rezoluţie – aplicare a unui instrument de rezoluţie pentru scopul atingerii unuia sau mai multora

dintre obiectivele rezoluţiei prevăzute la art.56;

(1) Obiectivele rezoluţiei prevăzute la art.55 sînt următoarele:

a) asigurarea continuităţii funcţiilor critice;

b) evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare, în special prin

prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieţei, şi prin menţinerea disciplinei pe
piaţă;

c) protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenţei de sprijin financiar

public extraordinar;

d) protejarea deponenţilor care intră sub incidenţa legislaţiei privind garantarea depozitelor;

e) protejarea fondurilor şi activelor clienţilor.

(2) În situaţia în care urmăreşte obiectivele prevăzute la alin.(1), Banca Naţională a Moldovei, în
calitate de autoritate de rezoluţie, încearcă să reducă la minimum costul rezoluţiei şi să evite
distrugerea de valoare, în măsura în care realizarea obiectivelor rezoluţiei nu este afectată.

Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, informează Ministerul

Finanţelor în legătură cu toate deciziile adoptate în temeiul prezentei legi, iar în cazul deciziilor
care au impact fiscal direct, obţine aprobarea Guvernului înainte de implementarea deciziei,
înaintînd în acest sens o solicitare Ministerului Finanţelor, conform prevederilor prezentei legi.

Articolul 9.

(1) Fiecare bancă elaborează şi menţine un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie luate
de bancă pentru restabilirea poziţiei sale financiare în cazul deteriorării semnificative a acesteia.

Articolul 10.

Băncile actualizează planurile de redresare cel puţin anual sau, la solicitarea Băncii Naţionale a
Moldovei, în calitate de autoritate competentă, cu o frecvenţă mai mare şi, în orice caz, după
orice modificare a structurii organizatorice sau juridice ori a activităţii sau situaţiei financiare a
băncii care ar putea avea impact semnificativ asupra planurilor de redresare sau ar impune
modificarea acestora.

Articolul 13.

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor din art.7-31, planurile de redresare trebuie să includă:
a) informaţiile prevăzute în secţiunea A din anexă, precum şi alte informaţii, conform
reglementărilor emise de Banca Naţională a Moldovei;

b) măsuri ce pot fi luate de bancă atunci cînd sînt întrunite condiţiile pentru intervenţia timpurie
prevăzute de art.42-44;

c) condiţii şi proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în timp util,
precum şi o gamă largă de opţiuni de redresare.

(2) Planurile de redresare trebuie să fie elaborate luînd în considerare o serie de scenarii de criză
financiară şi macroeconomică majoră, relevante pentru caracteristicile specifice ale băncii,
inclusiv evenimente sistemice, scenarii de criză specifice persoanelor juridice considerate
individual, precum şi grupurilor în ansamblul lor.

Rezolutia

Articolul 23.

(1) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, elaborează un plan de

rezoluţie pentru fiecare bancă. Banca Naţională a Moldovei se asigură că structura care exercită
funcţia de rezoluţie elaborează planul de rezoluţie după consultarea structurii care exercită
funcţia de supraveghere.

(2) Planul de rezoluţie prevede acţiunile de rezoluţie pe care Banca Naţională a Moldovei, în
calitate de autoritate de rezoluţie, le poate întreprinde atunci cînd banca îndeplineşte condiţiile de
declanşare a procedurii de rezoluţie.

(3) Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, comunică informaţiile

prevăzute la art.29 lit.a) băncii în cauză.

Articolul 24.

Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, identifică în planul de

rezoluţie obstacolele majore în calea posibilităţii de soluţionare, în sensul art.32 alin.(3), a băncii
şi, dacă este necesar şi proporţional, măsurile relevante pentru eliminarea obstacolelor, în
conformitate cu art.32-41.

Articolul 25.

(1) La elaborarea planului de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de

rezoluţie, trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situaţia de
dificultate majoră a băncii să se datoreze unor circumstanţe individuale sau să survină pe fondul
unei instabilităţi financiare extinse sau al unor evenimente sistemice.

(2) La elaborarea planului de rezoluţie, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de autoritate de

rezoluţie, nu trebuie să prezume oricare dintre următoarele:

a) sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia utilizării mecanismelor de finanţare instituite

în conformitate cu art.296;

b) asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;

c) asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobînzilor sau
durate nonstandard.

În termen de patru luni de la data primirii notificării, banca transmite Băncii Naţionale a
Moldovei, în calitate de autoritate de rezoluţie, propuneri de măsuri avînd ca scop gestionarea
sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare.

Legea privind redresarea și rezoluția băncilor reglementează prevenirea crizelor bancare și

asigură rezoluția ordonată a băncilor în curs de a intra în dificultate, minimizând totodată
impactul acestora asupra economiei reale și a finanțelor publice. Această lege transpune
standardul internațional în domeniul „Atributele-cheie pentru regimuri eficiente de rezoluție”,
aprobat în noiembrie 2011 de Consiliul pentru Stabilitate Financiară, precum și Directiva
2014/59/UE privind redresarea şi rezoluția instituțiilor bancare.

Noile reguli sunt necesare în special pentru a preveni ajungerea unei bănci în stare de dificultate
sau, în cazul în care aceasta se produce, pentru a reduce la minimum consecințele, în sensul
menținerii funcțiilor de importanță sistemică ale băncii, prin viabilizarea acesteia sau prin
transferul acestor funcții la o altă entitate. În acest scop, noua lege prevede o serie de măsuri ce
pot fi utilizate de Banca Națională a Moldovei, între care intervenția timpurie, vânzarea afacerii,
banca-punte, separarea activelor sau recapitalizarea internă. Intervenția timpurie este una dintre
cele mai moderate soluții, deoarece scopul ei principal este preîntâmpinarea unor posibile
pierderi sau deteriorări, spre deosebire de alte mecanisme, care pot fi aplicate după ce banca a
intrat sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră.

Este important de menționat că noua lege urmărește scopul de a evita efectele negative asupra
stabilității financiare naționale, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra
infrastructurilor pieței şi prin menținerea disciplinei pe piață; protejarea fondurilor publice, prin
reducerea la minimum a dependenței de sprijin financiar public extraordinar; protejarea
deponenților care intră sub incidența legislației privind garantarea depozitelor; protejarea
fondurilor şi a activelor clienților.

Intervenția timpurie reprezintă un set de măsuri ce pot fi luate de către Banca Națională în
privința unei bănci, inclusiv în cazul în care capitalul băncii este deținut în proporție de cel puțin
50% de persoane care nu dispun de permisiunea Băncii Naționale a Moldovei.Aceste măsuri se
referă, în principal, la solicitări adresate băncii privind efectuarea unui șir de acțiuni, cum sunt,
între altele, înlocuirea organelor de conducere a acesteia, implementarea aranjamentelor
prevăzute în planul de redresare, elaborarea planurilor de negociere a restructurării datoriilor,
efectuarea de modificări în strategia de afaceri, structura juridică sau cea operațională a
băncii.Ținând cont de principiul proporționalității, legea prevede competența Băncii Naționale de
a desemna unul sau mai mulți administratori temporari ai băncii. Această prevedere a fost pusă
în aplicare de Banca Națională a Moldovei în cazul BC „Moldindconbank” S.A.Durata măsurii
de intervenție timpurie în cazul BC „Moldindconbank” S.A. este de 3 luni. Dacă în această
perioadă nu se va reuși înlăturarea încălcărilor legate de acționariatul băncii, regimul de
intervenție timpurie poate fi prelungit.

Fragmentarea de către persoane care activează concertat a cotelor în capitalul social al băncilor
comerciale sub pragul legal care necesită permisiunea Băncii Naționale a Moldovei (1% după
modificarea Legii instituirilor financiare în august 2014), dar care împreună dețin o cotă de peste
1%, este una dintre formele de deținere ilegală a cotelor în capitalul băncilor și creează o
structură de proprietate netransparentă în sectorul bancar. Legea instituțiilor financiare prevede
expres că acționarii băncilor urmează să declare beneficiarii finali și concertarea lor eventuală și
să obțină permisiunea prealabilă în scris a Băncii Naționale pentru dobândirea unei cote
substanțiale din capitalul unei bănci.

Pentru a lupta cu acest fenomen, în cazurile încălcării acestor prevederi, Banca Națională
urmează să blocheze unele drepturi aferente acțiunilor respective și anume dreptul de vot, de
convocare și desfășurare a adunării generale a acționarilor, dreptul de a introduce chestiuni în
ordinea de zi, dreptul de a propune candidați pentru consiliul societății, organul executiv și
comisia de cenzori, precum și dreptul de a primi dividende.