Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca

CATEDRA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT

Prof. Dr. BORZAN CRISTINA MARIA

STAREA DE SANATATE A POPULATIEI.

MASURAREA SI ANALIZA UNOR ASPECTE
ALE SANATATII COMUNITATII.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), ca for suprem de promovare a

sănătăţii pe plan mondial, defineşte sănătatea individuală ca fiind “starea de bine
completă din punct de vedere fizic, mintal şi social şi nu numai absenţa bolii sau
a infirmităţii”.

Caracteristic pentru această definiţie este faptul că este acceptată de toată

lumea ca o “aspiraţie”, realizarea ei presupunând responsabilitatea societăţii şi
subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii.
Sănătatea grupurilor umane ar putea fi definită ca o sinteză a sănătăţii
individuale apreciată într-o viziune sistemică, globală (ecosistemică).
Obiectul sănătăţii publice îl reprezintă grupurile umane şi nu persoana
(individul). De asemenea, vizează rolul factorilor sociali care influenţează sănătatea,
având, în acelaşi timp, şi o orientare preventivă.

S-au identificat 10 practici în Sănătatea Publică :

1. evaluarea nevoilor de sănătate ale comunităţii;
2. investigarea frecvenţei de apariţie a riscurilor şi hazardurilor pentru sănătate
în comunitate;
3. analizarea nevoilor identificate de sănătate pentru depistarea determinanţilor
şi altor factori ce contribuie la acestea;
4. construirea şi susţinerea unui suport pentru sănătatea publică;
5. prioritizarea nevoilor identificate de sănătate;
6. dezvoltarea unor politici şi planuri coerente pentru soluţionarea nevoilor
prioritare de sănătate;
7. utilizarea eficientă a resurselor;
8. urmărirea nevoilor prioritare în comunitate;
9. evaluarea rezultatelor programelor şi serviciilor;
10. informarea şi educarea publicului.

1
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
CATEDRA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT
Prof. Dr. BORZAN CRISTINA MARIA

Sistemul Sănătaţii Publice este partea sistemului global de sănătate care caută
să asigure condiţiile în care oamenii pot fi sănătoşi prin intermediul utilizării celor
trei funcţii principale ale sănătăţii publice şi poate fi descris prin intrările, practicile,
ieşirile şi rezultatele acestuia.
Calitatea îngrijirilor reprezintă gradul în care serviciile de sănătate furnizate
indivizilor creşte probabilitatea apariţiei rezultatelor aşteptate în sănătatea acestora şi
este consistent cu standardele profesionale stabilite şi judecata valorii acestora pentru
consumator. Calitatea poate fi văzută şi ca gradul în care acţiunile desfăşurate sau nu,
maximizează probabilitatea rezultatelor benefice pentru sănătate şi minimizează
riscul şi apariţia altor rezultate nedorite, în contextul actualului status al ştiinţei
medicale.

QALY (ani de viaţă calitativi ajustaţi) pot reprezenta o măsură a statusului

de sănătate care conferă fiecarei perioade de timp o greutate, variind de la 0 la 1,
corespunzând calităţii vieţii în ceea ce priveşte sănătatea în acea perioadă; acestea
sunt apoi sumate pe mai multe perioade de timp pentru a calcula anii de viaţă ajustaţi
calitativ (QALY). Pentru fiecare perioadă, o greutate de 1 corespunde cu sănătatea
optimală, iar o greutate de 0 corespunde cu o stare de sănătate echivalentă
decesului.

Sănătatea individuală şi starea de sănătate

Dacă sănătatea individuală este definită, conform Constituţiei Organizaţiei

Mondiale a Sănătăţii, ca fiind „starea de bine completă din punct de vedere fizic,
mintal şi social, şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii”, studiul stării de
sănătate înseamnă cunoaşterea tendinţelor fenomenelor şi a factorilor determinanţi şi
nu numai descrierea situaţiei prezente sau pe o perioadă scurtă; acesta cuprinde:
studiul fenomenelor demografice, a fenomenelor de morbiditate, studiul
handicapurilor, studiul dezvoltării somato-psihice.

Starea de sănătate este o noţiune complexă, sintetică, care se referă la nivelul

sănătăţii întregii colectivităţi, exprimat printr-o serie de indicatori:
1. demografici: natalitate, fertilitate, mortalitate, excedent natural;
2. medicali şi antropometrici: morbiditate, dezvoltare fizică şi psihică;
3. indicatori de igienă: nivel cantitativ, calitativ al factorilor mediului extern
(apă, aer, sol, alimente, radiaţii);
4. indicatori economico-sociali: standardul de viaţă, venit mediu, buget
familial;
5. indicatori ai activităţii serviciilor de sănătate.

2
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
CATEDRA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT
Prof. Dr. BORZAN CRISTINA MARIA

“Numai corelarea permanentă a datelor demografice, de morbiditate, de

dezvoltare fizică şi psihică cu factorii complecşi ai mediului înconjurător (naturali şi
sociali) şi cu datele care indică eficienţa activităţii medicale asigură cunoaşterea şi
interpretarea corectă a stării de sănătate a populaţiei”.

Factorii care influenţează starea de sănătate pot fi clasificaţi, după diferiţi

autori, în foarte multe variante. Abordarea modelului epidemiologic al factorilor care
determină starea de sănătate, după Dever, considerăm că reprezintă o modalitate de
înţelegere rapidă şi utilă medicului, ce permite o analiză pertinentă a determinanţilor
sănătăţii sau bolii.

Indicatori utilizaţi în măsurarea şi evaluarea stării de sănătate a

populaţiei

Pentru măsurarea şi evaluarea stării de sănătate a populaţiei s-au elaborat o

serie de indicatori cantitativi şi calitativi, care pot fi grupaţi, după diferiţi autori, în
diverse moduri dar există o serie de abordări noi în clasificarea acestora, care ţin cont
de extinderea conceptului de morbiditate (Wood), ce include deficienţa, incapacitatea
şi handicapul, promovarea conceptului de sănătate „pozitivă” şi o serie de indici
globali multicriteriali (percepţionali, funcţionali şi de adaptare la mediu).

1. Speranţa de viaţă la naştere şi la diferiţi ani (15, 30, 45 şi 60 ani) este

considerat ca cel mai concret şi mai comparabil indicator sintetic (diacronic şi
în profil teritorial), care exprimă în mod „normalizat” forţa reală a mortalităţii,
forţa reală a supravieţuirii unei cohorte, în condiţiile „regimului de mortalitate”
la data pentru care s-a construit tabela de mortalitate, mai corect spus, tabela de
supravieţuire a unei generaţii.

2. Durata de supravieţuire fără incapacitate include incapacitatea în totalitate,

atât cea parţială cât şi cea definitivă şi nu numai la populaţia activă ci la
întreaga populaţie, inclusiv copii şi bătrânii.

3. Indicele de dependenţă, indicator sintetic al stării de sănătate care arată

raportul dintre numărul populaţiei inactive, copii 0-16 ani + vârstnici 60-(62)
ani şi peste şi numărul populaţiei active, între 16-60(62) ani.

4. Fertilitatea populaţiei feminine, indicator important pentru dezvoltarea

prezentă şi de perspectivă exprimat prin rata totală a fertilităţii sau prin indicele
net de reproducere.

3
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
CATEDRA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT
Prof. Dr. BORZAN CRISTINA MARIA

5. Indicele de sănătate, bazat pe scalarea morbidităţii pe grupe de aparate,

denumit CIRS (Cumulative Illness Rating Scale) ce fixează 13 puncte
grupate pe aparate (sisteme), criterii de apreciere a sănătăţii, scalarea fiind
pe 5 grade cu intensitate negativă crescândă:
0 – nici o tulburare (sănătos);
1 – tulburare uşoară, slabă;
2 – tulburare moderată;
3 - tulburare severă;
4 – tulburare foarte severă.

6. Pentru populaţia vârstnică Linn a elaborat un indicator denumit de

incapacitate şi dependenţă, scalat în 3 gradaţii:
0 – normal,
1 – perturbare moderată,
2 – perturbare gravă.

7. Indicele complex de sănătate (Grogno şi Woodgate) foloseşte 10

criterii care se ponderează prin scalarea lor în 3 grade de stări ale funcţiilor
fizice şi psihice, astfel:
1,0 – funcţiunea normală,
0,5 – funcţiunea perturbată sau redusă,
0,0 – funcţiunea absentă sau anormală.

Cele 10 criterii la care se referă autorii modelului sunt:

1. Munca
2. Recreaţia
3. Senzaţia de rău, dureri şi suferinţe fizice
4. Senzaţie de rău şi suferinţe psihice
5. Absenţa plăcerii
6. Comunicarea cu anturajul
7. Somnul
8. Dependenţa în igiena personală, alimentare, îmbrăcare, deplasare
9. Plăcerea de a se alimenta
10.Micţiunea, defecaţia şi gradul de alterare a vieţii sexuale din motive de
sănătate
4
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
CATEDRA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT
Prof. Dr. BORZAN CRISTINA MARIA

8. Indicele de sănătate fizică (Belloc, Breslow, Hochstin) reprezintă o

clasificare a sănătăţii în funcţie de incapacitate în activităţile cotidiene (de
muncă, igienă personală, deplasare), prezenţa bolilor cronice şi estimarea
propriei energii, în raport cu vârsta.
9. Indicele de sănătate I.S. (Suchet) este bazat pe examenele sistematice
de populaţie pe 15 teste hematologice, serologice, pentru a decela semnele unor
boli.
Clasic, una din abordările indicatorilor utilizaţi în măsurarea stării de
sănătate a populaţiei, ar fi următoarea:
Indicatori de nivel (de rezultat al acţiunii factorilor ce influenţează starea
de sănătate)
1. Demografici (viaţă/nonviaţă): mortalitate, natalitate
- de frecvenţă
- probabilităţi , riscuri

2. Morbiditate:
- clasici
- consecinţe ale bolii (deficienţe, incapacitate)
- gravitate (scoruri)
- combinaţi

3. Globali ai sănătăţii
- bazaţi pe incapacitatea funcţională
- bazaţi pe perceperea sănătăţii/bolii

Indicatori de factori :
 biologici
 mediu
 comportamente
 servicii de sănătate (resurse, disponibilitate, utilizare)

Ingrijiri de sanatate adecvate vor putea fi oferite populatiei in cadrul

unor sisteme de sanatate echilibrate, conforme realitatilor concrete,
specifice fiecarei tari.

5
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
CATEDRA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT
Prof. Dr. BORZAN CRISTINA MARIA

In Romania, Reforma sistemului de ingrijiri de sanatate a impus si

Asigurarile Sociale de sanatate, datorita cresterii galopante a costului
actului medical.

Geanina Alexa,

Medic rezident Sanatate Publica si Management, an I.