Ardere

Flacără produsă prin arderea unui combustibil.

Experiment ce demonstrează cantitatea mare de energie eliberată prin combustia etanolului. Un
amestec de vapori de alcool (în acest caz, etanol) și aer într-o sticlă mare de plastic cu gâtul
îngust este aprins, rezultând o flacără mare și albastră și un vuiet puternic. Acesta este un
exemplu de reacție exotermă și demonstrează cantitatea mare de energie eliberată prin combustia
alcoolilor. Reacția de ardere a etanolului este reprezentată de următoarea ecuație chimică:
C2H5OH(g) + 3O2(g) = 2CO2(g) + 3H2O(g).
Arderea sau combustia este o reacție chimică exotermă între un combustibil și un oxidant,
însoțită de degajare de căldură și, uneori și de lumină (flacără).[1][2][3]

În marea majoritate a arderilor din tehnică oxidantul este oxigenul din aer. În acest caz reacția de
ardere se produce prin intermediul radicalilor reactivi. Condițiile necesare arderii se realizează
prin însuși procesul de ardere, degajarea de căldură menținând temperatura înaltă, necesară
producerii de radicali liberi.

Reacții de ardere
Într-o ardere completă, un compus reacționează cu un oxidant, cum ar fi oxigenul, clorul sau
fluorul, rezultând compuși formați din fiecare element al combustibilului cu elementul oxidant.[3]
De exemplu:
CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O
CH2S + 6F2 → CF4 + 2HF + SF6
Un alt exemplu simplu este arderea hidrogenului cu oxigen, din care rezultă doar vapori de apă,
reacție folosită la motoarele rachetă:

2H2 + O2 → 2H2O(v) + căldură

În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct de
vedere al arderii doar oxigenul contează, în termodinamică aerul este considerat ca un amestec
volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de
ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot. Arderea metanului în aer este deci:
CH4 + 2O2 + 7,52N2 → CO2 + 2H2O + 7,52N2 + căldură
Azotul nu participă la reacțiile chimice de ardere, dar preia din căldura degajată prin ardere,
răcind flacăra. De aceea, dacă este nevoie de temperaturi mari, de exemplu în metalurgie, arderea
se face în atmosferă îmbogățită în oxigen. Termenul generic pentru produsele rezultate din
arderea combustibililor în aer este gaze de ardere.[7]

În realitate, procesele de ardere nu sunt niciodată complete, nici din punct de vedere fizic (în
jargon: ardere incompletă), nici din punct de vedere chimic (în jargon: ardere imperfectă). În
gazele de ardere rezultate din arderea carbonului (cum ar fi arderea cărbunelui, hidrocarburilor
sau a lemnului) apare carbon nears sub formă de funingine sau ars incomplet, până la monoxid de
carbon (CO), în loc să fie ars până la dioxid de carbon (CO2).[8][9][10][11] De asemenea, azotul poate
forma diverși oxizi de azot (NOx).

Arderea combustibililor
Mecanismele arderii combustibililor reali sunt foarte complicate și nu sunt încă bine cunoscute.
Tehnica arderilor obține însă rezultate satisfăcătoare luând în considerare doar compușii rezultați
din ardere și efectele energetice, aspecte relativ simple.

Arderea combustibililor solizi și lichizi

În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor solizi și lichizi este, în mod
convențional, formată din cinci elemente chimice pure: carbon (C), hidrogen (H), sulf (S), oxigen
(O) și azot (N), la care se adaugă două componente care formează balastul: apa (W - notația
provine din germană Wasser) și cenușa (A - notația provine din germană Asche). Se consideră că
elementele C, S și H ard, conform reacțiilor:[13][14][15]
C + O2 → CO2
S + O2 → SO2
H + 1/4 O2 → 1/2 H2O
Oxigenul se consideră că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente: azotul,
apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din
punct de vedere energetic.

Arderea combustibililor gazoși

În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din
hidrocarburi CmHn, hidrogen (H2), oxizi de carbon (CO și CO2), hidrogen sulfurat (H2S), azot
(N2), oxigen (O2) și vapori de apă (H2O(v)). Elementele combustibile ard conform reacțiilor:
CmHn + (m + n/4) O2 → m CO2 + n/2 H2O
H2 + 1/2 O2 → H2O
CO + 1/2 O2 → CO2
H2S + 3/2 O2 → SO2 + H2O
Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte
componente nu reacționează