Sisteme SGLD amortizate

Se definește mărimea de referință fracțiunea din amortizarea critică:

𝜉= (1) (vezi pag 12)

în care amortizarea critică este 𝑐 = 2 ∙ 𝑚 ∙ 𝜔 = 2√𝑚 ∙ 𝑘 (2) (deci o

caracteristică proprie a sistemului).
Relativ la valoarea lui  :
→ pt. 𝜉 = 1 (deci 𝑐 = 𝑐 )  ”amortizare critică” = sistemul revine la
poziția de echilibru în 𝑡 = 𝑇 fără nici o oscilație (situație de referință)
→ pt. 𝜉 > 1 (deci 𝑐 > 𝑐 )  ”amortizare supracritică” = sistemul revine la
poziția de echilibru în 𝑡 > 𝑇 fără nici o oscilație
→ pt. 𝜉 < 1 (deci 𝑐 < 𝑐 )  ”amortizare subcritică” = sistemul revine la
poziția de echilibru după un număr de oscilații cu amplitudine descrescătoare
(situație uzuală pentru structurile în construcții)

Răspunsul adimensionalizat în deplasări în cele trei variante relativ la valoarea

fracțiunii din amortizarea critică
Pulsația mișcării amortizate

𝜔 = 𝜔 ∙ 1−𝜉 (3) (vezi pag 13)

Perioada mișcării amortizate

𝑇 = = (4) (vezi pag 14)

Frecventa mișcării amortizate

𝑓 = = (5)
 = Oscilații libere ale sistemelor SGLD cu amortizare subcritică
Se definește decrementul logaritmic al amplitudinii deplasării (sau al
amplitudinii accelerației mișcării) pe parcursul unei oscilații complete
() () ∙
𝛿 = ln = 𝜉∙𝜔 ∙𝑇  𝛿 = ln = (6) (vezi pag 15)
( ) ( )

(in care 𝜔 = si 𝑇 = )  𝜉= (7)

√
̈( ) ∙
(sau 𝛿 = ln ̈(
= (6’), dacă se cunosc amplitudini ale accelerației
)
mișcării).
Decrementul logaritmic se poate calcula și corespunzător mai multor oscilații
complete consecutive
() ∙
𝛿 = ∙ ln = (8) (vezi pag 16)  𝜉
( )

̈( ) ∙
( sau 𝛿 = ∙ ln ̈(
= (8’)  𝜉 ).
)

Ecuația de mișcare a sistemului amortizat liber este

𝑚 ∙ 𝑢̈ (𝑡) + 𝑐 ∙ 𝑢̇ (𝑡) + 𝑘 ∙ 𝑢(𝑡) = 0 (9) (vezi pag 12)

iar răspunsul sistemului in deplasări (ca soluție clasica a ecuației)

𝑢(𝑡) = 𝑒 ∙ [𝐴 ∙ cos(𝜔 ∙ 𝑡) + 𝐵 ∙ sin(𝜔 ∙ 𝑡)] =
̇( ) ∙ ∙ ( )
𝑒 ∙ 𝑢(0) ∙ cos(𝜔 ∙ 𝑡) + ∙ sin(𝜔 ∙ 𝑡) (10) (vezi pag 13)

Concluzie Probleme de încercări de oscilații libere ale sistemelor SGLD

amortizate:
― folosind răspunsul în deplasări
se dau (ca fiind măsurate) forța elastică (statică) ce scoate sistemul din poziția de
echilibru 𝑓 (0), deplasarea produsă (deplasare inițială a mișcării) 𝑢(0), perioada
unui ciclu complet al mișcării amortizate 𝑇 (care se poate obține și în urma
măsurării perioadei de timp corespunzătoare unui număr întreg de cicluri),
amplitudinea deplasării după primul ciclu al mișcării 𝑢(1) (sau după un număr
întreg de cicluri 𝑢(𝑛)), și se caută ecuația de mișcare (deci masa 𝑚, vâscozitatea
𝑐 și rigiditatea 𝑘) și caracteristicile proprii de mișcare ale sistemului (perioada
proprie 𝑇 , pulsația proprie 𝜔 și frecvența proprie 𝑓 ), respectiv amplitudinea
deplasării la sfârșitul unui număr impus de oscilații complete 𝑢(𝑥) (sau numărul
de oscilații 𝑥 de la care amplitudinea mișcării scade sub o valoare dată 𝑢(𝑥)).
𝑢(0), 𝑢(1) (sau 𝑢(𝑛))  𝛿 (6 sau 8)  𝜉 (7)

𝑇 ,𝜉 𝑇 (4)  𝜔 =  𝑓 =
( )
𝑓 (0), 𝑢(0) 𝑘 =
( )

𝑘, 𝜔 𝑚=

𝑚, 𝜔 𝑐 (2)
𝑐 ,𝜉  𝑐 (1)
𝑚, 𝑐, 𝑘  𝑚 ∙ 𝑢̈ (𝑡) + 𝑐 ∙ 𝑢̇ (𝑡) + 𝑘 ∙ 𝑢(𝑡) = 0
( ) ( )
𝑢(0) sau 𝑢(1), 𝑥, 𝛿  𝑢(𝑥) = ∙ sau 𝑢(𝑥) = ( )∙

( ) ( )
( 𝑢(0) sau 𝑢(1), 𝑢(𝑥), 𝛿  𝑥 = ∙ ln sau 𝑥 = 1 + ∙ ln )
( ) ( )

― folosind răspunsul în accelerații

se dau (ca fiind măsurate) amplitudinile accelerației mișcării 𝑢̈ (𝑖) si 𝑢̈ (𝑖 + 𝑛) la
două momente de timp indicate 𝑡(𝑖) si 𝑡(𝑖 + 𝑛), și se caută caracteristicile proprii
de mișcare ale sistemului (perioada proprie 𝑇 , pulsația proprie 𝜔 și frecvența
proprie 𝑓 ), respectiv amplitudinea accelerației mișcării la sfârșitul unui număr
impus de oscilații complete 𝑢̈ (𝑥) (sau numărul de oscilații 𝑥 de la care
amplitudinea accelerației mișcării scade sub o valoare dată 𝑢̈ (𝑥)).
𝑢̈ (𝑖), 𝑢̈ (𝑖 + 𝑛)  𝛿 (8’)  𝜉 (7)
( ) ()
𝑡(𝑖), 𝑡(𝑖 + 𝑛) 𝑇 =

𝑇 ,𝜉 𝑇 (4)  𝜔 =  𝑓 =
̈( ) ̈( )
𝑢̈ (𝑖) sau 𝑢̈ (𝑖 + 𝑛), 𝑥, 𝛿  𝑢̈ (𝑥) = ( )∙ sau 𝑢̈ (𝑥) = ( )∙

̈( )
( 𝑢̈ (𝑖) sau 𝑢̈ (𝑖 + 𝑛), 𝑢̈ (𝑥), 𝛿  𝑥 = 𝑖 + ∙ ln ̈( )

̈( )
sau 𝑥 = 𝑖 + 𝑛 + ∙ ln ̈( )
)
 = Oscilații forțate ale sistemelor SGLD cu amortizare subcritică
Ecuația de mișcare a sistemului amortizat supus unei încărcări dinamice
𝑚 ∙ 𝑢̈ (𝑡) + 𝑐 ∙ 𝑢̇ (𝑡) + 𝑘 ∙ 𝑢(𝑡) = 𝑝(𝑡) (11)
Răspunsul sistemului în deplasări (ca soluție clasică a ecuației) în cazul încărcării
tip treaptă 𝑝(𝑡) = 𝑝 (în situația parametrilor inițiali ai mișcării 𝑢(0) = 𝑢̇ (0) =
0), este

𝑢(𝑡) = ∙ 1−𝑒 ∙ cos(𝜔 ∙ 𝑡) + ∙ sin(𝜔 ∙ 𝑡) (12)

unde = (𝑢 ) (vezi pag 17)

iar în cazul încărcării armonice 𝑝(𝑡) = 𝑝 ∙ sin(𝜔 ∙ 𝑡)

𝑢(𝑡) = 𝑢 (𝑡) + 𝑢 (𝑡) = 𝑒 ∙ [𝐴 ∙ cos(𝜔 ∙ 𝑡) + 𝐵 ∙ sin(𝜔 ∙ 𝑡)]+
+𝐶 ∙ sin(𝜔 ∙ 𝑡) + 𝐷 ∙ cos(𝜔 ∙ 𝑡)=(răspuns tranzitoriu)+ (răspuns staționar) (13)
unde constantele de integrare (vezi pag 26)

( ⁄ ) ( ⁄ )
𝐶= ∙[ ( ⁄ ) ] [ ( ⁄ )]
și 𝐷 = ∙[ ( ⁄ ) ] [ ( ⁄ )]
(14)

iar 𝐴 și 𝐵 se obțin corespunzător parametrilor inițiali ai mișcării 𝑢(0) si 𝑢̇ (0).

Amplitudinea deplasării staționare
( )
𝑢 = (15)
[ ( ⁄ ) ] [ ( ⁄ )]

iar amplitudinea accelerației mișcării staționare

𝑢̈ = −𝜔 ∙ 𝑢 (16)

Concluzie Probleme de oscilații forțate ale sistemelor SGLD amortizate:

se dau caracteristicile sistemului (masa modelată, dimensiuni, rigiditatea la
încovoiere a stâlpilor/barelor, fracțiunea din amortizarea critică) supus unei
acțiuni dinamice cunoscută (amplitudinea și eventual pulsația încărcării), și se
caută ecuația de mișcare (deci masa 𝑚, vâscozitatea 𝑐 și rigiditatea 𝑘),
caracteristicile proprii de mișcare ale sistemului (perioada proprie 𝑇 , pulsația
proprie 𝜔 și frecvența proprie 𝑓 ), respectiv caracteristicile mișcării amortizate
(perioada 𝑇 , pulsația 𝜔 și frecvența 𝑓 ), precum și răspunsul sistemului
(expresie, amplitudine).