STATUL MEDIEVAL ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

LECŢIA 1

În secolul III, dupӑ retragerea aurelianӑ din 271/274, ȋn spaţiul nord-dunӑrean a rӑmas o
romanitate fӑrӑ stat nevoitӑ sӑ se apere ȋn faţa valurilor migratoare. În acest context, autohtonii au
revenit la vechea formӑ de organizare socialӑ a dacilor şi geţilor, aceea de obşte sӑteascӑ.

Obştea sӑteascӑ (def.) este o formӑ de organizare socialӑ care ȋmbina cele douӑ forme de proprietate:

- Proprietatea privatӑ asupra pӑmântului, gospodӑriei şi inventarului agricol;

- Proprietatea colectivӑ asupra pӑdurilor, pӑşunilor, lacurilor, fâneţelor.

Acestea au evoluat, cu timpul ȋn uniuni de obşti pe care istoricul N. Iorga le numea “romanii
populare”. Spre secolul IX ele vor evolua ȋn autonomii locale (formaţiuni politice prestatale) de tipul:

- Voievodate
- Cnezate
- Ţӑri
- Codrii
- Câmpuri
- Ocoale
- Cobâle

Centralizarea statalӑ ȋn spaţiul nord-dunӑrean a fost posibilӑ datoritӑ unei serii de factori:

1. Interni:
- Creşterea demograficӑ;
- Dezvoltarea economiei;
- Intensificarea comerţului datoritӑ drumurilor comerciale care legau Dunӑrea şi Marea Neagrӑ de
centrul Europei şi treceau prin spaţiul românesc;
- Accentuarea diferenţierii sociale şi desprinderea unei clase conducӑtoare.
2. Externi:
- Marea invazie tӑtaro-mongolӑ;
- Pretenţiile expansioniste ale Regatului polon şi ale Coroanei maghiare.