LEGENDA BRADULUI Legenda spune cã atunci când a venit prima
MEREU VERDE toamnã pe lume toate pãsãrile s-au grãbit sã plece
spre ţãri mai calde. Una singurã mai rãmãsese: o
pasãre micã si zgribulitã, pe o creangã de la
marginea codrului. Avea, sãrãcuţa, o aripã ruptã si
nu putea sã zboare prea mult. S-a dus sã cearã
ajutorul unui copac, cãci acesta având rãdãcini de
bunã seamã cã nu va pleca nicãieri şi va şti cum sã
înfrunte frigul şi crivãţul iernii. S-a dus mai întâi
la stejar, vãzându-l mai falnic:
- Te rog frumos, lasã-mã sã
trãiesc printre ramurile tale, cãci vine
iarna şi voi muri fãrã adãpost!
- Nu pot, i-a rãspuns semeţ stejarul. Nu
vreau sã-mi mãnânci ghindele. Cautã-ţi
de drum!
S-a dus, biata pãsãricã şi la un fag, Bucuroasã, pasãrea îşi fãcu degrabã
dar nici acesta nu s-a îndurat sã-i ofere un culcuş pe una dintre ramurile bradului.
Şi chiar din noaptea aceea vântul rece
gãzduire:
începu sã sufle. Palide, una câte una,
- Îmi pare rãu, i-a zis fagul, dar am
frunzele pomilor cãdeau la pãmânt. Doar
deja destule griji şi iarna o sã fie grea.
frunzele bradului rãmâneau verzi, toţi
Nu pot sã te ajut. fiind uimiţi de aşa minune. Şi vântul se
Şi tot aşa, de la un copac la altul... mira nespus şi atunci s-a dus şi i-a grãit
Biata pãsãricã nici nu ştia încotro sã se chiar Bunului Dumnezeu:
mai îndrepte când, trecând pe lângã - Doamne, lasã-mã sã scutur şi
frunzele bradului, aşa cum fac cu toţi
brad, auzi spre mirarea şi bucuria ei:
copacii...
- Ei, pãsãricã, nu te mai frãmânta!
- Nu, i-a rãspuns Dumnezeu.
Dacã vrei, rãmâi la mine. Poţi sta pe
Bradului sã nu-i faci nimic, cãci a fost
oricare dintre crengile mele şi împreunã
bun cu biata pãsãricã. De el sã nu te
om trece noi şi peste iarna ce vine. atingi!
Minunea de la Iordan
Şi de atunci, dragii mei, bradul îsi pãstreazã totdeauna frunzele verzi, fie varã,
fie iarnă. De Bobotează, apa Iordanului se
întoarce înapoi
Acest cuvânt minunat se aude în fiecare an, în
ziua de Bobotează (6 ianuarie), pe malurile râului
Iordan. Într-o rugăciune rostită în această zi, preoţii
spun: "Te-au văzut apele, Dumnezeule, şi s-au temut,
Iordanul s-a întors înapoi."
Iordanul este principala apă curgătoare a Ţării
Sfinte. Iordanul este pomenit des în Sfânta Scriptură,
cel mai important moment în care apare acesta fiind
însă, fără îndoială, Botezul Domnului, consemnat de
către toţi cei patru sfinţi evanghelişti (Matei 3, 13-17;
Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 si Ioan 1, 29-34). Potrivit
acestora, Sfântul Ioan Botezătorul săvârşea "botezul
pocăinţei" în apele râului Iordan. În acest loc a venit
din Galilea şi Iisus pentru a se boteza de la Ioan.
În fiecare an, în ziua de 6 ianuarie, Biserica
Ortodoxă sărbătoreşte Botezul Domnului nostru Iisus
Hristos. În această zi de sărbătoare, patriarhul
Ierusalimului, însoţit de numeroşi episcopi, preoţi şi
credincioşi veniţi din toată lumea, organizează o mare
procesiune la râul Iordan. Această procesiune
reactualizează pentru fiecare generaţie evenimentele
desfăşurate pe malul acestui râu, cu peste două mii de
ani în urmă, când Fiul lui Dumnezeu a coborât smerit
la apele Iordanului, pentru a primi botezul din mâinile
Sfântului Ioan Botezătorul.
Odată ajunşi la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul,
din apropierea râului, ierarhii se îmbracă în veşminte
de sărbătoare şi după săvârşirea Sfintei Liturghii se
îndreaptă pe jos spre râul Iordan. În drum spre apele
binecuvântate, toţi creştinii cântă troparul Botezului
Domnului: "În Iordan, botezându-te Tu, Doamne,
închinarea Treimii s-a arătat." După cuvenitele