Metode pentru disciplinarea pozitivă:

 Cunoaşterea şi utilizarea metodelor de disciplinare pozitivă a copiilor prin participarea

angajaţilor centrului la sesiuni de informare şi formare profesionala în acest sens, sesiuni
consemnate în Registrul de Registru privind instruirea şi formarea continuă a
personalului
 Utilizează recompenselor sociale (atenţie, laude, încurajări, aprobări verbale) pentru
fiecare comportament acceptabil social sau cu valoare prosocială manifestat de copil, de
fiecare dată când este observat, în vederea reducerii frecvenţei comportamentelor
nedorite utilizate pentru atragerea atenţiei şi învăţarea comportamentelor dorite.
 Dacă există certitudinea învăţării comportamentului dorit se recomandă pentru
consolidarea comportamentului respectiv recompensarea la intervale neregulate de timp.
 Observarea şi recunoaşterea semnelor comportamentale ale stării de tensiune ce preced
iniţierea comportamentelor nepotrivite ale copilului şi utilizarea metodeleor: „distragerea
atenţiei”, „timp singur pentru liniştire”, separare de grupul de copii, însoţirea copilului
într-un spaţiu securizant din centru (cabinet medical, cabinet psihologic, camera
personală etc.) în vederea prevenirii angajării copilului în comportamente neadecvate
 Furnizarea unor explicaţii suplimentare adaptate nivelului de dezvoltare şi înţelegere a
copilului privind drepturile şi obligaţiile copilului, programul şi regulamentul centrului.
 Utilizarea de către angajaţii centrului a abilităţilor de comunicare empatică şi asertivă, de
stabilire a graniţelor interpersonale
 Ajustarea aşteptărilor angajaţilor centrului faţă de beneficiari în functie de nivelul de
dezvoltare, educaţia şi valori culturale care pot fi diferite de cele acceptate social

Etapele controlului comportamental si al disciplinării pozitive:

Disciplinarea pozitivă a copiilor este un proces care se realizeaza în baza colaborării

interdisciplinare şi intersinstituţionale, implicând culegerea de informaţii şi acţiuni in echipă:
îngrijitori, familie, cadre didactice, cadre medicale, psiholog, manager de caz, poliţie etc.
Orice comportament neadecvat al copilului poate avea mai multe funcţii:
 De a comunica o nevoie (nevoie de atenţie, nevoie de stimulare fizica/cognitivă, de
exprimare si procesare a emoţiilor/trăirilor, nevoia de siguranţă, nevoia de control, nevoia
de autonomie etc.)
 De a obţine ceva (o stare de plăcere, un beneficiu, atenţia unei persoane anume etc.)
 De a evita ceva (o activitate, o persoană, o „pedeapsă” etc.)
Prin disciplinarea pozitivă se urmăreşte identificarea şi aplicarea unor comportamente
alternative care să răspundă într-un mod adecvat social nevoilor copilului.
Personalul angajat al centrului trebuie să asigure un cadru previzibil exprimat prin reguli,
acţiuni şi consecinţe clare, cunoscute şi aplicate de către beneficiari şi angajaţi.
Se întocmesc documente specifice (minute, note telefonice, fişe de evaluare etc.), se
afişeaza regulamentul centrului, drepturile şi obligaţiile beneficiarilor centrului la care se face
apel ori de câte ori este nevoie, furnizându-se explicaţii suplimentare, clarificări, sesiuni de
informare.

Etape:
 Identificarea nevoilor copilului prin observaţie şi analiza comportamentelor (ce se
intamplă înainte de iniţierea comportamentului vizat, descrierea comportamentului,
consecinţele observate)
 Identificarea consecinţelor naturale, imediate şi pe termen mediu/lung ale
comportamentelor
 Aplicarea unor acţiuni menite să reducă consecinţe nedorite, riscuri la adresa securităţii
beneficiarilor şi să prevină situaţii de abuz, violenţă sau distrugere de bunuri
 Identificarea alternativelor comportamentale acceptabile social de răspuns la nevoile
identificate
 Exersarea şi validarea comportamentelor acceptabile social