Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauta in site
Aboneaza-te
Analize
Sinteze
Reactie rapida
Interviu
Idei si solutii
Opinie
Declinul Democratiei
Primei Zile a Pământului i se atribuie lansarea mișcării ecologice moderne și este acum
recunoscută drept cel mai mare eveniment civic al planetei. Capitalizând și hrănindu-se
din patosul radicalismului și protestelor în democrațiile vestice la sfârșitul anilor 1960,
prima Zi a Pământului a fost la originea unor acțiuni de success: Legile Aerului Curat,
Apei Curate și a Speciilor Amenințate (The Clean Air, Clean Water și Endangered
Species Acts) au fost aprobate de Congresul SUA ca ecou al evenimentului din 1970.
De asemenea, în același an, președintele Richard Nixon a aprobat crearea Agenției de
Protecția Mediului (EPA). Ca și în cazul instituirii primului parc național din lume
(Yellowstone, 1 martie 1872, „For the Benefit and Enjoyment of the People”), multe
țări au urmat rapid modelul ecologic american, adoptând legi și instituții similare. Pe de
altă parte, acele succese timpurii au însemnat și debutul imixtiunilor ecologiste în
dialogurile politice naționale. Și de aici s-a ajuns ca aniversarea jubileului să se
confrunte cu sisteme umane dominate de valori divergente.
După cincizeci de ani de cercetări (mai mult sau mai puțin spectaculoase), trecând peste
perioada imediat următoare primei Zile a Pământului, când oamenii de știință au tras
semnale de alarmă apocaliptice despre o nouă și iminentă glaciație(iii), s-au acumulat
tot mai multe cunoștințe despre dinamica sistemului terestru, implicit a celui climatic.
Ulterior, au fost semnalate și ridicate la rang de alarmă, dar cu semn schimbat (încălzire
globală, circa 1980) o serie de pericole considerate iminente pentru viitorul climei
terestre. Previzibil, mass media și eco-activiștii și-au schimbat tonul, încercând din nou
să atragă atenția politicienilor și guvernanților cu noi scenarii ale Armaghedonului
climatic (topirea catastrofală a ghețarilor urmată de creșterea nivelului oceanic,
creșterea înfricoșătoare a temperaturilor cu indicația de a cumpăra rapid terenuri
În ciuda acumulării unor cantități tot mai mari de informații și cunoștințe climatice, a
devenit tot mai clar în ultimii 25 de ani cât de dificilă este utilizarea acestor noutăți
științifice pentru a orchestra și produce schimbări semnificative despre schimbările
climatice (pun intended!) în mentalitatea publicului și voința politicienilor. Iar aici se
găsește, cel mai probabil, rădăcina paradoxului menționat mai sus.
Într-o analiză recentă(iv), profesorul Mike Hulme (Cambridge University) identifică trei
cauze majore ale golului dintre cunoștințe și acțiuni, gol pe care-l califică drept sursa
sistemică a dezacordului dintre cele două entități.
Mișcările climatice protestare din ultima vreme au arborat un slogan „tare”: „Ascultați
ce spun oamenii de știință! (evident, doar pe cei 97% care cred că actuala încălzire
globală este produsă numai de oameni). De exemplu, ori de câte ori a fost întrebată „pe
ce se bazează”, tânăra activistă suedeză, Greta Thunberg, a oferit acest răspuns-șablon.
Alții, activiști și politicieni deopotrivă, se baricadează în spatele aceluiași argument,
puțin modificat ca formă: Știința a vorbit! Datele obiective sunt pe masă! Restul celor
3% din oamenii de știință, care sunt sceptici, nu contează, ei sunt oricum niște denieri,
negaționiști, contrarieni, „petroliști” ș.a.m.d.
Argumentul „știința are prioritate” stă la baza mult mediatizatului consens al celor 97%
experți, iar pentru că magia numerelor mari este dominant/tiranică, devine contra-
productiv să se explice credincioșilor că în știință nu are sens să vorbim despre consens:
Inocularea constantă a acestui argument în mințile celor care încă nu cred în încălzirea
globală antropogenă a devenit o strategie recomandată de psihologii cognitivi sub
numele de „teoria inoculării” (pun intended!). Conform acestei teorii(vi), necredincioșii
trebuie neutralizați și imunizați preventiv contra informațiilor care contrazic pe cei 97%
experți.
Dacă considerăm consensul celor 97% experți ca fiind un mesaj esențial de transmis
populației, atunci probabilitatea unui eșec comunicațional este mare, pentru că riscul
asumat este construit socialmente și bazat pe judecăți de valoare.
Astăzi, semnificațiile umane și țelurile etice atașate explorării unor modificări ale
climei sunt practic îngropate sub avalanșele modelelor apocaliptice și a tehnologiilor cu
prețuri exorbitante propuse pentru ameliorare și adaptare climatică. În asemenea
condiții, așteptările noastre, plecând de la idealurile iluministe ale raționalității aplicate,
sunt ele însele iraționale. Solicităm științei să facă imposibilul: să ajungă la înțelegeri
coerente științifice și unificatoare din punct de vedere politic ale problemelor care sunt
inerent deschise, nedeterminate și contestate.(viii)
Într-un articol mai vechi(ix), am introdus ideea riscului obiectiv ca pe un parametru util
pentru a reflecta asupra modului de percepție a schimbărilor climatice.
Pericolele cresc într-adevăr sau nouă ne este acum mai frică decât de obicei?
Mai târziu, am integrat schimbările climatice într-o altă posibilă paradigmă, cea
a mitologiei climatice(x). Această abordare a plecat de la caracterul vicios
(wicked) al problematicii schimbărilor climatice, care afectează sisteme
deschise, complexe și imperfect înțelese și care, de aceea, sunt dincolo de
simpla cunoaștere tehnologică și formele tradiționale de guvernanță. Astfel de
probleme nu acceptă nici soluții elegante, nici stângace (clumsy).
Civilizația ecologică este o altă ideologie sau discurs motivațional, cu versiuni radical
diferite, tehno și romantice, despre obiectivul final al reformei sociale și de mediu în
cadrul unei societăți date. O astfel de civilizație implică o sinteză a numeroase reforme
(economice, educaționale, politice, agricole, sociale), bazate pe principii ecologice și
sustenabilitate, ca răspuns la perturbările climatice globale și nedreptățile sociale.
Versiunea tehno a acestui tip de civilizație a fost inclusă din 2012 în statutul Partidului
Comunist Chinez. Dar asta este foarte diferită de versiunea romantică, precum cea
adoptată de mișcări ecologiste și culturale moderne, gen The Dark Mountain Project din
2009 – un grup de scriitori, artiști și gânditori care au încetat să mai creadă poveștile
pe care civilizația noastră și le spune singură.., și care vor să ofere o provocare a
Spre deosebire de problemele tehnico-științifice pure, care pot fi definite precis și pot
avea o soluție, problemele societale, precum cele legate de schimbările climatice, apar
într-un cadru social complex, plin de incertitudini, cu o diversitate de opinii, tradiții,
interese și valori. Într-un astfel de cadru, rareori vom găsi un consens asupra problemei
însăși, cu atât mai puțin asupra soluției posibile.
O problemă vicioasă este comună multor părți interesate (simpli cetățeni, comunități,
organizații, popoare etc.); de aceea, orice încercare de găsi o soluție va avea consecințe
multiple, unele nebănuite chiar, care se vor reflecta asupra părților participante. Rittel și
Webber (1973) ne asigură că o soluție a unei probleme vicioase nu poate fi bună
(corectă) sau rea (greșită). Iar statutul soluției nu poate fi judecat pe baza unor standarde
obiective sau absolute, ci pe baza credințelor, intereselor și valorilor (subiective)
adoptate de cei implicați în problemă. Cu alte cuvinte, „nu are sens să vorbim despre
‘soluții optime’ ale acestor probleme [vicioase]…Mai rău chiar, nu există soluții în
sensul unor răspunsuri definitive”.(xii)
tehnice. Schimbările climatice nu sunt ca plumbul din benzină sau azbestul din
construcții – substanțe fizice indezirabile, care pot fi eliminate sau interzise. Nici nu
sunt o simplă problemă societală în căutarea unei soluții politice. În mod inevitabil,
raporturile vreme-climă s-au metamorfozat, adăugându-și patru dimensiuni mitologice
esențiale: edenică, babeliană, apocaliptică și themistiană.
Rezultă că, de fapt, clima este un concept subiectiv, iar încercarea de a-l legitima prin
„injecții” obiective sau „inoculări” subiective – temperaturi medii globale, concentrații
ale gazelor cu efect de seră, variații ale nivelului mediu sau ale cantității de căldură din
oceane, opiniile celor 97% experți etc., nu face decât să reliefeze și mai mult contrastele
deja existente pe diferite paliere societale, politice, istorice sau personale cu privire la
ideea de climă și raporturile sale cu vremea.
Concluzii
În 1976, formația Eagles a lansat mega-hitul Hotel California. De la prima audiție (la
Europa Liberă), am fost surprins de ultimele patru versuri, al căror înțeles scapă unei
audiții triviale:
Știu, știu, de-a lungul timpul s-au propus diverse interpretări celor patru versuri
(comerțul cu droguri, satanismul, iadul, consumarismul american ș.a.)
Hotel California este o metaforă pentru climatul veșnic schimbător al planetei noastre
și, folosind un slogan la modă, We’re All in This Together. Putem ignora temporar o
astfel de realitate, dar nu vom scăpa niciodată de dominația sa irepresibilă pentru că
avem o singură planetă. Și pentru că problema schimbărilor climatice nu are nicio
soluție fezabilă, încercarea noastră de check-out nu are nicio destinație.
incertitudini irezolvabile.
NOTE______________________
1 Crânganu, C., 2020, Dilema prizonierului și încălzirea globală sau despre ceasuri și nori
2 Cu toate acestea, pe site-ul oficial Earth Day 2020 este consemnat ca o realizare faptul că pe 22 aprilie 2016, ONU a legiferat Acordul
Climatic de la Paris (2015).
4 Hulme, M., 2020, One Earth, Many Futures, No Destination, One Earth 2, April 24.
5 Crânganu, C., 2020, Gândire de grup sau grupuri de gânditori? Despre principiul „50 milioane de francezi nu pot greși”
6 Cook, J. et al., 2017, Neutralizing misinformation through inoculation: Exposing misleading argumentation techniques reduces their
influence, PLOS, https://doi.org/10.1371/journal.pone.0175799
7 Funtowicz, S., and J. Ravetz, 1993, Science for the post-normal age, Futures, vol. 25, no. 7, pp. 739–755.
8 Sarewitz, D., 2017, Stop treating science denial like a disease, The Guardian, August 21, 2017.
9 Crânganu, C., 2015, Schimbările climatice și percepțiile lor culturale: Sunteți egalitarist, fatalist, ierarhist sau individualist?
10 Crânganu, C., 2016, Patru mituri esențiale ale schimbărilor climatice: edenic, apocaliptic, babelian și themistian
11 Crânganu, C., 2019, Zgomot și furie: Socialiștii democrați americani și Green New Deal
12 Rittel, H. W. J. și Webber, M. M., 1973, Dilemmas in a General Theory of Planning, Policy Sciences, vol. 4, pp. 155–169.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie
articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro
Share|
Comenteaza:
Name
Website
Autor
Constantin Crânganu
Colectia Contributors.ro
Carte recomandata
Esential HotNews
22.04.2020
Top articole
Isus n-a cerut nimănui să moară pentru el - 14,649 Vizualizari
Criza petrolului. Acordul ruso-saudit nu a reușit să opresca incredibila coborâre a
prețului petrolu... - 7,442 Vizualizari
Înviere cu Fra Angelico - 6,655 Vizualizari
Profesorul Ioan Stanomir: Sunt pesimist, nu cred că statul se va reforma dupa ce
trece pandemia. Doa... - 4,619 Vizualizari
Prețul istoric negativ al petrolului : implicații pentru România - 3,884 Vizualizari
Cauta articole
aprilie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du
1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30
« Mar
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata
dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza
ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una
deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor.
Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de
mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege
întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei
stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate individual, lucrurile acestea pot părea
mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o
umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci
Pagini
Autori
Cel de-al treilea volum din colectia Contributors.ro – Criza Uniunii Europene si
ordinea globala in era Trump
Contact
Despre
Precizari
Sprijiniti proiectul Contributors.ro
Calm, Putere,
Relaxare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati
calmul in conditii de stress.
Home |
Economie |
Administratie |
Global / Europa |
Cultura |
Media / Tech |
Politica & Doctrine |
Societate / Life |
Infrastructura
Aboneaza-te la RSS
Contact
Despre noi