Sunteți pe pagina 1din 6

Paradoxul celui de-al doilea razboi mondial sau cum sa scoti carbunii din foc cu mana altuia:

1.Guvernele instaurate in tarile care au devenit „comuniste” in Europa erau formate 90% din
evrei,in conditiile in care istoria prezinta ca ei fusesera omorati aproape toti de Hitler
Dupa cel de-al doilea razboi mondial cu caracter nazist, au aparut pe scena politica a
Europei,mai multi evrei decat inainte.
2.Cei mai multi nazisti ,ofiteri ai armatei Germaniei , de origine evreiasca si-au schimbat
numele si au fost adapostiti de SUA , ocupand posturi importante in guvernul
acesteia.Niciodata SUA nu a fost acuzata ca a protejat nazisti membri ai armatei lui Hitler.
3. Strategia si principiile de actiune ale Ordinului cavalerilor de Malta ar fi o cheie pentru
limpezirea ciudatului razboi mondial al doilea din care toti au pierdut cu exceptia evreilor care
au castigat , desi nu erau parte participanta la razboi.

Concluzia : Nazistii au fost mana in mana cu evreii ?caci se vede ca ei au colaborat si sefii lor
au fost recompensati pana la urma!

Malta(ascultăi/ˈmɒltə/; în malteză: [ˈmɐltɐ]), oficial denumită Republica Malta (în malteză


Repubblika ta' Malta, în engleză Republic of Malta), este o țară insulară din Europa de Sud,
formată dintr-un arhipelag în Marea Mediterană. Acesta se află la 80 km sud de Italia, la 284
km la est de Tunisia, și la 333 km nord de Libia. Țara acoperă doar puțin peste 316 km2, și
are o populație sub 450.000 de locuitori (în ciuda unui amplu program de emigrare derulat
după al Doilea Război Mondial),[6] ceea ce o face să fie una din cele mai mici țări din
lume[7][8][9] și una din cele mai dens populate. Capitala Maltei este Valletta, care, cu 0,8
km2, este cea mai mică capitală națională din Uniunea Europeană.[10] Malta are două limbi
oficiale: malteza și engleza.

Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază
navală, și o succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii,
normanzii(d), sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele.
DOSAR SECRET: CE ŞTIU ROMÂNII DESPRE CAVALERII DE MALTA? CEA MAI
PUTERNICĂ ORGANIZAŢIE SUPRA-NAŢIONALĂ ?

Ordinul cavalerilor ioaniţi sau de Malta, a fost creat in 1048, şi purta numele „Ordinul
Ospitalierii Sfantului Ioan”. Ordinul a fost infiinţat de catre Sf. Gerard ca o comunitate
monastică, şi a devenit cunoscut prin infiinţarea unui spital pentru pelerini in Tara Sfântă.
In 1113, printr-o Bulă Papală, Papa Paschal al II lea a aprobat infiinţarea spitalului plasându-l
sub protectia Sfantului Scaun. Cavalerii ordinului erau de fapt calugari catolici legaţi prin
juramântul lor de saracie, castitate si ascultare. Erau obligaţi sa-şi asume şi protecţia
pelerinilor în drumul lor spre Pamantul Sfant, a celor bolnavi precum şi a teritoriilor pe care
cruciaţii le cuceriseră.
În timpul Cruciadelor, alături de Templieri, acest Ordin militaro-călugăresc „Ospitalerii” sau
„Ioaniţii”acţiona la Ierusalim, iar astăzi sunt cunoscuţi sub numele de Cavaleri de Malta.
Dacă în ceea ce îi priveşte pe Templieri, acestia au fost decimaţi şi puţinii supravieţuitori s-au
împrăştiat, după ce Marele Maestru Jacques de Molay a fost ars pe rug pe 18 martie 1314,
Ioaniţii şi-au continuat activitatea, foarte asemănătoare cu cea a Templierilor, până în zilele
noastre.
Simbolul ordinului este Crucea Malteza, o cruce alba in opt colturi, purtata pe o mantie
neagra. Din acest motiv, Ospitalierii sunt „Cavalerii Crucii Albe”, spre deosebire de templieri
care sunt „Cavalerii Crucii Roşii”.
Ordinul Suveran Militar de Malta, cunoscut şi sub numele original al Ordinului Militar
Suveran al Sf. Ioan de Ierusalim, a rămas până în zilele noastre o frăţie apropiată Bisericii
Romano-catolice.
Iniţial, Ordinul a avut sediul la Ierusalim, apoi în Cipru, apoi la Rhodos şi după 1530 în insula
Malta, care le-a fost dăruită cavalerilor de împaratul Carol Quintul.
De atunci, membrii acestui ordin poartă denumirea de Cavaleri de Malta şi au stăpânit aceasta
insulă până în secolul al XVIII-lea când, in 1798, a fost cucerită de împăratul francezilor
Napoleon I.
Din 1834, conducerea Ordinului s-a stabilit definitiv la Roma.
Foarte puţine ordine cavalereşti au supravietuit până astăzi, însă Ordinul Maltez nu numai că a
supravieţuit de secole, dar a şi crescut în influenţă pe plan mondial, numarând astazi 12.500
de membri, 80.000 de voluntari şi un personal medical de 20.000 de persoane, incluzând
doctori, asistente si paramedici, desfăşurându-şi activitatea în peste 120 de tari, inclusiv in
România.
Principiile şi acţiunile lor îi califică drept una din cele mai puternice grupări supra-naţionale
care acţionează în spatele scenei politice şi financiare mondiale.
Istoria cavalerilor de Malta începe în anul 1048, când un grup de negustori din republica
italiană Amalfi a cerut permisiunea să construiască la Ierusalim o biserică, o mânăstire şi un
spital care să ofere asistenţă pelerinilor.
În anul 1113, comunitatea monastică ce s-a dezvoltat în jurul spitalului a fost recunoscută
printr-o Bulă papală şi a primit privilegiul de a-şi alege conducătorii independent de orice
autoritate laică sau religioasă.
Cunoscuţi până atunci ca şi „Ospitalieri” (de unde şi numele de spital din zilele noastre), din
acest moment încep să se numească „Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim”.
Cei care îl alcătuiesc sunt militari şi călugări totodată (o combinaţie extrem de bizară ţinând
cont de principiile divine ale non violenţei), de origine nobilă şi depun un triplu jurământ de
sărăcie, castitate şi supunere.
Vorbim deci de un grup militaro-religios care se bucură de o serie de privilegii: pot purta
arme şi mai ales pot circula liber (fără a avea nevoie de permise de liberă trecere sau alte
aprobări). În plus, prin Bula papală din 1113 sunt total independenţi de orice autoritate statală,
constituind ceea ce în termeni moderni s-ar numi o structură supra-naţională. Cu timpul au
devenit şi o forţă militară terestră şi navală foarte importantă.
Cavalerii provin din toate ţările Europei. Şi astăzi în Malta, le sunt arătate turiştilor opt capele
dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceză, italiană, engleză, spaniolă, germană şi
diverse dialecte ale acestora.
Existau sedii diferite pentru fiecare limbă, care erau numite AUBERGE”, un fel de hanuri sau
palate în care cavalerii provenind de pe aceeaşi filieră locuiau împreună.
Structura aceasta o întâlnim astăzi şi în trupele NATO, cu care cavalerii au multe lucruri în
comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât şi în simbolul NATO.
La fel cum NATO a fost constituit ca o forţă militară de apărare a păcii, şi acest Ordin este
alcătuit din „cavalerii ai păcii”.
În anul 1291, după pierderea ultimului bastion creştin de la Accra, cavalerii se refugiază în
Cipru. Izgoniţi şi de acolo, ajung în insula Rhodos unde rămân timp de 200 de ani şi pun
bazele unei importante forţe navale în Mediterana, care atacă frecvent teritoriile turceşti,
siriene şi egiptene, ceea ce îl face pe sultanul Suleiman Magnificul să asedieze Rhodosul în
anul 1522.
Cavalerii rezistă eroic timp de 6 luni, după care sunt înfrânţi, iar supravieţuitorii sunt obligaţi
să părăsească insula.
Rătăcesc timp de şapte ani prin diverse ţări şi în 1530 împăratul Carol Quintul, cu aprobarea
papei Celement al-VII-lea, le oferă insula Malta. Cu această ocazie se stabileşte ca Ordinul să
rămână neutru în caz de război între naţiunile creştine.
Când în 1798, Napoleon Bonaparte ocupă Malta, cavalerii sunt constrânşi să abandoneze
insula şi se împrăştie în toate ţările Europei.
Unul dintre cei mai controversaţi lideri ai săi a fost Ţarul Pavel I al Rusiei, care a devenit
Mare Maestru, dupa ce Ordinul a fost alungat din Malta si avea nevoie de un protector.
Ocuparea de către Napoleon a insulei Malta, urmată de predarea necondiţionată a Marelui
Maestru von Hompesch (12 iunie 1798), a dus la plecarea Cavalerilor în alte ţări, cei mai
mulţi dintre ei (peste nouăzeci la sută) refugiindu-se în Rusia, unde, încă din ianuarie 1797,
Ordinul (document semnat de Ţarul Pavel I şi Înălţimea Sa, Prinţul Suveran Mare Maestru al
Ordinului, Emanuel, prinţ de Rohan-Polduc, ratificat la 26 august 1797 la Malta şi la 29
noiembrie 1797 la Sankt Petersburg), era recunoscut „in perpetuo” drept suveran şi de către
Imperiul Rus (cu care avusese relaţii diplomatice şi cu care fondase un Priorat de Rusia la
Sankt Petersburg, sub protecţia Ţarului Paul I).
La 26 august se reuneau la Sankt Petersburg Cavalerii Marelui Priorat de Rusia cu Cavalerii
de alte naţionalităţi şi din alte Mari Priorate şi Priorate ale Ordinului.
Prin vot şi manifest special, aceştia declară în mod oficial decăderea Marelui Maestru
Ferdinand von Hompesch şi rup jurământul de supunere faţă de el, invitând celelalte Mari
Priorate şi Priorate să se alăture acţiunii lor şi deciziei deja luate de a încredinţa protecţia
Ordinului Majestăţii Sale Imperiale, Ţarul Paul I. La „10 septembrie 1798”, acesta primea
demnitarii calificaţi ai Ordinului la Sankt Petersburg şi proclama decizia sa de a menţine
Ordinul Sfântului Ioan în integritatea şi demnitatea instituţiilor sale, a privilegiilor şi
onorurilor.
După moartea Ţarului Pavel I, fiul acestuia, Alexandru I, a confirmat participarea Familiei
imperiale ruse la Ordin (16 martie 1801: „…dorind să dovedesc bunăvoinţa noastră şi
ataşamentul special faţă de Ordinul Suveran al Sfântului Ioan de Ierusalim, atât cât îmi stă în
putere, pentru păstrarea drepturilor, onorurilor, privilegiilor şi proprietăţilor acestui
Ordin…”), fără a-şi asuma direct, din raţiuni politice, demnitatea de Mare Maestru: a preferat
în schimb să îl numească pe Feld-Mareşalul Conte Nicolae de Soltikov ca Locotenent al
Marelui Maestru (16 martie 1801).

Tratatul de la Amiens din 27 martie 1802.


La acea dată, marile Puteri europene (inclusiv Marea Britanie, care ocupa insulele Malteze),
au semnat un Tratat prin care se recunoştea, printre altele, „status quo ante” asupra insulelor
malteze: independenţa şi suveranitatea asupra acestora a Ordinului (conform articolului X,
paragrafele 1,2,3, 6 şi 7 şi articolul XXI), pe baza unor condiţii: neutralitatea continuă,
independenţa, suveranitatea, recunoaşterea Limbii malteze şi alegerea următorului Mare
Maestru la întoarcerea Cavalerilor de Malta după retragerea forţelor englezeşti, conform
dorinţei Ţarului Alexandru I.
Acest Tratat, chiar dacă a fost ratificat, nu a fost însă niciodată aplicat, dar nici nu a fost
revocat vreodată. De aici, se poate trage concluzia logică şi juridică că acesta încă mai stă la
baza drepturilor Ordinului, întrucât neexercitarea unui drept (în acest caz, suveranitatea şi
proprietatea) din partea titularului său din cauze independente de voinţa sa, nu-i determină
„nulitatea”.
Între timp, puţinii Cavaleri rămaşi în Italia, care aleseseră protecţia papală s-au reunit sub
conducerea Prinţului Tommasi, care s-a autoproclamat Marele lor Maestru, obţinând ulterior
aprobarea Papei Pius al VII-lea şi constituind astfel un nou Ordine cavaleresc prevalent
catolic (numit în continuare S.M.O.M.), sub controlul direct al Papalităţii. De-abia în 1834
Ordinul se stabileşte în mod definitiv la Roma, unde deţine şi astăzi Villa Malta şi Palatul
Malta, ambele teritorii malteze în statul italian.
Puţini, dar plasaţi în poziţii cheie
Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numără astăzi 12.500 de „cavaleri”, cărora li
se alătură 80.000 de voluntari.

De pe un site de prezentare al Ordinului, aflăm că există doar 38 de „cavaleri” de Malta în


adevăratul sens al cuvântului. Mai precis, doar 38 dintre ei au depus ca şi în vechime cele trei
jurăminte: de castitate, de sărăcie şi de supunere.
Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori şi, desigur, serios implicate în
politică sau afaceri. Despre aceştia trebuie spus faptul că ei nu depun decât jurământul de
obedienţă totală faţă de Ordin.
Ţinând cont de poziţiile de putere pe care ei le ocupă în societate, un astfel de jurământ îi
transformă în instrumente ale unor interese străine de cele ale popoarelor sau statelor pe care
ar trebui să le reprezinte.
Pe lângă faptul că timp de secole au reprezentat o importantă forţă armată terestră şi navală,
Cavalerii de Malta au rămas până în zilele noastre o importantă putere ocultă financiară şi
politică. Majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, iar printre condiţiile primirii în Ordin
se află aceea de a deţine o poziţie socială, titluri şi o avere importantă.
Această condiţie, oricât ar părea de bizară este cheia puterii financiare a cavalerilor. De altfel,
în vechime, averile nobililor ce se înrolau ca şi cavaleri de Malta reveneau la moartea acestora
Ordinului.
Încă de la început Ioaniţii s-au constituit ca o organizaţie şi forţă militară supra-naţională, şi
aşa au rămas şi până astăzi. Îi regăsim acum peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relaţii
Externe al SUA (CFR în limba engleză), CIA, FBI, NATO, Bilderberg, Comisia Trilaterală.
Toţi „Cavalerii de Malta” deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică.
Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se pot
sustrage în caz de nevoie cercetării autorităţilor.
Strânse legături cu francmasoneria
Într-o planşă ce reproduce structura francmasoneriei, regăsim la nivelul Ritului de York
Cavalerii de Malta şi binecunoscutul lor simbol printre gradele cele mai înalte. Mai ales, Loja
Propaganda Due (P2) din Italia a avut strânse legături cu ei.
În cartea „Cavalerii întunericului”, François Hervet scrie: „în decembrie 1969 a avut loc o
întâlnire secretă în biroul contelui Umberto Ortolani, ambasadorul cavalerilor de Malta în
Uruguay, la care au participat mai multe capete ale lojei P2: Licio Gelli, Roberto Calvi,
Michele Sidona, toţi implicaţi în omorârea Papei Ioan Paul I şi în masive fraude bancare.”
Istoricul militar român Mihai Dogaru afirma într-o emisiune TV în 2006:
„Cavalerii de la Malta reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale „Ordinului
Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un anumit
grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie proprie şi au jurat să depună toate eforturile în
scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale.”
Rădăcinile catolice şi aristocratice ale frăţietăţii i-au făcut pe cavalerii moderni anti-comunişti
fervenţi. Ordinul a fost în mare parte responsabil pentru constituirea CIA, şi a multora dintre
nenumaratele ei operaţiuni sub acoperire la nivel global.
Părinţii fondatori ai CIA-ului William „Wild Bill” Donovan şi Allen Dulles, erau cavaleri ai
acestui Ordin, aşa precum au fost şi alţii din cadrul ierarhiei CIA, Wiliam Casey, directorul
CIA în timpul guvernării Reagan şi John Mc Cone, directorul acestei agenţii din timpul
guvernării Kennedy.
Conform ziaristului „Watergate” Carl Bernstein, Casey a dat Papei Ioan Paul II un acces fără
precedent la informaţiile secrete ale CIA, inclusiv la sateliţi şi agenţi de spionaj.
Mulţi membrii notabili din armata SUA au fost şi sunt sunt cavaleri de Malta:
Alexander Haig – secretar de stat în timpul preşedintelui Ronald Reagan, şeful personalului
de la Casa Albă în timpul guvernărilor Nixon şi Ford. Între 1974 şi 1979 el a fost comandatul
forţelor SUA şi NATO în Europa, şi a jucat un rol important în sângeroasele războaie din
Vietnam şi Coreea.
William Westmoreland – general american care a comandat operaţiunile militare în războiul
din Vietnam.
Charles A. Willoughby – pe numele real Adolf Tscheppe Weidenbach, fost nazist, general în
armata SUA şi şeful spionajului în timpul războiului din Corea.
Pe lista cavalerilor de Malta se află şi: Tony Blair – fostul premier al Marii Britanii, David
Rockefeller – mare magnat, filantrop şi un personaj cheie în tot ceea ce înseamnă conspiraţii,
J. Edgar Hoover – fost director al FBI, Giscard d’Estaing – fost preşedinte al Franţei, Juan
Carlos – rege al Spaniei, George H.W. Bush – fost preşedinte al SUA şi cântăreţul Frank
Sinatra.
Ordinul mai are inca propriul cod juridic, constituţie, guvern si instanţe. Dar, in afara unor
cladiri,acesta nu mai are un teritoriu propriu.
Suveranitatea sa este mai mult o ficţiune juridica decat o suveranitate reala.
A fost o vreme cand pentru a fi membru al Ordinului de Malta trebuia sa dovedesti nobletea
pana la a opta generatie. Acum, aceste cerinţe s-au mai diminuat, cu excepţia câtorva ţări
europene.
Mână în mână cu naziştii

Pe lângă zona mediteraneană şi Africa, principala sfera de influenţă a cavalerilor de Malta se


află în America Latină. Dictatorul Augusto Pinochet (preşedinte al statului Chile până în
1990) şi Juan Peron (ales de trei ori preşedinte al Argentinei şi implicat în adăpostirea unor
criminali de război nazişti pe teritoriul acestei ţări) erau şi ei cavaleri de Malta.
O serie de nazişti, unii dintre ei declaraţi criminali de război au fost cavaleri de Malta:
Reinhard Gehlen – general nazist, şef al serviciilor de spionaj din Germania până în 1968,
recrutat apoi de SUA pentru a coordona acţiunile de spionaj din timpul războiului rece în
Uniunea sovietică. După război a primit cea mai înaltă decoraţie a Ordinului Marea cruce de
merit.
Heinrich Himmler – nazist bine cunoscut şi criminal de război, comandant al trupelor SS şi al
Gestapoului.
Kurt Waldheim – membru al Wehrmacht-ului (Înaltul comandament al forţelor armate
naziste) în timpul celui de-al doilea război mondial, devenit secretar general al Naţiunilor
Unite din 1972 până în 1981 şi preşedinte al Austriei.
Franz von Papen – nobil german, cancelar al Germaniei în 1932, ofiţer nazist şi unul dintre
personajele cheie care au acţionat în culise făcând posibilă venirea lui Hitler la putere.
Fritz Thyssen – om de afaceri nazist care l-a susţinut financiar pe Hitler.
Pe lângă toţi aceşti nazişti cavaleri de Malta, Ordinul a fost implicat direct în ceea ce s-a
numit „Rat Line” – operaţiunea de scoaterea din Europa a naziştilor de rang înalt şi a
oamenilor de ştiinţă care activau în lagărele de concentrare naziste.
Mulţi dintre ei au ajuns în America Latină, una din zonele controlate de Cavalerii de Malta,
datorită privilegiilor pe care membrii acestui Ordin le au. Ne referim cu precădere la libera lor
circulaţie. Practic, Cavalerii de Malta le-au pus la dispoziţie acestor criminali de război
paşapoarte diplomatice false.
Penny Lernoux scrie în cartea sa „People of God”: „După război, baronul Luigi Parrilli,
aristocrat italian şi cavaler de Malta a început negocierile secrete dintre dintre liderii SS şi
şeful CIA, Allen Dulles. Allen Dulles şi cel care l-a succedat, John Fosters lucraseră
împreună, înainte de a ajunge directori ai CIA, în conducerea companiei lui Rockeffeler,
Standard Oil.
Cu acest prilej ei stabiliseră strânse relaţii cu I. G. Farben, fabrica ce producea gazolină pentru
maşinile de răboi naziste, dar şi substanţa Zyklon B utilizată în lagărele de concentrare
(această ramură a I. G. Farben a devenit ulterior renumita fabrică de medicamente Bayer).
Ordinul Maltez şi-a inceput activitatea in România în anul 1932, însă a fost desfiinţat pe
perioada comunismului, reluându-şi activitatea în decembrie 1989, imediat după victoria
revoluţiei anticomuniste.