Curs 10

Metoda Kabart

Este o metoda care foloseste tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva.

Scopul aceste metode fiind acela de incurajare, sau dupa caz de grabire, a raspunsului
neuro-muscular folosind stimuli proprioceptivi. Aceasta metoda introduce pentru prima
data in kinetoterapie schemele de miscare globala ca element facilitator proprioceptiv,
pornind de la axioma conform careia creierul ignora actiunea proprie muschiului, el
recunoaste numai miscarea.

Principiile metodei Kabart sunt :

- Schemele de miscare se realizeaza in spirala sau diagonala si se numesc scheme de

iradiere
- Miscarile active se deruleaza de la distal catre proximal, in vreme ce stabilitatea
articulara se realizeaza invers (de la proximal catre distal)
- Aplicarea rezistentei maximale determina iradierea schemei de miscare

In conformitate cu aceasta metoda, facilitaterea neuro-musculara proprioceptiva

actioneaza pe mai multe verigi, astfel se constata ca :

- Contractia repetata a muschilor slabi determina cresterea rezistentei

- Este foarte utila tehnica tine-relaxeaza activa, iar inversarea lenta a sensului de
miscare stimuleaza schema agonista

Schemele de miscare sunt de mai multe tipuri :

- Scheme cap-gat si trunchi superior

- Schemele trunchi inferior si membre inferioare bilateral asimetric
- Scheme ale membrelor

Schmele cap-gat si trunchi superior, „cheia” acestor scheme este gatul si s-au facut
urmatoarele consideratii :

- Marea majoritate a miscarilor umane care se fac pe diagonala si spirala respecta

orientarea muschilor, a insertiilor si ligamentelor care au aceasta orientare
- Pentru fiecare segment important al corpului, respectiv cap-gat, trunchi inferior,
trunchi superior si membre, exista doua diagonale de miscare, fiecare avand cate
doua scheme antagoniste pe flexie si pe extensie.
- Fiecare schema in spirala si in diagonala dezvolta o miscare cu trei componente :
flexie sau extensie, abd sau add, rot ext sau rot int.

Dpdv practic s-au facut urmatoarele observatii :

- Fiecare schema are o „componenta musculara principala” care face in principal

miscarile schemei, exista si o „componenta musculara secundara” care actioneaza
in doua scheme de miscare in cadrul secventelor comune ale acestor doua scheme.
 Ex. marele fesier participa mai ales la schema extensie-add-rotatie externa sold, dar
si la schema extensie-abd-rotatie interna sold. In cea de a doua schema, muschiul
principal este fesierul mijlociu, iar fesierul mare participa secundar, in vreme ce in
prima el este componenta principala.
- O miscare este realizata de mai multi muschi, ceea ce asigura supletea si fluiditatea
miscarii. Orice deficienta la oricare muschi al schemei determina scaderea fortei si
coordonarii miscarii.

Orice schema de miscare curpinde urmatoarele elemente :

- Pozitia initiala, care reprezinta pozitia de intindere (alungire) maxima a muschiului

- Pozitia finala, care reprezinta pozitia de scurtare maxima a muschiului

Intre cele doua pozitii se deruleaza intreaga amplitudine de miscare „pozitia

mijlocie sau medie”.

In concluzie, dpdv practic, daca schema de miscare este de flexie, segmentul se

aseaza in extensie maxima si apoi se iau in considerare miscarile de abd-add (daca schema
cuprinde miscarea de abd, segmentul se aseaza in add maxima) rotatia se in considerare
ultima.

Cand miscarea incepe sa se deruleze, ordinea este inversa, intai intra in joc rotatie,
apoi add-abd si apoi flexia sau extensia. Rotatia care intra in joc prima da caracteristica
spirala a miscarii.

Fata de aceste principii de baza si de metodologia clasica a diagonalelor, exista

„schema agonista”, atunci cand miscarea se executa prin contractie de scurtare a muschilor
si, de asemenea exista „schema antagonista”, derulata in sensul invers in care muschii
scurtati se alungesc.

Schemele de facilitare Kabart se pot realiza :

- Pasiv de catre terapeut

- Activ prin miscare libera fara rezistenta sau ghidaj
- Activo-pasiv care se poate face liber sau cu ghidaj
- Activ cu rezistenta care urmareste cresterea fortei si imbina contractia izotonica cu
rezistenta cu contractia izometrica care de obicei presupune mentinerea pozitiilor
extreme

Schemele cap-gat si trunchi superior, „cheia” o reprezinta gatul. De exemplu

pozitia de start presupune rotatie cap-gat trunchi superior la stanga, cap hiperextensie
laterala stanga se deruleaza miscarea si subiectul ajunge in rotatie cap dreapta, rotatie-
flexie gat dreapta (privirea in dreapta si in jos), trunchiul superior flexie si rotatie dreapta.
Respectiv pozitia finala orienteaza umarul stang spre soldul drept. Exista si schema inversa
de miscare, in care pozitia de start va fi pozitia finala din schema anterioara , iar miscarea
va aduce segmentele in pozitia initiala din miscarea anterioara.
 Schemele trunchiului inferior si membrelor inferioare asimetrice, in care „cheia”
este reprezentata de membrul inferior. In acest caz, realizam flexie si rotatie la stanga de o
parte, extensie la dreapta de partea cealalta. Cele doua membre for executa miscari in
sensuri opuse.

Daca discutam despre membre, atat cele sup cat si cele inf, miscarile se analizeaza
in functie de articulatiile luate in considerare, aceste articulatii poarta numele de pivot de
actiune. Discutam de pivotii proximali (scapulo-humerala si coxo-femurala) si schema
pentru acesti pivoti proximali presupune flexie sau extensie cu abd sau add si cu rot int sau
ext. Pivotii intermediari (cot si genunchi), pivotul intermediar se poate afla in flexie sau
extensie sau poate fi fix, de obicei rotatiile pivotului intermediar urmeaza pivotul proximal.
Pivotii distali (pumn si gleza) care se aliniaza pivotilor proximali.

Ex. pentru mb superior:

- Supinatia cu deviatia radiala a pumnului se asociaza cu flexie si rotatie externa in

umar.
- Pronatie si deviata cubitala pumn se asociaza cu extensie si rotatie intrna umar
- Flexia pumnului se asociaza cu add scapulo-humeralei
- Extensia pumnului se asciaza cu abd scapulo-humeralei

Pentru mb inferior :

- Flexia plantara se asociaza cu extensia soldului

- Flexia dorsala se asociaza cu flexia soldului
- Inversia si adductia piciorului se asociaza cu add si rotatie externa sold
- Eversia si abd piciorului se asociaza cu abd si rotatie interna sold

Exista si pivotii digitali, in car caz miscarea se alinieaza pivotilor proximali si

distali.

Membrul superior presupune :

- Flexie si add degete se asocieaza cu flexie pumn se asocieaza cu flexie umar

- Extensie cu abd degete se asocieaza cu extensie de pumn si cu abd umar
- Deviatie radiala a degetelor asociata cu deviatie radiala a pumnului si supinatie se
asociaza cu flexie si rot externa umar
- Deviata cubitala a degetelor asociata cu deviata cubitala a pumnului si pronatie se
asociaza cu extensie si rot interna umar

Daca ne referim la police :

- Abd police se asociaza cu deviatiile cubitale, cu pronatia si cu extensia si rot

interna a umarului
- Add police se asociaza cu deviatiile radiale, cu supinatie si cu flexia si rot externa a
umarului
 Membrul inferior presupune :

- Flexie si add degete se asociaza cu flexie plantara glezna si cu extensie sold

- Extensie si abd degete se asociaza cu flexie dorsala glezna si cu flexie sold

Concluziile privind metoda Kabart :

- Cu cat bagajul informational este mai mare, si discutam mai ales despre
informatiile proprioceptive, contractia muschilor este mai puternica
- Folosirea rezistentei maxime determina iradierea schemei de miscare
- Se folosesc tehnici de facilitare a miscarii si a posturii care presupun pozitionare,
contact manual, intindere musculara, presiuni articulare, rezistenta la miscare, etc.
- In timpul derularii miscarii active pe diagonala, se aplica manevrele de facilitare
proprioceptiva, aceste manevre fiind multiple :
1. In primul rand pozitionarea bolnavulu utilizand reflexul tonic labirintic si obtine
de ex recuperarea flexiei din dv, recuperarea extensiei din dd.
2. Al doilea element de facilitare este contactul manual,
3. al treilea este comanda verbala si tonalitatea vocii,
4. al patrulea il constituie stimulii de intidere,
5. al cincilea tractiunea si fixarea articulara. Tractiunea activeaza raspunsul flexor,
tractiunea presupune departarea suprafetelor articulare. Fixarea articulara care
presupune apropierea suprafetelor articulare realizeaza activarea raspunsului
extensor.
6. Al saselea elemet este rezistenta maximala,
7. al saptelea il constituie sincronizarea normala care presupune ca contractia
muschilor sa se faca in secvente. Aceste secvente trebuie sa decurga legat, in
miscari coordonate care sa realizeze cursivitatea miscarii fara sacade. De regula
miscarile sunt initiate distal si se deruleaza pana la proximal si in primul rand
ele sunt initiate prin rotatii.
8. Un alt element il constituie sincronizarea pentru exprimarea fortei, element ce
se realizeaza atunci cand rezistenta maximala se aplica pe componenta cea mai
puternica, exprimandu-se de la distal catre proximal.
9. contractia repetata a muschilor slabi, aceasta manevra crescand rezistenta, deci
practic va creste in timp pragul de aparitie al oboselii.
10. Tine-relaxeaza activa, acesta tehnica presupune contractie izometrica in pozitia
de scurtare maxima (componenta tine) si apoi in pozitia de alungire maxima
(relaxeaza)
11. Inversarea lenta a sensulu de miscare stimuleaza schema de miscare agonista
12. Inversarea lenta cu tinere, care determina contractie izotonica urmata de
contractie izometrica pe agoniste
13. Stabilizarea ritmica in care se mentine contractie contra rezistenta pe agonist,
apoi continua miscarea cu rezistenta pe antagonist.
14. Exista tehnica Knott si Voss, care este o varianta a unei tehnici de facilitare
proprioceptiva, in care este stimulata proprioreceptia dar se urmareaste
contractiile musculare de tip sinergic
15. Recuperarea neuro-motorie prin bio-feedback, de cele mai multe ori se
realizeaza prin utilizarea feedback-ului senzorial, acest feedback realizeaza
doua obiective extrem de importante : initierea activitatii motorii elementare si
performarea miscarilor complexe coordonate. Stimulul putand fi acustic sau
vizual.