CUM PUTEM AFLA DACA UN COPIL CARE A FOST VICTIMA ABUZULUI SEXUAL SPUNE

ADEVARUL

In scopul de a investiga in mod adecvat o acuzatie/supozitie (afirmatie nesigura) de abuz,

profesionistii trebuie atit sa inteleaga motivele victimei, ale abuzatorului si ale mamei victimei (in
cazul unui incest) de a minti sau de a spune adevarul, precum si tehnicile de examinare ale istorisirii
copilului. Aproape niciodata copiii nu fabrica povesti despre a fi abuzat sexual. In fapt victimele sunt
deseori revictimizate in multe feluri pentru faptul de a fi marturisit sincer ca au fost abuzati sexual.
De regula abuzatorii isi neaga comportamentul abuziv.La rindul lor, mamele au propriile motive sa
nu recunoasca/admita abuzul sexual.In acest cadru de lucru mai general, evaluatorul ar trebui sa
exploreze intr-un mod sistematic acuzatia/supozitia cu scopul de a se asigura ca povestea este
adevarata. Mai intii, in examinarea povestirii, evaluatorul cauta descrierea detaliata a evenimentelor
din preajma abuzului sexual, informatii explicite despre comportamentul sexual- exprimate din
punctul de vedere al copilului si un raspuns emotional consistent(consonant) cu declaratia lor. In al
doilea rind, evaluatorul confrunta informatiile si cu alte date : (1) declaratii pe care copilul le-a facut
altor persoane despre abuzul sexual ; (2) continutul sexual al jocului, desenelor si povestirilor
realizate de copil ; (3) comportamentul sexual din partea copilului ; (4) cunostinte de ordin sexual
peste nivelul care ar fi de asteptat la virsta copilului ; si (5) comportament simptomatic care indica
stres.

INTRODUCERE

Deseori in cazurile de maltratare sexuala asupra copilului lucratorii din protectia copilului si expertii
in sanatate sunt intrebati daca acuzatia copilului referitoare la un posibil abuz sexual asupra sa
poate fi crezuta sau luata in consideratie. Daca povestea copilului este crezuta, implicatiile
interventiei privesc atit copilul cit si familia. Pe de alta parte, daca copilul nu este crezut iar abuzul
este real, efectul asupra copilului va fi aproape sigur devastator. Este clar ca profesionistii din
domeniul sanatatii mintale au nevoie de indrumare in evaluarea acuzatiei copilului privind
maltratarea sa .
Acest articol se adreseaza celor 2 fatete ale investigatiei : motivele pe care diferitii actori le au in
situatii de abuz sexual pentru a spune adevarul sau a minti si o procedura pentru evaluarea unei
acuzatii de abuz.Este necesar ca profesionistul sa inteleaga nu doar pasii ce trebuie urmati in
evaluare, dar si contextul familial sau interpersonal al abuzului sexual.
Acest articol se refera in principal la cazuri de abuz in care vitimele sunt de sex feminin iar abuzatorii
sunt de sex masculin (aceasta configuratie reprezinta 75, 90% din cazurile raportate) si se afla in
situatii de incest. In plus articolul priveste problema abuzului sexual la copii de virsta relativ mica
(young children).
In acest articol « incestul » este termenul utilizat pentru cazuri in care exista o relatie de singe intre
victima si abuzator. « Atacul sexual » este termenul utilizat pentru cazurile in care victima si
abuzatorul nu sunt rude de singe. In cazul atacului, abuzatorul ar putea fi un strain, un prieten de
familie sau iubitul mamei.
CINE ARE CEL MAI MULT DE PIERDUT ?

Victima
Este necesar ca evaluatorul sa abordeze o acuzatie de abuz sexual cu intelegerea clara a
urmatoarei probleme : cine are un interes major in a minti si cine in a spune adevarul. Victima se
plaseaza pe sine intr-o situatie periculoasa ca urmare a marturisirii adevarului. Ar putea fi respinsa
de abuzator si ostracizata de propria familie. S-ar putea sa primeasca “pedeapsa” de a fi data in
plasament la o alta familie sau intr-o institutie. S-ar putea ca familia sa i se dea deoparte si victima
sa se perceapa responsabila pentru aceasta demisie. Va trebui sa spuna detaliile intime ale
povestirii sale catre multe persoane. Atit rusinea cit si vinovatia pentru faptul de a fi fost implicata in
abuzul sexual, precum si sentimentul de a fi responsabila pentru oricare din consecintele negative
asupra familiei ar putea-o inhiba de la a povesti. Daca acest caz ajunge la tribunal s-ar putea sa
trebuiasca sa descrie detaliile intime ale abuzului in prézenta abuzatorului, si ar putea fi subiectul
unei severe examinari din partea avocatului abuzatorului.

In mod frecvent abuzatorul va ameninta copilul/victima cu unele dintre aceste consecinte si o va

indemna sa nu vorbeasca. In asemenea situatie copilul se simte neajutorat in fata puterii adultului.
Din cauza anticiparii consecintelor s-ar putea ca victima sa pastreze secretul luni sau ani intregi. De
altfel intirzierea in raportarea abuzului sexual este de asteptat si nu ar trebui sa fie vazuta ca un
motiv pentru a pune la indoiala veridicitatea acuzatiei. Aceasta intirziere este in mod special
probabila atunci cind exista o relatie personala apropiata intre victima si abuzator.De asemenea, nu
e neobisnuit ca un copil sa marturiseasca faptul ca a fost victima unui abuz sexual si apoi sa –si
retracteze povestirea intrucit resimte consecintele negative ale acesteia asupra sa si a familiei sale.

In mod frecvent abuzatorul va ameninta copilul/victima cu unele dintre aceste consecinte si o va

indemna sa nu vorbeasca. In asemenea situatie copilul se simte neajutorat in fata puterii adultului.
Din cauza anticiparii consecintelor s-ar putea ca victima sa pastreze secretul luni sau ani intregi. De
altfel intirzierea in raportarea abuzului sexual este de asteptat si nu ar trebui sa fie vazuta ca un
motiv pentru a pune la indoiala veridicitatea acuzatiei. Aceasta intirziere este in mod special
probabila atunci cind exista o relatie personala apropiata intre victima si abuzator.De asemenea, nu
e neobisnuit ca un copil sa marturiseasca faptul ca a fost victima unui abuz sexual si apoi sa –si
In ceea ce-l retracteze povestirea intrucit resimte consecintele negative ale acesteia asupra sa si a
familiei sale.

Abuzatorul (Faptasul)

priveste, abuzatorul are de pierdut totul daca povestea copilului este crezuta si de aceea in cele mai
multe cazuri el va nega ca a abuzat sexual copilul cind, de fapt, chiar a facut aceasta. Este probabil
ca el sa se confrunte cu respingere din partea familiei sale si a familiei extinse. Mai ales in cazurile
de incest tata-fiica se poate ajunge pina la divort. In unele cazuri el ar risca sa-si piarda locul de
munca. Daca abuzul este un incest, el are motive sa se teama ca tribunalul de minori ii va lua
copilul, ii va impune sa urmeze un tratament si ii va deranja in multe moduri viata de familie .
Abuzatorul are chiar un motiv mai important sa se teama de tribunalul penal, unde ar putea fi judecat
pentru comportament sexual criminal si trimis in judecata, sau cel putin plasat in probatiune.
La consecintele practice ale recunoasterii (comportamentului) se adauga cele psihologice. Multi
abuzatori sunt atit de rusinati de comportamentul lor incit nu il pot admite. Pentru unii rusinea este
atit de mare incit vor continua sa-l nege chiar in fata unor dovezi coplesitoare. Mai mult decit atit, un
procent substantial din abuzatorii sexuali sunt intr-o anumita masura psihopati (character
disordered) ; acesti barbati pot minti si pot minti convingator si persistent pe o perioada de luni si
chiar ani de zile.In efortul lor de a convinge despre inocenta sa pe cel care va decide, ei ar putea
apela la ajutorul familiei si prietenilor.

Mamele

Mamele ar putea avea la rindul lor mult de pierdut daca marturisirea victimei este crezuta , in special
in cazurile de incest tata-fiica. In primul rind, a recunoaste/admite ca incestul s-ar putea sa existe ar
putea fi privit de mama ca o inculpare a sa ca mama si ca sotie. Acest fapt ar putea fi atit de dureros
incit « a se lega la ochi » este o solutie mai tolerabila. Pe linga asta, abuzul sexual se dezvolta
deseori cind exista deficiente in relatia sexuala dintre abuzator(sot, iubit) si mama. S-ar putea ca ea
sa nu doreasca o relatie sexuala cu abuzatorul. De obicei inconstient dar uneori in mod constient ea
ar putea facilita miscarea fiicei spre a intra in relatia incestuoasa. Astfel, chiar daca ea nu le
recunoaste, s-ar putea sa existe costuri pentru mama daca abuzul sexual ia sfirsit.
De asemenea, s-ar putea ca mama sa se confrunte cu mai multe probleme practice si concrete, de
ex. dependenta financiara de abuzator. Daca ea trebuie sa-l elimine sau daca el merge la inchisoare
, va fi nevoie poate ca ea sa caute alte mijloace de subzistenta. Aceasta include sa solicita ajutorul
unor institutii specializate in acordarea de servicii sociale sau sa caute de lucru in conditiile in care
ea nu a mai lucrat

sau nu a mai lurat de citiva ani buni.

In fine, daca sotul sau va trebui sa plece sau va fi incarcerat , ea va pierde si sprijinul emotional pe
care el ar fi putut sa-l ofere. Pentru cineva din afara acesta nu pare prea important dar frecvent
acesta va vi tot ce are mama , si ea nu va fi capabila sa-si imagineze viata fara el. Multe mame de
victime ale incestului sufera de o stima scazuta de sine si sunt foarte dependente de partenerii lor.
Ele ar putea sa-si aleaga partenerii in defavoarea propriilor copii daca sunt fortate sa aleaga intre
unul si celalalt.

Din cauza acestei dinamici, mamele de victime ale abuzului sexual deseori nu cred acuzatiile fiicelor
lor, le ignora atunci cind le afla, sau incearca sa rezolve problema fara a aduce un ajutor din afara.
In mod alternativ, s-ar putea ca initial ele sa ia partea copilului iar apoi sa-si schimbe pozitia si sa
treaca de partea abuzatorului pe masura ce se confrunta cu consecintele practice ale furiei sotului
sau pierderii acestuia.

EXAMINAREA POVESTIRII COPILULUI

Din motivele expuse mai sus , noi stim ca copiii nu fabrica povesti in care sa sustina ca au fost
molestati sexual. Nu este interesul lor sa faca aceasta. Copiii mici nu au cunostintele sexuale
necesare pentru a fabrica o acuzatie. Clinicienii si cercetatorii din domeniul abuzului sexual sunt de
acord ca falsele acuzatii din partea copiilor sunt extrem de rare. Mai mult decit atit, in acele
circumstante neobisnuite in care apar, exista de obicei o serioasa problema in functionarea familiei.
In trecut, unii profesionisti din domeniul sanatatii mentale atribuiau acuzatiile de incest ale copiilor
unor fantezii oedipiene. Nu doar ca este mai usor sa crezi ca aceste acuzatii sunt mai degraba
fantezii decit adevar, dar exista suport in scrierile lui Freud si in literatura psihanalitica pentru acest
punc de vedere. Freud a tras concluzia- atunci cind s-a confruntat cu relatari de incest la femei
diagnosticate cu isterie- ca aceste amintiri sunt fantezii. Astazi multi specialisti cred ca Freud a gresit
sustinind in mod categoric ca acele auzatii erau fantezii. Mai mult decit atit, este relativ usor sa
diferentiezi intre ceea ce este privit in mod obisnuit ca o fantezie oedipiana si raportarea unui abuz
sexual.
In general copiii preocupati cu fanteziile oedipiene au intre 3 si 6 ani sau amintirea propriei persoane
se refera la acea perioada din viata copilului. Continutul fanteziei oedipiene consta mai degraba in
ideea de a deveni mai apropiat si de a fi iubit de catre parintele dorit si de a-l exclude pe celalalt
parinte decit in oricare material explicit dpdv sexual. De ex. o fetita de 4 ani a declarat ca urmeaza
sa se casatoreasca cu cineva numit « Raddy », despre care ea zicea ca seamana cu tatal ei cind
acesta avea 5 ani, si ca vor merge sa locuiasca in California, unde mama lui Raddy nu va putea
locui cu ei.
Raportarile de abuz sexual pot fi diferentiate de asemenea fantezii prin abilitatea victimei de a oferi
detalii foarte specifice despre ceea ce s-a petrecut, presupunind ca ea este dispusa sa discute
despre incident. Aceasta include detalii despre abuzul sexual si despre evenimentele din preajma. In
cazurile in care copilul se exteriorizeaza verbal, cea mai buna cale de a culege informatii este de a-l
intreba despre ultima data cind s-a petrecut abuzul sexual. Detalii considerabile pot fi de obicei
obtinute macar despre evenimentele din preajma, astfel incit natura idiosincratica a evenimentului sa
devina detul de clara. De ex. o fetita de 6 ani a declarat : »Ploua si credeam ca taticul a adormit si
ma jucam in camera fratelui meu, unde nu mi se da voie sa ma joc. Taticul a venit si eu am crezut ca
se va supara pe mine dar el a spus ca nu se va supara daca ma voi culca pe pat cu el. » Scenariul
relatat aici este aproape remarcabil. Detaliile nu vin automat. De ex. intervievatorul ar putea intreba
victima cum era imbracata, cine altcineva era acasa sau ce moment al zilei era.
Copilul poate fi mult mai reticent in a da detalii ale abuzului sexual decit in a reenumera
evenimentele din preajma incidentului iar acest detaliu ar putea necesita sondare.Pentru a se
asigura de veridicitatea afirmatiilor copilului , intervievatorul ar trebui sa caute detalii specifice despre
comportamentul sexual , o descriere care pare spusa din punctul de vedere al copilului, si un
raspuns emotional concordant cu natura abuzului sexual. De ex., o fetita de 3 ani jumate a descris
penetrarea digitala din timpul automasturbarii tatalui sau vitreg dupa cum urmeaza : »Mai intii m-a
dezbracat, apoi s-a dezbracat si el. Si-a pus 2 degete in mine, unul in fata si a spus ca face zahar
alb, si altul in spate si a spus ca face zahar maro/brun. Isi freca fundul cind imi facea asta. »Cind a
fost intrebata daca el se freca in fata sau in spate, ea a aratat spre penisul unei papusi anatomice. In
timp ce relata era vizibil suparata. Cind a terminat de povestit a adaugat ca era « gros » si ca a
durut.
Inainte de a discuta despre evenimentele sexuale, intervievatorul are nevoie sa afle ce nume
utilizeaza copilul pentru partile private si sa le utilizeze si el in timpul chestionarii. Acest lucru se
poate realiza intrebind un adult de incredere sau chiar pe copil daca adultul nu este disponibil. In
cazul in care copilul nu furnizeaza in mod spontan detalii ale abuzului sexual, uneori acestea pot fi
solicitate prin adresarea unor intrebari de genul : « Ti-a atins partile intime ? » « Si-a bagat degetul ?
» O alternativa mai putin preferabila pentru evaluator este aeea de a relata ceea ce el/ea crede ca s-
a intimplat si sa roage copilul sa raspunda cu « Da » sau « Nu » la fiecare afirmatie. Este dezirabil,
oricum, sa obtii o relatare spontana a evenimentelor astfel incit sa eviti situatia in care evaluatorul «
pune vorbe in gura copilului ».Acest lucru este in mod special important in conditiile in care cazul va
ajunge la tribunal.
Un copil mic s-ar putea sa fie cumva confuz in privinta derularii exacte a momentelor evenimentului
sau ar putea uita in timp unele parti ale povestirii, dar aceste discrepante nu ar trebui sa puna la
indoiala veridicitatea povestirii . Mai mult decit atit, copiii mici (young children) s-ar putea sa nu fie
capabili sa aprecieze/stabileasca data sau momentul exact cind au avut loc incidentele legate de
abuz. Oricum, de obicei ei vor fi capabili sa localizeze astfel de fapte in relatie cu evenimentele
semnificative din viata lor (e.g. de ziua mea, in ziua in care a nins, in noptile cind mama pleaca la
bowling, pe la cina).
Un copil mic s-ar putea sa fie cumva confuz in privinta derularii exacte a momentelor evenimentului
sau ar putea uita in timp unele parti ale povestirii, dar aceste discrepante nu ar trebui sa puna la
indoiala veridicitatea povestirii . Mai mult decit atit, copiii mici (young children) s-ar putea sa nu fie
capabili sa aprecieze/stabileasca data sau momentul exact cind au avut loc incidentele legate de
abuz. Oricum, de obicei ei vor fi capabili sa localizeze astfel de fapte in relatie cu evenimentele
semnificative din viata lor (e.g. de ziua mea, in ziua in care a nins, in noptile cind mama pleaca la
bowling, pe la cina).
In adunarea datelor despre abuzul sexual, intervievatorul ar trebui sa incerce sa afle daca abuzul a
ranit, « a fost amuzant » (felt funny) sau copilul s-a simtit bine (felt good). De asemenea trebuie
adunate informatii privind ce i-a spus abuzatorul copilului despre abuz, in cazul in care i-a spus
ceva; a fost amenintat sau i s-a spus sa nu spuna sau a fost mituit pentru a tace? Intervievatorul
trebuie sa caute sa afle /sa sondeze despre incidente de abuz sexual, altele decit cele mai recente
intrebind daca s-a mai intimplat vreun abuz inainte de incidentul deja descris iar daca raspunsul este
da , cit de des si ce anume s-a petrecut. Victima trebuie intrebata daca ea stie daca abuzatorul a
mai facut acel lucru vreodata si altei persoane. Astfel, scopul intervievatorului este nu doar de a
solicita detalii specifice de la victima dar si de a obtine o imagine mai larga a activitatii sexuale pe
care abuzatorul o intretine cu copiii. In cazurile de incest intervievatorul trebuie sa se astepte la o
istorie de abuz sexual petrecuta de-a lungul timpului, daca copilul este destul de mare. In contrast,
cazurile de atac sexual sunt mai probabil sa se fi petrecut o singura data sau sa fie intermitente.

STRATEGII PENTRU COROBORAREA POVESTII COPILULUI

Relatarea copilului catre alte persoane semnificative

Uneori descoperirea unui incident de abuz sexual se bazeaza doar pe dovezi fizice. Oricum, mult
mai frecvent, cazurile de abuz sexual ajung in atentia specialistului deoarece copilul a relatat cuiva,
altcineva decit evaluatorul, despre molestare. Intervievatorul trebuie sa vorbeasca direct cu acele
persoane pentru a obtine toate informatiile pe care acestea le au si pentru a evalua increderea care
poate fi acordata acelor afirmatii.
Deseori un copil va fi sincer/deschis (candid) cu un parinte sau cu o ruda dar va fi destul de reticent
cu un specialist. Daca se anticipeaza o astfel de problema, se poate permite ca acele persoane
carora copilul le-a marturisit sa inregistreze o caseta a declaratiilor copilului acasa, unde copilul se
simte mai putin amenintat . De asemenea, este o buna practica ca o astfel de persoana sa fie
prézenta in timpul interviului, dar in unele momente va fi nevoie ca intervievatorul sa ramina singur
cu copilul. In anumite situatii un copil s-ar putea simti mai putin liber sa vorbeasca cu un adult de
incredere deoarece nu vrea sa-l supere sau pentru ca nu vrea ca acea persoana sa devina furioasa
pe abuzator.
In unele cazuri copiii vor refuza sa discute in timpul evaluarii dar mai tirziu ei vor vorbi despre
incident Cei care au grija de copii trebuie instruiti sa stie ca daca aceasta se intimpla, ei trebuie sa
inregistreze o caseta sau sa noteze declaratia copilului sau sa telefoneze evaluatorului si sa obtina
de la copil repetarea afirmatiilor la telefon. De asemenea, specialistul trebuie sa spuna persoanei de
ingrijire sa ia nota de tot ce face ulterior copilul si care pare sa fie in legatura cu abuzul. De ex. 2
surori, de 3 si 5 ani, care au fost victime ale abuzului sexual din partea tatalui lor, au simulat in mod
repetat un act sexual una cu cealalta dupa evaluare. Fetita de 5 ani a avut un vis urit in care a spus
« Taticu mi-o punea in gura ».Un tip de abuz sexual in acest caz a fost felatio (oral).

Utilizarea jocului, imaginilor si povestilor

Anumite comportamente si pattern-uri care pot fi evidentiate in jocul cu papusi, desen, relatarea de
povesti si alte tehnici proiective ar putea fi de nepretuit in coroborarea informatiilor legate de o
acuzatie de abuz sexual. In cazul copiilor refractari la discutii, informatiile obtinute intr-o maniera
indirecta ar putea fi singurele date care pot fi evidentiate intr-o evaluare formala. In functie de nivelul
de comfort al copilului, evaluatorul poate dori sa preceada orice intrebare directa cu incercarile de a
evidentia continutul sexual al jocului copilului. Utilizind acest mediu pentru a culege informatii este in
acelasi timp mai putin amenintator pentru copil decit chestionarea directa. Intervievatorul trebuie sa
fie rabdator si dispus sa petreaca 2 sau 3 ore iar uneori citeva sesiuni de adunare a informatiilor.
Ceea ce se cauta sunt temele sexuale sau continutul jocului, imaginilor(desenelor) sau povestilor.
Un proces util este urmatorul : initial intervievatorul ii permite copilului sa utilizeze mediul in orice
mod vrea el ; continutul sexual ar putea iesi la suprafata spontan ; fie ca apare sau nu, evaluatorul
va dori eventual sa structureze interactiunea si sa o focalizeze pe contextul in care se crede ca a
avut loc abuzul sexual. De ex. daca sunt utilizate casuta papusii si jocul cu papusa , intervievatorul
va incepe prin a lasa copilul sa se joace cu papusile in casa papusii. Preocuparile sexuale ar putea
iesi la iveala imediat. Copilul ar putea dezbraca toate papusile , le-ar privi intre picioare sau le-ar
pune in pune in posturi de act sexual. Evaluatorul va dori totusi sa structureze situatia prin
focalizarea, spre ex., asupra unei papusi-tata si a unei papusi-fetita si va intreba : »Ce fac taticii si
fetitele impreuna ? » sau « Ce face papusa-tatic cu papusa- fetita ? » In aceste conditii copilul ar
putea pune cele 2 papusi impreuna in pat , una deasupra celeilalte. Un astfel de pattern este
probabil sa fir repetat in diverse configuratii. Este dar important de intrebat daca copilul se
angajeaza intr-un astfel de comportament cu tatal sau ce anume face ea cu propriul sau tatic. Un
potential al metodelor indirecte de evaluare ar fi acela ca evaluatorul poate evidentia teme sexuale
in cadrul jocului dar sa nu fie capabil sa lege acestea de abuzul sexual. Manevrind contextul jocului
mai aproape de acuzatia actuala, este posibil sa construiasca o legatura intre continutul sexual
general si abuzul sexual raportat. Aceasta tehnica este in mod particular utila cu copiii mici al caror
limbaj este limitat. In asemenea cazuri evaluatorul se poate baza pe o combinatie intre a arata si a
spune.

Strategii similare pot fi folosite cu desenul si povestile. Desenul este adecvat pentru copiii cu virste
intre 4 si 10 ani. O fetita de 5 ani evaluata de autor a fost rugata sa deseneze « orice ». Ea a
desenat imaginea tatalui ei cu un penis si a spus « alune ». Apoi ea a fost rugata sa spuna despre «
alune ». Ce fac ele si cind le-a putut vedea. Ea a spus atunci despre tatal ei care « incerca sa scoata
gindaci (plosnite/bugs) si viermi din vaginita (vroia sa spuna vaginul) ei cu degetele in timp ce isi
freca alunele (peanuts) de fundul (butt) meu ». Realizarea unor povestiri ca raspuns la imaginile
proiective este utila atunci cind copiii sunt ceva mai mari. Citeodata o tehnica care da roade este
aceea de a ruga copilul sa faca un desen si apoi sa spuna o poveste despre el.
Papusile anatomice explicite pot fi ajutoare utile in procesul de evaluare. Oricum, deoarece
majoritatea copiilor nu s-au mai intilnit cu astfel de papusi, ei vor avea unele raspunsuri neobisnuite.
Ris, expresia unui usor dezgust, a trage de partile intime si a pune papusile sa faca caca sunt reactii
normale. Frica, anxietatea si negarea vehementa a cunostintelor despre partile intime sunt patternuri
mult mai ingrijoratoare si ar putea fi indicii de abuz sexual.
In plus, jocul nestructurat cu aceste papusi poate evidentia interactiuni sexuale explicite din partea
copiilor victime ale abuzului sexual in timp ce non-victimele persista in a pune papusile sa faca « pipi
si caca ». De ex., o victima evaluata de autor a pus de trei ori penisul papusii-tata in gura ei. Acest
pattern a fost intersectat cu bataia dintre papusa-tata si papusa-mama. O fetita de 9 ani cu usor
retard a reluat de citeva ori un scenariu in care un frate si o sora erau la etajul casei si priveau la tv.
Apoi ei s-au giugiulit in mod repetat. Giugiulitul a implicat actul sexual si sarut simultan din partea
ambelor parti. Fetita fusese abuzata sexual de fratele in virsta de 16 ani de-a lungul mai multor ani .
Ca si in cazul jocului cu casa papusii intervievatorul poate restructura contextul jocului in mod
progresiv spre pretinsul incident de abuz sexual.
Oricum, papusile anatomice explicite au si o utilitatea aditionala. Datorita naturii lor explicite ,
copiii pot
arata ce s-a intimplat mai degraba cu papusile decit verbal. Ei pot face asta prin reactivarea
scenei de abuz
sexual. In mod alternativ ei pot indica partile papusii-fetita unde au fost atinsi, sarutati sau
penetrati, sau
partile papusii-tata pe care a trebuit sa le dezmierde sau sarute sau care le-au fost bagate lor
inauntru.
De asemenea, trebuie sa intelegem de ce anumiti copii nu pot vorbi despre molestare si de ce
metodele indirecte sunt necesare. In primul rind este probabil ca evaluatorul este relativ necunoscut
copilului si de obicei mai putin cunoscut decit abuzatorul. Copilul poate recunoaste abuzul fata de
cineva in care au incredere, mama, o matusa, sau un prieten de familie dar in acelasi timp poate fi
mai putin dispus sa faca o astfel de dezvaluire catre un strain. Un aspect corelat cu aceasta este ca
in multe cazuri chiar daca copilul a fost molestat de abuzator, el ar putea sa fie atasat de acesta si
nu ar vrea sa-i faca necazuri. Alternativ, asa cum am observat anterior, copilul s-ar putea teme de
consecintele asupra familiei sau de pedeapsa din partea abuzatorului in cazul in care dezvaluie
abuzul sexual.
Despre cunostintele copilului in materie de sexualitate
O alta parte importanta a aprecierii unei acuzatii de abuz sexual ar putea fi evaluarea cunostintelor
copilului despre sexualitate. Aceste date pot fi obtinute in cadrul unui interviu sau prin informarea din
alte surse. Deseori copiii care au fost victime sunt mult mai constienti de chestiunile sexuale decit
cei mai multi copii de virsta lor sau poseda informatii sexuale pentru care familia nu poate explica
sursa de provenienta. De ex. un copil de 4 ani care a fost abuzat ar putea sti ca un penis devine
mare si ca din el iese un suc alb. Intr-o evaluare recenta in care a utilizat papusi explicite anatomic ,
autorul a intrebat un copil de 3 ani ce fac taticii cu « dinkie »(micutul) lor (cuvintul utilizat de copil
pentru penis). Fetita a replicat : »Fetitele il saruta . » . Desi copiii ar putea obtine astfel de informatii
din observarea actelor sexuale , totusi e putin probabil. Chiar si in cazul in care observatia este
sursa de informare a victimei , tot exista un motiv de ingrijorare.
Comportamentul sexual

Comportamentul sexual din partea copilului este o alta sursa de date ce vor fi coroborate. Acesta
este diferit de informatiile specifice evidentiate prin joc sau chestionare in cadrul unui interviu. In
general este mult mai spontan si poate apare in contextul interviului sau in alte cadre. Aceste
comportamente sexuale vor fi diferite in functie de virsta copilului. In general este mai probabil sa fie
observat la copiii mici.

Masturbarea excesiva este un tip de comportament care poate fi cautat la copiii mici. De vreme ce
toti copiii se masturbeaza, copiii molestati ar putea sa o faca intr-un grad mai insemnat. S-ar putea
ca ei sa se masturbeze cind sunt suparati, cind sunt intrebati despre abuz sau cind au nevoie de
comfort. O fac chiar si daca li se spune sa nu o faca. Unii isi vor rani organele genitale in cursul
masturbarii repetate.
Copiii mici care au fost molestati sexual ar putea, de asemenea, sa initieze un act sexual cu altii.
Intr-un centru de zi sau intr-un spital ei ar putea acosta sexual alti copii. Intr-un astfel de context, ei
pot lua rolul de agresor si victimizeaza alti copii sau pot persista in rolul de victima. Copiii care au
fost abuzati sexual pot incerca, de asemenea, sa obtina/provoace raspunsuri sexuale de la adultii
pentru care au afectiune. Credem ca ei presupun ca interactiunea sexuala este modul in care isi
arata afectiune unii altora adultii si copiii care se plac. Astfel, o fetita ar putea freca penisul unui
angajat sau sa-si miste fundul in poala lui. Un baiat care a fost victima unei femei ar putea incerca
sa apuce sinii infirmierei.
Victimele aflate la o virsta mai inaintata.sunt deseori descrise ca seductive si extrem de preocupate
de aspectul lor fizic. Ele ar putea aparea neobisnuit de feminine si de sfioase. Este important pentru
specialisti sa inteleaga ca ele au fost socializate de abuzatori pentru a se comporta seducator
(urmind un pattern seductiv). Astfel, orice rol activ ar juca, acesta este consecinta procesului de
socializare. Pe masura ce acesti copii cresc si ajung in adolescanta , ei pot deveni chiar mai activi
sexual si sunt descrisi ca avind un comportament promiscuu.
Intilnirile sexuale in care se angajeaza pot fi cu altii de virsta lor sau cu barbati mai in virsta. Pentru
a ilustra : mama unei fetite de 12 ani s-a plins ca fiica sa era foarte promiscua astfel ca a ajuns sa ia
gonoree de 3 ori. O evaluare a descoperit ca promiscuitatea copilului a fost precedata de abuzul
sexual din partea tatalui si a tatalui vitreg. Unele victime se vor angaja de asemenea si in prostitutie,
fie a adolescente , fie ca adulte.
Alti indicatori comportamentali
O dovada in plus pentru confirmarea supozitiei de abuz este comportamentul care sugereaza
anxietatea copilului sau o stare mentala tulburata. Simptomele comportamentale rezultind de aici pot
fi rezultatul abuzului sexual.
La copiii mici regresia este frecvent observata la inceputul abuzului sexual. Un copil care anterior si-
a insusit controlul sfincterian ar putea incepe sa ude iarasi patul. Un copil care se ducea usor la
culcare ar putea manifesta frica de intuneric si sa refuze sa mearga la culcare daca nu e insotit in
camera de un adult de incredere. Cosmarele si mersul somnambulic ar putea aparea si ele. De ex. o
fetita de 6 ani evaluata de autor insista sa-si ia paturica la scoala, avea cosmaruri si uda patul, ca un
rezultat al abuzului sexual din partea tatalui.
Frica copilului fata de abuzator s-ar putea generaliza fata de toti barbatii (presupunind ca abuzatorul
este un barbat). Copiii ar putea de asemenea sa apara deprimati si retrasi. Victimele care anterior se
descurcau bine la scoala uneori incep sa aiba probleme scolare. Deseori observatorii noteaza o
schimbare in personalitatea victimei care pare sa coincida cu inceperea abuzului. Astfel, mama unei
victime a declarat ca fiica sa era foarte volubila (« a motor mouth ») inainte ca molestarea sa
inceapa, dar ca acum pare retrasa si ingrijorata. In multe cazuri astfel de simptome, ca cele tocmai
descrise, apar dupa ce incidentul diminueaza dar reapar cind are loc un alt act de abuz sexual.
Adolescentii pot prézenta comportamente impulsive si auto-distructive. Astfel, adolescenta victima
ar putea fugi, chiuli, se implica in agresiuni, are relatii ostile cu parintii , deseor mai rele cu mama
decit cu tata, fura , fura din magazine, si in genere pare scapata de sub control. Ca o regula,
intensitatea impulsivitatii adolescentei victima este mai mare decit rebeliunea adolescentina tipica.
Specialistii sugereaza tratament institutional pentru aceste victime deoarece devianta lor este atit de
severa, frevent fara a-i intelege cauza de baza. Paternurile autodistructive intilnite la adolescenti
sunt : alcoolismul, uzul si dependenta de droguri, auto-mutilarea si tentativele de suicid, ca si
sinuciderile finalizate.

CONCLUZIE

In scopul de a evalua o supozitie de abuz in mod obiectiv, specialistii trebuie sa fie constienti de
tendinta diferitelor parti implicate in caz de a minti precum si de modul in care sa realizeze evaluarea
unei astfel de supozitii. Daca evaluatorul ia o declaratie a copilului care a aparut intr-un interviu
formal, cea facuta catre alte persoane semnificative dar nu catre specialisti sau una data initial dar
retrasa ulterior, si coreleaza acestea cu alte informatii, va rezulta o imagine clara. Datele
suplimentare pot include continutul sexual al jocului, desenului si povestilor copilului,
comportamentul sexual din partea copilului, cunostinte despre sexualitate care depasesc nivelul
asteptat pentru virsta copilului, si indicatori comportamentali non-sexuali care indica faptul ca copilul
este intr-o stare de stress. In mod evident, cu cit mai multe date de suport are evaluatorul, cu cit mai
convins va fi el/ea, cu atit mai convingator va fi raportul sau pentru altii. Oricum, singura informatie
care nu trebuie luata in sine ca un semn ca s-a produs un abuz sexual sunt indicatorii
comportamentali non-sexuali. Acei indicatori pot fi rezultatul unor probleme, altele decit cele sexuale.