LUCRAREA NR.

STABILIREA PARAMETRILOR
PROCESELOR DE CONSTRUCŢIE

Între parametrii tehnico-organizatorici, de desfăşurare în spaţiu şi desfăşurare în timp

se pun în evidenţă relaţiile de bază ale organizării execuţiei proceselor de construcţie:
- pentru cazurile proceselor manuale şi manual-mecanice:

Qi = NPi · Mi · ti · Ii; (1)

- pentru cazul proceselor mecanice:

Qi = NPUi · ui · ti · KFUi, (2)

unde:
- Qi – cantitatea de proces "i" (unităţi de măsură specifice procesului "i");
- NPi – norma de producţie orară a formaţiei minime aferentă procesului "i" (unităţi de
măsură/om·ore);
- NPUi – norma de producţie orară a utilajului pentru execuţia procesului “i” (unităţi
de măsură /utilaj·ore);
- Mi - numărul de muncitori adoptat pentru execuţia procesului "i" (om);
- ui – numărul de utilaje utilizate pentru execuţia procesului “i” (utilaj);
- ti - durata pentru realizarea procesului "i" (ore);
- Ii - indice de îndeplinire a normei la execuţia procesului “i” (fără unitate de
măsură);
- KFUi – coeficientul de utilizare a utilajului la execuţia procesului “i” (fără unitate de
măsură).
Relaţiile (1). şi (2) nu pun în evidenţă, în mod explicit, implicarea parametrilor de
desfăşurare în spaţiu. Aceştia, însă, se regăsesc în aplicarea practică a relaţiei prin
cantitatea de proces, care, în cele mai multe situaţii, nu va fi întreaga cantitate, Q i, (situaţie

1
posibilă numai în cazul zonei de lucru totale), ci prin fracţiuni q i, în funcţie de delimitarea
sectoarelor.
În cazul proceselor manuale şi manual-mecanice, pornind de la relaţia (1),
organizarea execuţiei proceselor de construcţie are de rezolvat una din următoarele
probleme:
1. Se stabileşte cantitatea Qi sau qi (parametru care se extrage din proiectul tehnic,
fără de care nu se poate pune problema organizării execuţiei) şi se impune sau este impus
Mi; în această situaţie trebuie determinată durata de execuţie:

(ore). (3)

2. Se stabileşte cantitatea de proces Q i sau qi şi se impune sau este impus ti; în

această situaţie trebuie determinat numărul de muncitori necesari a executa cantitatea Q i în
timpul ti:

(oameni). (4)

După cum se poate constata, cele două probleme decurg din faptul că relaţia (1). este
o ecuaţie cu două necunoscute (Mi, ti), deci are un grad de nedeterminare. Matematic
vorbind, ridicarea nedeterminării se poate face prin a da valori pentru una din necunoscute
şi a calcula valori corespunzătoare pentru cealaltă, ceea ce ar conduce la o infinitate de
valori pentru Mi şi ti. Aceşti parametrii nu pot lua orice valoare, deoarece organizarea
execuţiei proceselor de construcţie este o activitate determinată de anumite condiţii concrete
şi, drept urmare, rezolvarea nedeterminării se face pe baza analizei condiţiilor tehnologice
şi organizatorice. Acestea vor pune în evidenţă restricţii în ce priveşte:
- numărul de muncitori; de exemplu, numărul de muncitori disponibili sau suprafaţa
limitată a sectorului care impune un număr maxim de muncitori ce se pot introduce pentru
lucru; aceste restricţii au ca efect fixarea lui Mi şi determinarea duratei de execuţie;
- durata execuţiei; de exemplu, durata maximă de punere în lucrare a betonului şi
mortarului, durată impusă de condiţii meteorologice sau durata totală minimă stabilită prin
contract etc.; toate acestea determină impunerea lui ti şi calculul necesarului de muncitori.

2
 Trebuie reţinut faptul că identificarea restricţiilor se face printr-o analiză
aprofundată a condiţiilor legate de organizarea execuţiei proceselor, fără de care nu este
posibilă nici iniţierea calculelor şi nici valabilitatea lor, legate de organizarea execuţiei
proceselor.
Ţinând seama de relaţia ( în cazul când mi=1):

(5)

relaţiile (3) şi (4) devin:

(ore); (6)

(oameni). (7)

Asupra relaţiei (6) se impune o observaţie rezultată din aspectele practice.

Dimensionarea duratei de execuţie ti în unităţi de măsură "ore" are dezavantaje majore
legate de organizarea execuţiei. În consecinţă, este logic ca dimensionarea duratei de
execuţie a proceselor să se facă în "schimburi":

(schimburi), (8)

în care ds - durata schimbului de lucru, exprimată în "ore/schimb".

Ca o consecinţă a dimensionării lui t i în schimburi, dimensionarea formaţiei de
muncitori se va face în baza relaţiei:

(oameni), (9)

în care ti se exprimă în "schimburi".

În cazul când se lucrează un schimb pe zi, numărul de schimburi rezultat din relaţia
(8) este egal cu numărul de zile de execuţie.
Când se lucrează în două sau trei schimburi pe zi, durata în zile se obţine prin
relaţia:

3
 (zile), (10)

iar numărul de muncitori total, necesar în toate schimburile, pentru execuţia unui proces va
fi:

(oameni), (11)

în care  este numărul de schimburi de lucru pe zi.

Rezultatul relaţiilor (9) sau (10) este un număr raţional, fiind necesar rotunjirea lui
la număr întreg. Această rotunjire în plus sau în minus care conduce la Ii efectiv:

, (12)

sau

, (13)

se face astfel încât să fie cuprins între limitele:

0,90  Ii.ef.  1,20

Limita inferioară Ii.ef.=0,90 este determinată de necesitatea de a asigura muncitorilor

salariul tarifar de bază.
Limita superioară Ii.ef.=1,20 este determinată de faptul că parametrul N T preluat din
"Normele de muncă în construcţii", utilizat în relaţiile mai sus menţionate, nu se poate
depăşi cu mai mult de 20%, respectându-se, bineînţeles, condiţiile tehnologice şi
organizatorice de executie a proceselor prevăzute în conţinutul normelor.
În ceea ce priveşte numărul de muncitori, rotunjirea în plus sau în minus se va face şi
corespunzător condiţiei de a fi multiplu întreg de număr de muncitori ai formaţiei minime
mi :

Mi=gi·m, gi=1,2,3, ....

4
În cazul proceselor mecanizate, pornind de la relaţia (2), prin raţionamente similare celor
de la procesele manuale se pun în evidenţă durata şi numărul de utilaje.

(schimburi), (14)

(utilaje). (15)

În aceste relaţii pentru KFUi valorile de calcul sunt diferite de la un utilaj la altul; în
principiu KFUi=0,70,9.