Untitled

3.
METODE DE PROGRAMARE A EXECUŢIEI

LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII
În practică există mai multe metode de programare a execuţiei lucrărilor de

construcţii (proiectelor), dintre care amintim: metoda Gantt (cunoscută şi metoda
barelor), metoda lanţ şi metoda drumului critic.
3.1 Metoda (graficul) Gantt
Metoda Gantt este o metodă empirică de planificare a execuţiei lucrărilor de

construcţii (proiectelor) care a fost fundamentată de către Gantt în 1876 pe baza
metodei sale de reprezentare a proceselor de muncă. Metoda foloseşte drept instrument
de lucru graficul Gantt în care eşalonarea proceselor de muncă sau a activităţilor se
face succesiv şi / sau paralel în funcţie de procesul tehnologic adoptat.
În metoda Gantt se urmăreşte:
 încadrarea în durata disponibilă (Dd);
 folosirea cât mai uniformă a resurselor disponibile.
3.1.1 Elemente de bază în metoda Gantt
În această metodă ne întâlnim cu următoarele elemente de bază:

 activitatea (Ai,j);
 cantitatea de activitate C(i);
 norma de timp NT.
Activitatea: este un proces de muncă, sau o reuniune de procese de muncă
(articole de deviz) de acelaşi fel sau diferite, cu unităţi de măsură identice sau nu, care
se execută de o formaţie (un muncitor) la o aceeaşi parte de obiect, într-un interval de
timp dat.
Practic în planificare nu se lucrează decât arareori cu procese de muncă
(articole de deviz), ci cu activităţi care pot fi obţinute prin comasarea sau prin
detalierea proceselor de muncă.
Comasarea proceselor de muncă este operaţia prin care mai multe procese de
muncă, care se execută la aceeaşi parte de lucrare şi în acelaşi interval de timp, sunt
unite într-o singură activitate, a cărei volum de muncă este egal cu suma volumelor de
muncă a proceselor de muncă componente.
Detalierea proceselor de muncă este activitatea prin care procesele de muncă
care se execută la mai multe părţi ale unui obiect, sunt desfăcute în părţile aferente
fiecărui element de construcţie în parte, în scopul de a permite o mai bună planificare a
execuţiei lucrărilor.
Cantitatea de activitate C(i) se determină ca sumă a cantităţilor proceselor de
muncă.
Norma de timp (NT) reprezintă timpul de muncă necesar pentru executarea
unei unităţi de măsură din activitatea respectivă de către un om sau o formaţie de lucru
în condiţii tehnice şi organizatorice medii.
52 INGINERIA ORGANIZĂRII ŞANTIERELOR DE CONSTRCUCŢII
Cu ajutorul cantităţii şi a normei de timp se calculează pentru fiecare proces de

muncă volumele de muncă :
 manual : Vm(i) = C(i) x NTm(i) (om - ore); (3.1)
 mecanic: VM(i) = C(i) x NTM(i) (maş - ore), (3.2)
unde: - NTm(i) este norma de timp de la manoperă;

- NTM(i) este norma de timp al utilajului conducător, a utilajului cel mai
important pentru desfăşurarea procesului de muncă sau a
utilajului cu norma de timp cea mai mică.
Ţinând cont de unitatea de măsură a timpului (ut) se calculează volumele de
muncă manuale (VMm) şi mecanice (VMM) pentru fiecare proces de muncă în parte,
respectiv volumele de muncă ale activităţilor manuale (VMma) şi mecanice (VMMa)
după cum urmează:
Vm (i ) VM (i )
VM m (i )  ; VM M (i )  (3.3) (3.4)
ut ut
m m
VM am (i )   VM m (i ) ; VM aM (i )   VM M (i ) , (3.5) (3.6)
j1 j1
unde: - m reprezintă numărul de articole pe activitatea i.

Cunoscând volumele de muncă ale activităţilor manuale (VMma) şi mecanice
(VMMa), se calculează resursele manuale (Rm) şi mecanice (RM) cu care se execută
acestea (relaţiile 3.7 şi 3.8 ).
VM am (i )
R m (i )  oameni, (3.7)
Di
VM aM (i )
R M (i)  utilaje, (3.8)
Di
Relaţii în care Di se impune.

În cazul activităţilor mixte, cu volume de muncă atât manuale cât şi mecanice
se procedează după cum urmează:
 se calculează durata (Di) în funcţie de formaţia optimă de utilaje (RM),
VM aM (i )
Di  (3.9)
R M (i )
 pe baza acestei durate se stabileşte formaţia de oameni (Rm):

3. METODE DE PROGRAMARE A EXECUŢIEI LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII 53
VM am (i )
R m (i )  (3.10)
Di
Aceste calcule se fac pentru fiecare activitate în parte, valorile fiind trecute în
tabelul 3.1, după cum urmează:
Tabelul 3.1 Elementele de bază ale graficului Gantt

Unitatea de măsură a timpului ut = ore
Nr Denu- Articole UM C(I) NT Obs.
crt mire componente Volume de muncă
activi-
tate [om.ore/UM] R D
Simbol Denu- [maş.ore/UM] Vm,M VMm,M VMm,M a
articol mire [om. ore] [om ut] [om ut]
articol [maş .ore] [maş ut] [maş ut]
1.
2.
3.1.2 Reguli de respectat în metoda Gantt
Pentru a se evita erori importante, este necesar ca programarea execuţiei

lucrărilor prin metoda Gantt să respecte următoarele reguli :
1. Durata calculată Dc să fie mai mică, cel mult egală cu durata disponibilă
Dc  Dd;
2. Numărul de intervale de timp din graficul de eşalonare să nu fie mai mic
decât numărul de activităţi (N) dar nici mai mare de 80 – 100 intervale (optim 40 ...60
intervale);
3. La activităţile la care sunt necesare şi utilaje, duratele se vor stabili în aşa fel
încât să se utilizeze un număr minim de utilaje posibil;
4. Necesarul de forţă de muncă să se înscrie între următoarele limite:
Rmin = 0.6 x Rmed şi (3.11)
Rmax = 1.6 x Rmed (3.12)
T
VM m (i )
unde: R me d  (3.13)
Dd
N
VM m   VM m(i )
T a - reprezintă volumul de muncă manual total (3.14)
i 1
5. Numărul de resurse folosite se va alege, de la o activitate la alta, în limita

resurselor disponibile, a frontului de lucru sau a duratelor.
3.1.3 Graficul de eşalonare calendaristică (Gantt)
Cunoscând din tabelul 3.1 valorile caracteristice pentru fiecare activitate în

parte (R şi D), se trece la reprezentarea acestora într-un grafic de eşalonare
calendaristică, ţinând cont de tehnologia de execuţie a lucrării.
Graficul de eşalonare calendaristică se complectează cu următoarele grafice:
 graficul forţei de muncă, pe total şi pe meserii;
 graficul de utilaje pe tipodimensiuni;
 graficul de materiale.
Nr. Denumire R(i) D(i) Eşalonare calendaristică

crt activitate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1. A 2/1 4
2+ 1
2. B 2 3
2
3. C 3 2
3
4. D 3/1 5
3+ 1
5. E 2 2
2
6. F 3/1 3
3+ 1
Diagrama forţei de muncă pe total
IR(t)
8 8
7
6
4 5
2 3 3
Fig. 3.1 Grafic de eşalonare calendaristică (Gantt)

Una din problemele dificile ale metodei Gantt este cea a încadrării forţei de
muncă între limitele amintite la punctul 4.
Rezolvarea se poate face pe două căi:
 metoda RAMPS, care constă în esenţă în deplasarea unor activităţi din
perioadele de cerere maximă a resurselor spre perioadele de cerere minimă;
 metodele alocare, programare şi nivelare a resurselor.
3.1.4 Indicatorii de calitate a programării
Calitatea programării în metoda Gantt se determină cu ajutorul a 2 indicatori:

 Coeficientul de aplatizare (Ca):
P
VM m
Ca  P
(3.15)
R max .D c
Se recomandă: C a  0.65 .
 Indicele planificat de îndeplinirea normelor (Ipîn):
T
VM m
I pîn  P
(3.16)
VM m
Se recomandă: 0.95  I Pîn  1.05

relaţii în care:
Dc
P
VM m   R(i ).D(i ) reprezintă volumul de muncă manual programat, (3.17)
i 1
R pmax  max R(i ) reprezintă resursele maxime programate, (3.18)

R (i) = resursa din intervalul i.
3.2 Metoda în lanţ
Este o metodă clasică de programare a execuţiei lucrărilor care se aplică cel

mai bine la lucrările cu caracter repetitiv. Deci, lucrarea trebuie să prezinte posibilitatea
împărţirii în sectoare.
Definiţie: Metoda în lanţ este o combinaţie între metoda succesivă şi metoda
paralelă în care procesul tehnologic este desfăcut în mai multe activităţi
componente, fiecare dintre acestea fiind planificată să se execute prin
metoda succesivă de către formaţii de lucru distincte, realizându-se în
paralel activităţi ce nu sunt identice.
Astfel, lucrarea se împarte în mai multe sectoare, cu scopul folosirii efectului

pozitiv al realizării aceloraşi activităţi în fiecare sector. Sectoarele se pot obţine la
acelaşi obiect sau la mai multe obiecte.
3.2.1 Noţiuni de bază. Definiţii
Aplicarea metodei de programare în lanţ necesită definirea următoarelor

noţiuni de bază:
1. Sectorul de lucru - Si (i = 1,...., N).
Este partea de lucrare ce rezultă din împărţirea obiectului sau complexului de
obiecte în aşa fel încât fiecare proces de muncă (operaţii) să fie organizat raţional, N
fiind numărul total de sectoare.
2. Lanţul - Lj (j = 1,...., n).
Este succesiunea de activităţi de acelaşi fel ce se execută de aceiaşi formaţie de
lucru (echipă, brigadă, etc.) în fiecare sector i, n fiind numărul total de lanţuri
(activităţi).
3. Volumul de muncă pe sector şi lanţ - VMij (i = 1,...., N; j = 1,...., n).
Este volumul de muncă pentru sectorul i şi lanţul (activitatea) j.
VM ij  C ij * NTj (3.19)
unde: Cij este cantitatea de activitate pentru sectorul i şi formaţia de lucru

(lanţul) j;
NTj este norma de timp (echivalentă) pentru activitatea j.
4. Efectivul formaţiei de lucru - ej (j = 1,...., n).
Este numărul de muncitori dintr-o formaţie de lucru (echipă) ce lucrează pe
lanţul j.
5. Durata de execuţie pe sector şi lanţ - dij (i = 1,...., N; j = 1,...., n).
Reprezintă timpul de efectuare a sectorului i de către formaţia (lanţul) j.
VM ij
d ij  (3.20)
ej
6. Durata de execuţie a unui sector - tj (i = 1,...., N).
Reprezintă durata de execuţie a tuturor lucrărilor din sectorul i de către toate
formaţiile j.
n
t i   d ij  a i (i  1,...., N) (3.21)
j1
unde: - ai reprezintă durata tuturor întreruperilor (aşteptărilor) tehnologice sau

de altă natură.
n
a i   x ij  0,2 t i (3.22)
j 1
unde: - xij este întrerupere (tehnologică, organizatorică, etc.) în sectorul i

pentru lanţul (formaţia) j.
7. Durata de execuţie a tuturor sectoarelor - T.
Se determină de la caz la caz în funcţie de tipul lanţurilor.
8. Pasul lanţului - K iij1 (i = 1,...., N; j = 1,...., n).
Reprezintă intervalul de timp dintre momentele de începere a activităţii în două
sectoare consecutive (i şi i + 1) de către aceeaşi formaţie de lucru j.
9. Efectivul total de muncitori la timpul t, - Et (t = 1,...., T), T reprezentând
durata de execuţie a întregii lucrări.
n
E t   e jt (j  1,....n; t  1,...., T) (3.23)
j1
10. Efectivul maxim de muncitori - Rmax.

Reprezintă numărul maxim de muncitori care lucrează într-un moment dat
(t = 1,...., T) la lucrare.
R max  max E t (3.24)

t 1,...., T
11. Efectivul mediu de muncitori - Rmed, calculat cu relaţia:
1 T
R me d   Et (t  1,...., T) (3.25)
T t 1
12. Numărul de echipe (formaţii) pe lanţ pj.
d ij
pj  (i  1,...., N; j  1,...., n) (3.26)
K iij1
13. Numărul total de echipe pentru lucrare - P.
n
P  pj (j  1,...., n) (3.27)
j1
14. Intensitatea lanţului – I.

Producţia în lanţ pe unitatea de timp.
3.2.2 Principiile metodei în lanţ
Aplicarea în practică a metodei în lanţ necesită respectarea următoarelor

principii de bază:
 Lucrarea trebuie împărţit în sectoare, pe cât posibil egale între ele şi cu
structuri asemănătoare ale producţiei;
 Formaţiile de lucru se alcătuiesc o singură dată la începutul lucrării şi se
păstrează neschimbate până la terminarea tuturor lucrărilor;
 Formaţiile de lucru se deplasează fără întrerupere de la un sector de lucru
la altul;
 Se va evita planificarea simultană a două sau mai multe formaţii de lucru
(echipe) în acelaşi sector;
 În acelaşi sector, formaţiile de lucru (echipele) se succed în lanţ una după
cealaltă;
 Mărimea formaţiilor de lucru se determină astfel încât să se obţină
intensitate maximă de lucru prin folosirea completă a fronturilor de lucru,
dacă e posibil, corelând duratele lanţurilor pe sector;
 Unitatea de măsură a timpului trebuie să fie aceeaşi pentru toate formaţiile
şi toate sectoarele;
 Asigurarea fronturilor de lucru tampon;
 Introducerea întreruperilor sau aşteptărilor tehnologice acolo unde este
necesar.
Aceste principii nu trebuie aplicate secvenţial ci global, ele constituind o
mulţime coerentă, completă şi indivizibilă.
3.2.3 Consecinţe ale lucrului în lanţ (flux continuu)
Programarea execuţiei lucrărilor prin metoda lanţ duce la:

 reducerea duratei de execuţie de la un sector la altul, prin efectul repetării
aceluiaşi proces de lucru (Fig. 3.2.a );
 creşterea calităţii execuţiei lucrărilor, prin specializare.
pierdere de
întrerupere energie
dij dij
procesul j
dij > dij’
dij dij dij’
Nr. Nr.
1 2 3 4 5 6 sectoare 1 2 3 4 5 6 sectoare
a). b).
Fig. 3.2 Consecinţe ale lucrului în lanţ
a). – reducerea duratei de execuţie; b). – consecinţele întreruperii lucrului.
De asemenea, este foarte important de reţinut faptul că întreruperea lucrului în

lanţ are efecte negative asupra duratelor de execuţie. Cu cât întreruperea se va face mai
devreme şi va dura mai mult, cu atât durata de execuţie la reluare ( dij’ ) va fi mai mare
şi deci pierderile mai ridicate (Fig. 3.2.b).
3.2.4 Posibilităţi de reprezentare a lanţurilor
La reprezentarea lanţurilor se foloseşte atât reprezentarea Gantt cât şi

reprezentarea ciclografică.
Pentru exemplificare vom lua o lucrare cu următoarele date caracteristici:
- N = 3 sectoare;
- n = 2 lanţuri, cu duratele din tabelul 3.2, având:
 p1 = 1 echipe pe lanţul 1;
 p2 = 1 echipe pe lanţul 2;
Tabelul 3.2 Durata lanţurilor.

Lj
L1 L2
Si
1 4 2
2 2 4
3 6 2
Reprezen- Reprezentare tip Reprezentare tip

tare Gantt ciclografică
t t
2 4 6 8 10 12 14 2 4 6 8 10 12 14
Sectoare Si Si
pe
verticală 1 1
(ordonată) L L
2 2 L1 L2
1 2
3 3
t t
2 4 6 8 10 12 14 2 4 8 12 14
Lanţuri pe Li Lj
6 10
verticală
S S S S S
(ordonată) 1 1
1 2 3 1 2 S3
S S2 S3
2 2
1 S1 S2 S3
Fig. 3.3 Reprezentarea lanţurilor

3.2.5 Clasificarea lanţurilor
După perioadă (adică interval de timp de muncă într-un sector) lanţurile se

clasifică în:
1). Lanţuri periodice (ritmice):
a). Cu durate constante, dij = constant;
b). Cu durate multiple, dij ≠ constant;
2). Lanţuri neperiodice (neritmice):
a). Cu variaţia neuniformă a duratei;
b). Cu variaţia duratei ciclică după o lege oarecare.
1). A. Lanţuri periodice cu durate constante, dij = constant
Pentru exemplificare vom lua o lucrare cu următoarele caracteristici:

N = 4 sectoare;
n = 3 lanţuri;
dij = d = 2 ut.
Tabelul 3. Durata lanţurilor

Lj
L1 L2 L3
Sj
1 2 2 2
2 2 2 2
3 2 2 2
4 2 2 2
T
2 4 6 8 10 12
Si
1
2
3 L1 L2 L3
4
Fig. 3.3 Lanţuri periodice cu durate constante
Din fig. 3.3 se desprind următoarele observaţii:

 Când în ordonată se reprezintă sectoare de lucru, în câmpul de
reprezentare apar lanţuri de procese de muncă sau activităţi;
 Când în ordonată se reprezintă procese de muncă,
respectiv formaţii de lucru în câmpul de reprezentare apar

lanţuri de sectoare.
Prin sincronizarea lanţurilor se înţelege situaţia când la terminarea unui lanţ
într-un sector se începe imediat lanţul următor în acelaşi sector.
1). B. Lanţuri periodice (ritmice) cu durate multiple, dij ≠ constant, la care

intervalele de lucru în sectoare durează un multiplu al unui interval de
bază.

N = 4 sectoare;
n = 3 lanţuri, având duratele lanţurilor în tabelul 3.4.
Tabelul 3.4 Durata lanţurilor

Lj
L1 L2 L3
Sj
1 1 3 2
2 1 3 2
3 1 3 2
4 1 3 2
T
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Nj
1
2
3 L1 L2 L3
4
Fig. 3.5 Reprezentarea lanţurilor periodice cu durate multiple
Din fig. 3.5 se desprind următoarele observaţii:

 dacă dij < dij + 1 sincronizarea este în sectorul 1;
 dacă dij > dij + 1 sincronizarea este în sectorul N;
2). A. Lanţuri neritmice, cu variaţia neuniformă a duratei, adică toate

duratele în toate sectoarele şi la toate lanţurile sunt diferite.

N = 4 sectoare;
n = 2 lanţuri, având duratele lanţurilor în tabelul 3.5.

Lj
L1 L2
Sj
1 2 4
2 1 1
3 3 2
4 2 1
T
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nj
1
2
3 L1 L2
4
Fig. 3.6 Lanţurilor neritmice cu variaţia neuniformă a duratei
2). B. Lanţuri neritmice, cu variaţia duratei ciclică după o lege oarecare

N = 4 sectoare;
n = 2 lanţuri, cu duratele din tabelul 3.6.
Lj
L1 L2
Sj
1 2 4
2 6 8
3 2 4
4 6 8
T
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28
Si
1
2
3 L1 L2
4
Fig. 3.7 Lanţuri neritmice cu variaţia duratei ciclică după o lege oarecare
3.2.6 Studiul lanţurilor
3.2.6.1 Studiul lanţurilor periodice (ritmice) cu durată constantă

3.2.6.1.1 Parametrii lanţurilor periodice
Pentru studiul lanţurilor periodice (ritmice) vom lua o lucrare cu următoarele

caracteristici:
N = 4 sectoare;
n = 3 lanţuri;
Lanţul : L1 cu p1 = 1 echipă având e1 = 2 oameni;
L2 cu p2 = 1 echipă având e2 = 6 oameni;
L3 cu p3 = 1 echipă având e3 = 4 oameni;
dij = d = 2 ut;
Kiji + 1 = dij = K = 2 ut, pasul mediu al lanţului.
Lanţurile sunt prezentate în fig. 3.8.
3.2.6.1.2 Calculul duratei totale de execuţie
Din figura 3.8 rezultă următoarele:
T = t1 + t 2 (3.28)
n n
t 1  t i   d ij  d 11  d 12  ......  d 1 j  ......  d 1n   d  n x d (3.29)
j 1 j1
t 2  ( N  1)xd (3.30)
Ţinând seama că d = K, rezultă următoarele:
t1 = n x K (3.31)
t2 = (N – 1) x K (3.32)
T = n x K + (N – 1) x K = (N + n – 1) x K (3.33)
Tc = (n – 1) x K = Td (3.34)
Ts = T – 2 Tc = (N – n + 1) x K (3.35)
În perioada Ts producţia seamănă cu cea din industrie în flux continuu şi cu

cât numărul sectoarelor (N) este mai mare cu atât asemănarea este mai mare.
Fig. 3.8 Parametrii lanţurilor periodice

T - durata totală de execuţie; t1 - durata de execuţie a unui sector;
t2 - durata de execuţie a celorlalte sectoare; Tc - durata de creştere (dezvoltare);
Td - durata de descreştere; Ts – durata de stabilitate.
3.2.6.1.2 Calculul duratei totale de execuţie
Din figura 3.8 rezultă următoarele:
T = t1 + t 2 (3.28)
n n
t 1  t i   d ij  d 11  d 12  ......  d 1 j  ......  d 1n   d  n x d (3.29)
j 1 j1
t 2  ( N  1)xd
(3.30)
Ţinând seama că d = K, rezultă următoarele:
t1 = n x K (3.31)
t2 = (N – 1) x K (3.32)
T = n x K + (N – 1) x K = (N + n – 1) x K (3.33)
Tc = (n – 1) x K = Td (3.34)
Ts = T – 2 Tc = (N – n + 1) x K (3.35)
În perioada Ts producţia seamănă cu cea din industrie în flux continuu şi cu

cât numărul sectoarelor (N) este mai mare cu atât asemănarea este mai mare.
Făcând calculele pentru exemplul dat la paragraful 3.2.6.1.1, rezultă
următoarele:
T = (N + n – 1) x K = (4 + 3 – 1) x 2 = 12 ut;
t1 = n x K = 3 x 2 = 6 ut;
Tc = (n – 1) x K = Td = (3 – 1) x 2 = 4 ut;
Ts = T – 2 Tc = (N – n + 1) x K = (4 – 3 + 1) x 2 = 4 ut.
3.2.6.1.3 Indicatorii de calitate a lanţurilor
Indicatorii de calitate a lanţurilor sunt următoarele:
a). Indicele de uniformitate al necesarului de forţă de muncă (α 1),

calculabil cu relaţia:
R
 1  med  0,7 (3.36)
R max
unde:
1 T
 R me d   E t (t = 1,….,T) (3.37)
T t 1
 R max  max E t (t = 1,….,T) (3.38)

t 1,...., T
b). Indicele de uniformitate a desfăşurării lucrărilor în timp (α
2), calculabil cu relaţia:
Ts
2   0,5 (3.39)
T
3.2.6.1.4 Proiectarea lanţurilor ritmice cu durată constantă
Practic, este destul de dificilă realizarea unui lanţ periodic (ritmic) cu durată
constantă, deoarece chiar dacă s-a împărţit lucrarea în sectoare egale, tehnologia de
realizare a lucrării, de regulă, oferă lanţuri cu durate diferite între ele pentru acelaşi
sector (dij  di, j1 ) .
Această situaţie poate fi rezolvată prin proiectarea corespunzătoare a lanţurilor.
În general, durata de realizare a unei lucrări este cunoscută ca:
 durată normată (Dn), sau
 durată disponibilă (Dd).
Pentru a se înscrie în Dd, durata planificată T a lucrării trebuie să îndeplinească
condiţia:
T = 0,8 x Dd (3.40)
(N + n – 1) x D = 0,8 x Dd Din această relaţie se poate calcula o

durată orientativă (Dor) pentru lanţurile lucrării analizate, rezultând:
0,8 x D d
D or  (3.41)
N  n 1
Analizând tehnologia de realizare a lucrării vom constata că unul din lanţuri

este conducător, adică de ritmul desfăşurării lui depind celelalte lanţuri. Acest lanţ este
echivalent cu locul îngust din producţia în flux continuu din industrie.
Pentru proiectarea lanţurilor periodice (ritmice) cu durată constantă vom lua o
lucrare cu n lanţuri, având următoarele caracteristici:
L1 cu VM1;
L2 cu VM2;
L3 cu VM3;
.
Lj cu VMj;
.
Ln cu VMn;
Dacă de exemplu L3 este lanţul conducător vom putea determina echipa
(e3 = formaţia) pentru acest lanţ folosind Dor calculat cu relaţia 3.41.
VM 3
 e3 .
D or
Numărul de oameni din echipa e3 se rotunjeşte în funcţie de resursele

disponibile, de dimensiunile în plan ale frontului de lucru şi de capacitatea de
conducere a şefului de echipă, rezultând e3’. Cu e3’ se calculează o altă valoare pentru
durata D, rezultând:
VM 3
 D3 (3.42)
e '3
cu ajutorul căruia se calculează echipele (formaţiile) pentru celelalte lanţuri:
VM 1 VM 2 VM j VM n
 e1 ;  e 2 ;........;  e j ;.......... ;  en (3.43).
D3 D3 D3 D3
Astfel, se obţin lanţuri periodice cu durată constantă.
3.2.6.2 Studiul lanţurilor periodice cu durate multiple
3.2.6.2.1 Calculul parametrilor lanţurilor periodice cu durate multiple

N = 4 sectoare;
n = 3 lanţuri cu duratele din tabelul 3.7.

Lj
L1 L2 L3
Sj
1 1 3 2
2 1 3 2
3 1 3 2
4 1 3 2
şi formaţiile:
e1 = 2 oameni; e2 = 4 oameni; e3 = 6 oameni;
x1
T
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Nj
1
2
3 L1 L2 L3
4
t1 t2
T
10
Graficul forţei de
muncă
6 6
4
2
Fig. 3.9 Parametrii lanţurilor periodice cu durate multiple

T - durata totală de execuţie; t1 - durata de execuţie a primului sector;
t2 - durata de execuţie a celorlalte sectoare; x1 - decalajul lanţurilor.
Calculul parametrilor lanţurilor:
T = t1 + t 2 (3.44)
n n -1
t 1   d 1j   x j (3.45)
j 1 j 1
t 2  ( N  1)xd 1n (3.46)
d1,j+1 d1j – d1,j+1
L3
L2
d1j
Fig. 3.10 Decupaj pentru calculul lui X1
x 1  (d 1 j  d 1, j1 )x( N  1) (3.47)
n n 1
T   d 1 j  ( N  1)  (d 1 j  d 1, j1 )  ( N  1)xd 1n (3.48)
j 1 j 1
Aplicând relaţia 3.48 pentru exemplul dat rezultă:
T = 1 + 3 + 2 +(4 – 1)(3 – 2) + (4 – 1)2 = 6 + 3 + 6 = 15 ut.
Observaţii:
 când aplicăm relaţia 3.48 pentru T trebuie să ţinem cont numai de
diferenţele pozitive d1j – d1,j+1 pentru că numai ele evidenţiază
prezenţa intervalelor x în sectorul 1;
 în cazul lanţurilor periodice cu durate multiple, duratele Tc, Td, şi
Ts numai au sensul de la studiul lanţurilor periodice cu durată
constantă.
3.2.6.2.2 Reducerea duratei de execuţie
Scopul reducerii duratei de execuţie este încadrarea în durata disponibilă,

adică T  D d .
Reducerea duratei de execuţie a lanţurilor depinde în mare măsură de tipul
lanţului.
În cazul lanţurilor periodice (ritmice) cu durată constantă reducerea duratei
de execuţie se poate realiza acţionând asupra parametrilor iniţiali, cum ar fi: durata –
dij, numărul sectoarelor - N şi numărul lanţurilor – n.
În cazul lanţurilor periodice (ritmice) cu durate multiple există două
posibilităţi de reducere a duratei de execuţie - T:
a). Dacă raportul duratelor lanţurilor, unul faţă de altul este 1 : 2 sau 1 : 3,
atunci se poate organiza lucrul în mai multe schimburi (Fig. 3.11).
Fig. 3.11 Lucrul în schimburi

b). Dacă duratele tuturor lanţurilor au un divizor comun, atunci se poate aplica
procedura de modulare a lanţurilor.
Această metodă are două etape.
Etapa 1:
- Divizarea lanţurilor prin folosirea mai multor echipe (pj) cu acelaşi
efectiv şi care vor executa lanţul, tot la durata dij, dar în sectoare diferite,
atacând aceste sectoare cu un decalaj de timp D.
d ij
D (3.49)
pj
- Stabilirea numărului de echipe (formaţii) pj pentru fiecare lanţ, cu

relaţia:
d ij
pj  (3.50)
K0
unde K0 este pasul mediu al lanţului. K0 este cel mai mare divizor comun al
duratelor lanţurilor dij.
Etapa 2:
- se urmăreşte anularea întreruperilor xj dintre lanţurile alăturate (dij şi
di,j+1). Dacă se alege un număr de echipe pj astfel încât să fie
satisfăcută condiţia:
d i1 d i 2 d ij d
  .......... .......   .......... ........ in  K 0 (3.51)
p1 p 2 pj pn
atunci se elimină toate întreruperile xj dintre toate lanţurile lucrării.

N = 5 sectoare;
n = 3 lanţuri cu duratele din tabelul 4.5.8,
Tabelul 4.5.8 Durata lanţurilor
Lj
L1 L2 L3
Sj
1 2 4 2
2 2 4 2
3 2 4 2
4 2 4 2
5 2 4 2
şi formaţiile:
e1 = 3 oameni; e2 = 4 oameni; e3 = 2 oameni.
Pentru rezolvare vom folosi metoda modularea lanţurilor.
Cel mai mare divizor comun din durate (dij) este K0 = 2 ut.
d1 2
Lanţul: L1 va avea p 1    1 echipă având e 1  3 oameni;
K0 2
d2 4
L2 va avea p 2    2 echipe având e 2  4oameni ;
K0 2
d3 2
L3 va avea p 3    1 echipă având e 3  2 oameni .
K0 2
Fig. 3.12 Modularea lanţurilor

Numărul total de echipe (P) care vor lucra la lucrare sunt:
n
P   p j  4 echipe.
j 1
Înlocuind numărul de lanţuri n cu numărul total de echipe P din relaţiile de

calcul (3.31; 3.33; 3.34; 3.35) în cazul lanţurilor periodice cu durată constantă vom
avea:
t = P x K0 = 4 x 2 = 8 ut; (3.52)
T = (N + P – 1) x K0 = (5 + 4 – 1)x 2 = 16 ut; (3.53)
Tc = Td = (P – 1) x K0 = (4 – 1)x 2 = 6 ut; (3.54)
Ts = (N – P + 1) x K0 = (5 – 4 + 1)x 2 = 4 ut. (3.55).
3.2.6.3 Studiul lanţurilor neritmice
Întâlnim asemenea lanţuri atunci când sectoarele de lucru nu sunt egale, ceea
ce determină durate diferite pe sector. Aceste cazuri sunt cele mai frecvent întâlnite în
practică.
Rezolvarea acestui tip de problemă, în sensul reducerii duratei de execuţie, se
face prin metoda succesiunii sincronizate.
Această metodă are două variante de rezolvare a problemei:
 grafic;
 analitic.
1). Grafic.
Se desenează la aceeaşi scară, separat fiecare lanţ în parte şi prin
suprapunere, lanţ după lanţ se caută poziţia până când în unul sau în mai multe
sectoare apare contactul (sincronizarea).
2). Analitic.
Determinarea sincronizării lanţurilor se face prin calcul, după cum
urmează:
n
T  l n   Z j, j  1 (3.56)
j1
unde:
N
l n   d in (3.57)
i 1
În relaţiile 3.56 şi 3.57 s-au folosit următoarele notaţii:

- ln este durata totală de execuţie a ultimului lanţ;
- Z(j,j+1, 1) decalajul de evitare a suprapunerii lanţurilor j şi j+1, în sectorul 1.
Se calculează decalajul Z(j,j+1,1) de evitare a suprapunerii dintre lanţurile
succesive, măsurate în sectorul 1, între începerea celor 2 lanţuri consecutive care intră
la sincronizare. Acest decalaj se calculează pentru fiecare sector în parte, cu relaţia:
N N 1
Z ( j, j1,1)  max (  d ij   d i , j1 ) (3.58)
j1,n i 1 i 1
Aceste calcule se fac tabelar (Tabelul 3.9).

N = 5 sectoare;
n = 3 lanţuri cu duratele din tabelul 3.9.
dij lij Zj, j+1
Si
di1 di2 di3 li1 li2 li3 Z12 Z23
1 3 2 4 3 2 4 3 2
2 2 1 3 5 3 7 3 -1
3 1 3 2 6 6 9 3 -1
4 4 5 4 10 11 13 4 2
5 5 4 5 15 15 18 4 2
Coloanele lij şi Zj, j+1 sunt coloane de calcul. Astfel, în coloana lij se
calculează durata de execuţie a unei lanţ j până la sectorul i folosind relaţiile 3.59,
3.60, 3.61. Ultima valoare din coloană reprezintă durata totală de execuţie a lanţului
respectiv. În coloana Zj, j+1 se calculează (cu relaţia 3.58) decalajul de evitare a
suprapunerii dintre lanţurile succesive j şi j+1, în sectorul i, considerând l0j = 0.
Săgeţile indică modul de calcul prin scădere între coloanele lij alăturate. Pentru fiecare
coloană Zj, j+1 se alege valoarea maximă conform relaţiei 3.58, aceasta reprezentând
decalajul dintre cele două lanţuri consecutive, j şi j+1, măsurat în sectorul 1. Sectorul
sau sectoarele unde sau găsit aceste valori maxime reprezintă locul unde are loc
sincronizarea (contactul) dintre lanţurile j şi j+1.
N
l i1   d i1 (3.59)
i 1
N
li2   di2 (3.60)
i 1
N
li3   di3 (3.61)
i 1
Aplicând relaţia 3.56 pentru exemplul considerat rezultă:
n
T  l n   Z j, j1  18  4  2  24 ut.
j1
Fig. 3.13 Lanţuri sincronizate analitic
3.2.7 Aplicarea în practică a metodei în lanţ
Pentru aplicarea în practică a metodei în lanţ sunt necesare îndeplinirea unor

condiţii foarte severe:
 formaţia de lucru să rămână stabilă până la terminarea lucrării;
 aprovizionarea cu materialele să nu deranjeze procesul de producţie;
 utilajele să nu se defecteze;
 intemperiile să nu afecteze procesul de producţie.
Deci, duratele calculate ale lanţurilor au o doză mare de incertitudine. Pentru
înlăturarea acestor incertitudini se pot lua încă de la planificare, anumite măsuri, prin
introducerea unor întreruperi (  r ) între lanţuri sau între grupuri de lanţuri pentru
compensarea eventualelor întârzieri ce pot să apară. Locul de introducere şi mărimea
acestor pauze sunt în funcţie de natura lucrărilor, de durata planificată şi de siguranţa
pe care dorim să o realizăm la această planificare.
Pentru respectarea acestor deziderate se pot folosi următoarele relaţii
generalizate de calcul:
A). Lanţuri ritmice cu durată constantă:
t = n x K0 +  ri (3.62)
T = (N + n – 1) x K0 +  ri (3.63)
Tc = Td = (n – 1) x K0 +  ri (3.64)
Ts = (N – n + 1) x K0 -  ri (3.65)
B). Lanţuri cu durate multiple:
t = P x K0 +  ri (3.66)
T = (N + P – 1) x K0 +  ri (3.67)
Tc = Td = (P – 1) x K0 +  ri (3.68)
Ts = (N – P + 1) x K0 –  ri (3.69)
unde:  ri reprezintă suma întreruperilor tehnologice şi de altă natură.
3.2.8 Etapele proiectării lanţurilor
Pentru a face o planificare corespunzătoare în metoda în lanţ trebuie să

respectăm următoarele etape:
1. Împărţirea lucrărilor pe sectoare, pe cât posibil cu aceeaşi tehnologie
(structură a producţiei) şi cu volume de muncă cât mai apropiate ca ordin
de mărime;
2. Calculul volumelor de muncă pentru fiecare activitate (proces de muncă) şi
sector de lucru în parte;
3. Alegerea numărului de formaţii, în raport cu natura şi tehnologia lucrărilor
de executat, ştiind că nu se recomandă ca numărul de formaţii să
depăşească 1/3 din numărul de sectoare;
4. Calculul volumelor de muncă pe sectoare şi formaţii;

5. Calculul numărului maxim de executanţi pentru fiecare formaţie de lucru,
ţinând cont de:
 Limitarea fronturilor de lucru pe sector;
 Resursele disponibile;
 Durata de execuţie a lucrărilor.
6. Determinarea structurii (alcătuirea) formaţiei de lucru, pe meserii dacă este
necesar;
7. Calculul duratelor de execuţie pe formaţii şi sectoare şi corelarea acestor
durate pe ansamblul lucrării;
8. Sincronizarea lanţurilor cu metodele studiate;
9. Calculul duratei totale de execuţie a lucrărilor în lanţ. Dacă această durată
este mai mică de cât durata disponibilă, calculele se opresc. Dacă nu,
calculele se reiau de la punctul 4.
10. Desenarea ciclogramelor şi a graficelor de resurse.
3.3 Metoda drumului critic (MDC)
3.3.1 Principiile metodei drumului critic
Metoda drumului critic (MDC), este o metodă matematică de programare a

execuţiei unei lucrări, care se bazează pe teoria matematică a grafe-lor, ce are drept
scop determinarea duratei de execuţie a unei lucrări prin folosirea unei anumite
tehnologii şi a anumitor resurse.
Graful ( Γ ) este un cuplu între două mulţimi: mulţimea unor elemente {X} şi
mulţimea legăturilor dintre aceste elemente {U}.
Grafe-le pot să fie neorientate – când legăturile pot fi parcurse în ambele
sensuri -, şi pot fi orientate – când legăturile pot fi parcurse într-o singură direcţie, de
la stânga la dreapta.
X2 X4 X2 X4
X3 X3
X1 X6 X1 X6
X5 X5
- graf neorientat - graf orientat
Fig. 314 Reprezentarea grafelor
X = {x1, x2, x3, x4, x5, x6} - mulţimea de elemente;
U = {(x1-x2);(x2-x4);(x1-x3);(x1-x5);(x3-x6);(x4-x6);(x5-x6)} - mulţimea arcelor

Untitled

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Untitled

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3.

METODE DE PROGRAMARE A EXECUŢIEI

În practică există mai multe metode de programare a execuţiei lucrărilor de

3.1 Metoda (graficul) Gantt

Metoda Gantt este o metodă empirică de planificare a execuţiei lucrărilor de

3.1.1 Elemente de bază în metoda Gantt

În această metodă ne întâlnim cu următoarele elemente de bază:

Cu ajutorul cantităţii şi a normei de timp se calculează pentru fiecare proces de

 manual : Vm(i) = C(i) x NTm(i) (om - ore); (3.1)

 mecanic: VM(i) = C(i) x NTM(i) (maş - ore), (3.2)

unde: - NTm(i) este norma de timp de la manoperă;

unde: - m reprezintă numărul de articole pe activitatea i.

Relaţii în care Di se impune.

 pe baza acestei durate se stabileşte formaţia de oameni (Rm):

Tabelul 3.1 Elementele de bază ale graficului Gantt

3.1.2 Reguli de respectat în metoda Gantt

Pentru a se evita erori importante, este necesar ca programarea execuţiei

Rmin = 0.6 x Rmed şi (3.11)

Rmax = 1.6 x Rmed (3.12)

5. Numărul de resurse folosite se va alege, de la o activitate la alta, în limita

3.1.3 Graficul de eşalonare calendaristică (Gantt)

Cunoscând din tabelul 3.1 valorile caracteristice pentru fiecare activitate în

Nr. Denumire R(i) D(i) Eşalonare calendaristică

Fig. 3.1 Grafic de eşalonare calendaristică (Gantt)

3.1.4 Indicatorii de calitate a programării

Calitatea programării în metoda Gantt se determină cu ajutorul a 2 indicatori:

 Indicele planificat de îndeplinirea normelor (Ipîn):

Se recomandă: 0.95  I Pîn  1.05

R pmax  max R(i ) reprezintă resursele maxime programate, (3.18)

3.2 Metoda în lanţ

Este o metodă clasică de programare a execuţiei lucrărilor care se aplică cel

Astfel, lucrarea se împarte în mai multe sectoare, cu scopul folosirii efectului

3.2.1 Noţiuni de bază. Definiţii

Aplicarea metodei de programare în lanţ necesită definirea următoarelor

unde: Cij este cantitatea de activitate pentru sectorul i şi formaţia de lucru

unde: - ai reprezintă durata tuturor întreruperilor (aşteptărilor) tehnologice sau

unde: - xij este întrerupere (tehnologică, organizatorică, etc.) în sectorul i

10. Efectivul maxim de muncitori - Rmax.

R max  max E t (3.24)

11. Efectivul mediu de muncitori - Rmed, calculat cu relaţia:

12. Numărul de echipe (formaţii) pe lanţ pj.

13. Numărul total de echipe pentru lucrare - P.

14. Intensitatea lanţului – I.

3.2.2 Principiile metodei în lanţ

Aplicarea în practică a metodei în lanţ necesită respectarea următoarelor

3.2.3 Consecinţe ale lucrului în lanţ (flux continuu)

Programarea execuţiei lucrărilor prin metoda lanţ duce la:

De asemenea, este foarte important de reţinut faptul că întreruperea lucrului în

3.2.4 Posibilităţi de reprezentare a lanţurilor

La reprezentarea lanţurilor se foloseşte atât reprezentarea Gantt cât şi

Tabelul 3.2 Durata lanţurilor.

Reprezen- Reprezentare tip Reprezentare tip

Fig. 3.3 Reprezentarea lanţurilor

3.2.5 Clasificarea lanţurilor

După perioadă (adică interval de timp de muncă într-un sector) lanţurile se

1). A. Lanţuri periodice cu durate constante, dij = constant

Pentru exemplificare vom lua o lucrare cu următoarele caracteristici:

Tabelul 3. Durata lanţurilor

Fig. 3.3 Lanţuri periodice cu durate constante

Din fig. 3.3 se desprind următoarele observaţii:

respectiv formaţii de lucru în câmpul de reprezentare apar

1). B. Lanţuri periodice (ritmice) cu durate multiple, dij ≠ constant, la care

Pentru exemplificare vom lua o lucrare cu următoarele caracteristici:

Tabelul 3.4 Durata lanţurilor