea respira1iei, copilul intr5 în „perioada obiectiv5”.32 Este partea
echilibrat5, mijlocie, a copil5riei. Atunci când cre<terea din cea de a
treia faz5 î<i deplaseaz5 centrul de greutate în sistemul metabolismu-
lui <i al membrelor, a fost f5cut primul pas al maturiz5rii pentru via1a
p5mânteasc5 <i încep „anii zv5p5ia1i”. A<a c5 procesul progresiv al
cre<terii î<i atinge punctele sale culminante în momentul schimb5rii
din1ilor, în cel al maturiz5rii respira1iei <i în cel al maturiz5rii pentru
via1a p5mânteasc5. În sfera sufletesc-spiritual5, acestor faze le cores-
pund imitarea, „perioada obiectiv5” <i vârsta ingrat5.
Aceast5 dezvoltare pe faze din cadrul celei de a doua perioade de
<apte ani, la care ia parte în mod deosebit mereu câte un alt pol al
corporalit51ii, are loc întotdeauna în armonie cu întregul fiin1ei. Ast-
fel, în perioada schimb5rii din1ilor (modelarea definitiv5 a polului
capului), copilul este activ, bineîn1eles, <i în sfera voin1ei (sistemul
metabolismului <i al membrelor) <i depinde de o via15 reglementat5,
ritmic ordonat5 (sistemul ritmic). În cea de a doua faz5, polul capului
<i cel al voin1ei particip5, prin conlucrarea lor polar5, la modelarea
sistemului ritmic <i ele duc în sfera inimii <i a pl5mânilor la cre<tere
<i maturizare. În faza a treia, polul capului <i sistemul ritmic ac1io-
neaz5 asupra omului metabolismului <i al membrelor, lucru care î<i
g5se<te expresia în atingerea maturit51ii pentru via1a p5mânteasc5.
Aceste procese pot fi ilustrate printr-o reprezentare schematic5.
Maturizarea Maturizarea Maturizarea
denti1iei respira1iei terestr5

61
 Imitare Perioad5 obiectiv5 Vârsta ingrat5

La baza acestei schi1e se afl5 reprezentare schematic5 a omului tripartit, a<a cum
a f5cut-o Rudolf Steiner cu diferite ocazii în cursurile sale de pedagogie. Dezvoltarea
progresiv5 a cre<terii corporale este redat5 prin p5r1ile ha<urate cu negru ale capului,
trunchiului <i membrelor. În domeniul sufletesc-spiritualului, dezvolt5rii corporale îi
corespund imitarea, perioada obiectiv5 <i vârsta ingrat5. Influen1ele exercitate de
fiecare dat5 de c5tre celelalte dou5 sisteme asupra celui de al treilea sunt indicate
prin s5ge1i.

A<adar, în perioada <colii primare, între <apte <i paisprezece ani,

se afl5 dou5 momente de trecere de importan15 decisiv5: trecerea de
la nou5, respectiv cea de la doisprezece ani. Dat fiind faptul c5 noi
studiem aici <apte ani cu cel de doisprezece ani. Cu ajutorul acestei
al5tur5ri vrem s5 circumscriem spa1iul în care are loc trecerea de la
nou5 ani.33

62
Compara ie între copilul de 7 ani &i cel de 12 ani

Sfera membrelor

Deosebirea dintre copiii de clasa I <i cei de clasa a VI-a te izbe<te

imediat dac5 intri în pauz5 în curtea <colii. Cei mici sunt înaripa1i de
o sete irezistibil5 de a se mi<ca, ei se joac5 „de-a prinselea”, în jurul
înv515torului lor. La ei totul e u<or <i gra1ios, f5r5 efort, nic5ieri nu
vezi ceva care s5 1in5 de for1ele greut51ii. La cei mai mari, în derula-
rea mi<c5rilor se poate sim1i o greutate <i o anumit5 oboseal5. Ei
obi<nuiesc s5 stea în picioare, ca s-o ia apoi la fug5 pe nea<teptate –
aceste dou5 st5ri alterneaz5 la ei mereu, în mod abrupt. Uneori chiar
î<i pierd echilibrul în spa1iu, se poticnesc, cad. Mersul devine dezor-
donat, pare c5 ei umbl5 în tran<5. =i cât de altfel e strângerea de mâ-
n5 a copiilor de <apte ani, în compara1ie cu a celor de doisprezece
ani! Diminea1a, mica ceat5 n5v5le<te în întâmpinarea înv515torului.
Spre el se întind, pline de simpatie, multe mâini deodat5, ca s5-l salu-
te. Unii dintre copiii chiar se a<ez5 înc5 odat5 la rând, ca s5 repete
gestul de strângere a mâinii. Pe copilul de clasa a <asea se poate în-
tâmpla s5-l coste deja un oarecare efort ca s5 dea mâna pentru salut,
iar uneori mâna e rece <i umed5. La clasa I, înv515torul ar putea s5
aib5 pentru to1i copiii s5i treizeci de mâini, în clasa a VI-a i se pare
uneori c5 cele dou5 mâini ale sale sunt prea multe.
=i lungimea relativ5 a membrelor e diferit5 la elevii mai mici fa15
de cei mai mari. În timp ce copilul mic, dac5-<i a<eaz5 bra1ul deasu-
pra capului, ajunge numai bine cu vârful degetelor pân5 la marginea
de sus a urechilor, lucru pe care, ca s5-<i dovedeasc5 maturitatea pen-
tru <colarizare, îl execut5 cu mândrie, copilul de clasa a VI-a poare
c5 reu<e<te s5 acopere deja cu mâna întreaga ureche. La aceste dou5
trepte de vârst5, lungimea relativ minim5 <i lungimea relativ maxim5
a membrelor î<i stau fa15 în fa15. Aceasta e îns5 o expresie a faptului
c5 cei mici au cu totul alt5 rela1ie cu membrele lor în compara1ie cu
cei mari.

63
 Membrele relativ scurte ale copilului de <apte ani sunt treze, acti-
ve <i pline de voio<ie. Prin membre, el se une<te cu lumea înconjur5-
toare. Mâinile <i picioarele sunt acelea care vor s5 înve1e, nu capul.
Mânu1ele plinu1e „mototolesc” o buc51ic5 de cear5, dându-i forma
unui cârnat lung <i pe urm5 îl transform5 în casa unui melc. Cu
aceasta, copilul „a prins”, în sensul adev5rat al cuvântului, forma de
spiral5. P5<ind, s5rind sau b5tând din palme, cei mici rostesc <irurile
de numere <i le înva15 în acest mod, <i anume prin membrele lor,
aproape f5r5 nici un efort.
Membrele relativ lungi ale copiilor de clasa a VI-a sunt întrucâtva
obosite <i grele. Activitatea lor nu mai sluje<te doar trezirii sau înti-
p5ririi, ci <i procesului invers: form5rii unei reprezent5ri. Dac5, de
pild5, ni<te copii de clasa a VI-a lucreaz5 la o tav5 din lemn, ei poar-
t5 deja în l5untrul lor, pân5 la un anumit punct, reprezentarea formei
acestei t5vi, iar scopul muncii pe care o îndeplinesc cu mâinile este
doar acela de a remodela lemnul pân5 când forma pe care ei o v5d în
bucata de lemn – în cazul nostru, tava – devine vizibil5. Lucrul însu<i
e modelat, „trezit”, de c5tre membre. Copilul de <apte ani î<i mai
modeleaz5 înc5 întru totul propria fiin15. Prin activitatea membrelor
sale, ajunge treptat la o anumit5 în1elegere. El se treze<te atunci când
face ceva cu mâinile sau cu picioarele.
Pân5 la un anumit punct, e îndrept51it5 obiec1ia c5, atunci când
desf5<oar5 o activitate me<te<ug5reasc5, elevul mai mare lucreaz5 <i
asupra propriei sale fiin1e <i c5 cel de clasa a I, când a în1eles spirala,
a remodelat ceva, adic5 un obiect din afara sa. Îns5 nu e voie s5 ui-
t5m c5 cel de <apte ani dobânde<te de abia la sfâr<itul activit51ii sale
(modelatul în cear5) con<tien1a formei (spirala), în timp ce copilul de
doisprezece ani are deja la început o anumit5 con<tien15 a formei, pe
care o îndreapt5 asupra lucrului din afar5 – în cazul nostru, lemnul.
Aceste dou5 procese se desf5<oar5 în dou5 direc1ii diametral opuse.
Copilul de clasa I se modeleaz5 prin activitatea membrelor
pe sine însu<i (a devenit con<tient)
Copilul de clasa a VI-a modeleaz5 prin activitatea membrelor
obiectul (a modela)
Al5turarea copilului de clasa I <i a celui de clasa a VI-a arat5 c5
are loc o inversare între for1ele care ac1ioneaz5 în polul capului <i
64
cele active în polul membrelor. În special aici, cel de al nou5lea an
de via15, pe care mai târziu îl vom studia separat, este de mare impor-
tan15, ca punct de intersec1ie.
Dup5 ce am ar5tat care sunt deosebirile în sfera membrelor, vom
privi acum mai de aproape remodelarea ce are loc în sfera capului.

Sfera capului

Fe1i<oara celui care de-abia a început s5 mearg5 la <coal5 e ro-

tund, moale. Obr5jorii, n5sucul cârn <i, mai ales, din1ii – totul e înc5
în formare. Cu toate c5 sunt plini de voio<ie, ochi<orii ca ni<te stelu1e
mai au în ei ceva vis5tor. Impresiile fluctuante aduse de sim1uri par a
voi s5 ac1ioneze ca din afar5 asupra copilului, ca s5 lucreze asupra
c5p<orului s5u cufundat în somn, s5-i dea forme mai fine. În compa-
ra1ie cu acesta, la copilul de clasa a VI-a ne vin în întâmpinare ni<te
tr5s5turi care au deja caracteristicile lor: buze sub1iri sau groase, poa-
te un nas mai ascu1it, ni<te ochi care au devenit mult mai treji. Din
chipul de copil s-a ivit aten1ia <i o expresie personal5. Din punct de
vedere plastic, întreaga fa15 e mult mai bine conturat5. De regul5,
procesul de formare a din1ilor s-a încheiat.
Capul copilului de clasa a VI-a e relativ mic, cel al copilului care
de-abia a fost dat la <coal5 e relativ mare. Aici stau fa15 în fa15 ten-
din1a de a avea capul mic <i tendin1a de a avea capul mare. Rudolf
Steiner a atras aten1ia asupra faptului c5 copiii cu capul mare au o
fantezie deosebit de bogat5, în timp ce copiii cu capul mic nu prea au
fantezie, în schimb capacitatea lor de memorizare e mai bine dezvol-
tat5. Aceast5 constatare poate fi transferat5 asupra treptelor de vârst5
corespunz5toare clasei I <i clasei a VI-a.
Spiritul din copilul de clasa I mai doarme înc5, în timp ce for1ele
plastice, care sunt vizibile în mod deosebit în procesul celei de a do-
ua denti1ii, lucreaz5 la modelarea acestei forme a capului. Impresiile
lumii diurne sunt primite de copilul mic într-un mod numai pe jum5-
tate treaz, cu alte cuvinte, el î<i formeaz5 imagini colorate, t5l5zui-
toare, care nu posed5 un caracter de reprezentare exact. Lui îi place
cel mai mult s5-l asculte pe înv515tor spunând basme. Adeseori <i-a

65
îmbr51i<at c5p<orul cu un bra1 <i prive<te a<a, d5ruit cu totul, într-o
lume de imagini l5untrice.
Dac5 înv515torul poveste<te despre o Scufi15 Ro<ie, despre florile
din p5dure <i despre lup, el împrumut5 lucruri din via1a zilnic5, dar le
trateaz5 în mod imaginativ. Scufi1a cea ro<ie se dovede<te a fi tempe-
ramentul sanguinic al Scufi1ei Ro<ii, prin florile din p5dure ea se las5
în voia farmecului exercitat de lumea sim1urilor, lupul care o împin-
ge pe Scufi1a Ro<ie este sfera – devenit5 imagine – a metabolismului
<i a membrelor, care a pus st5pânire pe intelect. Pentru copil, imagi-
nea lupului d5 acela<i sentiment pe care îl are adultul atunci când în
jurul s5u se 1ese o re1ea de inten1ii rele.
Basmul spune numai sub form5 imaginativ5 ni<te lucruri adev5ra-
te <i pline de în1elepciune, pe când în sfera reprezent5rii pure, el pare
enigmatic sau fantastic. Pe aceast5 cale imaginativ5, copilul e condus
de c5tre basm spre lucrurile vie1ii de zi cu zi. E ca un fel de vis din
care te treze<ti, prin care lucrurile din jur sunt caracterizate adeseori
în mod clar, potrivit cu esen1a lor.
S5 urm5rim acum procesele care au loc în regiunea capului la co-
pilul de 12 ani. Vedem, treapt5 cu treapt5, cum <i aici – ca <i în sfera
membrelor – la cele dou5 etape de vârst5, procesele merg în dou5
direc1ii diametral opuse.
La 12 ani, copilul a ajuns atât de matur încât s5 poat5 intra în con-
tact cu fizica.34 Putem începe cu o experien15 foarte simpl5: Cum se
modific5 lumina într-un recipient de sticl5 plin cu ap5, atunci când
apa devine încetul cu încetul tulbure din cauz5 c5 turn5m în ea o so-
lu1ie? Premisa unei observa1ii exacte e o distan1are de tine însu1i. Din
punct de vedere sufletesc, e atitudinea de „antipatie”. Obiectul ob-
serva1iei trebuie privit a<a cum este, f5r5 modific5rile ce se pot ames-
teca venind din observatorul însu<i.
Elevul observ5 cum lumina clar5 a becului electric apare, pe rând,
galben5 tulbure pare albastr5. (Cu totul alta e atitudinea elevului de
clasa I, care plin de simpatie la glasul înv515torului, în timp ce acesta
spune o poveste).
A doua zi, experien1a e reprodus5 din memorie. Obiectul observa-
1iei nu se mai afl5 în planul exterior, ci în l5untru. E nevoie de o „an-
tipatie” sporit5, spre a 1ine la distan15 amestecul influen1elor care pot

66
veni din propriul suflet. (Întâlnim <i aici atitudinea diametral opus5
la copilul de <apte ani: el ascult5 plin de simpatie la glasul înv515to-
rului, pe care în mai <i înv5luie cu fantezia sa)
A treia zi, elevul de clasa a VI-a reflecteaz5 la experimentul cu
culorile. El a ajuns s5-<i dea seama c5 esen1a luminii este aceea de a
deveni activ5 când r5zbate printr-un mediu tulbure, astfel încât apar
atunci culorile galben, portocaliu <i ro<u. Esen1a pasiv5 a întunericu-
lui i se reveleaz5 drept albastrul apei tulburi str5luminate de razele
Soarelui Acuma elevul <i-a creat o leg5tur5 absolut individual5 cu
procesul devenirii culorilor. Într-un anumit sens, aici se întâlnesc
percep1iile l5untrice ale copilului de <apte ani cu cele ale copilului de
12 ani. =i totu<i ce deosebire! =i elevul de clasa I, care, plin de d5rui-
re, înv5luie glasul dasc5lului cu mult5 fantezie, percepe imaginile
t5l5zuitoare ca <i cum ele ar proveni dintr-un izvor ce 1â<ne<te din
l5untrul s5u, la fel cum elevul de clasa a VI-a percepe în sufletul s5u
natura de izvor a luminii, ale c5rei fenomene devin vizibile în culori.
Elevul mai mic se cufund5 ca de la sine în aceast5 via15 imagina-
tiv5 care se na<te foarte repede în el, dac5 nu face altceva decât s5
asculte lini<tit glasul înv515torului s5u. Elevul mai mare are nevoie
de câteva zile ca s5 aprofundeze un lucru, pân5 când s5 poat5 sesiza
<i el sub form5 imaginativ5 o impresie din lumea diurn5.
Putem sintetiza în felul urm5tor procesele care au loc în sfera ca-
pului la copilul de <apte, respectiv de doisprezece ani.
Clasa I Spiritul din cap, care doarme, urze<te în elementul
imaginativ <i, pe m5sur5 ce se treze<te, g5se<te în1e-
legerea just5 a lumii diurne.
Clasa a VI-a Spiritul din cap, care e treaz, p5trunde în lumea di-
urn5 <i g5se<te elementul imaginativ în sferele cu-
fundate în somn ale propriului suflet.

Sfera trunchiului

Dup5 ce am g5sit deosebiri clare în sistemul capului <i cel al

membrelor, s5 încerc5m a afla dac5 <i în trunchi se arat5 o asemenea
schimbare.

67
 E izbitor faptul c5 elevii de clasa I, dac5 <ed lâng5 unii de clasa a
VI-a nici nu sunt cu mult mai mici decât ace<tia, a<a cum e cazul
când stau în picioare. Exist5 deci o deosebire marcant5 între m5rimea
copiilor din aceste dou5 grupe de vârst5 atunci când <ed, respectiv
când stau în picioare.
La copiii mai mici, trunchiul are o form5 mai mult cilindric5 <i o
burtic5 copil5resc-rotund5. La elevele de clasa a VI-a se contureaz5
în mod clar talia, pe care uneori ele o subliniaz5 cu ajutorul unei cen-
turi, ca s5 par5 o „talie de viespe”. De perioada pubert51ii 1ine <i fap-
tul c5 ele sunt mai gr5su1e. La b5ie1i e evident5 o conturare mai
precis5 a diferitelor p5r1i ale corpului, apare elementul osos în prim-
plan, în timp ce la micu1ii de ambele sexe predomin5 p5r1ile moi.
Sistemul ritmic – constând din inim5 <i pl5mâni – î<i are sediul în
cavitatea toracic5, î<i g5se<te expresia, din punct de vedere sufletesc,
în via1a afectiv5. La copiii mai mari mici, predomin5 respira1ia, adic5
ei au o respira1ie u<oar5 <i accelerat5, motiv pentru care respira1ia nu
cuprinde întreg spa1iul pulmonar. La elevii mai mari, mai ales la b5-
ie1i, se vede din respira1ia costal5 c5 spa1iul pulmonar e mai bine
aprovizionat cu aer. Mi<c5rile respiratorii au devenit mai profunde <i
relativ lente.
=i valorile pulsului au suferit modific5ri: în raport cu respira1ia
u<oar5, cei mici au un puls relativ lent.35 Acest raport, deplasat în
direc1ia respira1iei, al indicelui puls respira1ie, se arat5 <i în sfera su-
fletescului: cei mici sunt adeseori cople<i1i de mediul înconjur5tor,
de care sunt lega1i <i prin mijlocirea aerului, de prea multele impresii
de care adeseori nu se pot ap5ra. În timp ce lacrimile înc5 mai curg
pe obraji, ei pot s5 râd5 iar5<i, <i tocmai de aici se vede în ce larg5
m5sur5 via1a de sentiment a copiilor mici e determinat5 de impresiile
din afar5.
Elevii de 12 ani au un puls mai rapid, în raport cu respira1ia lor,
care a devenit mai lent5. Sentimentele puternice, ridicate pe valurile
sângelui, din sfera metabolismului, îl pot stânjeni din l5untru pe ele-
vul mai mare, la fel cum cel de <apte ani poate fi u<or cople<it de
impresiile venite din lumea exterioar5.
Vedem astfel cum copilul de clasa I e înc5 total între1esut, în via1a
lui de sentiment, în dispozi1ia lui sufleteasc5 fundamental5 a simpa-

68
tiei cu lumea înconjur5toare, c5reia nu-i poate opune, în esen15, nici
un fel de sentimente proprii. Elevul de 12 ani poate s5 ajung5 la o
atitudine de autoap5rare înspre exterior, din cauza sentimentelor care
se înal15 din corpul s5u <i, în prim5 instan15, nu au nici o leg5tur5 cu
lumea exterioar5. Antipatia, în prim5 instan15 legat5 de for1ele trupu-
lui, este îns5, pentru formarea reprezent5rilor*2, o for15 sufleteasc5
important5, care e sprijinit5 în mod just dac5 acum încep s5 fie pre-
date <tiin1ele naturii. Vom ar5ta aici în încheiere, cu ajutorul a dou5
întâmpl5ri, modul diferit de a avea tr5iri la copiii de clasa I, respectiv
de a VI-a.

Exemplu de antipatie legat de for ele trupului

Copiii clasei a VI-a au ie<it în pauz5. O singur5 elev5 a r5mas la
locul ei, cu capul sprijinit în pumni <i ochii închi<i. F5r5 nici un mo-
tiv exterior, ea se afl5 într-o stare de puternic5 emotivitate, s-ar putea
crede c5 inima îi bate foarte tare. Dar dup5 aceasta urmeaz5 un sus-
pin adânc, ea bate darabana de câteva ori pe pupitru, se ridic5 în pi-
cioare <i se îndreapt5 spre u<5. „Ce este?” o întreab5 înv515torul, plin
de participare l5untric5 la starea ei. „Nimica”, îl asigur5 ea destul de
neglijent, „nu, nimica, z5u”, râde <i fuge în curte.
În clasele mai mari, un asemenea incident aproape c5 este exclus,
dar el poate avea loc foarte bine în perioada prepubertar5. For1ele
antipatiei se ridic5 din corp la suprafa15 <i copilul se izoleaz5 cu totul
de lumea înconjur5toare, chiar dac5, poate, doar pentru un timp foar-
te scurt. Nu lumea exterioar5, ci cea interioar5, care e supus5 la tot
felul de factori perturban1i ce se pot în5l1a din corp, determin5 ade-
seori via1a afectiv5. În majoritatea cazurilor copiii nu sunt în stare s5
spun5 ce anume cauzeaz5 dispozi1ia lor sufleteasc5. Nici copilul de
<apte ani nu <tie ce anume îi determin5 comportamentul. El e influ-
en1at de imitare care ac1ioneaz5 asupra corpului.

Exemplu de felul în care copilul e determinat prin simpatie

de la exterior

2
în sensul cuvântului „a-<i pune în fa15”: germ. vorstellen – vor = în fa15, stellen = a
pune – n. trad.

69
 O feti15 de clasa I a folosit ni<te cuvinte grosolane, urâte. Înv515-
torul spune, dezam5git: „S-a întâmplat un lucru r5u. Probabil c5 voi
n-a1i auzit, dar un copil de la noi a folosit ni<te cuvinte foarte urâte”.
„Eu <tiu!” strig5 într-un glas colegii care stau în apropierea ei. Un
b5iat c5ruia i-ar pl5cea s5 repete acele cuvinte urâte, se anun15
manifestându-se vehement. În acest fel, elevul ar putea repeta cuvin-
tele feti1ei, gânde<te înv515torul, mie îmi e imposibil. B5iatul se ridi-
c5 în picioare. Dar v5zând chipul trist al înv515torului s5u, b5iatul,
întors <i el acuma cu totul spre interior, <opte<te: „Nici eu nu pot s5
le spun”.

70
Sintez

Re1inem observa1iile esen1iale pe care le-am f5cut, sub forma unei

scheme <i le ordon5m.
Clasa I Clasa a VI-a
Capul mare mic
imagina1ii reprezent5ri
doarme e treaz
Trunchiul rotunjor zvelt, mic
între1esut cu lumea via15 l5untric5
înconjur5toare proprie
doarme viseaz5
Membrele scurte lungi
raportate la mediul raportate la lumea
ambiant interioar5
treze dorm

Deosebirile din sferele capului, trunchiului <i membrelor pe care

le-am ar5tat la copilul de <apte ani, respectiv doisprezece ani, se g5-
sesc, fire<te, <i dac5 vom compara un copil de cinci ani cu unul de
paisprezece ani. Cu cât devine mai mare distan1a în timp de r5scru-
cea de la nou5 ani, cu atât mai clar iese în eviden15 <i contrastul de-
scris mai sus.

71
Copilul la r scrucea de la nou ani

„Mutarea în casa proprie”36

Compara1ia dintre copilul de <apte ani <i cel de doisprezece ani a

ar5tat c5 în perioada intermediar5 au loc muta1ii profunde atât în sfe-
ra sufletesc-spiritual5, cât <i în cea fizic5. Toate cele trei sisteme ale
fiin1ei umane tripartite sufer5 o metamorfoz5. S-ar putea spune, dup5
aceasta, c5 a avut loc „mutarea în propria cas5” a copilului. Se pune
îns5 întrebarea dac5 la baza acestei mut5ri se afl5 o legitate anume.
Rudolf Steiner a vorbit odat5 despre un râu37 ale c5rui ape dispar
într-un anumit loc, spre a reveni la suprafa15 în alt5 parte. Acesta e
fenomenul din natur5 cu care a comparat el procesele suflete<ti ce au
loc în om. Elementul sufletesc – a spus el – poate s5 dispar5 în l5un-
trul omului, spre a se ivi mai târziu sub o form5 metamorfozat5.
Dac5 privim din aceast5 perspectiv5 diferen1a dintre copilul de
<apte ani <i cel de doisprezece ani, putem constata c5, de pild5, însu-
<irile pe care elevul de clasa I le poseda în zona capului dispar,
ivindu-se, în schimb, la cel de 12 ani, în sfera membrelor. Copilul de
<apte ani are capul mare <i tr5ie<te, dormind, în lumea propriei sale
fantezii; membrele lungi ale copilului de 12 ani devin somnolente <i
sunt asociate cu propria sa lume. Avem o tr5ire asem5n5toare dac5
ne reprezent5m membrele copilului de <apte ani. Ele sunt scurte, se
afl5 într-o rela1ie plin5 de vioiciune cu lumea din jur <i sunt treze.
Dar <i aceste însu<iri dispar, ca s5 reapar5 mai târziu, în sfera capu-
lui, la copilul de 12 ani. Capul s5u e relativ mic, iar prin activitatea
sa neurosenzorial5 el dezvolt5 o rela1ie plin5 de via15 cu lumea în-
conjur5toare; spiritul e treaz în zona capului. În sfâr<it, g5sim aceast5
muta1ie <i în sistemul ritmic. Copilul nu mai vie1uie<te doar în lumea
din jurul s5u (imitare), ci ajunge acum s5 aib5 tr5iri proprii, pe care
poate s5 le opun5 în mod con<tient celor din jur.
În ce mod ia na<tere aceast5 schimbare? Nu presupune ea oare un
fel de „remodelare” l5untric5, la care trebuie c5 particip5 for1e de sus

72
<i for1e de jos? Aceast5 presupunere e confirmat5 de fenomenul care
se poate citi în procesele ritmice ale circula1iei sanguine <i ale respi-
ra1iei.
Mi<carea de sus în jos se exprim5 în faptul c5 respira1ie ia în st5-
pânire pl5mânii într-un mod mai puternic <i mai adânc. Acestei tre-
ceri – înrudite cu ritmul descendent – i se împotrive<te, venind de
jos, o alt5 mi<care, un ritm ascendent. Ea vine din sânge <i, cu cât
copilul se apropie mai mult de pubertate, tinde tot mai n5valnic s5 se
înal1e din sfera metabolismului.38
Pulsul <i respira1ia sunt împreun5 o important5 form5 de exprima-
re pentru omul aflat în acord cu sine însu<i. Omul se afl5 în armonie
atunci când la o respira1ie (inspir-expir) revin patru b5t5i ale pulsu-
lui.
Doctori1a Hadumoth Rötges, care lucreaz5 într-un cabinet <colar,
atrage aten1ia asupra faptului c5 în jurul vârstei de 9 ani „curba as-
cendent5 a pulsului <i curba descendent5 a respira1iei se întâlnesc”39
<i c5 ambele for1e ajung în echilibru, formând pentru scurt timp ra-
portul de 1:4. Aceasta înseamn5 c5 nu predomin5 nici pulsul, nici
respira1ia, ci amândou5 se afl5 în armonie. În acest moment al trece-
rii, „eul se cupleaz5 la metabilism”.12 Copilul se vie1uie<te pe sine
însu<i ca fiind desp5r1it de lume, ca opunându-i-se, ca eu.
„Mutarea în propria cas5” e impulsionat5 deci, pe c5ile respirato-
rii <i sanguine, de c5tre sistemul ritmic.
„Planul mut5rii” poate fi ilustrat cel mai bine cu ajutorul unei
schi1e, din care devin vizibile mi<c5rile ascendente <i cele descen-
dente.

73
Aici este deosebit de indicat5 o prezentare schematic5 a omului tri-
partit pe care a dat-o Rudolf Steiner.40 Figurile geometrice care stau
la baza desenului – raz5, secera lunii, cerc – se pot transforma una
într-alta prin diferite mi<c5ri. Deschizându-se la infinit, cercul poate
s5 se transforme în semilun5 <i apoi în raz5, iar prin „restrângere” el
poate reveni la forma de cerc, modelând curbura p5r1ii de mijloc
când din exterior, când din interior. Astfel, aceast5 figur5, dac5 o
punem în mi<care, atrage aten1ia asupra metamorfozelor care au loc
în sfera membrelor, trunchiului <i capului, respectiv: capului, trun-
chiului, membrelor, lucru care nu poate fi observat în fizic, dar e se-
sizabil în sfera sufletesc-spiritualului.
Exact în punctul de intersec1ie al acestei dezvolt5ri se afl5, la vâr-
sta de 9 ani, ceea ce Rudolf Steiner a desenat drept „trecere înspre
via15”. Dac5 vrem s5 în1elegem mai bine importan1a acestui punct de

74
intersec1ie sau de r5scruce din cel de al 9-lea an al vie1ii, trebuie s5
ne întreb5m mai întâi care e sensul acestei invers5ri dintre for1ele
capului <i for1ele membrelor.
Ce s-ar întâmpla cu omul în cre<tere dac5 spiritul din capul s5u ar
r5mâne cufundat în somn, dac5 impresiile sale ar fi mereu pline de
fantezie, iar percep1iile ar r5mâne mereu legate, prin imitare, de am-
bian1a sa? Devine imediat limpede c5 în acest caz ambian1a <i-ar pu-
ne mereu amprenta asupra lui. N-ar exista nici o posibilitate ca el s5
se separe de lume, s5 cugete asupra ei, <i ci atât mai pu1in s5 pun5 în
mi<care în l5untrul lui ni<te impulsuri ale gândirii. A<adar, e necesar
ca eul s5 se poat5 transpune în func1iile din regiunea capului. Prin
aceasta ia na<tere posibilitatea ca omul s5 formeze reprezent5ri în
mod independent de impresiile interioare sau exterioare.
Elev de clasa I Elev de clasa a VI-a

Dou5 asemenea figuri, care se opun una alteia, îl pot reprezenta pentru noi pe
copilul de 7 ani, respectiv pe cel de 12 ani. Urm5rim printr-o linie mi<carea ascen-
dent5, care merge, în sfera membrelor copilului de clasa I, pân5 spre zona capului
copilului de clasa a VI-a, <i ne reprezent5m printr-o a doua linie mi<carea descen-
dent5, ce coboar5 din zona capului copilului mic în sistemul membrelor elevului mai
mare. Modificarea din sistemul ritmic e ilustrat5 printr-un cerc. Impresiile copilului

75
de 7 ani, pe care le prime<te în principal din lumea înconjur5toare, sunt reprezentate
prin razele ce vin din exterior, iar sentimentele proprii pe care elevul mai mare le
aduce în întâmpinarea lumii, prin raze în sensul opus celor ce vin din afar5.

Ne mai putem întreba apoi ce urm5ri ar decurge pentru sistemul

metabolismului <i al membrelor dac5 membrele noastre <i-ar p5stra
mereu acest caracter de percep1ie treaz pe care-l au la copilul mic. În
acest caz, omul ar trebui s5 renun1e la încercarea de a modela dup5
voia sa lumea înconjur5toare. C5ci copilul î<i p5streaz5 for1ele crea-
toare în sfera propriei sale fantezii. Aceasta se epuizeaz5 în joc, iar
copilul nu posed5 puterea de a îndrepta acest curent al fanteziei într-
o asemenea m5sur5 înspre exterior – spre obiect -, cum îl vedem f5-
când pe sculptor. Eul trebuie s5 se poat5 „cupla” <i la impulsurile
noastre de voin15.
G5sim ceva similar <i în regiunea sistemului median. Dac5 adultul
ar tr5i exclusiv în sentimentele lumii înconjur5toare, atunci el ar fi
neputincios, în prada influen1elor simpatiei <i antipatiei. =i-ar pierde
echilibrul sufletesc, pe care <i-l realizeaz5 tocmai datorit5 faptului c5
se poate vie1ui pe sine însu<i în efectele simpatiei <i antipatiei. prin
aceasta, el desc5tu<eaz5 din vraj5 ac1iunea direct5 a elementului sim-
patie-antipatie, fiindc5 îl înal15 în sfera percep1iei. Dar <i acest lucru
e posibil numai prin ac1iunea eului, care este modelat prin activitatea
de percep1ie în sfera sim1irii.
Vedem astfel în toate cele trei domenii c5 pân5 la vârsta de 9 ani
domin5 influen1ele exercitate de lumea înconjur5toare. Apoi, prin
faptul c5 seac5 facultatea imit5rii, se încheie o întreag5 perioad5 a
vie1ii. Intr5 în ac1iune un nou impuls. Sinea, ca individualitate nepie-
ritoare, intervine în via1a trupului prin remodelare. Intrarea eului,
fiindc5 are loc într-o perioad5 de trecere, se produce deci într-o faz5
de echilibru labil. De acest fapt sunt legate dificult51ile deosebite ale
trecerii de la 9 ani <i ele pot fi un motiv important pentru ca la aceas-
t5 vârst5 s5 înceap5, în <colile tradi1ionale, repeten1iile.
Acest proces e comparabil cu o na<tere. C5ci la fel cum prin na<-
tere copilul se desprinde din punct de vedere fizic de corporalitatea
mamei, tot astfel acum se elibereaz5 din punct de vedere sufletesc de
ambian1a sa, în care a tr5it în lucruri, imitându-le. =i de ast5 dat5 ce-
ea ce s-a n5scut are nevoie de ocrotirea <i iubirea educatorilor.

76
 În ce fel vie1uie<te copilul aceast5 trecere? În privirea sa e ceva
trist, mersul e mai greoi decât înainte, copilul a devenit sensibil. El
î<i d5 seama c5 lumea din jur, de obicei atât de familiar5, i-a devenit
str5in5. Din timp în timp ar vrea s5 se retrag5 cu totul. Îi pare enig-
matic faptul c5 acuma, dintr-o dat5, e desp5r1it de lume, c5 tat5l,
mama <i prietenii s5i se afl5 în afara cercului s5u îngust. Dore<te s5
se întoarc5 în trecut, s5 fie iar5<i în1eles, s5 i se d5ruiasc5 iubire. Dar
s-a furi<at ceva enigmatic, ce împiedic5 realizarea acestui lucru.
În sânul acestei singur5t51i, în copil prind s5 se mi<te sentimente
dintre cele mai ginga<e <i nimic n-ar trebui s5-l deranjeze acum, nici
curiozitate, nici agita1ie. În aceast5 singur5tate el se g5se<te pe sine,
simte c5 poart5 în l5untrul lui un eu <i c5, pornind de la acest eu, va
p5<i în via1a sa.
E foarte important5 dispozi1ia în care adul1ii îl înso1esc pe copil
de-a lungul acestei faze dificile din via1a sa. O dispozi1ie tem5toare,
resemnarea omului modern sau superficialitatea ce domne<te, în ma-
rile ora<e pun greut51i extraordinar de mari în calea acestui proces.
Dac5 îns5 în preajma copilului se întâmpl5 multe lucruri d5t5toare de
bucurie, voio<ie, <i dac5 el vede cum cei mari fac fa15 unor situa1ii
grele ale destinului, atunci <i asupra lui trece scânteia accept5rii
eului. Aceste împrejur5ri pot acea o influen15 hot5râtoare asupra în-
tregii vie1i. Adeseori, aici se decide asupra faptului c5 copilul se va
dezvolta în sensul unei personalit51i cu eul puternic sau cu eul slab.41

Cum ajut planul didactic?

Toate îndrum5rile date de Rudolf Steiner în planul didactic al

<colii Waldorf în ceea ce prive<te clasa a III-a au misiunea de a-i
forma copilului un înveli<, spre a putea s5-<i primeasc5 eul. E prev5-
zut5, de pild5, epoca de construire a caselor. Se înal15 zidurile, de-
asupra se construie<te acoperi<ul, lumea exterioar5 e izolat5. În
aceast5 activitate, copilul vie1uie<te procesul de formare a propriului
s5u spa1iu interior <i tocmai aceast5 tr5ire e ceea ce copilul caut5 de
fapt. El g5se<te calea ce duce la sine însu<i. La aceast5 vârst5, copilul
face cuno<tin15 <i cu munca agricultorului. El ar5 p5mântul <i seam5-

77
n5. =i în acest timp vie1uie<te, ca într-o imagine, urm5torul lucru:
„La fel cum se dezvolt5 germenele, a<a iese la iveal5 <i eul meu, care
e s5dit în sufletul meu”.
La orele de limb5 matern5, care în <colile Waldorf se fac într-un
mod special, copilul înva15 treptat, cu ajutorul unor poezii, în ce fel
se poate strecura cu eul s5u în sunetele vorbirii, spre a scoate din ele,
din germenii vorbirii, ni<te imagini. Dac5 acest lucru reu<e<te, el
simte c5 produce cu totul din sine însu<i exprimarea verbal5. (Impor-
tan1a materialului de povestit e descris5 în capitolul „Dragi p5rin1i”).
La orele de muzic5, pân5 la 9 ani copilul tr5ie<te mai ales în pen-
tatonic5, în care nu exist5 tonic5 <i semitonuri. Acum îns5 copilul e
condus spre ter1a mare <i ter1a mic5. El simte, plin de bucurie, în toa-
t5 fiin1a sa, în tonalit51ile majore <i în cele minore, ie<irea <i intrarea
ca fiind mi<carea pe care o face eul s5u.
Dat fiind faptul c5 la 9 ani copilul ajunge la maturizarea respira1i-
ei, pentru formarea respira1iei e deosebit de potrivit flautul sopran.
de-abia când, pe la 12 ani, maturizarea respira1iei e un proces înche-
iat, pot fi alese alte instrumente de suflat, care cer o respira1ie mai
profund5 <i mai lung5, a<a cum e cazul la flautul transvers, oboi, cla-
rinet sau fagot. Dac5 la 9 ani se recomand5 flautul de lemn, la 12 ani
e mai potrivit un instrument de coarde, cu ajutorul c5ruia copilul î<i
poate aprofunda în mod esen1ial facult51ile. Neastâmp5rul membrelor
poate fi educat <i biruit prin mânuirea arcu<ului. Pentru amândou5
momentele de criz5 – la 9 <i la 12 ani -, muzica este o terapie deose-
bit de potrivit5.
Ajutorul pe care planul didactic dat de Rudolf îl ofer5 pentru cri-
za de la 9 ani nu se limiteaz5 la predarea materiilor de clasa a III-a.
Se dovede<te, mai degrab5, c5 planul didactic <i metodica dau curs
legii invers5rii, de-a lungul tuturor treptelor de vârst5, de la clasa I
pân5 la clasa a VI-a. Dezvoltarea corporal5 e parcurs5 <i de sufletesc-
spiritualul copilului. O descriere detailat5, aici, ne-ar duce prea de-
parte, dar în linii mari, o privire aruncat5 în acela<i timp asupra pla-
nurilor didactice de la clasa I <i clasa a VI-a va face s5 devin5 vizibil
foarte clar principiul invers5rii.
Spre deosebire de metoda care domin5 în epoca actual5 – în capul
care înc5 doarme e „turnat5 cu pâlnii” cantitatea de cuno<tin1e pres-

78
cris5 -, în Waldorf înva15 nu capul, ci membrele: picioarele, bra1ele,
mâinile, degetele. Copiii sar, p5<esc, bat din palme pe <irurile de
numere, sau le spun pe de rost cu ajutorul unor jocuri pe degete amu-
zante. De socotit au grij5 degetele. Ele înva15, de asemenea, s5 trico-
teze, aceast5 deprindere nefiind rezervat5 doar mâinilor de fat5. Un
rol deosebit îl joac5 euritmia, prin care copilul face pa<i spre marele
t5râm al sunetelor vorbirii. Lui i se d5 posibilitatea s5 fie, de pild5,
un val împreun5 cu sunetul W, un brusc cu sunetul B, o roat5 ce se
rostogole<te cu sunetul R sau cu L-ul cel curg5tor poate s5 se trans-
forme într-un izvor.
Dar ce devin toate aceste activit51i, pe care copiii mici le îndepli-
nesc cu atâta pl5cere, atunci când ei ajung în clasa a VI-a? Ce se în-
tâmpl5 cu ceea ce mâinile au perceput <i în1eles cândva? În clasa a
VI-a începe predarea <tiin1elor naturii.42 Copilul înva15 s5 fac5 ob-
serva1ii <i s5 reflecteze asupra lor. Gândirea trebuie s5 fie activ5 <i
treaz5, dac5 e s5 se ajung5 la o percep1ie, reprezentare <i în1elegere*3
adev5rate. – Activit51ile efectuate acum în sfera neurosenzorial5 au
fost exersate mai întâi de c5tre membre: a apuca, a a<eza, a lua. Polu-
lui neurosenzorial i se solicit5 acum ceea ce au înv51at cândva, mai
întâi, membrele.
Am mers acum pe calea ce duce de la membrele treze ale elevilor
mici la capul treaz al celor mari. Putem face acela<i lucru cu c5p<oa-
rele cufundate în visare ale celor mici, care sunt înrudite cu membre-
le cufundate în visare, în somn, ale <colarilor mai mari.
Spiritului din cap, cufundat în somn, îi sunt murmurate drept vis
ce duce la trezire, pove<tile cele pline de tâlc <i în1elepciune.
În copil iau na<tere imagini interioare, lumea fanteziei sale e sti-
mulat5, ea devine plin5 de culoare, vast5 <i profund5. Pare c5 impre-
siile artistice pe care copilul le-a primit în acest mod dispar într-un
abis l5untric. Dar ce devin ele atunci când copilul a împlinit 12 ani?
Ceea ce copilul a primit în sine ca în vis, în mod aparent pasiv, p5-
<e<te acum în mod activ spre afar5, ajunge în sfera membrelor. mem-
brele sunt organele voin1ei, prin care omul intervine în lumea
înconjur5toare, modelând-o.

3
În original: Wahr-nehmen, Vor-stellen, Be-greifen; wahr=adev5rat, nehmen=a lua;
vor=în fa15, stellen= a pune; greifen=a prinde, a apuca (n.tr.)

79
 Elevul de clasa a VI-a poate s5 scoat5 acuma din acest tezaur ar-
tistic, format prin ascultarea <i povestirea basmelor, comori nepre1ui-
te. Imaginile l5untrice devin acum „activitate de pl5smuire”*4, <i
anume de pl5smuire a tot ceea ce copilul de 12 ani face cu mâinile
sale. Planul didactic îi ofer5 aici multiple posibilit51i: în orele de ac-
tivit51i me<te<ug5re<ti, de gr5din5rit, de gimnastic5 sau de euritmie
sunt solicitate într-un mod deosebit for1ele d5t5toare de form5 ale
membrelor. Acuma ele trebuie puse în lucrare, pentru ca s5 nu piar5
„sem5n5tura” pe care spiritul ce doarme în cap a primit-o cândva în
sine drept dinainte de trezire.
Ar trebui s5 ne gândim la aceast5 metamorfoz5 din cadrul dezvol-
t5rii copilului, atunci când auzim de atâtea ori deplângându-se faptul
c5 acuma for1ele creatoare ale elevilor au secat. dac5 în locul imagi-
nilor pline de fantezie ale basmelor i se ofer5 capului numai con1inu-
turi de reprezentare intelectuale, atunci lui i se r5pesc for1ele
creatoare.43 Pe de alt5 parte, lui i se refuz5 trezirea real5, dac5 în tim-
pul când era mic a fost nevoit s5-<i 1in5 membrele mult timp în stare
de repaos, prin faptul c5 a stat mult pe scaun sau a f5cut c5l5torii
lungi cu automobilul.
Putem urm5ri <i în sfera median5 cum copilul mic se desprinde
acuma de senza1iile care uneau întru totul cu mediul înconjur5tor <i
cum el ajunge acum la ni<te impresii care nu sunt doar subiective, ci
au <i un caracter de cunoa<tere obiectiv. Acest lucru poate fi ilustrat
cel mai bine printr-un exemplu dat de Rudolf Steiner însu<i.
În Totuquay, el a povestit în fa1a unor înv515tori englezi „Poves-
tea viorelei”43, o viorea care se temea de cerul mare <i albastru, c5
are s-o bat5 odat5, a<a cum îi spusese câinele cel r5u. Dar într-o alt5
zi, un mielu1 a mângâiat-o spunându-i: „Cerul e de atâtea ori mai al-
bastru decât e<ti tu cu f5ptura ta cea mic5, fiindc5 el are de atâtea ori
mai mult5 iubire decât po1i tu avea cu f5ptura ta cea mic5”. =i atunci
mica viorea s-a sim1it ocrotit5 de marea viorea a cerului.
Cum se metamorfozeaz5 senza1iile copilului de <apte opt ani
atunci când el a împlinit 12 sau 13 ani <i cuget5 la con1inuturile aces-
tei istorioare simple?

4
În original: Bilden = a forma, a pl5smui; Bild = imagine (n. tr.)

80
 Copilul poate sesiza conexiunile cu ajutorul gândirii: „iat5, aceas-
t5 mare viorea a cerului, Dumnezeul-Viorea, el e albastru de tot, în
toate întinderile sale. Acum imagineaz5-1i o mic5 bucat5 t5iat5 din
aceasta, asta e vioreaua cea mic5. A<a c5 Dumnezeu e la fel de mare
ca oceanul cosmic. Sufletul t5u e o pic5tur5 din Dumnezeu. dar la fel
cum apa m5rii, când formeaz5 un strop, e la fel ca <i marea cea mare,
<i sufletul t5u e ceea ce este Dumnezeul cel mare, numai c5 e doar o
pic5tur5 mic5”.43 Acest exemplu arat5 în mod deosebit de frumos
cum predarea nu are voie s5 con1in5 nimic strict delimitat, cum nu e
voie s5-i d5m niciodat5 cu de-a sila copilului reprezent5ri gata contu-
rate, care au capacitatea de a se transforma, ci c5 trebuie s5 pred5m
în a<a fel încât totul s5 r5mân5 viu <i s5 poat5 astfel cre<te odat5 cu
copilul, <i în cadrul invers5rii de la nou5 ani.

Perturb ri ale gândirii, sim irii i voin ei

Date fiind condi1iile de via15 actuale, azi exist5 foarte rar copii ca-
re s5 treac5 pragul vârstei de 9 ani f5r5 probleme. De cele mai multe
ori copiii acuz5 o senza1ie de presiune în cap sau dureri abdominale,
ame1eal5, palpita1ii cardiace sau tulbur5ri respiratorii.
Rudolf Steiner atrage aten1ia în mod accentuat asupra acestor di-
ficult51i. Dac5 nu se asigur5 dezvoltarea uman5 s5n5toas5 „atunci, în
orice caz, pentru tot restul vie1ii de la aceste lucruri nes5n5toase r5-
mân tot felul de predispozi1ii maladive”. În continuare: „Printre fe-
nomenele care înso1esc ceea ce mai târziu – s5 zicem – iese la iveal5
în modul cel mai str5lucit sub forma anemiei, se num5r5 toate aceste
simptome: oboseal5, letargie, tulbur5ri în ceea ce prive<te adormirea
<i trezirea”. Odat5 cu observa1ia c5 la majoritatea copiilor aceste
simptome apar în perioada dintre schimbarea din1ilor <i pubertate, cu
punctul culminant situat între nou5 <i zece ani”, Rudolf Steiner a dat
indica1ii despre felul cum medicul poate s5-l ajute pe copil cu diferite
medicamente. „La fiecare om, dac5 nu e f5cut tocmai din sângele
robust al 15ranului, trebuie s5 se ia seama la aceste lucruri”.44 Fiindc5
dac5 aceste dificult51i care se manifest5 sub forma de simptome cor-
porale în podul cefalic, în sistemul ritmic <i în sistemul metabolic, nu

81
sunt recunoscute în mod just <i luate în considerare în munca peda-
gogic5, mai târziu în via15 din acestea se pot dezvolta tulbur5ri în
sfera gândirii, a sim1irii <i a voin1ei.45
Povestea cu „Alb5 ca Z5pada” ne arat5 sub forma unei imagini
minunate cum cele trei sisteme ale fiin1ei umane sunt otr5vite de c5-
tre intelect, personificat prin regina cea rea. Am putea spune astfel,
sub o form5 u<or modificat5: „Oglind5, oglinjoar5, cine e cea mai
frumoas5 (adic5 premianta) din 1ar5?” Tendin1a de a „strânge curea-
ua, prin constrângerea de a realiza performan1e” apas5 asupra respi-
ra1iei; presiunea exercitat5 de notele <colare duce, ca un pieptene
otr5vit, la tot felul de tulbur5ri în sfera sistemului nervos, iar repeten-
1ia din <colile tradi1ionale, care alimenteaz5 ca un m5r otr5vit com-
plexele de inferioritate, ac1ioneaz5 paralizant o via15 întreag5 asupra
voin1ei.46
O munc5 educativ5 care se ocup5 de dezvoltarea copilului are ne-
voie de sprijinul casei p5rinte<ti. Toate impresiile f5r5 suflet, în pri-
mul rând acelea care provin din lumea tehnicii, în aceast5 faz5 de
r5scruce sunt deosebit de d5un5toare. oare noi <tim întotdeauna foar-
te clar ce efecte au asupra copiilor televizorul, radioul, magneto-
/casetofonul <i c5l5toriile lungi cu automobilul? O supraînc5rcare cu
teme pentru acas5 poate d5una nu doar sferei capului, ci <i digestiei,
care e <i ea afectat5 de aceast5 trecere specific5 vârstei. E foarte im-
portant ca în aceast5 perioad5 de r5scruce temele pentru acas5 s5 fie
reduse foarte mult; pe lâng5 aceasta, mai e important ca acum copilul
s5 primeasc5 de mâncare lucruri pe care le poate, într-adev5r, digera.
E total gre<it s5-l silim pe copil s5 m5nânce, dar se indic5 s5-i d5m în
por1ii mici, repartizate pe tot parcursul zilei, lucruri pe care le poate
digera u<or. Tulbur5ri în sistemul ritmic: ame1eli, palpita1ii, dificul-
t51i în ceea ce prive<te respira1ia, atrag aten1ia asupra faptului c5 la
aceast5 vârst5 copilul are nevoie de mult mai mult5 dragoste ca de
obicei, pentru ca eul s5 se poat5 integra în mod just fiin1ei sale. Ade-
seori se întâmpl5 c5 vine la noi cu un pretext oarecare, spunând, de
pild5, c5 nu poate s5 fac5 singur un lucru sau altul, dar în fond el
„caut5 cuvântul plin de c5ldur5 cordial-sufleteasc5”.41
Misiunea adultului devine cu atât mai grea, cu cât în aceast5 pe-
rioad5 copiii îi privesc pe educatorii lor în mod foarte critic. Ei tato-

82
neaz5, cu un fel de clarvedere, orice sl5biciune. De aceea, educatorul
trebuie s5 se str5duiasc5 a se transpune într-un raport con<tient cu
acele for1e care-l conduc dincolo de limitele înguste ale spiritului s5u
personal.46

83
Încarnarea eului

Ce impulsuri îl ajut5 pe copil în mod deosebit, în dificila lui situa-

1ie? Cum poate el dobândi for1a prin care s5 ajung5 în situa1ia de a se
putea dezvolta din nou în mod unitar? Vom atrage aten1ia aici asupra
a trei motive picturale care se pot dezv5lui vie1ii religioase a copilu-
lui, mai ales dac5 noi îl înso1im pe copil în mod corespunz5tor în
gândurile <i sim15mintele noastre.
Prin faptul c5 se separ5 de lume, copilul vie1uie<te sfera propriu-
lui s5u eu, dar aici dormiteaz5 o experien15 situat5 <i mai adânc: sen-
timentul care-i spune c5 eul s5u e nepieritor. Dac5 i se poveste<te
istoria Crea1iunii, a<a cum apare ea în Biblie, copilul va sim1i con-
firmat acest sentiment, c5 Dumnezeu l-a creat pe om. Dac5 el cuget5
la aceast5 origine divin5 a sa, în eul p5mântesc se poate aprinde ceva
divin.
Pe un capitel romantic e înf51i<at motivul din Genez5. Dumnezeu-
Tat5l îi insufl5 omului suflerea sa vie. Suflarea ce se revars5 din gura
lui Dumnezeu-Tat5l are forma unei tulpini cu frunze care se mi<c5
spre Adam. Partea cu frunzele se afl5 deja în om, partea cu r5d5cinile
e înc5 în Dumnezeu. Aceast5 plant5 coboar5 în om în sens inversat.
Reprezent5rile în imagini despre o plant5 care cre<te în om, d5 r5d5-
cini, frunze, flori, ne sunt transmise prin tradi1ie din vremuri str5-
vechi. E vorba de imaginea unei plante pe care omul o poart5 în sine,
dar nu crescând în sus, ca în natur5, ci ca o forma1iune ce cre<te de
sus în jos. Aceast5 plant5 î<i formeaz5 partea dur5 a r5d5cinilor în
scheletul osos al capului, acolo unde omul î<i are r5d5cinile în via1a
de gândire, apoi dezvolt5 frunzele, prin care respir5, în regiunea pl5-
mânilor, iar prin flori <i prin receptacolul din care se dezvolt5 fructe-
le, arat5 în jos.48 Reprezentarea acestei plante inversate devine
inteligibil5 pe fundalul invers5rii for1elor de via15 care are loc la 9
ani. Copilul care nu are prilejul de a-<i face gânduri în leg5tur5 cu
aceasta, simte totu<i în mod incon<tient c5 în via1a sa coboar5 ceva
care prive<te întreaga sa existen15 individual5.

84
 Nu sunt rare cazurile în care la aceast5 vârst5 î<i întreab5 tat5l <i
mama dac5 ei sunt p5rin1ii lor adev5ra1i. Aceast5 întrebare î<i are
cauza în faptul c5 acuma copilul se vie1uie<te pe sine în mod foarte
puternic drept o fiin15 individual5, care nu a intrat în lume doar pe
calea eredit51ii (ca exemplar al speciei).49 Înd5r5tul întreb5rii puse de
copil se ascunde cu totul alt5 problem5 – aceea a originii sale spiritu-
ale, <i copilul nu caut5 r5spunsul în planul exterior, ci pe t5râmul
religiei. Modul în care aceste gânduri îi pot fi prezentate sub o form5
imaginativ5 apare mai jos, în istorioara „Cop5celul cel puternic”.
Un alt motiv care-l poate preg5ti foarte bine pe copil în vederea
trecerii de la 9 ani e con1inut în legenda lui Cristophorus. Ophorus,
uria<ul, vrea s5-<i pun5 for1a în slujba celui mai mare dintre st5pâni.
El îi sluje<te la început unui rege puternic, care îns5 se teme de dia-
vol, apoi îi sluje<te diavolului, care îns5 se teme de cruce <i fuge.
Urmând sfatul unui sihastru, Ophorus începe s5-i transporte pe oa-
meni peste un râu, ca s5-i slujeasc5 lui Christos prin aceea c5-i ajut5
pe semeni. O dat5, în timpul nop1ii, el trebuie s5 transporte un copil,
a c5rui greutate imens5 îl face s5 se scufunde sub valuri. E copilul
Christos, care-l boteaz5 cu numele de Christ-Ophorus. Îi spune s5-<i
s5deasc5 în p5mânt toiagul cu ajutorul c5ruia trecea prin ap5. Acest
toiag d5 frunze <i flori în momentul când, a doua zi diminea1a, oame-
nii îl g5sesc pe Christophorus mort în coliba lui.50
În aceast5 legend5 e con1inut un motiv extraordinar. El înf51i<eaz5
o for15 de via15 – ilustrat5 prin toiagul înflorit – care ac1ioneaz5 din-
colo de pragul mor1ii. Aceast5 imagine ne arat5 c5 Cristophorus a
g5sit, trecând prin moarte, drumul spre Christos. O asemenea legen-
d5 – ea face parte din materialele ce trebuie povestite în clasa a II-a –
îl poate preg5ti foarte bine pe copilul de 8 ani pentru trecerea de la 9
ani.
În cel de-al 9-lea an de via15, copilul întâlne<te, în vie1uirea eului,
sâmburele fiin1ial nepieritor al fiin1ei sale. Acuma el e în stare s5
în1eleag5 faptul c5 omul e muritor. Se întâmpl5 adeseori c5 la aceast5
vârst5 ei v5d pentru prima dat5 în mod con<tient un cadavru. Amân-
dou5 – atât imortalitatea, cât <i mortalitatea – pot tr5i în copil, totu<i
el nu e în stare s5 separe bine între ele aceste dou5 t5râmuri diferite.
E extraordinar de important pentru întreaga via15 ca, prin ascultarea

85
legendei lui Christophorus, de pild5, copilul s5 poat5 avea tr5irea
faptului c5 în moarte prinde s5 lumineze ceva viu.
Un alt motiv al vie1ii devine inteligibil dac5 reflect5m la o afirma-
1ie f5cut5 de Rudolf Steiner, c5 pân5 la 9 ani arta îi sluje<te copilului,
dar pe urm5 copilul ar trebui s5 devin5 un slujitor al artei.51 Aceast5
inversare cuprinde eliberarea unor for1e creatoare, care înainte lucrau
în mod incon<tient la construirea trupului <i de-acuma încep, lent <i
treptat, s5 poat5 fi mânuite din eu. El se adreseaz5 sâmburelui creator
din om, care prin art5 e în m5sur5 s5 fac5 în a<a fel încât în materie
s5 se reveleze ceva spiritual. De aceea, în pedagogia Waldorf ele-
mentul artistic are o importan15 central5.
Astfel, exist5 trei motive pe care copilul de aceast5 vârst5 le poate
primi în l5untrul s5u: originea divin5, aprinderea a ceva viu în moarte
<i sfera artei. Aceste motive se pot transforma în trei impulsuri, care-
l unesc pe copilul în criz5, devenit apatrid, cu lumea Tat5lui, a Fiului
<i a Sf. Spirit (Duh). Toate acestea se petrec în regiunile cufundate în
somn ale sufletului unui asemenea copil. Mai târziu în via15 indivi-
dualitatea poate s5-<i aduc5 tot mai mult în con<tien15 aceste trei im-
pulsuri ale c5ror premise au fost create în jurul vârstei de 9 ani.

86
 ASPECTE ANTROPOLOGICE ALE TRECERII
PRAGULUI CELUI DE AL 9-LEA AN DE VIAM

Puncte de vedere ale medicului &colar

R5scrucea dintre anul al nou5lea <i cel de-al zecelea a vie1ii se

exprim5 <i în simptome corporale. La aceast5 vârst5, inima î<i m5re<-
te în mod brusc capacitatea de a primi în ea sângele.33,45 A<adar, acel
organ care ocup5 un loc central printre celelalte organe î<i intensific5
performan1a exact în momentul în care entitatea central5 din copil –
eul s5u – trece printr-o cotitur5 de importan15 decisiv5 a dezvolt5rii
sale. Dar faptul c5 acest punct de r5scruce are caracter de criz5 se
reveleaz5 în alt proces material – în comportamentul glucozei din
sânge.
Vie1uirea î<i are baza corporal5 în procentul de glucoz5 din sânge,
care e influen1at de surplusul de zah5r adus din exterior. Noi <tim cu
to1ii c5 putem dep5<i anumite st5ri de sl5biciune care stânjenesc sen-
timentul eului dac5 mânc5m o buc51ic5 de zah5r cubic, un fruct dulce
sau altceva cu gust dulce. (Bineîn1eles c5, pe de alt5 parte, consumul
exagerat de zah5r poate avea consecin1e nefavorabile).
Con1inutul de zah5r cre<te în permanen15 în cursul copil5riei, în
mod corespunz5tor cu procesul de încarnare din ce în ce mai accen-
tuat al eului copilului. Aceast5 linie ascendent5 prezint5 exact la no-
u5 ani – în mod temporar – o curb5 descendent5.33, 45 Avem aici
reversul material al delicatei tr5iri a eului, care are nevoie de spriji-
nul adultului <i de m5surile sale educative. Sl5biciunea, singur5tatea
<i p5r5sirea pe care le simte copilul de nou5 ani se exprim5, prin co-
borârea temporar5 a procentului de zah5r din sânge, <i printr-un pro-
ces material.
Simptomele a<a-numitei „boli a <colarit51ii”, care pot s5 apar5 pe
tot parcursul celei de a doua perioade, culmineaz5 în jurul vârstei de

87
nou5 ani. Copiii se plâng c5 au dureri de cap sau în tot trupul, de gre-
1uri, vom5, palpita1ii, tulbur5ri ale respira1iei (spun c5-i „trage” ceva
când respir5), ame1eli, senza1ie de sl5biciune. Uneori apar <i st5ri
febrile de scurt5 durat5. Mama remarc5 faptul c5 copilul arat5 r5u, e
palid, are ochii încerc5na1i. Ea relateaz5 despre lisa poftei de mânca-
re, nervozitate, oboseal5 <i tulbur5ri în ceea ce prive<te somnul. Înv5-
15torul observ5 c5 copilul obose<te repede <i c5 i-a sl5bit capacitatea
de concentrare. Aceste simptome sunt cuprinse <i sub numele de
„sindrom periodic”, din cauz5 c5 au un caracter oscilant <i alterneaz5
între ele. Niciodat5 nu apar toate simptomele în acela<i timp. Unul <i
acela<i copil care a fost chinuit o perioad5 de dureri de cap, se va
plânge apoi poate, de dureri abdominale. Adeseori simptomele dispar
foarte repede. Se întâmpl5 ca medicul s5 fie chemat la un copil cu
febr5 mare, la care, în prim5 instan15, nu se poate constata nimic. A
doua zi, când se intereseaz5 cum îi merge copilului, poate afla c5
acesta s-a dus deja iar5<i la <coal5.
Cu toate c5 simptomele au un caracter fugitiv, se recomand5 mul-
t5 pruden15. Simptomele abdominale pot s5 indice în multe cazuri
existen1a unei apendicite, mai ales c5 tocmai în cea de a doua perioa-
d5 de <apte ani apendicita apare cu maximum de frecven15. În dosul
acestor simptome se mai pot ascunde <i alte boli grave (ulcer gastric,
maladia Crohn), astfel încât, mai ales în cazul simptomelor abdomi-
nale, nu e bine s5 a<tept5m prea mult pân5 s5 cerem sfatul medicului.
Vârsta <colar5 este de fapt vârsta cea mai s5n5toas5 din întreaga
via15 a omului. fenomenele caracteristice bolii <colarit51ii sunt cauza-
te aproape întotdeauna de factori exteriori. Ele pot fi declan<ate, de
pild5, de o familie dezorganizat5 (broken home) sau de supraînc5rca-
rea nes5n5toas5 cu activit51i <colare (presiuni exercitate ca s5 reali-
zeze performan1e). În mod frecvent, în dosul lor se afl5 o avalan<5 de
impresii senzoriale ce se n5pustesc asupra copilului, mai ales în
drumul spre <coal5 (circula1ia rutier5, vitrinele magazinelor, reclame-
le luminoase), dar <i prin televizor, cinematograf, radio. În multe ca-
zuri, aici joac5 un rol <i alimenta1ia, în majoritatea cazurilor fiind
vorba mai mult de o supraalimenta1ie, decât de o subnutri1ie. Mesele
trebuie s5 fie luate în mod regulat <i s5 nu apar5 deregl5ri ale ritmuri-
lor lor prin faptul c5 i se d5 voie copilului s5 m5nânce între mese,

88
când are chef; trebuie evitate, pe cât posibil, substan1ele aromatice
artificiale <i coloran1ii sintetici.
Motivul propriu-zis pentru care <colarul reac1ioneaz5 în modul
descris la asemenea împov5r5ri exterioare, care, într-un fel, ne afec-
teaz5 pe to1i (stresul) nu e cunoscut de <tiin15. Ea nu cunoa<te boala
<colarit51ii. Se presupune îns5, <i pe bun5 dreptate, c5 la baza tuturor
acestor fenomene, oricât de diferite ar fi unul de cel5lalt, se afl5 o
cauz5 comun5. Aceast5 cauz5 comun5 este situa1ia labil5 a <colaru-
lui, care, în jurul perioadei critice de nou5 ani, devine acut5.
La fel cum, în aceast5 perioad5, copilul are nevoie de sprijinul
adul1ilor <i de m5surile lor educative, tot astfel, acest ajutor poate fi
acordat sub form5 material5, ca medicament. Rudolf Steiner a indicat
fierul – administrat sub diferite forme – pentru tratarea perturb5rilor
ce survin în s5n5tatea <colarului.45 În cazul durerilor abdominale e
indicat carbonatul de fier, pe când la tulbur5rile cardiace <i circulato-
rii se recomand5 clorura feric5, în cazul problemelor legate de respi-
ra1ie se folose<te fierul sub form5 de citrat; în sfâr<it, fierul în stare
pur5 ofer5 un remediu eficient pentru combaterea durerilor de cap
cauzate de stresul <colar. Prin acest tratament pe baz5 de fier, noi
urm5rim cursul naturii, fiindc5 deja dezvoltarea natural5 îi furnizeaz5
copilului de la an la an o doz5 tot mai mare de fier. Procentul de fier
din sânge cre<te în permanen15 pân5 la pubertate. Pentru un copil cu
„sânge de 15ran robust”,12 care cre<te în condi1ii adecvate întru-totul
evolu1iei sale – lucru care în zilele noastre nu se mai poate întâmpla
aproape deloc nici m5car la copiii de la 1ar5 -, acest tratament cu fier
administrat de natur5 e suficient. În multe cazuri îns5 sunt necesare
doze suplimentare, care, la diferite forme sub care apare boala <cola-
rit51ii, s-au dovedit a fi eficiente. pe firul conduc5tor al fierului, eul
copilului înainteaz5 cu pa<i siguri de-a lungul fazei critice a celui de
al nou5lea an de via15.

Dr. med. Walter Holtzapfel

89
 ANEX

Cop celul cel puternic

A fost o raz5 de soare, <i ea a c5zut pe o floare trandafirie <i acolo

s-a pref5cut într-o mic5 s5mân15. Vântul a luat cu el sus c5tre cer s5-
mân1a cea mic5 <i a zburat cu ea peste o pr5pastie adânc5. În pr5pas-
tie era întuneric <i rece, pere1ii erau de piatr5. =i atunci, micu1ei
semin1e i s-a f5cut team5 c5 s-ar putea s5 cad5 în pr5pastie, dar vân-
tul a dus-o mai departe <i ea a zburat pe deasupra unui lac mare. La-
cul era albastru <i adânc <i întins, iar micu1a s5mân15 se temea tare c5
o s5 cad5 în lac, dar vântul o duse mai departe <i zbur5 cu ea pe de-
asupra unui foc de paie uria< aprins pe câmp. Se tot învârti prin fu-
mul gros, ar<i1a deveni tot mai mare <i ea nu mai putu s5 vad5 nimic.
=i iar5<i i s-a f5cut fric5, gândindu-se c5 aici are s5-i fie sfâr<itul. În
cele din urm5, vântul o l5s5 s5 cad5 într-o p5dure, <i ea adormi acolo.
Când se trezi, devenise deja un cop5cel tân5r <i frumos, o zad5.
Avea r5d5cinile bine înfipte în p5mânt, încât vântul nu-i mai putea
d5una <i î<i întindea crengile spre Soare, astfel încât primea de la el
mult5 putere. Pân5 la urm5, <i acest copac a f5cut cândva ni<te flori
mici, trandafirii, iar razele de soare au venit la el <i a legat rod, f5-
când semin1e. Atunci <i-a adus aminte c5 fusese el însu<i cândva o
raz5 de soare, apoi o s5mân15 <i cum se temuse foarte tare de pr5pas-
tia cea adânc5, de lacul cel mare <i de foc. Acum, când avea r5d5cini-
le a<a de bine înfipte, nu-i mai era team5. Era deja atât de mare <i de
în1elept <i atunci a în1eles dintr-o dat5 c5 P5mântul e trupul lui Dum-
nezeu, apa e sângele lui Dumnezeu, vântul respira1ia lui Dumnezeu <i
c5 el însu<i fusese trimis de Dumnezeu, sub forma unei micu1e raze
de Soare. =i astfel, a <tiut c5 toate se întâmplau cu voia lui Dumne-
zeu <i c5 nu i se putea întâmpla nici un r5u, dac5 Dumnezeu nu voia

90
aceasta. A<a a crescut copacul nostru <i s-a f5cut mare <i puternic <i
nici o furtun5 nu putea s5-i fac5 vreun r5u.

91
Jum tate de nod lunar

Acea „trecere a pragului vie1ii” de care ne-am ocupat aici e situa-

t5 într-o mare corela1ie cosmic5. Ea e o oglindire a acelor for1e pe
care le putem urm5ri în mi<c5rile Soarelui <i Lunii. C5ci exact a<a
cum în dezvoltarea copilului între 7 <i 12 ani are loc o inversare care
începe la 9 ani, tot astfel Luna î<i inverseaz5 orbita dup5 trecerea
unei jum5t51i de nod lunar – adic5 nou5 ani <i o treime.52 Inversarea
astronomic5 – privit5 din perspectiv5 geometric5 – arat5 schematic,
în felul urm5tor:

Ecliptica e intersectat5 de orbita lunar5 în direc1ia s5ge1ilor. Înclinarea orbitei lunare

fa15 de cea a Soarelui e de 50. În desen a fost ales un unghi mai mare, pentru ca lu-
crurile s5 reias5 în mod clar.

Orbita Lunii intersecteaz5 ecliptica Soarelui când urc5 <i când

coboar5. În nou5 ani <i o treime, orbita Lunii s-a deplasat atât de
mult, încât începe mi<c5rile diametral opuse orbitei ini1iale: acolo
unde se afl5 orbita descendent5; tot a<a, în locul de întâlnire („no-
dul”) opus: nodul lunar descendent e intersectat de Luna în ascensiu-
ne.

92
 Dac5 educa1iei îi revine misiunea de a duce mai departe procesele
de cre<tere din domeniul sufletesc-spiritual, atunci ea trebuie s5 cu-
noasc5 <i s5 aprofundeze acele legi care ac1ioneaz5 în procesele de
cre<tere trupe<ti. Arhetipurile acestor legi pot fi descifrate din scrie-
rea stelar5, în modul încercat de noi aici cu jum5tate de nod lunar, pe
care l-am studiat în rela1ie cu punctul de r5scruce de la 9 ani. Privit5
din aceast5 perspectiv5, pedagogia devine o art5 c5reia îi e îng5duit
s5 lucreze <i s5 modeleze mai departe ni<te for1e care ne duc mult
dincolo de domeniul îngust al spiritualului personal.

93
Inversarea din procesul schimb rii din ilor

Dac5 studiem fenomenul celei de a doua denti1ii, vom g5si trans-

pus5 în realitate legea invers5rii de la 9 ani <i în ceea ce prive<te pro-
cesul de formare a din1ilor.
Putem spune astfel c5 imaginea cosmic5 a invers5rii, a<a cum am
constatat-o în ceea ce prive<te mi<carea Lunii, cu intersectarea pro-
priei ei orbite, al jum5tatea de nod lunar, dup5 nou5 ani <i o treime,
nu se oglinde<te doar în organizarea trupeasc5 general5 a omului, ci,
în cadrul acesteia, ea apare înc5 o dat5, în procesele form5rii din1ilor.
Spre a sprijini acest proces fiziologic, Rudolf Steiner a oferit un aju-
tor decisiv prin aceea c5 a introdus materia „Desenul formelor”. Da-
c5 desenul formelor se face într-o concordan15 exact5 cu procesul de
formare a din1ilor, el fortific5 for1ele care pl5smuiesc trupul omului.
Urm5toarea schem5, ce cuprinde dezvoltarea denti1iei, arat5, în
cadrul unei priviri de ansamblu, în ce ordine apare a doua serie de
din1i (cifre arabe = din1i de lapte).

94
Cu ajutorul unui exemplu concret putem vedea în ce fel sunt puse la
lucru, la „desenul formelor”, for1e creatoare plastice care sunt active
în procesele form5rii din1ilor.54

Clasa I: Premolarii 6 se formeaz5 la 6 ani, incisivii 1 sunt schim-

ba1i în clasa I (la 7 ani). Mi<carea dinspre p5r1ile laterale spre centru
stau la baza formei simetrice, ca principiu:

Clasa a II-a: Exist5 o perfect5 armonie numeric5 între sus <i jos,
dreapta <i stânga, între din1ii permanen1i <i cei de lapte. se formeaz5

95
(în prim5 instan15, f5r5 o raportare constant5 la punctul central) sime-
tria pe baz5 de cruce:

Clasa a III-a: Simetria pur5 a fost înc5lcat5. acum au devenit po-

sibile ni<te forme care, raportându-se la punctul central, se formeaz5
în mod liber. La aceast5 vârst5 poate fi introdus <i scrisul de mân5
legat cursiv.54

Indica ii ale lui Rudolf Steiner referitoare la desenul formelor,

pentru primele trei clase.

96
 „În aceast5 direc1ie se poate începe deja câte ceva cu copiii cei
mai mici. De exemplu: desena1i pe tabl5 o figur5 oarecare (albastru),
face1i-i pe urm5 copilului o asemenea linie (portocaliu) <i desena1ii
apoi o buc51ic5 din simetricul a ceea ce a1i desenat mai întâi, apoi
încerca1i s5-l face1i pe copil s5 nu priveasc5 acest lucru ca pe ceva
definitiv încheiat, ci ca pe ceva pe care va trebui s5 ni-l reprezent5m
sub forma sa definitiv5. Încerca1i prin toate mijloacele s5-l determi-
na1i pe copil s5 adauge de la sine ceea ce lipse<te pentru a ob1ine
imaginea împlinit5. În acest mod, introducem în copil imboldul l5un-
tric activ de a împlini lucrurile neterminate, de a forma, în general, în
l5untrul s5u, de-abia prin aceasta, o reprezentare just5 despre realita-
te. Pentru a realiza acest lucru, dasc5lul trebuie s5 posede mult5 in-
ventivitate, dar e bine ca el s5 aib5 aceast5 inventivitate în general: o
gândire mobil5, plin5 de idei noi – acesta e lucrul de care dasc5lul
are neap5rat nevoie”.53
„Apoi, de la asemenea exerci1ii putem trece la un altul: c5ut5m s5
trezim în copil o reprezentare despre felul cum ceva se oglinde<te.
dac5 avem undeva suprafa1a unei ape, dincoace un obiect oarecare,
încerc5m s5 trezim în copil reprezentarea lor <i-i ar5t5m cum obiectul
se oglinde<te pe suprafa1a apei. – În acest fel, îl putem introduce pe
copil, treptat, în armoniile care domnesc <i în restul lumii”.53

97
 „Dac5, bazându-ne pe o gândire inventiv5, mobil5, dasc5lul a f5-
cut o vreme asemenea exerci1ii, atunci poate s5 treac5 la altceva. S5
deseneze, de pild5, în fa1a copilului, o asemenea form5 <i s5 încerce
s5 trezeasc5 în copil o reprezentare l5untric5 spa1ial5 a acestei forme.

în interior, portocaliu
în exterior, albastru

S5 caute apoi a afla care e trecerea de la una la cealalt5, prin fap-

tul c5 deseneaz5 forma (portocaliu) în a<a fel încât, dac5 variem for-
ma exterioar5, copilul î<i d5 seama c5 poate s5 deseneze forma din
interior în mod corespunz5tor cu cea exterioar5.

98
 în interior, albastru
în exterior, portocaliu

Aici (la primul desen), linia e pur <i simplu ondulatorie; aici a f5-
cut un fel de golf. =i acum încerca1i s5-l face1i pe copil s5-<i dea
seama, dac5 el face figura din interior pentru a ob1ine simetria inter-
ioar5 trebuie s5 fac5 un golf înspre interior, acolo unde este un golf
înspre interior, acolo unde afar5 este un golf înspre exterior, astfel
încât, ca aici (la primul desen), linia simpl5 corespunde liniei simple,
iar aici golful spre exterior corespunde unui golf spre interior. – Sau
putem încerca urm5torul lucru:

Îi desen5m copilului aceast5 figur5 (cea din interior) <i ad5ug5m

apoi linia exterioar5 corespunz5toare, astfel c5 ia na<tere o armonie a
figurilor. Iar acum, încerca1i s5 g5si1i de la aceast5 figur5 o punte de
trecere, ca aceste figuri exterioare s5 nu se contopeasc5 aici, ci s5 ia
direc1ii divergente, astfel încât s5 mearg5 mereu mai departe, în infi-
nit. Acuma copilul dobânde<te reprezentarea c5 acest punct vrea s5
fug5 de noi <i c5 noi trebuie, cu liniile, s5 fugim dup5 el, c5 nici nu-l
mai putem ajunge, c5 acest punct a zburat departe; <i atunci, el va
avea reprezentarea c5 trebuie s5 <i ordoneze figura respectiv5 în mod

99
corespunz5tor, c5, pentru c5 acesta a zburat departe, el trebuie s-o
pl5smuiasc5 în mod deosebit spre interior <i altele asemenea.

Aici eu nu pot explica decât aspectele de principiu. Într-un cu-

vânt, în acest fel dobândim posibilitatea de a-i înf51i<a copilului <i
simetrii asimetrice. =i prin aceasta noi preg5tim deja în timpul cre<-
terii corpul eteric (corpul for1elor pl5smuitoare) s5 vibreze în timpul
somnului în permanen15; mereu mai departe, des5vâr<ind îns5 în
aceste vibra1ii tr5irile pe care le-a avut în timp ce era treaz. În acest
caz, diminea1a omul, copilul, se treze<te într-un corp al for1elor
pl5smuitoare aflat într-o permanen15 mi<care l5untric-organic5 <i.
implicit, <i într-un corp fizic mobil. Acest lucru aduce în om o viva-
citate extraordinar5”.53

100
Remarci &i indice bibliografic

1. pag. 14 – Rudolf Steiner, Practica pedagogic5 din punctul de vedere al antropolo-

giei spiritual-<tiin1ifice. Conferin15 din 19.04.1923, EC 306, ed. a 2-a, Dornach
1975
2. pag. 18 – Rudolf Steiner, Valoarea pedagogic5 a cunoa<terii omului <i valoarea
cultural5 a pedagogiei, Conferin15 din 20.07.1924, EC 310, ed. a 3-a, Dornach
1965, pag. 124:
„Trebuie s5 ne fie limpede c5 între 9 <i 10 ani copilul trece printr-un moment foar-
te important din evolu1ia lui. Cel care are ochi pentru a vedea aspectele pedagogi-
ce subtile, observ5 acest lucru la orice copil. Vine un moment în care copilul arat5,
de obicei nu prin vorbe, ci prin întregul s5u fel de a fi, c5 el are o întrebare sau o
gr5mad5 de întreb5ri care tr5deaz5 o criz5 de via15 l5untric5. Este o tr5ire extraor-
dinar de delicat5 în copil, <i ea trebuie s5 fie observat5 în mod extraordinar de de-
licat, dac5 vrem s-o remarc5m. Dar ea exist5 <i noi trebuie s-o observ5m, c5ci la
aceast5 vârst5 copilul înva15 în mod cu totul instinctiv s5 fac5 distinc1ie între sine
însu<i <i lumea exterioar5. Înainte de acest moment, eul <i lumea exterioar5 se în-
trep5trund. I se pot istorisi copilului povestiri cu plante <i animale, cu pietre, în ca-
re ele se poart5 la fel ca oamenii, <i reu<im cel mai bine în munca noastr5
instructiv-educativ5 dac5 ne adres5m puterii de în1elegere imaginative a copilului,
vorbindu-i în acest fel despre întreaga natur5. Dar între 9 <i 10 ani, copilul înva15
s5 spun5 în mod absolut con<tient „eu” referindu-se la sine. El înva15 mai devreme
s5 fac5 acest lucru, dar acuma îl face în mod absolut con<tient”.
3. pag. 24 – Rug5ciune pentru mas5 de Martin Tittmann, în vol. Unul <i toate, Poe-
zii, selec1ie de Heinz Ritter, Ed. Mellinger, ed. a 3-a, Stuttgart 1961, p. 197.
4. pag. 25 – Rudolf Steiner, Înnoirea artei pedagogic-didactice prin <tiin1a spiritual5,
Conferin1a din 11.05.1920, EC 301, ed. a 3-a, Dornach 1977.
5. pag. 25 – Rudolf Steiner, Dezvoltarea s5n5toas5 a elementului corporal-fizic –
baz5 pentru dezvoltarea liber5 a elementului sufletesc-spiritual, Conferin15 din
1.01.1922, EC 303, Dornach 1978.
6. pag. 29 – =i Dumnezeu a vorbit. Carte de lecturi biblice pentru =coala Liber5
Waldorf. Editat5 de C. von Heydebrand <u E. Uehil. Mellinger Verlag, Stuttgart
(f5r5 an), p. 144.
7. pag. 30 – v. nota 6, p. 29.

101
8. pag. 44 – Con1inuturile ambelor vizite la domiciliu sunt ni<te povestiri imaginare,
create în mod liber, pe baza cunoa<terii trecerii de la 9 ani, în esen1a ei. Eventuale-
le asem5n5ri cu persoane în via15 sunt pur <i simplu întâmpl5toare.
9. pag. 45 – Rudolf Steiner, Înnoirea artei didactic-pedagogice prin =tiin1a spiritual5,
Conferin1a din 3.05.1920, EC 301, ed. a 3-a, Dornach 1977.
10. pag. 46 – Rudolf Steiner, Arta educ5rii bazate pe perceperea entit51ii umane,
Conferin1a din 13.08.1924, EC 311, ed. a 4-a, Dornach 1977:
„Realitatea este a<a – bineîn1eles c5 toate acestea sunt relative, aproximative – c5
la aceast5 vârst5 copilul se apropie cu o anumit5 dificultate a sa de înv515torul
iubit sau de înv515toarea iubit5. De cele mai multe ori, copilul nici nu spune ce
anume îi apas5 sufletul, ci altceva. Dar atunci noi trebuie s5 <tim acest c5 lucru
vine din cele mai l5untrice str5funduri ale sufletului s5u. =i trebuie s5 g5sim r5s-
punsul potrivit, atitudinea potrivit5. De aceasta depinde, enorm de mult pentru
întreaga via15 a omului respectiv”.
11. pag. 50 – Jocuri de Cr5ciun din vechea crea1ie popular5 – Jocurile de la
Oberufer, Dornach 1981.
12. pag. 52 – Rudolf Steiner, Puncte de vedere spiritual-<tiin1ifice referitoare la tera-
pie, Conferin15 din 14.04.01921, EC 313, ed. a 3-a, Dornach 1963.
13. pag. 53 – V., în special: Hans Müller-Wiedemann, Mijlocul copil5riei. Între anul
al 9-lea <i al 12-lea din via1a copilului. Ed. a 2-a, l5rgit5 <i prelucrat5, Ed. Freies
Geistesleben, Suttgart 1980.
14. pag. 54 – v. nota 9, Conferin1a din 22.04.1920.
15. pag. 57 – Noul Testament, Evanghelia lui Matei, cap. 18, 20.
16. pag. 57/58 – Christian Morgenstern, G5sita-am o c5rare, poezii, Op. complete I,
vol 11, Ed. Zibinden, Basel 1977, p. 20.
17. pag. 59 – Walther Johannes Stein, istoria lumii în lumina Sfântului Graal. Seco-
lul 9, Ed. Mellinger, Stuttgart 1966, p. XI.
18. pag. 59 – Heinrich Schliemann, Autobiografie, ed. de Sophie Schliemann,
Brockhaus, Wiesbaden 1955, p. 20.
19. pag. 60 – Hans Carossa, O copil5rie, Ed. Insel, Leipzig (f5r5 an), p. 143 <i urm.
20. pag. 60 – Rudolf Steiner, Moartea ca transformare a vie1ii, Conferin15 din
16.10.1918, EC 182, ed. a 2-a, Dornach 1976.
21. pag. 62 – Oskar Kokoschka, Via1a mea, Ed. F. Bruckmann, München 1972, p.
38.
22. pag. 63 – Bruno Walter, Tem5 cu varia1iuni. Amintiri <i gânduri, Zürich 1973, p.
31.

102
23. pag. 64 – Dante Alighieri, Via15 nou5, trad. de K. Federn, 1897.
24. pag. 66/68 – Rudolf Steiner, Via1a mea, EC 28, ed. a 8-a, Dornach 1982, p. 18 <i
urm.
25. pag. 69 – Heinz Müller, Despre puterea vindec5toare a cuvântului <i a ritmurilor,
ed. a 2-a, Ed. Freies Geistesleben, Stuttgart 1977, p. 7.
26. pag. 71 – Heinz Müller, Urme pe cale, Ed. Mellinger, Stuttgart 1976, p. 11.
27. pag. 71 – Rudolf Steiner, Forme misteriale, Conferin15 din 2.12.1923, EC 232,
ed. a 3-a, Dornach 1974.
28. pag. 74 – v. nota 25, p. 10 <i urm.
29. pag. 74 – v. nota 25, p. 13 <i urm.
30. pag. 75 – Rudolf Steiner, Via15 spiritual5 actual5 <i educa1ie, Conferin15 din
9.08.1923, EC 307, ed. a 4-a, Dornach 1973.
31. pag. 76 – Rudolf Steiner, Valoarea pedagogic5 a cunoa<terii omului <i valoarea
cultural5 a pedagogiei. Conferin15 din 20.07.1924, EC 310, ed. a 3-a, Dornach
1965.
32. pag. 80 – Referitor la „timp obiectiv”, vezi Markus Adolf Schaffner, Cum se
maturizeaz5 <colarii, Ed. Zbinden, Basel 1949, v. p. 45 <i urm.
33. pag. 82 – compar5 H. Matthiolius <i stimularea lui de c5tre medicul <colii. În:
Friedrich Husemann/Otto Wolff: Imaginea omului ca baz5 a artei terapeutice, vol.
2, 1. semivolum, Ed. Freies Geistesleben, Stuttgart 1974, p. 60 <i urm.
34. pag. 87 – Despre planul didactic al =colii Waldorf, prelucrat de Caroline v.
Heydebrand, Editura Freies Geistesleben, Stuttgart 1978, p. 20: „Fizica: În acest
an <colar, copilul a devenit atât de matur încât s5 poat5 primi ore de fizic5. =i aici
se parcurge drumul adecvat evolu1iei omului în devenire <i s5n5tos pentru el, de
la elementul artistic la cel intelectual. pornind de la muzic5, îl conducem pe elev
mai întâi spre domeniul acusticii. Discut5m <i despre laringe. Elementul culoare-
pictur5, cu copiii s-au familiarizat de la începutul perioadei <colare, conduce spre
optic5, spre fenomenele legate de culori <i de lumin5. Evita1i s5 vorbi1i despre
ochi: fiindc5 pentru aceast5 treapt5 de vârst5 e înc5 prea devreme s5 se arate cum
în aparatele organelor de sim1 legit51ile fizicii se prelungesc ca ni<te golfuri pân5
în corpul viu. Se abordeaz5 deja, în mod incipient, <i problemele legate de c5ldu-
r5, de electricitate <i magnetism, pornind de la fenomene <i dezvoltând legile nu-
mai din acestea”.
35. pag. 90 – Rudolf Steiner, Practica pedagogic5 din punctul de vedere al cunoa<te-
rii spiritual-<tiin1ifice a omului, Conferin1a din 17.04.1923, EC 306, ed. a 2-a,
Dornach 1975:
„Felul cum respira1ia <i circula1ia sângelui se armonizeaz5 în interior, felul cum
respir5 copilul când este la <coal5, felul cum respira1ia se adapteaz5 treptat circu-

103
 la1iei sanguine, toate acestea au loc în perioada dintre 9 <i 10 ani. În timp ce, mai
întâi, pân5 pe la 9 ani, e preponderent5 respira1ia, pe urm5, printr-un soi de lupt5
l5untric5, în organism se stabile<te o anumit5 armonie între b5t5ile pulsului <i re-
spira1ii, iar mai apoi, devine preponderent5 circula1ia sângelui: acest lucru exist5,
pe de o parte sub form5 trupeasc5, pe de alt5 parte sub form5 sufleteasc5”.
36. pag. 95 – expresia foarte potrivit5 „a te muta la propria-1i cas5” a fost adoptat5 de
H. Matthiolius (v. nota 33).
37. pag. 95 – Transmis pe cale oral5 de c5tre Gerda Langen.
38. pag. 96 – Rudolf Steiner, Educa1ie <i predare pe baza cunoa<terii omului, Confe-
rin15 din 16.09.1920, EC 302, ed. a 2-a, Dornach 1977 <i: Rudolf Steiner, Practi-
ca pedagogic5 din punctul de vedere al cunoa<terii spiritual-<tiin1ifice a omului,
17 <i 19.04.1923, EC 306, ed. a 2-a, Dornach 1975, precum <i nota 35.
39. pag. 96 – Hadumoth Rötges. ce se petrece în cel de al nou5lea an al vie1ii – sub
raport trupesc, sufletesc <i spiritual? În Erziehungskunst, an XVI, caiet 3, Martie
1952.
40. pag. 102 – Rudolf Steiner, Arta educa1iei. Metodica <i didactica , 28.08.1919,
EC 294, ed. a 5-a, Dornach 1974.
41. pag. 102/109 – Rudolf Steiner, v. nota 5:
„Fiindc5 de felul cum ne purt5m în acest moment cu copilul, de aceasta depind
infinit de multe lucruri pentru întreaga via15; c5 un copil devine un om lipsit de
reaz5m l5untric sau va fi un om care st5 în via15 sigur pe sine, uneori acest lucru
depinde de faptul c5 în aceast5 perioad5 înv515torul g5se<te sau nu un mod sufici-
ent de sigur de a sta în fa1a copilului”.
Rudolf Steiner, Arta educ5rii bazate pe perceperea entit51ii umane, 13.08. 1924,
EC 313, ed. a 4-a, Dornach 1979:
„Acum, în perioada dintre 9 <i 10 ani, în mod instinctiv, în subcon<tientul copilu-
lui apare acest sentiment: Am primit totul de la înv515tor, de la educator, dar de
unde le are acesta? Ce st5 în dosul a cea ce el mi-a dat? Nu e nevoie s5 explic5m
mai departe. dac5 ne pierdem aici în defini1ii sau în explica1ii, acest lucru va fi
d5un5tor. dar important este ca acum s5 g5sim pentru copil un cuvânt cordial, îm-
bibat de suflet sau ni<te cuvinte – dureaz5, de regul5, mai mult timp, dificult51ile
continu5, s5pt5mâni sau luni, astfel încât, trecând peste aceast5 pr5pastie, s5 fa-
cem s5 r5mân5 ne<tirbit5, în sufletul copilului, încrederea în autoritate. Aceasta
este criza principiului autorit51ii, prin care trece copilul. Dac5 suntem în m5sur5
s5 facem fa15 acestei încerc5ri, dac5 <tim s5 punem exact atâta substan15 sufle-
teasc5 în modul cum venim în întâmpinarea dificult51ilor ce apar în acest moment
al vie1ii, dac5 venim spre copil cu interiorizarea, credibilitatea <i autenticitatea ca-
re sunt necesare, în a<a fel încât s5 reu<im s5 ne p5str5m în fa1a lui autoritatea,
atunci am câ<tigat ceva nu numai în faptul c5 copilul p5streaz5 încrederea bazat5
pe autoritate în înv515torul lui, ceea ce, fire<te, este foarte bine pentru munca la
clas5 din anii urm5tori, ci mai e ceva: este în firea omului ca tocmai la aceast5

104
 vârst5, între 9 <i 10 ani, s5 nu fie voie ca el s5 devin5 <ov5ielnic în ceea ce prive<-
te încrederea în omul bun. În caz contrar, întreaga siguran15 l5untric5 ce trebuie
s5-l conduc5 mai departe în via15, ajunge s5 se clatine.
Acest aspect are o importan15 are o importan15 enorm5 <i aceste lucruri trebuie s5
le avem în vedere. Mult mai important decât toate lucrurile complicate <i care
sunt prescrise în aceast5 privin15 de c5tre pedagogi, este s5 <tim un asemenea lu-
cru, s5 <tim ce intervine într-un anumit moment al vie1ii <i ce atitudine trebuie s5
avem atunci, pentru ca dintr-o asemenea atitudine s5 radieze lumina potrivit5
asupra întregii vie1i a copilului”.
42. pag. 104 – Planul didactic, v. nota 34:
„În euritmia muzical5, se trece la înv51area tonalit51ilor simple cu diezi <i cu be-
moli <i la euritmizarea unor melodii compuse în aceste tonalit51i. =i aici se 1ine
seama de faptul c5 la 9 <i 10 ani copilul se situeaz5 în fa1a lumii cu o alt5
con<tien15 decât înainte - De-abia acuma majorul <i minorul încep s5 dobândeasc5
un con1inut pentru tr5irile copilului. De aceea la orele de euritmie muzical5 putem
apropia de copil mi<carea de interval a ter1ei mari <i a ter1ei mici. Totu<i, caracte-
rul minor din muzic5 înc5 nu va fi elaborat în mod euritmic, fiindc5 înc5 nu co-
respunde entit51ii copilului care de abia a împlinit nou5 ani s5 primeasc5 atât de
adânc elementul muzical în fiin1a sa p5mânteasc5. ”Rudolf Steiner, v. nota 35:
„Apoi, între 9 <i 10 ani, apare ceva ciudat. Acuma copilul vrea, mult mai mult de-
cât înainte, s5 se lase luat în st5pânire de muzic5, de ritmuri. Dac5 observ5m copi-
lul în ceea ce prive<te felul cum prime<te el muzica înainte de acest moment
dintre 9 <i 10 ani, dac5 observ5m c5 <i elementul muzical tr5ie<te, de fapt, în copil
sub form5 plastic5, c5 el devine, ca de la sine, plastica l5untric5 a trupului, c5 la
copil <i elementul muzical trece cu extraordinar de mare u<urin15 în elementul
dansant, în mi<care: atunci ne d5m seama, cu siguran15, c5 posibilitatea de perce-
pere l5untric5 propriu-zis5 a elementului muzical apare de abia între 9 <i 10 ani.
Acest lucru va putea fi observat în mod foarte clar. Bineîn1eles c5 între aceste lu-
cruri nu se poate face o distinc1ie atât de clar5, <i cel care în1elege despre ce e
vorba va cultiva elementul muzical <i înainte ca copilul s5 împlineasc5 9 ani, dar
într-un mod potrivit – tinzând mai mult înspre direc1ia pe care am caracterizat-o
adineaori; altfel, copilul aflat între 9 <i 10 ani ar avea un <oc dac5 elementul mu-
zical s-ar apropia de el dintr-o dat5 <i l-ar lua l5untric, în st5pânire, dac5 înainte
n-a fost obi<nuit deloc s5 fie luat atât de puternic în st5pânire de ceva în l5untrul
s5u”.
43. pag. 105 – Rudolf Steiner, Arta educ5rii bazate pe perceperea entit51ii umane,
Conferin15 din 15.08.1924, EC 311, Ed. a 4-a, Dornach 1979.Compar5: Jakob
Streit/Elisabeth Klein: Comicsuri sau basme, Igien5 social5, Ed. Triade Cluj.
44. pag. 107 – v. nota 12.
45. pag. 108 – Walter Holtzapfel: Boala <colariz5rii, în Friedrich Husemann/Otto
Wolff: Imaginea omului ca baz5 a artei terapeutice, vol.2, 1 semivolum, Ed.
Freies Geistesleben, Stuttgart 1974, p. 86 <i urm. În afar5 de aceasta, de acela<i

105
 autor: Epoci marcate prin bolile copil5riei, Ed. Freies Geistesleben, Stuttgart
1978.
46. pag. 108 – Acest raport a fost studiat mai pe larg de c5tre Olaf Koob în: Drog <i
apari1ia dependen1ei maladive, Caiete pentru îngrijirea s5n5t51ii în via1a personal5
<i în cea social5. Bad Liebenzell 1981, p. 9 <i urm. (Alb5 ca Z5pada sau apari1ia
nevrozei infantile).
47. pag. 109 – Rudolf Steiner, Antropologie general5, 21.08.1919, EC 293, ed. a 8-
a, Dornach 1980:
„Este o mare deosebire, dragii mei prieteni, dac5 pe u<a clasei intr5 <i se duce în
fa1a unui grup mai mare sau mai mic de copii un înv515tor sau un alt înv515tor.
Este o mare deosebire, <i ea nu const5 doar în faptul c5 unul dintre înv515tori e
mai priceput în folosirea procedeelor pedagogice exterioare, în a a<a sau altfel, în
compara1ie cu un altul; deosebirea principal5, care ac1ioneaz5 în cadrul orei, î<i
are izvorul în direc1ia de gândire pe care înv515torul o are pe tot parcursul exis-
ten1ei sale <i pe care o aduce cu sine intrând pe u<a clasei. Un înv515tor care nu-
tre<te gânduri legate de omul în devenire, ac1ioneaz5 într-un cu totul alt mod
asupra elevilor decât cel5lalt, care nu <tie absolut nimic despre toate acestea, care
nu-<i îndreapt5 niciodat5 gândirea în aceast5 direc1ie. Ce se întâmpl5 în momentul
în care cugeta1i la asemenea lucruri, adic5 în momentul în care începe1i s5 <ti1i ce
importan15 cosmic5 au procesele respira1iei <i transform5rile prin care ele trec în
procesul educativ, ce importan15 cosmic5 au procesele ritmului dintre veghe <i
somn? În momentul în care dvs. ave1i asemenea gânduri, ceva din dvs. lupt5 îm-
potriva a tot ceea ce în dvs. este simplu spirit al personalit51ii. În acest moment,
sunt estompate toate instan1ele care stau la baza spiritului personalit51ii: e stins
ceva din ceea ce exist5 cel mai mult în om, tocmai din cauz5 c5 e om fizic.
=i dac5 vie1ui1i aceast5 stare de a fi stins(estompat) în ceea ce prive<te spiritul
personalit51ii <i intra1i în clas5, ni<te for1e l5untrice fac ca între elevi <i dvs. s5 se
stabileasc5 o anumit5 rela1ie”. – v. <i: Rudolf Steiner, C5l5uzirea spiritual5 a
omului <i a omenirii, EC 15, ed. a 9-a, Dornach 1974.
48. pag. – Rudolf Steiner, <tiin15 spiritual5 <i medicin5, Conferin15 din 25.03.1920,
EC 312, ed. a 5-a, Dornach 1976.
49. pag. 112 – Compar5 cu aceasta: Rudolf Steiner, Teosofie. Reîncarnarea spiritului
<i soarta, EC 9, ed. a 30-a, Dornach 1978, p. 71 <i urm.
50. pag. 113 – v. de ex. în culegerea de legende a lui Jakob Streit, Vreau s5 fiu frate-
le t5u, ed. a 2-a, Ed. Freies Geistesleben, Stuttgart 1980.
51. pag. 113 – Rudolf Steiner, Via15 spiritual5 actual5 <i educa1ie, Conferin15 din
14.08.1923, EC 307, ed. a 4-a, Dornach 1973.
52. pag. 121 – v. Joachim Schultz, Ritmuri stelare. Philosophisch-
Antrhroposophischer Verlag, Dornach 1977, p. 81 <i urm.

106
53. - Rudolf Steiner, Arta educ5rii bazate pe perceperea entit51ii umane, Conferin15
din 15.08.1924, EC 311, ed. a 4-a, Dornach 1979.
54. pag. 124 – Desenele formelor de la ceast5 pagin5 <i de la cea urm5toare au fost
luate din: Hans Rudolf Niederhauser, Desenul formelor, ed. a 7-a, Basel 1983.

Literatur suplimentar
Brock, Date biologice pentru medicul pediatru, vol. I, p. 382, Berlin 1954.
Brock, date biologice pentru medicul pediatru, vol. II, p. 122, Berlin 1954.

Remarc suplimentar
Cele zece, respectiv unsprezece întreb5ri din cap. „Dragi p5rin1i” au fost notate de o
feti15 care n-a frecventat o <coal5 Rudolf Steiner. Psalmul din acela<i capitol provine
de la munca într-o clas5 a III-a a =colii Rudolf Steiner din Birseck. Înv515torul-
diriginte Urs Schwander, i-a pus pe copii, dup5 ce le povestise despre figura regelui
David cel ce compunea psalmi, s5 scrie <i ei psalmi.

107
108
 EDITURA TRIADE
C.P. 15, O.P. 05
3400 Cluj-Napoca
E-mail: ed_triade@yahoo.com

109