TEMA 3

ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE

„Întâi înveŃi partea de

tehnicitate, pe urmă vine rândul
intuiŃiei.”
I. Radu (2001, p. 130)
„Cercetarea psihologică, la
fel ca oricare tip de cerectare
ştiinŃifică, presupune o procesualitate
extrem de laborioasă şi deseori foarte
îndelungată. Fundamentele
epistemologice şi logice ale
domeniului ştiinŃific se împletesc cu
cele empirice, practice şi acŃionale”
M. Zlate (2000, p. 386)

GHID DE STUDIU

• Tipuri de cercetări psihologice (clasificare

multicriterială):
♦ fundamentale, aplicative, pentru dezvoltare;
♦ monodisciplinare, inter(pluri)disciplinare;
♦ nomotetice, ideografice;
♦ cantitative, calitative;
♦ descriptive, corelaŃionale, experimentale (a se
vedea tema anterioară);
♦ longitudinale, transversale, secvenŃiale (a se vedea
tema anterioară).
• Ciclurile cercetării: preparator sau anticipativ, productiv,
final.

48
 • Etapele cercetării:
a) ciclul preparator
1. delimitarea domeniului, temei şi problemei;
2. informarea şi documentarea;
3. stabilirea obiectivelor şi ipotezelor;
4. operaŃionalizarea conceptelor şi definirea variabilelor;
5. alegerea/elaborarea metodelor, tehnicilor şi
procedeelor;
6. alegerea participanŃilor/eşantionarea;
b) ciclul productiv
7. aplicarea metodelor şi recoltarea datelor;
8. prelucrarea şi interpretarea datelor;
9. formularea concluziilor;
c) ciclul final
10. comunicarea/publicarea rezultatelor şi concluziilor;
11. reluarea întregului ciclu.
AmeninŃări la adresa validităŃii unei cercetări: efectul testării
repetate, degradarea instrumentului de măsură, regresia
statistică, pierderi experimentale, efectul de difuziune
(Hawthorne), efectul de compensare, efectul de resemnare,
consemnele implicite (caracteristici cerute), maturarea
subiecŃilor, predicŃia autorealizatoare (efectul Pygmalion),
evenimente externe.

Caseta 3.1. Schema operaŃională a unei cercetări

• Crearea ipotezelor de cercetare.

♦ Care este problema de cercetat?
♦ De ce este cercetarea importantă?
♦ Care sunt scopurile cercetării?
♦ Ce relaŃie există între această potenŃială cercetare
şi cercetări anterioare?
• Elaborarea planului cercetării (research design).

49
 ♦ Ce tip de plan de cercetare trebuie utilizat?
♦ Ce manipulări şi/sau măsurători trebuie utilizate?
♦ Ce participanŃi trebuie selecŃionaŃi?
♦ Cum controlăm variabilele străine?
♦ Cum combatem amenŃările la adresa validităŃii
cercetării?
♦ Ce proceduri de colectare a datelor vor fi utilizate?
Prin ce instrumente?
• Analiza rezultatelor
♦ Cum vor fi organizate, condensate şi descrise
datele colectate?
♦ Ce proceduri statistice (parametrice,
neparamentrice) vor fi utilizate?
♦ Cum vor fi prezentate datele?
• Interpretarea datelor
♦ Ce semnifaciŃii calitative şi cantitative au datele
obŃinute şi prelucrate
♦ Care este importanŃa concluziilor cercetării?
♦ Care sunt limitele cercetării?
♦ Care sunt implicaŃiile cercetării pentru viaŃa
cotidiană?
♦ Ce trebuie avut în vedere pentru cercetări
ulterioare în acest domeniu?

Caseta 3.2. Caracterizari succinte ale tipurilor de cercetări

• Cercetări fundamentale – Cercetări aplicative

♦ Cercetarea fundamentală are ca scop principal
dezvoltarea teoriei
♦ Cercetarea aplicativă îşi propune să testeze teoria şi
să evalueze utilitatea ei în rezolvarea unor probleme
concrete
• Cercetări calitative – Cercetări cantitative
♦ Toate cercetările au anumite puncte în comun:
50
 colectarea datelor, analiza datelor; felul în care
acestea sunt analizate determină tipul de cercetare
♦ Termenii calitativă sau cantitativă nu desemnează
două realităŃi exclusive şi/sau contradictorii, de multe
ori o cercetare împrumută din ambele caracteristici
♦ Abordarea calitativă se centrează pe colectarea
extensivă a unor date narative; abordarea cantitativă
se centrează pe colectarea unor date numerice pentru
a descrie, explica, controla şi prognoza fenomenul ce
interesează.
♦ Abordarea calitativă îşi propune, tipic să studieze
intensiv un număr mare de variabile pe o perioadă
mai mare de timp în scopul de a vedea cum se
constituie aceste variabile, ce semnificaŃie au etc.
♦ Abordarea cantitativă îşi propune, de regulă, să
studieze un număr mic de variabile în scopul de a
descrie starea actuală a fenomenului şi/sau de a
investiga relaŃia dintre respectivele variabile, inclusiv
relaŃia cauză-efect.
♦ Abordarea cantitativă este nomotetică, pentru că
urmăreşte identificarea unor legi, regularităŃi;
abordarea calitativă este idiografică pentru că
urmăreşte fundamental analiza intensivă a unor cazuri
relativ unice.
♦ În abordările calitative cercetătorul nu intervine, nu
provoacă şi nu controlează/influenŃează nimic; în
abordările cantitative cercetătorul „intervine” deseori
pentru a provoca, a influenŃa cât mai multe variante
posibile.
• Abordarea cantitativă (a se vedea şi Tema 2)
♦ Cercetările cantitative destinate să descrie numeric
starea actuală a unui fenomen se numesc cercetări
descriptive.
♦ Cercetările descriptive presupun colectarea unor date

51
 pentru a testa ipoteze şi/sau pentru a răspunde la
întrebări legate de statutul/starea actuală a
fenomenului studiat. Datele descriptive sunt de regulă
colectate prin anchete – pe bază de interviu şi/sau pe
bază de chestionar – prin observaŃii, probe
psihometrice etc.
♦ Studiile care investigheză relaŃia dintre două sau mai
multe variabile cantitative sau calitative, dar măsurate
într-o anumită manieră sunt cercetări corelaŃionale.
♦ Cercetarea corelaŃională urmăreşte să determine dacă
şi în ce măsură există o relaŃie între două sau mai
multe variabile cuantificabile.
♦ Scopul studiului corelaŃional este de a identifica
relaŃia (sau lipsa ei) şi de a utiliza relaŃia identificată
pentru a face predicŃii.
♦ Din simpla identificare a unei relaŃii, chiar puternice,
între variabile, nu se poate conchide că una este cauza
celeilalte; relaŃia de cauzalitate poate fi identificată
doar prin experiment.
♦ Într-un studiu de corelaŃie este posibil ca X să fie
cauza lui Y dar şi Y poate fi cauza lui X după cum
este posibil ca o a treia variabilă să fie cauza ambelor
variabile ce corelează; care este cauza şi care este
efectul; să se determine numai prin experiment.
♦ Chiar dacă nu putem determina/identifica relaŃia
cauză efect, existenŃa unei relaŃii semnificative între
variabile permite predicŃia.
♦ Măsura în care între cele două variabile există o
relaŃie se exprimă printr-un coeficient numeric –
coeficientul de corelaŃie.
♦ Studiie care investighează/identifică relaŃia cauză-
efect sunt studii/cercetări experimentale şi care vor fi
tratate în extenso într-o temă ulterioară.

52
 ÎNTREBĂRI, EXERCIłII ŞI APLICAłII PRACTICE

3.1. În literatura de specialitate nu există un consens privind

distincŃia netă între strategie şi tip de cercetare. łinând cont şi de
cele prezentate la Tema 2, precizaŃi criteriile după care au fost
clasificate tipurile de cercetări în ghidul de studiu al Temei 3.

3.2. Ce sunt:
a) Cercetările fundamentale?
b) Cercetările aplicative?
c) Cercetările privind dezvoltarea?

3.3.
a) Ce sunt cercetările nomotetice?
b) Ce sunt cercetările ideografice?

3.4. Care este deosebirea fundamentală dintre abordarea

cantitativă şi abordarea calitativă în cercetările psihologice?

3.5. ConstruiŃi câte un exemplu de:

a) Cercetare longitudinală.
b) Cercetare transversală.
c) Cercetare secvenŃială.

3.6. DescrieŃi conŃinutul etapelor cercetării psihologice.

3.7. DescrieŃi ameninŃările la adresa validităŃii unei cercetări,

prezentate în ghidul de studiu, şi propuneŃi proceduri de combatere
a acestora.

3.8. CredeŃi că există posibilitatea unui conflict între cerinŃa

de a face predicŃii în psihologie şi efectul Pygmalion? Dacă da,
cum poate fi el prevenit?
53
 3.9. Un cercetător conduce un studiu pentru a examina
efectele violenŃei la TV asupra agresivităŃii copiilor. Pentru aceasta
el cere unui număr de 40 de copii normali (în sens statistic) să
urmărească un film violent la TV (video) pe săptămână timp de 40
săptămâni. Pe o scară standard a agresivităŃii pe care cercetătorul o
aplică înaintea şi după tratamentul de 40 de săptămâni, el găseşte
că subiecŃii sunt mult mai agresivi la sfârşitul studiului. Fără să
ştim mai multe despre acest studiu, care din următoarele nu poate
fi considerată o eroare de interpretare şi care trebuie înlăturată din
lista ameninŃărilor la adresa validităŃii interne a concluziilor?
a) Evenimentele externe (efectul de istorie);
b) Efectul de maturare;
c) Efectul de moarte (pierdere) experimentală;
d) Regresia statistică (regresia spre medie);
e) Efectul testării repetate.

3.10. Care din următoarele poate fi considerată o ameninŃare

la adresa validităŃii interne a studiilor longitudinale (de
dezvoltare)?
a) Efectul testării repetate;
b) Coeficientul de inteligenŃă (IQ) al participanŃilor;
c) Mărimea eşantionului;
d) Efectul de maturare;
e) Răspunsurile (a) şi (d).

3.11. Care din următoarele fenomene/proceduri pot duce la

creşterea legitimităŃii de a generaliza rezultatele obŃinute într-o
cercetare particulară?
a) Dirijarea subiecŃilor în direcŃia îndeplinirii
obiectivelor/confirmării ipotezelor cercetării.
b) TendinŃele cercetătorului.
c) Oferirea de informaŃii limitate/false despre
obiective/ipoteze subiecŃilor.
d) Sensibilitatea subiecŃilor la consemnele implicite.
54
 e) Utilizarea unor eşantioane nereprezentative.

3.12. Un grup de cercetători a decis să realizeze un

experiment pentru a investiga efectele unei noi tehnici
psihoterapeutice asupra stimei de sine a participanŃilor. Pentru
aceasta, ai au luat în studiu un grup de participanŃi (A) care urma o
procedură mai veche de creştere a stimei faŃă de sine şi un alt grup
care a fost supus noii tehnici psihoterapeutice (B). După un an de
zile, comparând cele două grupuri, cercetătorii au constatat că
subiecŃii care au participat la noua tehnică psihoterapeutică (B) au
o stimă de sine semnificativ mai ridicată.
Pe baza celor de mai sus, care afirmaŃie este adevărată?
a) Stima de sine mai ridicată a subiecŃilor din grupul B se
datorează noii tehnici psihoterapeutice.
b) Stima de sine mai ridicată a subiecŃilor din grupul B se
datorează faptului că ei sunt mai optimişti decât cei din grupul A.
c) Stima de sine mai ridicată a subiecŃilor din grupul B se
datorează faptului că subiecŃii respectivi sunt mai puŃin
decepŃionaŃi de durata mare a terapiei decât cei din grupul A.
d) Stima de sine mai ridicată a subiecŃilor din grupul B se
datorează faptului că ei sunt mai inteligenŃi decât cei din grupul
A.
e) Este imposibil să stabilim validitatea (veridicitatea)
oricăreia din afirmaŃiile de mai sus.

3.13. Care din următoarele ameninŃări la adresa validităŃii

unei cercetări nu va putea fi niciodată controlată/eliminată.
a) Efectele maturizării.
b) Dirijarea comportamentului participanŃilor (trişarea).
c) Evenimentele externe.
d) Receptivitatea (sensibilitatea) subiecŃilor la
consemnele implicite.
e) TendinŃele experimentatorului.

55
 3.14. PropuneŃi câte două teme de cercetare – una
descriptivă, cealaltă corelaŃională – legate de fenomenele sociale
prezentate mai jos:
a) plecarea părinŃilor (din România) la muncă în străinătate;
b) stabilirea familiilor din România în străinătate;
c) fenomenul „copii străzii”;
d) agresivitatea prezentată în mass-media;
e) relaŃii/comunicare prin internet;
f) şomajul;
g) delicvenŃa juvenilă;
h) consumul de droguri.

56