Vladimir Beşleagă

BIBLIOTECA
COLARULUI
BE+LEAG{
NEPOTUL
Vladimir
LITERA
CHIINU 1998
ac[ ar fi s[ m[ plasez nu zic ]n postura de critic/analist sau chiar istoric literar, ci, simplu, ]n locul unui cititor de-o v`rst[ mai matur[ =i cu lecturi ceva mai largi, =i a= ]ncerca s[ m[ pronun\, dar sincer, asupra acestui voluma= de proz[, s[-i g[sesc un loc printre celelalte pe care le-am realizat =i readus cu greu la lumina zilelor de azi (dezgropate, ca s[ zic a=a, din cimitirul buchiilor chirilice), a= risca s[ formulez urm[toarea judecat[: =i aceast[ cronic[ rural[, =i umoristicele ce-o ]nso\esc denot[, din perspectiva evolu\iei prozei moderne (cu at`t mai mult al celei postmoderniste), pragul de jos dac[ nu chiar sub al st[rii actuale a genului. De bun[ seam[: un stil aproape oral, o fraz[ elementar[, un lexic ]mp[nat cu regionalisme =i rusisme/sovietisme, ceea ce pe scurt s-ar putea numi: naturalism lingvistic, asta pe de-o parte; pe de alt[ parte: preponderen\a unor imagini =i scene a=a-zise brute, preluate ]ntocmai cum prescria literaturii ideologia regimului totalitar, direct din via\[, din realitatea vie, clocotitoare, factorul fic\iune artistic[ fiind ]mpins pe ultimul plan... Nu se prezint[ oare cele scrise aici ]n deceniile trecute la compartimentul literatur[ artistic[ drept un nesf`r=it torent de reportaje, stenograme =i alte produc\ii gazet[re=ti, \intind unicul scop de a elogia =i ilustra m[re\ele realiz[ri ale socialismului victorios, cl[dit pe oasele a milioane de oameni nevinova\i, dup[ care ast[zi t`njesc anumite categorii de profitorinomenclaturi=ti, dar mai cu seam[ nostalgicii imperialo-comuni=ti, dar =i asta pentru un deceniu, dou[, p`n[ se vor c[l[tori definitiv genera\iile confec\ionate de stalinism ]n incubatoarele colectiviste ale brig[zilor kolhoznice =i cele de la uzinele militarizate ale fostei u.r.s.s. +i atunci?... Face s[ mai revenim la c[r\ile trecutului, ]n loc s[ scriem altele, ]n contextul libert[\ii de care se bucur[ un autor ]n democra\ie? F[r[ o ideologic impus[, f[r[ cenzur[... M-am g`ndit =i m-am fr[m`ntat ani lungi la r`nd =i am ajuns la concluzia: face/merit[ s[ pun ]n mìnile cititorului mai t`n[r, dar =i ale celui v`rstnic, aceste proze n[scute din profund[ disperare ]n anii c`nd na\iuni, popoare ]ntregi erau m[cinate ]n malaxorul diabolic 5
NEPOTUL
al sistemului comunist ]n numele form[rii unei noi comunit[\i poporul sovietic, c`nd noi, rom`nii moldoveni din acest spa\iu eram priva\i de dreptul de a ne cunoa=te istoria adev[rat[, de a exista liber ]n uriversul limbii materne, de a ne practica =i perpetua tradi\iile, obiceiurile =i credin\a str[mo=easc[... }n acele vitrege ]mprejur[ri s-a n[scut romanul-cronic[ Nepotul (acesta este titiul adev`rat, cartea fiind cunoscut[ cu denumirea Acas[, cenzura sim\ind c[ la baz[ st[ ideea continuit[\ii genera\iilor, iar[ nu ruptura dintre ele), tot atunci =i cele c`teva proze marcate de un anume spirit ludic viz`nd realit[\i caduce =i revel`nd tr[s[turi na\ionale eterne ale noastre. Am considerat c[ e p[cat s[ se piard[ ]n anonimat, ele constituind o elocvent[ m[rturie a eforturilor unui autor care nu a vrut (=i nu a putut) s[ se lase ]nvins, desfiin\at de presiunile inimaginabile ale cenzurii =i ideologiei timpului, ci a ]ncercat s[ reziste =i s[ riposteze prin cuv`nt, prin spirit, prin adev[r (]n m[sura ]n care s-a priceput =i l-a ajutat harul), ca s[ lase o m[rturie pentru genera\iile viitoare, un document uman care s[ contribuie la scrierea unei adev[rate istorii ale acestor negre =i, uneori, eroice timpuri ce se ]ncheie o dat[ cu secolul al XX-lea... 18 iul ie 1998 Vladimir BE+LEAG{
VLADIMIR BE+LEAG{
Satului meu M[l[ie=ti
(Cronic[ rural[ comentat[ de autor)
NEPOTUL
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
e la ]nceputul lui iulie, luna seceri=ului, Alexandru Marian =i-a luat fiica terminase clasa a opta =i a venit ]n satul lui unde a avut =i el o mam[, dar dup[ grea z[care s-a stins =i a r[mas casa p[rinteasc[ singur[. Au c[l[torit cu trenul, apoi cu o ma=in[ de ocazie... }n Deal-la-Cruce se dau jos, apuc[ am`ndoi de tor\i geanta mare, neagr[, cu fermoar galben, =i o iau pe o ulicioar[ cotit[, printre case, la vale. Merg t[cu\i. Trec pe l`ng[ locul unde cu cine =tie c`te secole ]n urm[ a ]nceput satul se mai v[d urmele vechilor morminte, spun b[tr`nii c[ a fost pe delu=or o bisericu\[ de lemn, acum cre=te nalt popu=oiul calc[ pe-o punte ]ngust[ peste p`rìa=ul care abia se mai \ine vara =i, c`nd ajung aproape de Mijlocul satului ca s-o ia pe drumul lor, Vica, doar ar rupe prea lunga t[cere, arat[ spre =coala nalt[, cu varul cojit pe pere\i, =i zice, chipurile, a mirare: Sat, dar uite c[ are =coal[ cu etaje! Nu \i-am spus? }i ridicat[ din cele dou[ biserici... +i Alexandru prinde a-i povesti a c`ta oar[? c[ ]n vremurile de demult, ]n cele dou[ capete ale satului se ]n[l\a c`te o biseric[ frumoas[, dar, pe c`nd avea el vreo trei patru ani, au fost desf[cute1 am`ndou[, =i din piatra lor, zic unii, e zidit[ =coala asta. Iar ]n 41, c`nd a ]nceput r[zboiul, o bomb[ aruncat[ dintr-un avion german a c[zut drept pe =coal[ =i etajul de sus... Noroc, Lixandre! Demult n-ai dat pe aici. Asta \i-i nevasta? Alexandru se opre=te =i ]ntoarce capul: dintre tufarii albi de praf iese ]n =osea un b[rbat ]ntre dou[ v`rste, rotunjor, cu obrazul \epos, cu p[l[rie de pai ]n cap =i cu o cravat[ verzuie str`ns[ pe g`t. Tu erai, Andrei? Drace, e=ti chior? Nu vezi c[-i fie-mea?
1
8 care nu putea fi spus, dar mite scris =i publicat.
... desf[cute (bisericile)... Distruse, d[r`mate de bol=evici acesta e adev[rul
Omul clipe=te des, apoi ]=i poart[ privirea prin p[r\i. Ce mai face capitala? Cum tr[i\i acolo? Pe vechi. Dar tu, aici? Tot cu slujba mea... Omul arat[ spre cele dou[ magazine din preajm[: Univermag-ul =i Al imentara. Le sprijin. +i, d`ndu-se mai aproape: Zi, ai ]nmorm`ntat-o pe mama?... +i amu vii s[ vinzi casa? S[ v`nd casa? Alexandru are un junghi ]n um[rul st`ng. Cum adic[: s[ v`nd casa? Odat[ se ]ntoarce, apuc[ energic geanta de tor\i =i porne=te repezit la vale. Omul se aude morm[ind ]n urm[, dar Alexandru nu-l mai aude. Vica gr[be=te dup[ el la ]ntrebarea str[inului a pufnit-o r`sul. A=a-i el, nu prea chitit la vorb[, dar nici la fapt[. Am fost colegi de =coal[. Totdeauna s-a \inut \an\o=. Acuma nu =tiu ce-o fi: vreun =ef ]n sat, ori poate paznic! Cravata, precum vezi, n-o leap[d[ nici pe-o c[ldur[ ca asta... Vica ]l ]nv[luie ]ntr-o privire plin[ de o stranie afec\iune: e tat[l ei, dar poate fi luat de cineva drept... =i-=i aminte=te c[ azi diminea\[ tata ce i-a venit? a decis plecarea. Mama a fost ]mpotriv[: ce s[ cau\i acolo?... avem =i aici destul[ treab[: de ros parchetul, de dat cu var pere\ii, de vopsit u=ile, ferestrele... Tata a privit absent, ]ndelung, ]ng`ndurat pe geam: le vom face =i pe urm[... dar casa acea r[mas[ singur[ =i pustie?... Acum merg`nd pe Uli\a Mare, Alexandru se surprinde c[ num[r[ ]n g`nd a=a procedeaz[ de la o vreme, nop\ile, c`nd ]l chinuie insomnia =i imediat ]=i aminte=te c[ la fel f[cea demult, ]n copil[rie, c`nd se ]ntorcea de la =co[l[. O iau pe un drumu=or ]ngust, la dreapta, =i dup[ c`\iva pa=i, la col\, le iese-n fa\[, dat[ pe-o r`n[, o lespede lat[, cu o ad`ncitur[ la mijloc roas[ de ploi =i v`nturi. O vezi? Am s[-\i spun ceva despre piatra asta... Nimic deosebit, ]=i zice Vica, dar tata =tie, probabil, c`te-o istorioar[ despre orice locu=or din sat. Las[ c[-l ]ntreab[ c`nd vor ajunge +i-l aude rostind cu voce tare: dou[ sute! Era s[-l ]ntrebe: ce-ai spus, tat[? c`nd iat[ c[ trece pe al[turi ]n goana mare un b[ietan pe biciclet[ negru\ la fa\[, dar simpatic care, v[z`nd-o cu pantofii ]n m`n[, fluier[: Ooo, Julieta! =i zboar[ mai departe. Trec un pode\ pe sub care curge un firi=or de ap[ =i Alexandru se opre=te iar: Aici m-a izbit ma=ina =i am c[zut. M-am t`r`t p`n[ la f`nt`n[... Venind ceva mai ]n urm[, Vica prinde numai c`teva cuvinte. Ce ma=in[? Care ma=in[, tat[? 9
NEPOTUL
Mi-am adus aminte o ]nt`mplare de demult... Fleacuri... Cum st[ privind ]n pulberea drumului adus de spate, tata pare dintrodat[ mic, un copil, =i Vica simte dorin\a s[-i cuprind[ capul la piept =i s[-l ]ntrebe: ce-i cu tine, omule? Exact ]ntrebarea ce i-a adresat-o azi diminea\[ mama v[z`ndu-l c[ adun[ lucrurile =i le bag[ ]n geant[. L-a ]ntrebat iritat[ de cu sear[ a auzit ceva din conversa\ia p[rin\ilor =i a ]n\eles c[ n-au mult p`n[ s[ se certe de-a binelea. Ultima vreme tata s-a f[cut ursuz, moroc[nos, din te miri ce ]i sare \and[ra vorba mamei! =i asta pentru c[ ani la r`nd iar vorba mamei! nu se poate desprinde de lucrul lui ca s[ aib[ =i el concediu ca toat[ lumea. Vara asta iar[=i... R[sun[ un claxon din spate Alexandru se fere=te din drum. Pe al[turi huruie un camion ]nc[rcat. }l urm[re=te cu privirea =i dup[ ce se a=az[ praful la p[m`nt zice dus pe g`nduri: Grù nou Miros de pìne nou[ Vica prinde a tu=i: Unde? }=i scutur[ poala rochi\ei, apuc[ geanta las-c-o duc singur[! =i o ia iute pe drum la deal. Peste c`\iva pa=i ridic[ ochii =i vede, ca la o azv`rlitur[ de b[\, pe un loc ridicat casa. Se ]ntoarce c[tre tata iaca, am ajuns! , dar tata prive=te ]n alt[ parte. Alexandru privea spre f`nt`na de l`ng[ drum cump[na neagr[ scrijelat[ ]n lung de cr[p[turi ad`nci, furca l[sat[ pe-o parte, d`nd s[ se pr[v[leasc[. Mai la vale de colacul ]njghebat din sc`nduri ]nverzite de mu=chi, ]n patru col\uri, s-a adunat o b[ltoac[, =i ]ntr-]nsa se zbate o ra\[ speriat[ celelalte trec la fuga drumul spre o a=ezare cu prispe joase date-n galben, cu ferestre c`t palma. S-a schimbat satul, iar saraiul ista a=a a r[mas. Ce-o fi f[c`nd badea Hortolomei... Ce-ai zis, tat[? Alexandru clipe=te din ochi, orbit de soare. Iat[ =i casa noastr[, Vicu=or +i o ia pe c[r[ru=[ ]n sus. Cerul topit de soarele verii curge =uvoaie albastre peste mul\imea de fire electrice, de radio , pe \evile albe de aluminiu ale antenelor de 10 pe acoperi=uri. Din deal vine p[=ind rar peste sat un =ir de piloni ]nal\i, iar
VLADIMIR BE+LEAG{
sub ei o sumedenie de st`lpi mai mici =i toate formeaz[ ca un p[ienjeni= iscusit ]mpletit sub care s-a pitit cump[na veche a f`nt`nii. C`nd d[ cu ochii de cas[, Alexandru las[ capul ]n jos, de durere, =i a=a, cu ochii la c[rarea crescut[ pe din p[r\i cu buruieni ]nalte, calc[ ]ncet, obosit, la deal. Casa Casa a=teapt[. Casa, demult, ]=i a=teapt[ st[p`nul. A fost cu vreo treisprezece ani ]n urm[. Venise ]n acea var[ cu nevasta =i copila avea trei ani=ori. }ntr-o sear[ se ]ntoarce mama de la munc[ toat[ via\a ei a lucrat ]n brigad[ la vii =i f[r[ a l[sa coada sapei din m`n[ se a=az[ pe prisp[. Se uit[ o vreme dup[ nepo\ica ce se zbenguia prin curte, apoi zice dus[ pe g`nduri: O s[ avem anul ista road[ bun[ la poam[. Numai de nu ne-ar bate piatra... Da, mam[... d[du glas Alexandru din prag. Am ni=te bani str`n=i, o s[ mai primesc =i... m-am g`ndit s-o ]nal\ oleac[. S[ ]nal\i? f[cu Alexandru. Ce s[ ]nal\i? Casa. Amu oamenii d[r`m[ casele vechi, ridic[ altele, mai largi, mai frumoase... Eu n-am at`ta putere. M[car pe asta s-o prefac. Pere\ii ]s buni. }nc[ tat[-t[u zicea: bine-ar fi, Marie, s-o ridic[m cu un r`nd, casa noastr[... N-a apucat, s[racu.... A dus m`na la gur[, ]ntorc`ndu-=i ochii ]ntr-o parte. Alexandru a cuprins-o de umeri: Bine te-ai g`ndit, mam[. Am s[-\i ajut =i eu.... Vara urm[toare au dat jos acoperi=ul, podul, au pus la pere\i un r`nd de c[lc[tur[ cu piatr[ ]mprejur, au sp[lat olanele, au pus alte u=i, mai mari, ferestre noi, =i s-a primenit casa. Mìnile mamei o ]ngrijeau: o ungea la vreme, tr[gea brìe frumoase de jur ]mprejur... }ng[duie, fat[ h[i, ce sile=ti a=a? strig[ Alexandru \[r[ne=te trec`nd pe l`ng[ f`nt`n[, nu se poate st[p`ni s[ nu arunce o c[t[tur[ spre gura ei ]ntunecoas[. Vica nu-l aude s-a =i strecurat prin sp[rtura din g[rduceanul de s`rm[ ghimpat[ ]mpletit cu nuiele =i de acum se duce t[b`rcind geanta pe sub peretele de la vale. Peretele, de jos p`n[ pe la jum[tate, ]i negru. Alexandru ofteaz[: a c[zut lipitura. Dintr-o dat[ parc[-i cre=te ]n fa\a ochilor un par din gard: nalt, ]n patru muchii, cu zim\i d[ltui\i, sus. Iar vrea s[ zic[ ceva c[tre fiic[, dar ea a =i disp[rut dup[ col\. Tot ]n acea var[ au dat jos st`lpii de la strea=in[, au desf[cut prispele. C`nd ]i c[ra ]n =opron erau =ase la num[r, de stejar, tari, buni , a 11
NEPOTUL
deslu=it cu uimire pe unul ]ncrestate dou[ litere... L. M. Mo= Trifan care s-a ]nt`mplat =i el pe acolo, =i-a s[ltat b[rbu\a rar[: nu cumva sunt semne s[-\i spun[ unde-i ascuns[ comoara lui b`tu-to Leon?... }ncoace, dup[ r[zboi, dup[ ce s-a ridicat =i el b[ietan =i a prins a pricepe mai multe, s-a str[duit a afla istoria familiei, povestea na=terii lui parte de la neamuri, parte de la str[ini... Aceast[ cas[ a fost f[cut[ de b[tr`nul aici ]n vale unde era gr[dina =i pe coast[ livada lui meri, nuci, tot felul de pomi roditori. Mai t`rziu, c`nd i-a sporit familia, fiind om ]nst[rit =i bun gospodar avea fete multe, de b[ie\i n-a avut parte =i-a mai ridicat o cas[, ]n deal, unde-i acuma brigada de vierit, iar p`n[ la r[zboi =i o bucat[ de vreme dup[ aceea a fost unul din cele =ase colhozuri din sat... +i a mai aflat c[ atunci c`nd s-a f[cut mare r[sturnare ]n sat, bunelul, ]n loc s[ mearg[ cu ob=tea s-a dat cu culacii1 mama zicea c[ la ]nceput a intrat =i el ]n tov[r[=ie ca al\ii, dar, harnic foc cum era =i m`ndru din fire, v[z`nd ce treab[ se face acolo, a ie=it, zic`nd c[ nu vrea s[ lucreze de-a valma cu lene=ii =i calicii... }n casa de sus, deci, s-a f[cut colhoz, iar ]n casa din vale au r[mas s[ tr[iasc[ mama =i tata Petrea, care, fiind din cei s[raci, s-a fost f[cut activist =i a luat parte la organizarea kolhozurilor2. }n casa asta au tr[it p[rin\ii. }n casa aceasta s-a n[scut =i a copil[rit Alexandru. Aici =i-a tr[it anii adolescen\ei, f[r[ tat[. }n satul acesta =i-a urzit visele de viitor. Aici a tr[it bucuriile =i amarul primei iubiri. }n casa aceasta a adus-o pe aceea care avea s[ fie mama copiilor lui a f[cut nunta... o serat[ cu musafiri adu=i de la ora= cu un autobuz ]nchiriat =i cu cei pofti\i din sat, rude =i vecini, c[ci mama a \inut ca feciorul s[ fac[ obiceiul ]n pere\ii ace=tia ca s[ se bucure casa =i sufletul tatei pierdut cine =tie pe unde ]n r[zboi... La vreo cinci ani dup[ ce =i-a v[zut casa ]nnoit[ a=a cum i-a fost dorin\a, mama s-a ]mboln[vit, n-a mai putut s[ lucreze vreo lun[, dou[ a continuat a umbla la pr[=it... o vedeau fetele din echip[ l[s`nd sapa pe
VLADIMIR BE+LEAG{
... s-a dat cu culacii... O minciun[, un slogan propagandistic inventat de regimul totalitar de teroare =i represiune pentru a justifica distrugerea fizic[ a \[r[nimii. Bunelul meu care mi-a servit de prototip a fost unul din cei mai muncitori gospodari din sat, pentru care fapt, ]mpreun[ cu al\ii ca el, a fost deportat ]n p[durile ]nghe\ate ale Rusiei, de unde nu s-a mai ]ntors. 2 ... activist... organizarea kolhozurilor... Cei care m`nau lumea la kolhoz erau ale=i de c[tre regimul bol=evic dintre cei mai cruzi oameni, gata s[-i v`nd[ =i pe p[rin\ii lor, de aceea au =i fost numi\i: r[ii satului =i a=a au r[mas ]n amintirea 12 genera\iilor.
1
deal, =i zic`nd c[ se duce la izvor, cobora ]n R`pa-cea-Mare, se l[sa pe p[m`ntul rece de pe fund =i a=a =edea, iar una, cic[, a v[zut-o o dat[ rostogolindu-se de pe-o parte pe alta ca s[-=i potoleasc[ focul ce-o ardea. O ardea tare, nemilos, p`n[ c`nd ]ntr-o zi a venit la ora=, i-a spus c[ au trimis-o doctorii la opera\ie, a fost t[iat[, a mai dus-o o vreme =i s-a stins... C`t au fost mìnile mamei, a fost c[utat[ =i ]ngrijit[ casa, dar apoi... a cuprins-o paragina... Dup[ ce-a ]nmorm`ntat-o a=a cum i-a fost dorin\a a avut mintea clar[ p`n[ la sf`r=it , Alexandru a pus lac[tul la u=[ =i anii ace=tia n-a dat pe aici dec`t de vreo c`teva ori, =i atunci pe apucate. Acum vine, ]n sf`r=it. Vine acas[. Se g`ndise s-o ia pe de la deal, unde era o trecere mai larg[, pentru c[ru\e, s[ ]nconjoare =i s[ vin[ din fa\[, dar iat[-l ajuns pe malul =an\ului n[p[dit de buruieni: lobod[, brusturi, spini, unii cu g[m[liile ro=ii, al\ii usca\i ]mpr[=tiind puf alb, zbur[tor. Sare prin sp[rtura pe unde a trecut Vica =i merge drept spre buc[t[rioara de var[, ]nalt[ de un stat de om, cu dou[ ferestruici =i o u=[ ]n\`nat[ din c`teva sc`nduri... Aplec`ndu-se, pune palmele rotunjite la ochi =i se uit[ ]n[untru colbul gros pe geamuri, dincolo sp`nzur[ p`nze de p[ianjen, pe pervaz o movili\[ de \[r`n[ scoas[ de =oareci. Trage cu dou[ degete, ferestruica se desface, sc`r\ìnd, ]n afar[. Bag[ capul d`nd cu mìnile p[ienjeni=ul la o parte toate-s la loc: sapele, lopata, h`rle\ul cu coad[ dreapt[ =i neted[ cump[rat de d`nsul mai an\[r\, dou[ rulouri de plas[ de s`rm[, de pe c`nd tr[ia ]nc[ mama, pentru gard ]mprejurul gr[dinii... Scoate capul =i se ]ntoarce c[tre cas[. O vede ca prin cea\[ i s-a prins peste ochi o p`nz[ de p[ianjen... Deodat[ ]l ame\e=te. A=a i se ]nt`mpl[ c`nd, printr-un efort de voin\[, trece brusc de la un g`nd la altul, de la o stare a sufletului la alta. Ori, poate, lucrurile adunate =i puse de d`nsul cu vreme ]n urm[ l-au r[v[=it, trezindu-i iar griji, g`nduri, ]ndoielile pe care s-a str[duit s[ le uite dintr-o dat[... Poate c[ p[ienjeni=ul ce i s-a pus greu pe ochi i-a amintit de starea ]n care se afl[ ]n ultimul timp, dup[ ce la un moment dat, a ]n\eles, cutremurat p`n[-n ad`nc, c[ a pierdut ceva foarte important din sine, c[... s-a r[t[cit de el ]nsu=i... Poate c[ ]n clipa aceasta a ]n\eles, ]n sf`r=it, mai bine zis, i s-a deschis taina ascuns[: pentru ce a trebuit s[ vin[ aici? 13
NEPOTUL
Ori, poate c[ auzi iar ]ntrebarea ce i-a pus-o so\ia azi-diminea\[: ce s[ cau\i acolo? ce treab[ ai de rezolvat? +i r[spunsul lui: s[ v[d ce-i cu casa... iar, cu adev[rat, sensul cel ad`nc era: s[ aflu ce-i cu mine? ce se ]nt`mpl[? ce-am pierdut din fiin\a mea... Casa l-a observat de departe, de cum a f[cut din Uli\a Mare venea cu o parte femeiasc[ pe l`ng[ d`nsul. Cum pirotea sub acoperi=ul ]ncins ierni la r`nd n-a fost ]nc[lzit[, toamna au b[tut-o =uvoaiele, c`teva olane au cr[pat =i n-a avut cine le ]nlocui , a tres[rit casa =i s-a bucurat!.. Se bucur[ c[-i vine st[p`nul, dar c`nd ]=i aminte=te de pere\ii co=covi\i, iar cel din spate cu lipitura m[cinat[ p`n[ sub strea=in[ se ru=ineaz[ ca o biat[ \[ranc[ ce s-a pomenit cine =tie cum ]n v[zul lumii, ]n mijlocul satului =i vede c[-i cu poalele sf`=iate mai goal[... Alexandru apare de la deal. Ridic[ ochii =i o vede pe Vica pe prag, cu genunchii la gur[ =i geanta al[turi. Ceva cunoscut, nespus de apropiat =i drag adie de la ]nf[\i=area ei. Se opre=te locului. Vrea s[ zic[: de ce stai ]n soare? de ce nu descui s[ intri, dar se ]neac[. Ce surpriz[ i-a f[cut tatei n-a g[sit casa pustie, l-a ]nt`mpinat un suflet ]n prag, fiica lui, care at`t de mult seam[n[ cu mama... Pe nea=teptate trece prin fa\a ochilor chipul aceleea care tot vreo cincisprezece ani avea c`nd s-a ]ndr`gostit de d`nsa... Ce-o fi f[c`nd prima lui dragoste?... Alexandru se apleac[ s[ caute ]n geant[: Vica, cheia... Tat[! Uite-acolo, =i fata arat[ speriat[ spre creasta crescut[ cu buruieni ]n spatele ei e lutni\a, o groap[ larg[ din care pe vremuri scotea lut tot satul, dar pe urm[ s-a surpat, au l[rgit-o =uvoaiele =i a r[mas p[r[sit[. Ce-ai v[zut acolo? Un cap... Ba se ridic[, ba se trage-n jos. Alexandru r`de. |i se pare. }i un hogeac dintr-o c[ldare spart[ pus[ cu fundul ]n sus... Nu, tat[. }i v[d ochii str[lucind... prive=te ]ncoace, spre noi... +i zv`cne=te de la locul ei: vrei s[ m[ sperii? Dar nu mi-e fric[! Nu mi-e fric[! Piei, s[ piei, ar[tare! Alexandru z`mbe=te cam =tie el cine poate fi acolo =i o apuc[ de bra\. Gata: a disp[rut stafia. Acum putem intra ]n cas[. Calc[ pe prag o piatr[ se clatin[ sub piciorul lui , descuie =i 14 ]mpinge u=a. C`nd s[ p[=easc[, Vica strig[:
VLADIMIR BE+LEAG{
Tat[, intru eu prima. O tind[ mic[, p[trat[, cu podea de lut pe jos. }ntr-un col\ un tobultoc cu sp[rturi ]n c`teva locuri prin care ies cioc[l[i ro=i de =oareci, urme de \[r`n[ =i gr[un\e duc la gaura neagr[ din cel[lalt ungher. Drept ]n fa\[, buc[t[ria. Alexandru simte c[-l trece cu rece prin =ira spin[rii: u=a buc[t[riei deschis[. Sub fereastra din fund, m[su\a rotund[, cu trei picioare, cu fa\a ars[ ]n c`teva locuri. Al[turi, un sc[unel. }mprejur alte lucruri. Dou[ oale mari (ceaunoaice) de aluminiu ]nflorite gros peste negrea\a funinginii, un clit de farfurii cu marginile roase, ]n cea de deasupra, un mald[r de furculi\e, linguri =i linguri\e ieftine, tot de aluminiu, cuprinse de floare; sprijinite la gura cuptorului, v[trarul cu coada de lemn dogor`t[, lopata ars[, cociorva; pe pervaz pahare =i p[h[ru\e puse unul ]n altul c`te dou[, trei, toate colbuite, acoperite cu p[injeni=... Stau cum le-a l[sat dup[ praznicul de un an... Las[ capul. St[ a=a o vreme, apoi intr[, se mai uit[ o dat[ la cele ]n=irate, trage sc[unelul, se a=az[ =i r[m`ne neclintit, neauzit, parc[ nici n-ar sufla. Vica vrea s[ deschid[ u=a la camer[, dar se teme c-o s[ tulbure lini=tea tatei. Cum st[ l`ng[ perete, pune geanta jos, se reazim[ cu spatele =i, privind drept ]nainte, ]ncepe s[ a=tepte r[bd[toare clipa c`nd va s[ se ]ntoarc[ tata din dep[rt[rile amintirilor lui... n dup[ amiaza aceea de martie se topea om[tul m[ ]ntorceam de la =coal[. Aveam cu vreun an =i jum[tate mai mult ca tine, dar abia ajunsesem ]ntr-a opta pierdusem dou[ clase cu r[zboiul. Peste p[m`ntul r[nit de bombe, ]n locul ploilor n[v[lir[ v`nturi galbene =i nori de l[custe, era s[ leg =i eu =coala de gard, s[ m[ duc ca al\i ortaci la ora= s[ deprind vreo meserie t`mplar, tencuitor, dar nu =tiu de ce nu m-am dus. M-a= fi ]ntors ]n sat =i, poate, altfel era... Celelalte cuvinte s-au stins ]ntr-o margine a min\ii =i ar fi sunat a=a: m[ ]ntorceam, m[ ]nsuram, poate chiar cu fata de care eram ]ndr[gostit, m[ f[ceam gospodar la casa asta, o ajutam pe mama =i, dac[ avea sprijin... Da... mergeam pe drumu=orul pe care am venit azi, prin =an\uri mai r[m[sese c`te un petic de om[t, \ineam marginea c[ci m[ cam d[duse de sminteal[ o ciubot[ s-a desprins talpa. M[ gr[beam stra=nic: mama, de diminea\[, ]mi d[duse de grij[ s[ vin mai devreme c[ avem o groaz[ de lucru =i mi-a pomenit de moar[... 15
NEPOTUL
Totdeauna c`nd coteam din Uli\a Mare pe ulicioara noastr[ luam aminte spre lespedea pe care \i-am ar[tat-o: pe d`nsa =edea cu b[\ul lucios al[turi mo= Trifan =i m[ p`ndea c`nd oi trece. M[ z[rea, tu=ea ]n sec =i ]mpungea cu b[rbu\a: M[i tu, a lui Moro=anu! Auzi? Nu-s Moro=anu. Eu-s Marian. Oare? Ia f[-te mai ]ncoa s[ te v[d de aproape. }nc[, ]nc[ oleac[. Amu care va s[ zic[ de la =coal[ vii? Ce v[ mai spun ]nv[\[torii? S-a sub\iat a\a, ha? S-a sub\iat de tot... N-o mai r[mas mult p[r s-a cela.... Mo= Trifan lua aminte ]mprejur nu-i careva s[-l aud[? =i pentru c[ trebuia s[ vorbeasc[ tare pornea spre mine. Venea arunc`nd b[\ul ca pe un baston de aur, c[lc`nd m`ndru ]n opincile ]ncre\ite, cu trei r`nduri de t[lpi puse una peste alta =i cusute cu s`rm[... Tr[ia peste r`p[, ]ntr-o bojdeuc[ intrat[ ]n p[m`nt, cu o u=[ ]ngust[ =i o ferestruic[. Tr[ia singur, singur ]=i g[tea, singur se sp[la. Lumea ]i zicea fl[c[u tomnatic, glumea pe seama ]nc[l\[rilor lui, iar el r[spundea: cresc =i eu, ce vre\i? Nu sc[pa ocazia s[ anine pe oricine cu vorba lui pip[rat[, iar cel mai mult pe mine m[ ]ndr[gise. A\a matale, mo= Trifane, deemult s-a ista... Se vorbea ]n sat c[ ar fi ]ncercat =i el ]n tinere\ile lui s[ se ]mbog[\easc[ pornind s[ fac[ negustorie, dar s-a ars, irosind =i bruma de avere ce-o avea. Dup[ care s-a ]n[crit la suflet =i i s-a lep[dat de toate. Mo= Trifan se da mai l`ng[ mine: La f[c[tura trupului e=ti leit b`tuto Leon, iar la horb[ curat tat-to. +i glasu-i al lui, z[u. Dac[ te-ai dat cu ai=tea cu comoni=tii? Ai vrea s[-\i seam[n mneatale?!! Ei, na! se aprindea mo= Trifan. De ce mie? M[-ti, m[i, m[-ti, c[ ea te-o f[cut, s[raca... Nu =tiu ce avea ]n vedere c`nd spunea s[raca. +i-apoi adeseori ]l pomenea pe bunelul, vorbea despre d`nsul =i chiar cu d`nsul parc[ ar fi fost de fa\[. }l ]ntreba, ]i r[spundea, ar[ta pe nea=teptate la mine: uite ce nepo\el ]\i cre=te... Vorba ceea: nasu sfor! iar ma\u ghior! Mo= Trifan era o rud[ de-a noastr[, de pe bunelul. Odat[ s-au ridicat, odat[ s-au apucat s[-=i fac[ un rost. Bunelul cu fetele lui avea bra\e de munc[ destule =i p`n[ a ]ncepe colectivizarea a reu=it s[-=i ]ncropeasc[ o gospod[rie a=ezat[. Mo= Trifan cu negustoria a dat faliment. Cu toate c[ pe urm[ nici din munca lui Leon Moro=anu nu s-a ]n\eles nimic, mo= Trifan a r[mas s[-i poarte un profund respect pentru h[rnicia lui, pentru 16 firea hot[r`t[... Nu =tiam cum ar[ta la fa\[ bunelul, nu-l v[zusem nici o
VLADIMIR BE+LEAG{
dat[, m[car pe-o fotografie nu se fotografiase ]n via\a lui! , a=a c[, auzind pe unul, pe altul, ]ncetul cu ]ncetul s-a ]nchegat ]n fa\a ochilor chipul unui b[rbat voinic, ]nalt, un adev[rat uria=, care ]n cele din urm[ deveni o legend[ pentru mine. Mai cu seam[ m[ umpleau de fiori vorbele m[tu=ii Nastasia, sora mamei care tr[ia ]n casa din fa\a noastr[ pe locul unde-a fost pe vremuri lutni\a. Olecu\[ scr`ntit[ m[tu=a, iar dup[ ce r[mase oloag[ se tulburase =i mai tare =i mereu spunea c[, iat[, s-a ]ntors bunelu-n sat, a venit s[ ]mpart[ fiicelor gospod[ria, dup[ dreptate... Am trecut de col\ =i mi-am v[zut de drum. Eram gr[bit: m[ a=tepta mama cu l[utoarea, ]mi ardeau urechile, talpa scotea sunete amenin\[toare c`nd o tr[geam din glod, iar ]n burt[ r[sunau solemne simfonii. Piatra goal[, =i, nu =tiu cum, mi-a p[rut r[u c[ nu-i mo=neagul. S-a s[turat s[ m[ a=tepte, s-a ridicat =i s-a dus... Poate nici n-a venit azi... Ori a pornit s[ m[ caute acas[... M-am uitat ]n lungul drumului pustiu. Unu, doi... zece... optzeci... num[ram pa=ii. Vroiam s[ aflu c`t am p`n[ la pragul casei. O dat[ ie=eau trei sute optzeci, alt[ dat[ patru sute, iar alt[ dat[ numai trei sute cincizeci. Trebuia s[ aflu care-i cauza necoinciden\ei: mersul meu ori drumul?... Nu ajung la sut[ =i m[ ]ncurc. M-a= fi ]ntors, a= fi luat num[r[toarea de la cap[t, dar pe glodul ista... Bag m`na ]n buzunar, poate g[sesc niscai firimituri... De unde? Degetele dau la fund peste-o sp[rtur[, coboar[ ]n c[ptu=eal[ =i deodat[ dibuiesc ceva... Dr[cie! Un c[pe\el de lum`nare... Cum trec pe subt o strea=in[ de stuf, joas[ o c[soaie cu spatele ]n drum , dau cu pumnul ]n =iragul de \ur\uri de ghea\[ care picurau f[r[ ru=ine. O ploaie de a=chii ]mi cade ]n cap, peste picioare, iar pe un \ur\ure cu =apte r`nduri de b[rbii l-am lovit de c`teva ori p`n[ s[-l dobor. I-am tras o ciubot[, s-a nimerit s[ fie cea cu talpa desprins[ =i m-a ajuns frigul la degete... Bravo, b[iete, am auzit glasul mamei: amu mai d[ =i-n perete de vreo dou[ ori =i ai sc[pat de ]nc[l\[minte. La urma urmei ce-\i trebuie dac[ degrab[-i var[ =i po\i s[ umbli descul\?... }n continuarea c[soaiei era un gard de lut cu =iroaie negre pe el, cr[pat ]n c`teva locuri. V[d o mog`ldea\[ de om care st[ aplecat, cu dosul spre mine, =i face ceva cu mìnile la picioare. }mbr[cat ]ntr-o hain[ f[r[ culoare nici neagr[, nici sur[. C`nd trec, destul de dep[rti=or, aud un glas strig`ndu-m[ iat[ cine-=i lega opincile! , dar nu m[ ]ntorc. 17
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
Ajung la pode\. Ghea\a p`rùlui pare ]nc[ tare. Ce-ar fi s[-mi fac v`nt o dat[? Ca la urm[. Dar te pui cu talpa? La badea Hortolomei u=a ]nchis[. De mirare! Avea omul o droaie de copii, mereu tr`nteau u=ile. Casa mi s-a p[rut pustie, parc[ murise. Nici gospodarul nu se vedea. Hojma venea la noi s[ cear[ o gazet[ nu putea o minut[ f[r[ gazet[: fuma una ]ntreag[ pe zi! M-am uitat la hogeac: parc[ se vede un fir albastru ]s vii, tr[iesc! Ba parc[ nu se vede nimic mai =tii ce-i cu d`n=ii? Am s[ trec s[ v[d... Cerul jos: nori vine\ii =i apo=i pluteau peste mahala, anin`nd acoperi=urile lungi ale hambarelor =i grajdurilor kolhozului, ]n deal. De pe pode\ numai acoperi=urile se vedeau gospod[ria kolhozului era ]mprejmuit[ cu gard nalt de lut =i dac[ vroiai s[ p[trunzi ]n[untru trebuia s[ faci un ocol pe la poart[, dar las c[ =tiam noi, copiii, o sp[rtur[ =i, c`nd aveam nevoie, pe acolo ne strecuram ori fugeam cu niscai harbuji =terpeli\i din c[ru\ele ce-i aduceau de la c`mp. Cump[na f`nt`nii tot asta era, =i furca asta st[tea cu cap[tul sub\ire ]nfipt ]n nouri, iar cel[lalt, cu un disc greu de camion german, l[sat la p[m`nt... Era mult mai nalt[ ca acum. Poate, eu eram mai mic? Ori au sc[zut dealurile satului =i a dat ]n jos =i dealul nostru? Ajung la f`nt`n[: din ulucul de salcie, pe la dopul f[cut dintr-un m[nunchi de paie =iroie=te apa au fost nu demult caii cei p[ro=i ai kolhozului, se v[d urme proaspete =i baleg[ aburind[. Ocolesc b[ltoaca, m[ dau =i m[ uit ]n gura neagr[ a f`nt`nei nimic, ]ntuneric. Deodat[ luce=te ]n ad`nc oglinda apei, apare o siluiet[ =i doi ochi privind la mine. Am fiori ]n spinare: vara trecut[ ]n f`nt`na noastr[ aproape secat[ din cauza neploilor s-a aruncat cu capul ]n jos o fat[ mare1, una Paraschi\a de pe Vale. Veneam de pe unde-oi fi venit prin harmanele scrumuite de secet[ acas[, c`nd deodat[ v[d fugind printre copaci c`teva figuri de femei, copilandri, apoi lu`ndu-se dup[ ei =i un b[rbat. Fugeau =i strigau: prinde\i-o, m[i! \ine\i-o, m[i! t[lh[ri\a, iac[t[-o, t[lh[ri\a... Am aflat mai apoi c[ Paraschi\a aceea se b[gase ]n beciul unei gospodine care avea c`teva ulcioare cu lapte era vreme grea, lumea n-avea pìne, dar mite lapte! se vede c[ reu=ise femeia s[ \in[ te miri cum vaca sco\`nd-o din iarn[... pe atunci oamenii b[gau vacile ]n cas[ s[ nu le fure... Taman
1
... s-a aruncat cu capul ]n jos o fat[ mare... }n prima edi\ie =i ]n cele ulterioare episodul a fost exlus de cenzur[. Argumentul: }n Moldova nu a fost foamete, nu au 18 murit oameni, deci este interzis a se afirma a=a ceva, cu at`t mai mult a publica...
c`nd ie=ea cu ulciorul, iat[ =i femeia ]n u=[... O cuno=team pe Paraschi\a, tr[ia ]mpreun[ cu o sor[ de a ei care avea o feti\[ mic[, iar b[rbatul acelei surori c[zuse ]n r[zboi =i ele am`ndou[ se zb[teau s-o scape pe feti\[, =i odat[ c`nd am ]nt`lnit-o era neagr[ la fa\[ de foame... Ajung`nd la f`nt`n[, ]mi fac loc printre ceilal\i =i m[ uit ]n jos: =edea pe-o piatr[, la fund, =i d`rdìa de fric[ =i de frig... M[i! Aduce\i careva o scar[ =i ni=te funii s-o scoatem, a poruncit b[rbatul, apoi s-a aplecat deasupra f`nt`nii =i a ad[ugat, cu mil[: de-amu dac[ te-ai aruncat m[car s[ te fi ]necat... cui trebuie=ti a=a?... Fata se auzea de acolo cl[n\[nind din din\i, ca un lup h[ituit. Mi s-a p[rut c[-i sun[ =i oasele de slab[ ce era... Am s[rit =an\ul ce ne \inea loc de gard =i am mers peste bolovanii din s[p[tur[, l[sa\i nef[r`ma\i, ca s[ se opreasc[ om[tul peste iarn[. Hu, turbule! O ar[tare de cìne ro=cat ]=i ]nchipuise ]n mintea lui cìneasc[ cum c[ ]n tinda noastr[ s-ar g[si ceva de ros. B[gase botu-n cr[p[tura u=ii =i se c[znea s[ intre. Cìne prost! Auzindu-mi pa=ii, s-a repezit ]nd[r[t, s-a dus de c`teva ori peste coad[, s-a sculat scheun`nd =i s-a retras mai ]ncolo ]mpleticindu-se. A ]ntors c[tre mine doi ochi rotunzi, ]nl[crima\i. M-am uitat la spinarea lui ascu\it[ ca o secere, la pielea sp`nzur`nd la p`ntece nici nai pe ce strica un bulg[re. Am ridicat u=a, am deschis-o, auzind vorb[ ]n camer[, am ]nchis-o ho\e=te =i am mers ]n v`rful picioarelor la buc[t[rie. u c[ m-a= fi temut de mama aveam =aisprezece ]mplini\i. Dac[ se ]nt`mpla s[ gre=esc, m[ certa, eu o ascultam cu o mutr[ sp[sit[, apoi m[ apropiam, o cuprindeam cu mìnile am`ndou[, nu se putea st[p`ni, ]mi d[dea cu degetu-n frunte ori zv`rlea cu ceva dup[ mine de parc[ am fi fost sor[ =i frate. Pun c[r\ile pe fereastr[. Sunt h[mesit de foame =i n-a= fi ]n stare s[ dau explica\ii: de ce copiii oamenilor dac[ termin[ ce au de scris =i citit caut[ s[ vin[ acas[ c`t mai repede, iar... tu =ezi la =coal[ c`t ]i ziulica de mare... Ridic capacele: cele dou[ oale de pe plit[ goale, asta de jos... de=art[. Un capac cade cu zgomot. }n c[mar[ vorba continu[. Se aude prin u=a ce d[ din buc[t[rie mama a b[tut-o ]n cuie s[ nu umbl[m: mereu ]i rupeam muchiile. O voce de b[rbat, groas[, poveste=te despre unul care i-a ridicat Gr[chinei tobultocul ]n spate una 19
NEPOTUL
gras[, peste seam[ de gras[, care nu =tiu ce f[cea de se ]ngr[=a pe o foamete ca aceea i l-a ridicat cu tot cu poala rochiei... Taman =i eu! He, zic, v[d, mo= Trifane, c[ vrei s[-\i cumperi =i a doua lingur[ la cas[... Mama r`de taci c[-i bine! =i caut mai departe. }ntorc strachina verde de pe m[su\[ =i g[sesc o gr[m[joar[ de cartofi fier\i. Un col\ de m[m[lig[. M[ a=ez pe sc[unel =i m[ apuc s[-i cur[\. De cum arunc prima m[rgelu=[ ]n gur[, se deschide un h[u la inim[. Solni\a din fa\a mea se clatin[ ca pe valuri, p[m`ntul se las[ pe-o parte, prin cap ]mi trece un v`rtej, ]ntunec`ndu-mi lumina din fereastr[. M-am ]ncle=tat de sc`ndura mesei... Glasul de dincolo de u=[: Frig, ger, voi a\i ie=it ]n ograd[ =i v[ da\i pe ghea\[. Descul\e. Erai cea mai mic[. Parc[ te v[d. Treceam pe l`ng[ voi. Ai f[cut ni=te ochi la mine! |ii minte? Mama, nec[jit[: Lelea Nastasia ne-a scos. N-avea tata cu ce ne ]nc`l\a. Bun[ de n[zb`tii cum era, zice: haide\i, fa, s[ ne d[m pe ghea\[. S[rim de pe cuptor =i drept ]n om[t... Ne-a m`nat tata cu varga... Tot cu v[rgu\a m-a adus mama =i pe mine, odat[, de la p`r[u, murat ca o g[in[ c[zusem ]ntr-un produt? Cojile se \in de degete. Le scutur, se iau de pe o m`n[ pe alta. Arunc o privire spre u=[: cine s[ fie oare omul de dincolo? Ce s[ mai vorbim? Erai fudul[. P`n[ s[ mergi o dat[ cu mine la joc... Se cheam[ c[ am fost =i eu fat[. De vreo dou[ ori am ie=it ]n lume... Ia te uit[: ]=i amintesc de tinere\e! Iar eu m[ puchesc cu afurisi\ii de cartofi. Unde-i sarea?... Mama ofteaz[ =i parc[ o v[d: se uit[-n gol cu m`na la gur[. }n toamna aceea c`nd a\i venit din armie m-au luat =i pe mine surorile prima dat[ la joc. M-au g[tit, m-au ]mpodobit... +i cum ai ie=it, pe d`nsul l-ai v[zut! Vedeam eu ceva atuncea? Las cartoful: ce-a mai venit =i aista s[-i aprind[ mamei jalea! Al\ii care s-au pierdut ]n b[t[lie m[car au primit rudele h`rtie c[-s uci=i ]n cutare loc, ]ngropa\i iat[ unde, noi n-avem nici o veste. +i azi umbl[ mama s[-i ghiceasc[. M[ punea =i pe mine c`nd eram mic s[ ghicesc la lum`nare ]n unghia afumat[ cum a ]nv[\at-o o femeie. M[ uitam, ea m[ ]ntreba, nu cumva 20 v[d un morm`nt lunguie\, crescut cu iarb[? +i dac[ are cruce la cap...
VLADIMIR BE+LEAG{
Ori =tia s[ bat[ ropotul mai bine? Ori chiuia mai frumos? +i la d`nsul alergai, iar la mine nu vroiai s[ ie=i... Parc[ eu =tiam ce-i asta? Z[u, te childuie=ti parc[ ai fi fl[c[u =i eu fat[ mare... Glasul necunoscut, r[stit: Ba nu =uguiesc, fa Marie! Aicea mocne=te. De atunci mocne=te... Auzi? Arde aicea-ia... Sar de pe sc[unel =i-mi lipesc urechea de sc`ndura u=ii. Inima-n piept: zv`c-zv`c! zv`c-zv`c! He, he! La ]nceput el s-a \inut de soru-ta Domni\a. Tat-to l-a dezb[tut. Zicea c[-i din alde t`rìe-opinc[, n-au ce da la m`\[, nu-=i m[rit[ fata cu un s[r[ntoc. Mama tace. Am venit ]n seara aceea s[ te fur. +tii? Mama tace. Dar te dusese=i cu d`nsul. A dovedit ]naintea mea... Of, dar ce-i cu tine, omule? Ie-\i de seam[, strig[ mama: ce te-a apucat? Pere\ii s-au cl[tinat: cine-a intrat ]n casa noastr[ =i ]ndr[zne=te a spune asemenea vorbe despre tata? S[ intru, s[-l dau pe u=[ afar[! Dau s[ m[ izbesc din loc, dar... m-au str`ns pere\ii, cu putere, din toate p[r\ile. Un lucru \i-l spun dup[ at`\ia ani: nu i-a fost lui de tine. A vrut s[ mi-o fac[ mie ]n ciud[. Am avut noi o sfad[ ]nc[ acolo, ]n armie... M-am dus c[ am vrut. +i te-a= ruga s[-\i cau\i de femeia ta =i s[ m[ la=i s[-mi v[d de nevoi... Nu cumva pl`nge mama? Cump[na f`nt`nii se aude scr`r\ìnd ]n spatele casei. Amu n-ai fi v[dan[... Parc[-s eu una?... Am fost =i eu la b[t[lie dar am sc[pat... Petrea nu-i. Unul din noi doi trebuia s[ ard[-n foc. C`\i au ars, s[rmanii. Dac[ nu murea el, trebuia s[ mor eu. 21
NEPOTUL
A murit el, eu am r[mas. A? Ce-ai spus? A=a-i pe front: ori m[ ucizi tu pe mine, ori te ucid eu pe tine care apuc[ ]nainte. De data asta, se vede, a fost r`ndul meu... M-a izbit ceva fierbinte ]n obraz. Ie=ind ca dintr-o negur[, a r[s[rit ]n fa\a mea o \eav[ de arm[. Se mi=c[ \eava spre mine, trece =i se opre=te. M[ uit un om mai ]ncolo. Nu-i v[d fa\a, iar el nu vede arma ]ndreptat[ asupra lui. Deodat[ ]l recunosc. Vreau s[ strig: fere=te-te, tat[! dar din gura \evii \`=ne=te un m[nunchi de fl[c[ri... S-a zb[tut ceva deasupra ferestrei duhul casei! Apoi, din fundul t[cerii r[sare glasul necunosutului: Mi-am adus aminte: avea o pu=c[. Bun[, cu dou[ cocoa=e... b[tut[ cu aur... Vinde-mi-o. |ie ce-\i trebuie? Of doamne, de unde ai mai scos-o =i pe asta? A luat-o cu d`nsul... Crezi c[ a= fi \inut-o at`ta vreme? Mi-a spus un suflet c[ este... Multe mai gr[ie=te gura lumii. Amu c`nd ]i at`ta nevoie... Asta zic =i eu: pu=c[-\i trebuie? }\i dau pre\ bun. +i datoria \i-o iert. Am de unde... Ei, batem palma? `nd a intrat mama ]n buc[t[rie, m-am tr`ntit iute pe sc[unel, am apucat c`teva buburuze de cartofi =i am ]nceput s[-i cur[\. Am sim\it mirarea ei: aici e=ti?! O, ce calzi =i limpezi erau ochii mamei... Cum se ]ngustau uneori =i ce neb[nuit[ putere aveau asupra mea... Firul de lumin[ din ei curgea drept ]n inima mea =i oric`t de nec[jit[ ar fi fost de soart[, de neascult[rile mele m[ ]nc[lzea, ]mi f[cea bine ca o sf`nt[ sc[ld[toare a sufletului... A=a st`nd cu capul plecat am sim\it ]n piept un val de indignare ]mpotriva necunoscutului care a ]ndr[znit s[-i st`rneasc[ lacrimile, apoi m-am ]ntors ]mpotriva mea de ce nu l-am scos pe u=[ afar[? =i, =i... sup[rare asupra mamei: ea de ce a stat de vorb[ cu d`nsul? }ntr-o toamn[ =edeam tot la m[su\a asta, aici, ]n buc[t[rie: mama, m[tu=a Nastasia, lelea Veta =i eu. Mama le cinstea cu un pahar de vin nou, eu tr[geam cu urechea la glumele lor. Deodat[ v[d ]n marginea ferestrei ni=te ochi era ]ntuneric... Mam[! am \ipat, cineva 22 ascult[ la fereastr[. Dau buzna afar[, lelea Veta dup[ mine. Z[resc o
VLADIMIR BE+LEAG{
umbr[ ]nalt[ la col\ul casei, abia dovedesc s[ m[ aplec, c[ umbra arunc[ cu ceva greu care trece pe la urechea mea. A doua zi am g[sit o c[r[mid[... Demult ai venit? De vreo trei minute am intrat... Mama tace. M-a crezut ori ba? Nu m-a prea crezut. }nseamn[ c[ =tie c[ am auzit c[ a fost cineva la noi =i are s[-mi spun[ ea ]ns[=i. Mama tace. P[=e=te peste picioarele mele de sub m[su\[, scoate din cuptor cioc[l[ii pu=i la uscat, se a=az[-n col\ =i se apuc[ de dezghiocat. Cioc[l[ii se ]nv`rtesc sprinten printre degete, gr[un\ele curg ]n poal[, late, galbene... Iat[ c[ boabele prind a s[ri prin p[r\i ]mpr[=tiindu-se pe jos. Mama nu le vede. Abia peste-o vreme tresare, se apleac[ =i prinde a le culege. Arunc[ o privire pe sub marginea =alinc[i spre m[su\a la care =ed a uitat de l[utoarea f[g[duit[! Scot ciubota hlizit[ la vedere. Mama a observat-o mai ]nainte =i m[ ia pe departe, cu sub]n\elesuri: A trecut Boris azi pe la noi. Vroia s[-\i spun[ ceva. Veneam de la f`nt`n[, cu c[ld[rile. Am zis c[ e=ti la =coal[ =i s-o dus ]ntr-acolo. V-a\i ]nt`lnit? Fac cu capul: nu. Taman b[gasem ]n gur[ un pumn de cartofi, o bucat[ de m[m[lig[ =i m[ sileam s[ ]nghit mi se str`mtase g`ti\a! Boris a umblat p`n[ anul trecut ]ntr-o clas[ cu mine, dar a plecat la o =coal[ de meserii la ora=. S[-l vezi: scurteic[ nou[, bocani buni ]n picioare. Se l[uda mam[sa deun[zi la dughean[: mi-a trimis feciorul cincizeci de ruble... Un s`rnic, ni=te gaz, sare =i tot ]nainte. Mai zicea: cum are s[ aib[ vreme slobod[ are s[ vie ]n sat, are s[ fac[ la unul o u=[, la altul o fereastr[, =i iar[ are s[ c`=tige un ban... C[ pe d`n=ii acolo ]i ]nva\[ nu numai a ceti =i a scri, dar =i a face u=i, ferestre... Cop[\`nosul! izbucnesc ]n g`ndul meu: f[r[ dec`t trebuia s[ treac[ s[ se laude! C`\! =i-i dau un picior motanului care se ridicase ]n dou[ labe =i-mi b[gase unghiile ]n genunchi... Tu, b[iete, =i azi ai stat cam multi=or la =coal[. Am avut repeti\ie... Diminea\[ ce \i-am spus? S[ vii mai devreme. Da tu? Eri: avut; azi: avut; mìne: avut. }n toate zilele ave\i c`te ceva de =ezi la =coala ceea p`n[-n noapte de parc[ n-ai avea cas[. 23
NEPOTUL
Mai bine n-a= avea! ]i r[spund cuprins de m`nie. Anul trecut am vrut s[ lep[d =i eu =coala, nu m-a l[sat. A zis: s[ r[m`n[ singur[? Unde-s mai mul\i, pot s[ se duc[, eu sunt unul. C[ nu poate c[uta de singurul copil? +i apoi s[ nu uit ce mi-a poruncit tata plec`nd la r[zboi, ]n vara lui 41... Arunc o privire c[tre mama: =ade pe tobultoc, l`ng[ u=[, adunat[, m[run\ic[, o feti=can[. M[ proboze=te din cuvinte, dar glasul sun[ bl`nd. Amu\e=te. Tace o vreme. Duce dosul palmei la ochi, \ine m`na a=a, apoi o las[ =i dezghioac[ mai departe... Ce pornire ur`t[ am avut! Iart[-m[, mam[, c[ am putut s[ m[ g`ndesc... Am auzit c[ l-ai repezit pe str[in. Eu trebuia s[ te ajut. De ce sunt at`t de slab? Hai, ia =i m[n`nc[ mai repede c[-i seara cea mare =i avem at`tea de f[cut. H`rle\ul... l-a adus badea Hortolomei? Dup[ ce ]nghit: s-a dezghe\at p[m`ntul. Vreau s[ sap la ciotca de pe mal... Cioc[l[ul din mìnile mamei cade la picioare. }i trece o umbr[ pe fa\[. Ochii se ]ntunec[. Am pomenit de trunchiul nucului. Ast[-toamn[, c`nd m-am apucat s[-l scot b[t`nd cu h`rle\ul, mama a stat o vreme de-o parte =i s-a uitat, apoi s-a ]ndep[rtat. Am ]n\eles c[ o leag[ vreo amintire de ciotca aceea... mai bine zis de nucul care-a fost... Vezi ]n butelca de pe horn, poate mai curge ceva... Iau litra, o r[storn deasupra str[chinelei cade o pic[tur[ de oloi. Peste o vreme se prelinge a doua. T[rcatul urm[re=te curios str[daniile mele, mi=c[ din musta\[, ar vrea s[-mi dea un sfat, dar dup[ cele p[\ite nu ]ndr[zne=te. Gr[be=te-te c[ trebuie s[ v`ntur[m ceva gr[un\e =i ai s[ te duci la moar[. Am auzit motorul. Brusc amu\e=te. +i iar: las[, le-oi v`ntura singur[. Tu d[ o fug[ la bade-to Andron. Se ridic[ =i se duce-n camer[. Se aude sun`nd sub\ire broasca l[zii. Se ]ntoarce cu ceva legat ]ntr-o peticu\[. S[-i dai banii i=tea. Datoria: cinci sute. Lui ]n m`n[ s[-i dai, auzi? S[-i mul\ume=ti c[ ne-a a=teptat. La urm[ a=a s[ zici: noi poman[ nu primim de la nimeni. Auzit-ai?! A sunat t[ios glasul mamei. +tiam de datorie, demult trebuia s-o ]ntoarcem, dar nu =tiam c[ lui badea Andron anume. Mama a str`ns luni de zile capic[ la capic[. Din toamn[ era vorba s[-mi cumpere ceva de ]mbr[cat =i de ]nc[l\at, dar... s-a r[zg`ndit. A hot[r`t s[ ]ntoarc[ datoria cu toate c[... Bag petica cu banii ]n s`n i-am num[rat de multe ori, 24 seara, la lumina l[mpii =i cu ferestrele astupate. }mi pun cu=ma-n cap =i ies.
VLADIMIR BE+LEAG{
S[ vii repede ]napoi, auzi? +i s[-i spui cum te-am ]nv[\at, auzi? Aud. S[ nu ui\i nici un cuv`nt. N-am s[ uit, mam[. up[ o lung[ a=teptare Vica a ridicat u=urel clan\a, a intrat cu spatele ]nainte, l[s`nd geanta ]n tind[, =i a ]nchis u=a, f[r[ zgomot. S-a ]ntors. Prin pulberea de argint ce plutea ]n aer soarele b[tea din st`nga vede lavi\a acoperit[ cu un l[icer v[rgat, masa cu sc`ndurile goale mu=amaua str`ns[ pe un col\; dou[ scaune cu speteaz[; ]n dreapta patul de fier cu a=ternut v`rstat aruncat peste salteaua de paie; u=a ce d[ ]n buc[t[rie, soba... urme de ]nc[l\[minte pe podeaua de lut de la ]nmorm`ntare n-a fost uns[; jos, l`ng[ mas[, ca ni=te pui=ori f[r[ mam[, c`teva ghiveciuri bunica avea flori pe pervazuri, ]n fa\a casei, ]n gr[din[... Stiblele din ghiveciuri sunt uscate, ]n \[r`na m[cinat[... Deodat[ tresare: din umbr[ se ridic[ o tulpini\[ verde. Un verde fosforescent, lumin`nd din interior, ca o plant[ la fundul m[rii... Se apropie, o apuc[ e un fir de grù, poate o iarb[ , tulpini\a se mi=c[ din \[r`na uscat[ =i fata ]=i retrage m`na. Dinspre pat se aude un fo=net umbl[ cineva prin saltea. Vica bate cu piciorul: Ce rozi acolo?! Revenindu-=i din dep[rt[rile lui =i nev[z`nd-o pe fiic[, Alexandru ia geanta =i prinde a-=i c[uta hainele de lucru: scoate o carte groas[, un mic aparat cu tranzistori, un s[cule\ de celofan cu c`teva tartine... un s[pun... periu\ele de din\i... dintr-o cutie cade ]nc[l\[mintea de plaj[ a Vic[i, =or\ul ei... ]n sf`r=it g[se=te pachetul galben, ]n care =i-a pus pantalonii de sport, sp[l[ci\i, de pe vremea studen\iei, c[ma=a cu m`neca scurt[, ]n carouri, tot veche, se schimb[ =i iese. St[ o vreme pe prag. Apoi coboar[ =i trece la vale, spre c[soaie. Vica ]l urm[re=te, prin fereastr[: tata se duce la treab[! Fuge ]n buc[t[rie, ]=i pune =or\ul, sandalele =i se apuc[ s[ deschid[ ferestrele. Se munce=te r[u cu c`rligele, ]=i zg`riie un deget, ]l bag[ ]n gur[ c[ o ustur[ 25
NEPOTUL
tare... Pune un scaun s[ vad[: ce-i cu fereastra oarb[, din fund? C`nd apuc[ de col\ul =alului vechi cu care-i acoperit[ ca s[-l ridice, simte privirea cuiva dintr-o parte. Se ]ntoarce =i vede ]n fereastr[ un cap cu p[rul sur, ochi fioro=i, clipind, parc[ ar ]ntreba-o: tu cine e=ti? ce cau\i ]n casa asta?... gura deschis[, cu c`\iva din\i, dar f[r[ glas. Vrea s[ \ipe: tat[! era capul, erau ochii care o priviser[ dintre buruieni c`nd =edea pe prag dar tot atunci ]i aude glasul, afar[: Ai venit, m[tu=[ Nastasie? Nici pe c[ldura asta n-ai hodin[? Dar tu? Ce umbli cu h`rle\ul ]n m`n[? Vrei s[-mi sapi groapa... }l z[rise b[tr`na pe nepotu-s[u venind pe drum =i nu singur cu una tineric[. I-a v[zut intr`nd ]n cas[, apoi c[ nu se arat[ lung[ vreme, n-a mai putut r[bda =i s-a t`r`t s[ afle ce... fac ei ]n casa tatei? Vreau s[ sap gr[dina... Alexandru cerceteaz[ coada h`rle\ului. Aa?... Dar asta cine-i, m[ rog? arat[ m[tu=a spre Vica taman ie=ise ]n prag. Nepoat[-ta, nu vezi... V[-h[-h[, bat[-te norocul s[ te bat[! prinde a se zg`l\ì b[tr`na ]n c`rja ce-i sprijin[ subsuoara. Tu e=ti, Vica? Mare-ai crescut =i frumoas[. Ia vin[ la baba... ptiu! Rupt capul m`c[-ti Maria, fa! +i la nas, =i la ochi, =i la bot. Na, \ine ceva, \i-i cump[ra ni=te m[rgele ori... vreun pieptene. V[d c[ tat-tu te poart[ pletoas[... +i scoate din buzunarul fustei din piele de drac o batistu\[. Vica se uit[ la tata, tata ]i face semn: ia, n-o sup[ra, a=a c[ ia cadoul =i se ]ndep[rteaz[ de b[tr`na cu pielea str`ns[ pung[ ]n jurul gurii, f[r[ din\i, dar, de mirare: cu bo\urile obrajilor rumeni. Am pus, m[i nepoate, ]n petecul cela de la vale de pr[sad ni=te cartoafe. Le-am pr[=it cum am putut. }ncolo buruianu-i p[dure! Dac[ n-a avut cine c[ta de gr[din[... Deodat[ prinde a boci: dec````t murea ghiata Maria... mai bine m[ str`ngea Dumnezeu pe mine... c[ nu m[ mai poart[ picioarele iestea... =i nu-s bun[ de niiicaaa... Bate des din ochi parc[ i-ar fi dat o musculi\[ =i pe Vica o umfl[ r`sul. Tata o cuprinde de umeri =i-i spune cu jum[tate de voce: Pe vremea foametei b`tr`na asta, pe atunci voinic[ =i s[n[toas[, se ducea cu alte femei nevoia=e ]n Sus, s[ schimbe covoare, l[icere pe gr[un\e. }ntr-o iarn[, c`nd se ]ntorceau, pe la Stanislav, ni=te r[i le-au luat ce aveau =i le-au aruncat din tren. Om[t mare, ger, unuia i-a t[iat trenul 26 picioarele, ea cu alte c`teva au mers vreo dou[zeci de kilometri, ]nc[l\[-
VLADIMIR BE+LEAG{
mintea proast[, p`n[ au ajuns ]ntr-un sat... I-a paralizat picioarele =i de atunci umbl[ ]n c`rje. Mai anul trecut ]i luase =i graiul, acum vorbe=te... Un-\i-i mo=neagu? Alexandru arat[ la barb[ =i la t[lpi... Trifan? B[tr`na d[ ochii peste cap: s-o dus. La moar[? S-o mutat. }n cel[lalt sat? =i tata arat[ cu ochii spre cimitir. Alexandru st[ o vreme, apoi porne=te cu h`rle\ul ]n m`n[. B[tr`na, ]n c[rje, dup[ d`nsul. Deodat[ se aude un icnit m[tu=a a c[zut: hopa! pe un mald[r de buruieni zmulse de Alexandru de sub pere\i. Vica pufne=te de r`s. Tata o mustr[ din ochi, =i Vica o ajut[ s[ se ridice, ]i duce c`rjele =i o a=az[ pe piatra de la col\ul casei. Alexandru ridic[ h`rle\ul =i izbe=te cu putere ]n perete. O bucat[ de lipitur[ se desprinde =i cade pe m[cin[tura de lut de pe jos. Iar ridic[ h`rle\ul, izbe=te cu t[i=ul piezi= =i alt[ bucat[ cade. Praful galben se amestec[ cu praful de var, cu pulberea cenu=ie a p[m`ntului fierbinte, plute=te ca o cea\[ ]mprejurul picioarelor cuprinz`nd bra\ele, capul acestui om care tot ridic[ h`rle\ul =i izbe=te, ]l ridic[ =i iar izbe=te. M[tu=a Nastasia prive=te mirat[ de pe piatra ei: ce s-a apucat b[iatul ista? Gura larg deschis[, buzele se mi=c[, ar zice ceva dar nimeni n-o aude =i n-o ascult[... }nchide ochii obosit[: a=a li-i neamul, nu-i ]n\elegi c`t lumea... Vica a g[sit o cioars[ de m[tur[ =i, intr`nd ]n odaie, chibzuie=te de unde s[ ]nceap[. Se apropie de fereastra acoperit[ cu negru, d[ cu m[tura, se aude un clinchet sub\irel. D[ la o parte =alul b[tut ]n \inte =i vede daragul bunic[i, fuse, gheme, ni=te i\e, alte scule de \esut? C`nd se apuc[ de m[turat, se ridic[ o pr[f[raie =i... ]ncepe s[ tu=easc[? }ntì strope=te, fat[ h[i, parc[ ar auzi glasul bunic[i... S[ stropesc, dar cu ce... Vede un ceainic ruginit sub lai\[, ]l ]nha\[ =i fuge la f`nt`n[. Ciutura cr[pat[. Scoate de c`teva ori p`n[ umple ceainicul, ]l ia =i vine ]napoi... Tata st[ la col\, sprijinit ]n h`rle\. Prive=te peste vale, la sat. C[ma=a ]n spate ud[, pantalonii la brù =i la pulpe uzi. Praful i s-a a=ezat pe p[r. Peretele de la vale ]i negru tata a dat jos lipitura p`n[ sub prichiciul de sub strea=in[. M[tu=a Nastasia s-a mutat pe pragul c[soaiei. St[ cu b[rbia ]n piept a a\ipit. Vica vrea s[-i spun[ tatei c[ s-a apucat s[ fac[ regul[ ]n cas[ =i de unde ar lua o m[tur[, ]ns[ ]l vede pe tata ]ng`ndurat b[tr`na pe nea=teptate 27
NEPOTUL
se salt[ de la locul ei =i o ia sprinten din loc ]n direc\ia de unde-a venit, dar a=a iute de parc[ ar fi dus-o c`rjele singure! =i hot[r[=te s[ se descurce cumva. Vezi, colo, mai la dreapta de =coal[, o c[su\[, Vicu=or? vorbe=te Alexandru, sim\ind-o pe fiic[ l`ng[ d`nsul. Una cu olane albe? Alta: cu \igl[ ro=ie, cu un singur fronton =i un copac la col\... N-o v[d, tat[... Nici n-ai cum s-o vezi! Alexandru pune m`na pe um[rul fetei: nu mai este. }n locul ei e cl[direa din c[r[mid[ ro=ie, cu etaj, Casa de cultur[ a satului. Iar casa cu un singur fronton st[tea exact pe locul acela. A fost stricat[ =i construit[ cl[direa din c[r[mid[... }n casa care nu mai este a tr[it acea fat[ de care m-am ]ndr[gostit. Avea vreo cincisprezece ani, era de seama ta... Da, tat[?... Ochii Vic[i str[lucesc =i obrazul se aprinde. N-a ]ndr[git ]nc[ pe nimeni, dar visa s[ ]nt`lneasc[ un b[iat ]nalt, frumos, cu ochi alba=tri, neap[rat alba=tri ca ai tatei... +i unde-i, tat[, ce s-a ]nt`mplat cu fata aceea? Te-a uitat? E o poveste lung[, lung[ =i complicat[, ar zice Alexandru. Dup[ ce a plecat la studii, ea a mai r[mas aici, apoi a plecat, dar ]n alt ora=. Au continuat s[-=i scrie, chiar s[ se ]nt`lneasc[ uneori, dar ]ntr-o zi a aflat c[ s-a c[s[torit cu unul din profesorii ei. Apoi nu mai =tie ce s-a f[cut... A=a ar zice, dar numai face afirmativ cu capul =i Vica ]n\elege, c[ da, l-a uitat, ]n\elege =i se ]ntristeaz[. Oare mama =tie de pasiunea lui de tinere\e? Porne=te ]nceti=or spre u=a casei: de ce oare oamenii se ]ndr[gesc, apoi uit[? De ce se ceart[, se despart?... Azi-diminea\[ mama s-a pl`ns de b[iat c[-i boln[vicios, mai bine nu-l aducea pe lume. O apuc[ dorul de fr[\ior! O podidesc lacrimile... +i bunica Maria a l[crimat, c`nd nu-i mai r[m[sese mult =i ei venir[ cu to\ii la spital =i bunica se st[p`nea, dar cum d[du cu ochii de nepo\el lacrimile \`=nir[ negre din ochii ei... Ofteaz[, strope=te pe jos =i d[ cu m[tura. Afar[ tata bate la perete. C`nd a descuiat lac[tul =i a intrat ]n c[soaie, a v[zut ]ntì sapele, al[turi h`rle\ul. L-a trecut un fior: pe fierul sapelor se mai \inea \[r`na uscat[ de c`nd a pr[=it ultima dat[ cu mama. Era dup[ o ploaie cu sapa asta =i-a ]ngropat mama via\a muncind la kolhoz, b[t`nd la chir[ul de pe vale... V[z`nd-o c[ sufl[ greu, i-a zis: las[, mam[, termin eu... 28 omul dac[ nu poate s[ lucreze, la ce bun s[ mai tr[iasc[? A lucrat mai
VLADIMIR BE+LEAG{
departe. Peste c`teva s[pt[m`ni a venit la d`nsul: m-au trimis doctorii din raion... Era o zi posomor`t[, nouri grei, negri ]ntunecar[ lumea c[tre r[s[rit, dincotro venise cu autobuzul... Dup[ ce a adus-o acas[, aici ]n c[soaie a z[cut, ]n acest p[tucean. Grija ei de pe urm[: ce-o s[ fie cu gr[dina c`nd n-oi fi eu? Cine are s[ dreag[ gardul c[ s-a stricat =i or da ni=te capre =i or roade pomii... A luat o sap[ =i a ie=it. S-a uitat la gr[dina p[r[ginit[, la casa d[r[p[nat[, s-a ]ntors, a pus-o la loc =i a luat h`rle\ul. A mers o dat[ ]mprejurul casei =i s-a pomenit c[ bate s[ cure\e pere\ii... Bate, =i unde izbe=te lutul cade =i peretele r[m`ne despuiat... Ast[ noapte s-a trezit din somn transpirat. Auzi clar vorba mamei pe care i-a spus-o cu trei zile ]nainte de opera\ie, pe banca din curtea spitalului: am visat un vis: se f[cea c[ eram acas[, treieram cu tata ]n ograd[, eu m`nam caii, tata ]ntorcea vraful cu furca. M-am uitat spre cas[: lutul de pe peretele de la vale c[zut se vedea peretele negru... Glasul i s-a fr`nt. }=i punea toate puterile s[ se st[p`neasc[. A t[cut o vreme, apoi a ad[ugat cu glas sugrumat: deamu eu... m[car ve\i =ti unde-s ]ngropat[, dar oasele lui bietul Petrea =i ale tatei cine =tie pe unde putrezesc? Era tare de fire mama, nu vroia s[ am[rasc[ pe nimeni... Dar tu... nu te nec[ji =i s[ nu pl`ngi... Copacul dac[ ]mb[tr`ne=te =i se usuc[ ]l sco\i =i pui altu-n loc... Ai copiii t[i, caut[ de d`n=ii, cre=te-i mari =i scoate-i ]n lume, c[ eu... Alexandru las[ h`rle\ul =i-=i =terge ochii cu dosul mìnii: a fost o fire statornic[, a \inut s[-=i urmeze chemarea din ad`ncuri... iar eu... ce se ]nt`mpl[ cu mine?... }n ultimul timp simte c[ nu mai are t[ria, siguran\a, ]ncrederea ]n via\[ =i oameni. A pierdut ceea ce l-a ajutat de at`tea ori s[ r[zbeasc[ prin greut[\i r[m`n`nd credincios propriei firi. Din cauza anilor, a oboselii? A pierdut ceea ce au =tiut s[ p[streze, s[ ocroteasc[ p`n[ la sf`r=itul zilelor mama, tata, bunelul? Ce-o fi sim\it tata ]n clipa de pe urm[, acolo, pe front? +i bunelul? Cum de nu =i-a dat seama c[ au venit alte vremuri, s[ se fi dat dup[ lume, ar tr[i, poate =i azi... Oh, de-ar putea omul s[ se schimbe a=a u=or! Iat[-m[, am dou[zeci de ani tr[i\i la ora=, pare c[ m-am deprins, dar m[ trage la satul acesta, la casa aceasta, la p[m`ntul acesta. Trupul? Sufletul? Poate ceva din am`ndou[, ceva care nu are nume, ceva care r[spunde la ceea ce plute=te ]n aerul acesta, ]n apa aceasta, ]n ierburile acestea, ]n liniile orizontului... Anume acel ceva ne=tiut, necunoscut l-a trezit azi diminea\[, l-a f[cut s[ stea lung timp cu ochii la cerul din geam peste care pluteau nouri sub\iri... N-a putut 29
NEPOTUL
rezista, s-a ridicat, =i-a f[cut bagajul =i a pornit... S-a rupt astfel din prinsoarea prescrip\iilor stabilite de al\ii, poate chiar cu ajutorul lui, decis s[ asculte de ]ndemnul firii pe care-o neglijase de at`tea ori, o violase. Acum iat[-l reintrat ]n ast[ lume, ]ntors la casa aceasta, b[t`nd cu h`rle\ul s[ desprind[ rugina lutului vechi de pe pere\i... de pe propriul suflet... Bate, simte c[-i face bine s[ bat[, de=i nu =tie ]nc[ ce-o s[ ias[ p`n[ la urm[... Care boc[ne=ti acolo, m[i?! Tocmai b[gase t[i=ul pe dedesubt, a=a c[ abia dup[ ce bucata se desprinde =i cade la picioarele lui, ]ntoarce capul. La gardul de s`rm[ ghimpat[, \in`nd palma ]n capul unui par, st[ un b[tr`n ]nalt, sur pe la t`mple, cu obrazul rumen, neted b[rbierit. Se clatin[, dar caut[ s[ se \in[ drept. Ce faci? Aa, tu e=ti, Mariane?! Ian-te uit[, bre! Vrea s[ treac[ dincoace, dar pantalonul prinde ]n s`rm[ =i ]ncepe a se foi pe loc. Nu ]n\eleg: ce te-ai apucat s[ ba\i la casa asta? Proptit ]n coada h`rle\ului, Alexandru nu numai c[-=i aminte=te numele omului, dar privindu-l, vede dincolo de figura lui o parte din propria via\[. }i spune c[ are de g`nd s-o dreag[, c[... uite... pere\ii... Mai bine-ai d[r`ma-o, z[u! De ce s[ te munce=ti cu c[z[tura asta?... Auzi?! arat[ cu capul spre drum, la deal, de unde se aude zgomot de motor =i sc`r\ìt de metal: vine fecior-meu cu buldozerul, ]=i face v`nt o dat[, o d[ ]n r`p[ =i s-a rezolvat problema! Deodat[ amu\e=te. Se uit[ cu ochi mici, \epo=i, la cel sprijinit ]n h`rle\. Nu l-a v[zut demult pe b[iatul Mariei. Cic[, ar fi ajuns cineva ]n capital[, i-a citit ]ntr-un ziar pomenit numele de bine, de r[u nu \ine minte! Ia te uit[, a intrat ]n vorb[ cu d`nsul... la ce bun? Totdeauna trec`nd prin dreptul casei aceste a z`mbea ]n partea ei: iat[ ce s-a ales din cuibul lor de drepto=i =i ]nc[p[\`na\i... +i zici: vrei s-o faci?... Vreau, bade Androane... He! icne=te omul. Nu cumva ai de g`nd s[ vii s[ tr[ie=ti aici? Nuuu, d[ cu m`na larg, de la st`nga la dreapta =i ]napoi: nu vii, z[u! N-ai venit p`n[ a te ]nghi\i ora=ul, amu nici at`ta... De unde =tii? Alexandru ridic[ brusc fruntea: vorba omului a atins o coard[ tainic[ din el. Poate c[ am s[ vin? Punem r[m[=ag. Pe ce punem? 30
VLADIMIR BE+LEAG{
Z`ng`nind din =enile, ]n dreptul f`nt`nii stopeaz[ buldozerul. Din cabin[ iese un cap gol. Tat[, hai mai repede dac[ vrei s[-\i cur[\ locul? E Filea, feciorul lui Andron. Omul nu-l aude. Era pornit, pesemne, mai demult spre cas[, dar se ]mpiedicase ]n ni=te pahare. }i face semn lui Alexandru s[ vin[ la d`nsul c[ are a-i spune ceva. Alexandru se d[ la gard, cu h`rle\ul ]n m`n[. Vreau s[ netezesc terenul ]n gr[din[. Fac o teras[. Ce zici? S[-i spun lui Filea s[-=i fac[ v`nt o dat[ cu buldozerul? Ori... vii s[ tr[ie=ti ]n sat, de bun[ seam[? Se d[ mai aproape: este =i P[nu\a noastr[ aici. A sosit deun[zi cu b[iatul. }ntr-a noua... Ce s[-i faci? Nu s-a ]n\eles cu b[rbatul dintì. Era ]nv[\at ca =i tine. S-a m[ritat dup[ altul, mai t`n[r. Amu aista, cic[, a murit... A r[mas cu b[iatul. Dar nu se pl`nge deloc. S[ vezi ce frumoas[ s-a f[cut? Treci pe la mine. Am ni=te vini=or... Maria, mam[ta, s-a petrecut, s[rmana... A=a-i via\a asta, h[t ceapa ei!... }=i smulge =apca din cap, d[ s-o tr`nteasc[ de genunchi =i o scap[ ]n =an\. Se las[ s-o caute, dar alearg[ fecioru-s[u, i-o g[se=te, i-o pune pe cap =i-l duce spre drum. Acolo ]i arat[ s[ mearg[ ]nainte, iar el cu buldozerul vine din urm[. Cine-i mo=neagul acesta, tat[? ]ntreab[ Vica ap[r`nd la spatele lui Alexandru. Mo=neag? Se \ine bine ]nc[ dac[ trebuie s[-l ]mping[ fecioru-s[u cu plugul... }i badea Andron... S-a ridicat odat[ cu tata. Au f[cut armata ]mpreun[. Au gr[m[dit lumea la kolhoz. Am`ndoi s-au dus la r[zboi. Am avut ]ntr-o var[ o daraver[ cu d`nsul. Acum vre-o patru, cinci ani i-am adus aminte, n-a vrut s[ intre-n vorb[. Zice c[ este =i P[nu\a lor aici... Cine, tat[? Fata de care \i-am vorbit... Mi-a spus c[ a venit cu b[iatul ei, care-i ]n clasa a noua... A noua?... T[ticule! zice Vica speriat[... Alexandru se ]ntorsese la lucrul lui, ]=i scosese c[ma=a =i o aruncase pe tufa de liliac. T[ticule, mai ]ncet, nu bate a=a, c[... La pieptul tatei, sub inim[, mai la spate, locul unde avea numai piele, f[r[ os, se umfla de ]ncordare, apoi c[dea iar... al[turi inima, s[ pui m`na s-o sim\i... Tat[, t[ticule, fii atent!... C`nd zice a=a, se aude o c[ru\[ ]n drum. }n c[ru\[ un om usc[\iv, cu \igara-n gur[. }l vede pe tata =i strig[ cu bucurie, b[ie\e=te. Tata ]i 31
NEPOTUL
r[spunde tot a=a, pozna=, =i roste=te alt nume ciudat: Hortolomei. Omul zice c[ se gr[be=te undeva, dar las[ c[ se ]ntoarce, d[ cu biciu=ca ]n cai =i \ine spre pode\... m[ a\`\ase convorbirea auzit[, dar =i peticu\a pe care o purtam ]n s`n. Se schimbaser[ de cur`nd banii. S-a ]nt`mplat s[ pierd treizeci de ruble, ultimele ]n cas[. Afl`nd de pagub[, mama s-a l[sat pe lai\[ cu m[inile ]n poal[: mai bine n-ar fi defel banii i=tia pe lume, ar tr[i oamenii mai u=or... Cinci sute de ruble, =tiam c`t de greu ]i sclipuiser[m cu mama: cojocul tatei, larg, bun, la care \inea ca la un odor, n-am avut ]ncotro =i l-am v`ndut; o parte din bani i-am dat pentru un tobultoc de grù, ]nc[ ]n an, alta ne-a r[mas, banii s-au schimbat =i am r[mas p[guba=i; tot ]n banii aceea era =i vaca noastr[ care ne d[dea o \`r[ de lapte, dar am v`ndut-o c[ nu mai aveam cu ce-o \ine. C`t de greu era, ]n\eleg abia acuma, fata tatei, atunci ]ns[... Am ridicat ochii: cìnele cu burta supt[ se uita la mine rug[tor. Parc[ a= fi =tiut c[ o s[ m[ a=tepte ie=ind, am luat de pe m[su\[ un pumn de coji de cartofi, m-am aplecat, le-am pus l`ng[ prag... De ce anume azi m-a trimis s[ duc datoria, dac[ mai deun[zi am f[cut planuri peste planuri cu hainele =i ]nc[l\[mintea mea? O dat[ ce m-a trimis ]nseamn[ c[ a=a trebuie. Un lucru nu pricepeam: ce s[ ]nsemne cuv`ntul poman[? Mergeam pe malul p`rùlui. Vroiam s[ v[d ciotca. Dup[ o bucat[ de loc ]ntorc capul: totdeauna c`nd m[ trimitea undeva, mama ie=ea ]n prag s[ m[ petreac[. Nu se vede poate st[ la fereastr[... Cìnele a lins ]ntr-o clip[ cojile =i a luat-o fuga dup[ mine: era un cìne prip[=it. Mama nu-l alunga, zicea c[-i semn bun c`nd ]\i vine o vietate la cas[. Z[pada se mai \inea pe alocurea pe coast[. Noaptea se l[sa frig, tr[gea un v`nt rece. Mergeam pe mal jos ghea\a p`rùlui nu se rupsese ]nc[ =i cur`nd v[d pe buza malului groapa larg[. Am s[pat-o ast[-toamn[ ]mprejurul trunchiului de nuc. Mai bine ai da \[r`n[ deasupra =i l-ai l[sa ]n pace, a zis mama, dar eu, s[m`n\[ de oameni ]nd[r[tnici, o dat[ ce pornisem un lucru, \ineam s[-l duc la cap[t. Am b[tut zile la r`nd cu t`rn[copul... M[ opresc. 32
Am ie=it din cas[ ca zghihuit de friguri
VLADIMIR BE+LEAG{
Ciotca st[ neagr[, jilav[, dar deloc putred[. Se v[d clar r[d[cinile, trei la num[r: una groas[, a doua ceva mai sub\ire, a treia pu\intic[ de tot. Parc[ ar ie=i una din alta: prima e ca un bra\ ce s-a ]nfipt ]n ad`nc, pierz`ndu-se c`nd am v[zut-o ]ntì, m-au trecut fiorii, sem[na cu un cot de om... Mama ]mi spuse c[ nucul ]=i cre=te r[d[cinile ]n p[m`nt pe at`t pe c`t ]i cresc crengile ]n afar[... A doua r[d[cin[ era dreapt[ =i ie=ea din trunchi mai sus ca prima, dar apuca ]ntr-o parte, parc[ s-ar fi temut sau n-ar fi vrut s[ se ]nt`lneasc[ cu ]ntìa. Dintre ele r[s[rea a treia, cea mai sub\ire, care p[rea s-o ia spre r[d[cina cea groas[ ce sem[na cu un bra\ de om, dar brusc se ]ntorcea c[tre a doua, astfel c[ r[m`nea pierdut[ ]ntre cele dou[, f[r[ s[-=i g[seasc[ un rost al ei... Sar ]n groap[ =i m[ a=ez pe t[ietura rotund[. }nchid ochii: ce zici, tat[, s[ dezgrop ciotca ori nu? Cum vrei. Am s-o scot... vreau s[ aflu ce-i cu r[d[cinile... Pornesc mai departe. Din mers bag m`na ]n s`n: sunt banii? Ajung ]n dreptul casei m[tu=ei Nastasia din marginea gropii care a fost lut[ria satului cu acoperi= de stuf c`rpocit la un col\ cu snopi de hlujdani =i paie. }n loc s[ merg drept la punte, o iau pe la deal de cas[. Pe aici om[tu-i gros. Trec pe la vreo cincizeci de pa=i. Ce loc =i-a mai g[sit de cas[! Curat un cuib de r`ndunic[. Trec =i-mi arunc ochii uite-o la fereastr[! Arat[ spre noi m[t[h[ind cu bra\ele: este mama acas[? Este, dar o dor picioarele, =i ar[t la picioare. M[tu=ii i se pare c[ r`d de =chiop[tenia ei =i ]ncepe a meli\a din pumni. Parc[ o aud blestem`ndu-m[: plod al p[catului... nenorocul m[-ti... de ce nu te-am furat s[ te dau ]n p`rù c`nd erai c`t lingura de mare? }i ar[t ni=te degete =i-mi v[d de drum... Dispare din fereastr[ nu cumva vrea s[-mi ias[ ]nainte?... }ntind pasul. C`nd ajung la mijlocul pun\ii, grinzile de fier se las[ sub mine, apoi se ]ndreapt[ iar[. Dau ]n r`pu=oar[ =i o iau la deal. Drept bordeiul lui mo= Trifan m[ aplec dac[ m[ vede, m[ anin[ =i cam greu scapi de d`nsul. Che! Che! Che! aud ]n urma mea. Unde fugi, m[i Moro=ane, c[ vreau s[ te ]ntreb ceva? Nici nu ]ntorc capul nu l-am auzit... La casa cu un singur fronton ]ncetinesc pasul: ]n casa aceasta tr[ie=te P[nu\a. Frumoas[-i casa, dar mai frumoas[ P[nu\a: are ochi negri =i gene lungi. Descoperirea am f[cut-o toamna trecut[ c`nd ne-am dus cu 33
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
=coala s[ adun[m f`nul kolhozului1. C`nd s[ arunc bra\ul ]ntr-o c[pi\[ apare ]n fa\a mea o fat[ care adusese =i ea f`n. R[m`n pe loc, fermecat, iar ea fuge r`z`nd. Cine s[ fie? De unde s-a luat pe aici?... Am ]ncercat o mare m`hnire, c[ci am pierdut-o ]n mul\imea de fete =i n-am mai v[zut-o. Am ]nt`lnit-o peste c`teva zile pe scar[, la =coal[. Pe semne am privit-o cu ochi nespus de mari, c[ci a pufnit ]n r`s. Am dat s[-i spun ceva, dar am scos un fel de bolborosit. A disp[rut iar pentru zile multe =i lungi. Peste c`teva s[pt[m`ni am v[zut-o din nou la cules de vii. B[ie\ii f[ceau tot felul de glume cu fetele, mai ales cu d`nsa, eu st[team de-o parte cu inima grea. Cum a= putea s[ m[ apropii, m[ g`ndeam, s[-i vorbesc, s-o ]ntreb de ce-a disp[rut atunci, de ce-a r`s pe scar[?... La ]ntoarcere, c`nd coboram spre sat, o tot pierdeam din ochi. O dat[ m-am uitat nu =tiu cum =i am observat c[ are nu numai gene lungi, ci =i picioare frumoase... La picioarele acelea m[ uitam pe furi= ]n timpul repeti\iilor ea dansa , ne]ndr[znind a-i c[uta ochii... Ajung ]n dreptul por\ii. Fluier u=or, poate-o s[ aud[ =i o s[ ias[. Azi am c[utat-o dup[ lec\ii plecase, pe semne. M-a re\inut Andrei s[-mi aminteasc[ de cazul lui Gori\[, unul din pionieri care purta centiron cu cataram[ nem\easc[, =i Fany, instructoarea, a vrut s[ i-o ia, pu=tanul i-a zg`riiat m`na, din care s-a iscat un conflict ce urma s[ fie discutat la birou =i Andrei taman atunci =i-a g[sit momentul s[ m[ cic[leasc[... Uite cum m[ perpelesc =i ea nu iese! O fi dormind? Au trimis-o p[rin\ii cu vreo treab[? Dau cu ochii de o femeie ]n pufoaic[ albastr[ venind pe drum ]ncoace mama! a pornit dup[ mine s[ vad[ ce fac. Parc[-mi cresc aripi la picioare o rup din loc, b[g`nd m`na ]n s`n s[ m[ conving dac[ n-am pierdut banii. }ntr-o secund[ sunt ]n cas[ la badea Andron peste drum de casa P[nu\ei , ]mprejmuit[ cu gard nalt de piatr[, cu poart[ de lemn legat[ cu fier =i cu cel mai r[u cìne din sat. Intru ca o ghiulea dul[ul nici nu m-a sim\it. Este cineva acas[? Bun[ ziua! Tsss! aud de dup[ sob[, dup[ care pe marginea patului de la cap[tul cuptorului se las[ dou[ picioare ]n col\uni scur\i, de l`n[ ro=ie. O clip[ v[d pulpele goale albe numai femeia-i acas[ =i ]ntorc capul.
1 ... ne-am dus cu =coala s[ adun[m f`nul kolhozului... Pe l`ng[ faptul c[ munca oamenilor era at`t de prost pl[tit[ ca =i cum ar fi fost gratuit[, mai erau folosi\i =i copiii, eleviii =i studen\ii, la lucr[rile c`mpului ca bra\e de munc[ f[r[ nici o 34 remunerare, =i aceasta pe toat[ perioada socialismului kolhoznic...
M-a trimis mama... Dup[ bor=? sun[ un glas cunoscut care m[ z[p[ce=te. Dar ulcica un-\i-i? P[nu\a! St[ cu o m`n[ pe col\ul sobei =i m[ prive=te z`mbind genele ei se ]nfig ]n inima mea ca ni=te suli\e lungi. Am l[sat-o la voi ]ntr-un par... Unde-i badea Andron? Tu... tu ce f[ceai aici? Te a=teptam pe tine... Nu-i acas[! M[ a=ez pe lai\[. M-a= ]ntoarce =i a= ie=i, dar am porunc[ de la mama. Scot c[ciula =i o pun al[turi. Ca s[ nu stau ca un lemn, m[ uit la scoar\a de pe perete, la m[nunchiurile de flori ]n=irate pe coarda casei, la teancul de l[icere nu le-au schimbat pe gr[un\e ca noi =i al\i oameni , la \oalele de pe jos, la ciubotele cu turetce nalte de-un metru de l`ng[ u=[... Privirea ajunge la P[nu\a =ade pe pat =i m[ urm[re=te cu coada ochiului. Zici c[... m[ a=teptai? Tss, s[ nu mi-l treze=ti, duce P[nu\a degetul la gur[. Abia l-am adormit. A l[sat-o femeia cu copilul =i s-a dus pe undeva. R[m`n cu privirea la gura ei, trec la g`t... C`t oi fi privit-o a=a, bag de seam[ c[-=i mu=c[ buza de jos. Ce te ui\i? se sup[r[ acoperindu-=i g`tul cu mìnile. Nu... m[ g`ndeam: dac[ nu-i badea Andron, s[ mai stau ori... s[ m[ duc? Ba te uitai! +i s[ nu spui c[ nu te uitai... V[ =tiu eu. Mama zice c[ b[ie\ii totdeauna se uit[ cu g`nd r[u la fete. Izbucne=te ]n r`s: zici c[ te duci? Ba n-ai s[ te duci, n-ai s[ te duci! Cu=ma mea e ]n mìni la d`nsa. C`nd =i cum mi-a =terpelit-o? Mam[-ta te-a ]nv[\at s[ furi cu=mele b[ie\ilor? Duce iar degetul la gur[: |i-am spus s[ nu r[cne=ti... Fac semn: vreau s[ v[d copilul. P[=esc pe v`rfuri spre cuptor cu g`nd s[-i zmulg c[ciula din m`n[. M[ las[ p`n[ aproape =i c`nd s-o apuc, sare din loc. N-ai s[ te duci! N-ai s[ te duci! Bine]n\eles, nu plec. M[ ]ntorc ]ncruntat: dac[ intr[ cineva, ce-o s[ cread[ despre mine? P[nu\a ]i rud[ cu badea Andron, mi se pare nepoat[, iar eu? Cine sunt =i ce caut aici? M-a trimis mama s[-i aduc omului datoria, iar eu, hai la zburdat! 35
NEPOTUL
Atunci am s[ m[ uit foarte r[u la tine =i las[ mam[-ta s[ te bat[. }ncearc[ =i ai s[ vezi ce p[\e=ti! Ochii i s-au schimbat arunc[ ni=te fl[c[rui albastre-vine\ii. Ce anume, a= dori s[ =tiu? M[ ]nal\ =i rup o stibl[ de busuioc. Am s[ fac s[-\i plesneasc[ strunele la mandolin[ toate odat[! V[leu! Nu cumva =tii s[ faci farmece? Da! Eu sunt strigoaic[, uite! }=i pune c[ciula ]n cap, ]i ridic[ v`rful =i-l ]ndreapt[ ]nainte ca pe un corn. Dac[ vreau, te prefac ]ntr-un motan! A=a, cu ni=te must[\i! Miau! =i m[ arunc asupra ei. Dintr-un salt P[nu\a e pe lai\[, de cealalt[ parte a mesei. }ntind mìnile, dar n-o ajung. N-ai s[ m[ prinzi! N-ai s[ m[ prinzi! Pun mìnile pe mas[, lini=tit, =i m[ uit cu nep[sare peste um[rul ei la fotografiile ]n=irate pe perete. Ne-a dat azi o problem[ grea la fizic[. +tii s[ rezolvi probleme grele? La fizic[? Nu. Andrei zice c[ e=ti cel mai tare la probleme ]n clasa voastr[... Se aude cìnele vine cineva. Ne ]ntoarcem =i ne uit[m pe fereastr[ nimeni. A trecut cineva pe drum. R[sufl[m u=urat. P[cat c[ n-am luat-o cu mine. Vrei s[ m[ aju\i? Nu. Sunt b[iat r[u, =i ]ntind iar m`na, dar numai de form[. Sandule, \ie-\i place vre-o fat[ din clasa voastr[? Mie? Nici una. Toate-s slute. Dar din alt[ clas[? =i rupe =i ea o stibl[ de busuioc purt`nd-o ]ntre palme. Una. Cine-i? O =tiu? Tac. M[ uit pe jos, pe pere\i, ]n tavan. De ce taci? }mi spui? +tie a face farmece. E=ti r[u! izbucne=te sup[rat[. Auzi? R[u, r[u! +i azv`rle ]n mine cu be\i=oarele de busuioc. Nu-s strigoac[! Nu =tiu s[ fac farmece... De ce te-ai uitat a=a la mine ieri pe scar[? Parc[ ai vrut s[-mi spui ceva dar... nu mi-ai spus =i m-a apucat un tremur... De unde =tii c[ am vrut? Ghicesc g`ndurile oamenilor. 36
VLADIMIR BE+LEAG{
Da? Dar[ ghice=te singur. Mie nu-mi spui, dar... lui? Cui lui? Te prefaci a nu =ti! Chiar acum te-ai g`ndit la d`nsul. La cine? La Andrei. Da... recunoa=te ]n =oapt[. M-am g`ndit. +i ]ntoarce vorba r[z`nd: nu-mi place de Andrei. Prea ]ncrezut... Se \ine de mine. Vroiam s[ dansez cu Ulian ori cu alt b[iat, dar... N-ai vrea =i tu s[ dansezi, Sandule? Atunci cine o s[ v[ c`nte? P[nu\a suce=te c[ciula ]n mìni, o ]ntoarce, ]i ciupe=te c[ptu=ala din blan[ de pisic[ ro=cat[, o m`ngìe, o neteze=te. Da, n-are s[ aib[ cine c`nta. Poate-l ]nve\i pe Andrei? Am ]ncercat. Nu i se dau degetele. +i auz n-are. Copilul de pe cuptor d[ glas. Amu\im am`ndoi. A visat ceva. +i copii mici viseaz[? Cum ai crezut? parc[ m-ar dojeni c[ m[ pricep s[ rezolv probleme grele, dar at`ta lucru nu cunosc. +tii ce s[ faci?! S[ ]nve\i pe altcineva s[ c`nte. Pe tine, vrei? Pe mine?... +i tu ai s[ dansezi cu alt[ fat[? De ce cu alta? Cu Andrei! M-a privit c`teva clipe, apoi a izbucnit ]n r`s, un r`s sonor. Da, zice ea ]nec`ndu-se, atunci unul din voi va trebui s[-=i pun[ rochie, m[rgele la g`t, coroni\[ pe cap... Zic c[ pentru mine n-ar fi greu: mama deseori zice c[ i-s =i b[iat =i fat[, dar m[ v[d de la o parte, ]n fust[, =i m[ apuc[ r`sul =i pe mine. R`dem, r`dem am`ndoi: P[nu\a pe lai\[, eu jos, l`ng[ mas[. R`z`nd a=a dau dintr-un picior =i o ciubot[ zboar[ la u=[. Dau din cel[lalt, zboar[ ciubota sub pat. Sar pe lai\[ =i pornesc dup[ d`nsa. Ne fug[rim ]mprejurul mesei, r[sturn[m pernele din pat, ea azv`rle cu=ma mai s[ cad[ ]n c[ldarea cu ap[ de la u=[. O apuc de m`n[, se izbe=te =i, ca s[ nu cad[, o prind ]n bra\e de-i simt c`teva clipe inima zb[t`ndu-i-se =i s`ni=orii fierbin\i prin piep\ii rochiei. Copilul se treze=te. Ne arunc[m asupra lui s[-l ogoim. Mai aprig \ip[. P[nu\a ]l desfa=[, c`nd m[ dau s[-l v[d, bursucelul nu alta g[se=te s[ fac[ dec`t s[ roureze drept ]n m`neca mea... 37
NEPOTUL
art[ a farmecelor? Zburam ]napoi spre cas[ de-a dreptul, prin gr[dini. Se l[sase frig =i p[m`ntul ]nghe\at ca sticla fugea pe sub mine. V`ntul =uiera ]n fa\[. V`rful c[ciulii abia se \inea de mine. Zbur`nd, mi-am amintit cum =i-a f[cut P[nu\a corn ca s[ m[ sperie, am r`s, dar nu m-am auzit... Pe sub m`na st`ng[ lunec[ bordeiul lui mo= Trifan. Pe sub cea dreapt[ se duc ]nd[r[t cu vitez[ gardurile de paie ale r[sadni\elor... Deodat[ aud un sunet sub\ire. Ce s[ fie? Dup[ el porne=te o muzic[ nemaiauzit[. Se revars[, cuprinz`nd valea satului. Ridic ochii =i v[d, str[lucind, din albastrul cerului p`n[ ]n p[m`nt dou[ lungi =iruri de strune. Zbor ating`ndu-le cu degetele. Auzi, P[nu\o? strig... Auuud! r[spunde glasul ei de dincolo. Iat[ =i casa noastr[. Mama \ine sus c[ldarea ]nclinat[. Gr[un\ele curg galbene, mari pe veretca ]ntins[. Picioarele mi se ]mpl`nt[ ]n b[t[tur[. Din valurile muzicii r[zbate un glas jalnic: Picioarele meeele, picioruuuu=e... M[tu=a Nastasia =ade pe prisp[, se uit[ la picioarele ei \epene =i boce=te. Alb[strimea lumii se fr`nge =i un val negru m[ izbe=te ]n fa\[. Tu ascul\i, fa, ce-\i spun? Ascult, lele, ascult... Mama pune c[ldarea jos, se las[ ]n genunchi =i adun[ gr[un\ele cu palmele. M[tu=a o ]ntreab[ ]n =oapt[: A=a-i c[ nu =tii c`nd r[sare iarba? Noaptea r[sare, noaptea... Mama face cu capul: noaptea. Zile la r`nd am a=teptat la fereastr[ nu r[s[rea. +tii de ce? vorbe=te m[tu=a cu glas tainic: N-o las[ om[tul. I-a spune-mi, ce-i mai ]ntì: se tope=te om[tul ori r[sare iarba? Am s[-\i spun numai \ie c[-mi e=ti sor[: iarba mai ]ntì r[sare, pe urm[ se duce om[tul... Mama se uit[ spre d`nsa: m[tu=a cl[n\[ne=te din din\i de c`nd a paralizat-o, =i mai ales dup[ ce-a r[mas singur[, s-a cam tulburat. Te-ai duce mai bine ]n cas[ =i te-ai ]nc[lzi. Am ie=it noaptea cu lampa, m[ tupilez l`ng[ troian =i p[zesc nu r[sare. Se speria de lamp[ iarba. Ast[ noapte am ie=it f[r[ lamp[, la deal de cas[, v`r palmele sub om[t =i a=tept. C`nd au c`ntat coco=ii de miezul 38 nop\ii, aud: trosc! trosc! trosc! =i simt c[ m[ ]mpunge ]n palme. Cum
S[ fi =tiut fata aceea ceva din str[vechea
VLADIMIR BE+LEAG{
r[sare, o rup =i-n s`n, o rup =i-n s`n! Am un pumn de ierbu=oar[. C`nd am s[ adun mai mult[, am s[-mi fac sc[ld[toare cu colte de iarb[ t`n[r[ s[ mi se dezdoaie picioarele. S[ se fac[ cum au fost. Atunci am s[ m[ primblu prin livada ]nflorit[ =i am s[ c`nt c`ntece... Ai s[ c`n\i, lele... Ba nu: am s[ m[ duc la club s[ joc. S[ m[ vad[ Nichifor =i s[ crape de ciud[... Adic[ b[rbatul ei, care a lep[dat-o... Picioru=ele mele, picioru=e! prinde a boci iar[. }ntoarce vorba: \ii tu minte, fa, cum ne-am dat descul\e pe ghea\[? +i ne-a tras tata cu puha la vine? |in minte, \in... Mama toarn[ gr[un\ele ]n c[ldare. Fa Marie, am uitat s[-\i spun: a trecut azi tata pe l`ng[ mine. Era cu barb[ cum o purta ]nainte de a-l duce r[ii. L-am v[zut pe fereastr[. Ce treci pe al[turi, tat[? am strigat. Intr[-n cas[! A dat din cap: nu se poate, na venit vremea. +i s-a dus ]nainte s[ nu-l vad[ careva din vr[jma=i... Ce gr[ie=ti, lele? Tata-i mort demult. Ai v[zut tu c`nd i-au dat drumu-n groap[? Nu, tata nu-i mort. S-a ]ntors =i umbl[ prin sat, dar se ascunde. +i hai s[ boceasc[: tat[, tat[, de ce n-ai intrat s[ gr[ie=ti cu mine c[ nimeni nu-mi calc[ pragul s[-mi spuie m[car un cuv`nt. Nici mneata nu viiii s[ m[ veeeezi... }=i scutur[ capul: tat[, zi-i Mariei s[-mi dea casa mie, ea s[ se duc[ ]ntr-a mea c[ asta-i mai aproape de f`nt`n[ =i eu nu pot aduce ap[. Auzi, fa? Tata a zis s[ te duci ]n casele din deal. Acolo, lele, ]i kolhoz. Kolhoz, ha? }n casele noastre-i kolhoz, da? Petri=or al t[u ne-a dat afar[ =i a f[cut kolhoz. El, el, el!... Fa! \ip[ d`nd cu ochii de mine: iaca, \ia venit odorul! Mama se ]ntoarce s[ m[ ]ntrebe dac[ am fost unde m-a trimis, dar m[tu=a Nastasia r[cne=te m`nioas[: Ia ]ntreab[-l, ce mi-a ar[tat ieri c`nd a trecut pe l`ng[ mine? A=a mi-a ar[tat. N-am trecut ieri... Ba ai trecut... +i mi-ai dat coi! De ce nu te-am zv`rlit ]n p`rù, ba te-am \inut ]n bra\e =i te-am leg[nat c[ abia suflai =i erai v`n[t =i slab ca un paing... Auzi, fa, fecior-tu umbl[ s[ m[ omoare... Las[, lele, nu gr[i a=a. Nu-i drept? se sup[r[ m[tu=a: ]i =i el un r[u ca =i tat-su! Crezi c[ Petrea tare se pr[p[dea dup[ tine? Domni\a ]i era drag[, nu tu. M[i, tat-tu 39
NEPOTUL
a am[git-o pe m[-ta, s[ =tii! Te-a scos din minte, fa! A zis c[-i e=ti drag[ =i tu l-ai crezut. Am`ndou[ cu Domni\a ne-am pus la cale =i te-am dat dup[ d`nsul, auzi?! Aud, aud... +i zi bogdaproste: dac[ nu te dam, te duceau =i pe tine cu tata =i mureai ]n p[durile cele ]nghe\ate cum a murit o lume. Taaaat[, taaaat[!... boce=te m[tu=a, leg[n`ndu-se ]nainte =i ]napoi, ]nainte =i ]napoi. Singur[ m-am dus, nu voi m-a\i dat. Hai, lele, ]n cas[... Mama ]mi face semn s-o ducem c[ aude mahalaua. O purt[m de subsuori. Am s[-mi fac sc[ld[toare cu colte de iarb[ t`n[r[ =i or s[-mi fie picioarele la loc. Picioru=ele mele, picioru=eee... Mama: ai s[-\i faci, lele, ai s[-\i faci... O punem pe vatr[, l`ng[ sob[ s[-=i usuce poalele. Mama ]i acoper[ picioarele cu iorganul cel vechi. Ies din cas[, iau c[ldarea =i pornesc spre moar[. m luat-o pe de la deal de f`nt`n[. Se f[cuse ]ntuneric. Cump[na abia se vedea pe p`nza cerului. La badea Hortolomei ]n fereastr[ abia mijea o zare slab[. Mut c[ldarea ]n cealalt[ m`n[ =i o iau pe mal ]n sus. }n st`nga mea luce=te p`rùl. Mi se aprinde un fulger ]n ochi o creang[ cu ghimpi! N-o fi cumva piedeapsa pentru c[ am tr`ntit-o pe m[tu=a pe vatr[? Clinc clinc clinc... M[ opresc =i ascult cum curge apa pe la pietre. Aici p`rùl nu ]nghea\[ nici pe cele mai cumplite geruri trebuie s[ fie vreun izvor. Demult, ]ntr-o iarn[, am v[zut o ra\[ s[lbatic[ ]not`nd. R[m[sese de suratele ei duse ]n \[rile calde. Mai la vale p`rùl face un cot. Acolo ]n ziua aceea din vara lui 41 ]mpreun[ cu al\i b[ie\i ]nv[\am a ]nota pe sub ap[. Trebuia s[-\i astupi nasul =i urechile cu degetele =i s[ te dai la fund. Dar cu ce s[ ]no\i? Dac[ d[deai din mìni, ]nghi\eai ap[ pe n[ri. Era =i aici un secret. C`nd mi s-a p[rut c[ l-am dibuit =i am izbucnit la suprafa\[, aud pe careva strig`nd: B[ie\i, arde T`rgu... Nem\ii au dat bombe! Ne-am c[\[rat ]n salcia de pe mal =i ne-am uitat spre T`rg: ]n dou[ locuri se ridicau nouri negri de fum. Tata a lucrat toat[ noaptea =i n-a venit acas[ s[ doarm[. M-am cobor`t 40 din salcie ]mi zdrelisem un genunchi ]ntr-un =teap tot ]not`nd, dar ]n
VLADIMIR BE+LEAG{
fierbin\eal[ n-am sim\it =i m-am aplecat s[-mi v[d rana. O m`n[ mare mi s-a l[sat pe um[r. Tata. De vreun ceas te caut. Trebuia s[ ne ducem tustrei la T`rg cu ma=ina, dar vezi ce-au f[cut burjuii... S-au ]nchis drumurile... A= fi sc`ncit c[ m[ ustura r[u genunchiul, dar mi-era ru=ine. Avea tata o vorb[: fruntea sus, voinice, =i nici o lacrim[! Comuni=tii nu pl`ng lupt[!... P[=eam al[turi de d`nsul =i m[ tot uitam la fa\a lui era ab[tut. Pesemne ]=i d[dea seama c[ a ]nceput un r[zboi greu... Salt c[ldarea =i, c[lc`nd de pe-o piatr[ pe alta, trec p`rùl. Cur`nd tata a fost mobilizat. Coloana lor de ma=ini a stat c`teva zile ]n vi=inarii din marginea satului =i comandantul i-a dat ]nvoire s[-=i ia r[mas-bun. A venit acas[ ]mbr[cat ]n uniform[ de culoare ]nchis[, cu centur[ =i curea peste um[r =i pistol la =old. Am fugit ]n sat =i am cump[rat un ceainic de vin. }n drum spre cas[ m[ l[udam la b[ie\i c[ tata are pistol cu =apte gloan\e ]ntr-]nsul =i mi l-a dat s[-l \in ]n m`n[... Tata a b[ut =i m-a l[udat c[ bun vin am adus. S-a f[cut vesel. Eram =i eu vesel =i-mi tot puneam centura cu pistolul la =old. Numai mama era m`hnit[ =i m-a mustrat: tata se duce =i ne las[, iar tu te bucuri. Am ie=it =i m-am a=ezat pe prag m[ durea piciorul. A ie=it =i tata. S-a a=ezat l`ng[ mine. M-a b[tut cu palma pe um[r: sus fruntea, voinice! Ori te-ai speriat de d`nsele? C`teva avioane germane Messerschmidt ori Stucas se auzeau zbur`nd prin partea soarelui... O s[-i batem m[r, ai s[ vezi! L-am petrecut p`n[-n deal, la ma=ini. Tata a ]mbr[\i=at-o pe mama, apoi m-a ridicat ]n bra\e: n-a trece mult =i ne-om ]ntoarce... P`n[ atunci s[ ai grij[ de mama r[mì b[rbat ]n cas[... +i s-a dus ]ntracolo unde se vedeau ]nv[lur`ndu-se nouri de fum ardea \ara... Urc pe cel[lalt mal, trec pe l`ng[ ni=te case negre, dau peste un gard de s`rm[ ghimpat[... }mi amintesc de ra\a s[lbatic[ =i-mi dau lacrimile pe la jum[tate de iarn[ a disp[rut. S[ fi pornit s[-=i ajung[ stolul =i a c[zut pe undeva cu aripile ]nghe\ate? Ori a ]mpu=cat-o cineva?... Ies ]n Uli\a Mare. Trec pe l`ng[ mine umbre cu c[ld[ri pe um[r ni=te femei =i se pierd ]n ]ntuneric. Apuc pe-o ulicioar[. La col\ m[ ciocnesc cu cineva, piept ]n piept. Care-i aista, m[i?! Eu! Tu, Sandule? Candela ta! Un-te-ai pornit, bre? Nu cumva te-a boierit mam[-ta la moar[? }i Ignat, un b[iat cu vreo trei ani mai mare. Dup[ front ne duceam cu vacile la p[scut, am g[sit o pu=c[-mitralier[, 41
NEPOTUL
ne b[gam la d`nsul ]ntr-o groap[ =i tr[geam p`n[ se ]nro=ea \eava... De ce n-ai venit mai devreme? Mai devreme? Iar[ s-a stricat motorul. Abia am dovedit s[ torn ]n co=. Nu vezi c[ nu s-aude? Eu am m[cinat. Pun m`na pe traista lui cald[. Hm, amu ce-i de f[cut? Oamenii a=teapt[... Du-te, poate-or drege-o... Ignat se ]ndep[rteaz[ =i trage un chiot. Candela lui c[... n-a trecut s[ m[ ia! }n fa\a morii se pr[vale asupra mea un v`nt rece, ]n dou[ cu om[t m`nat de pe acoperi=. Trec cu um[rul ]nainte printre canaturile u=ii care ba se deschid, ba se ]nchid, lovindu-se unul de altul. Vorbe, ]nghesuial[, forfot[. Lumea a=teapt[. Mai mult femei. M[ uit peste capetele oamenilor: l`ng[ c`ntar nimeni. Dac[ s-a stricat, de ce s[ dai uium degeaba? Deasupra co=ului sp`nzur[ un felinar cu o limb[ neagr[ de funingine pe sticla cr[pat[. Pe scara din dreapta co=ului oamenii urc[ =i coboar[ nu-=i afl[ loc. Prin sp[rtura din fund, pe unde trece pasul (cureaua de transmisie), se vede o p[l[laie mare =i se aud b[t[i: s-au str`ns me=terii satului s[ dreag[ motorul. L-or porni oare? M[ strecor spre co=. Un-te bagi, m[i? Dup[ cine e=ti? Dup[ tine. N-a stat el aici! m[ repede o b[bu\[ care =ade pe c[ldarea ei. Mar= la coad[, b[ie\ele! Mai stau pe loc s[ nu cread[ c[ m-am ]nfrico=at. Care-i urma, m[i? ]ntreb. Din ungherul ]ntunecos de l`ng[ u=[ aud: Eu! Che-che-che! Am sim\it c[ m[ ia cu cald pe la subsuori. Pe piatra veche din ungher, str`ns la brù cu un curmei, cu gulerul ridicat =i barba-n b[\, =edea mo= Trifan. A\ipise, pesemne, dar glasul meu l-a ]nviat. Ai venit, Moro=ane? Bine c-ai venit, c[ era s[ mor de ur`t... +ezi, c[ 42 vreau s[ te ]ntreb ceva...
VLADIMIR BE+LEAG{
+tiu ce ai s[ ]ntrebi: ce ne mai spun ]nv[\[torii, c`t o s[ mai m`nc[m hiri= macuh, c[ ne-am ]ngr[=at de plesnesc c[me=ile pe noi, s[-mi spui c[ =i anul ista n-o s[ avem ploi pentru c[ ne-am lep[dat de Dumnezeu =i de aceea se ridic[ alte ]mp[r[\ii asupra noastr[, c[ ne-am dat la gr[mad[ (la kolhoz)... +ezi colea, c[ n-ai unde te gr[bi. Te-i mira de-or porni-o p`n de Pa=ti. N-ai de m[cinat, de asta te bucuri! Mo= Trifan tocmai a s[ltat de pe piatr[ v[z`nd cum se umfl[ ]n pene coco=elul din fa\a lui. S[-\i spun drept, mi se rupe podul de pìne... numai... tsss... s[ nu aud[ =oarecii... Crezi c[ de ce-am fugit de acas[? Cer de m`ncare. Pe m`\[ demult au p[pat-o. Am fugit la moar[ =tiind c[ ai a veni =i tu am v[zut-o pe mam[-ta v`ntur`nd gr[un\e... M[ uit la b[tr`n, dar trag cu urechea la ce spun oamenii: mai are un kolhoz de m[cinat, a=a c[ or s-o porneasc[ numaidec`t. Auzi ce-\i spun? S-a sub\iat a\a. Ce ai de zis? M[ prive=te h`tru. }ncotro oare aduce vorba? Dec`t s[ auzi de o sut[ de ori mai bine s[ vezi o dat[. N-am de m[cinat dar vin s[ v[d ce aduc al\ii. S-a sub\iat a\a, s-a sub\iat de tot. Ce zici? }l pocnesc =i eu cu una: Boii trag, osia sc`r\ìe. Mo= Trifan clipe=te din ochi: adic[telea, ce vrea s[ spun[ Moro=anu ista? Aha, m[ bucur, te-am p[c[lit! }n clipa asta motorul porne=te. Lumea se izbe=te spre co= ca valul m[rii. Iau c[ldarea =i m[ reped =i eu. Care toarn[, m[i? Un-te bagi, bre? Nu-l l[sa\i, femeilor! Baistrucule, ]\i dau una la ureche! Motorul face pu\in zgomot =i amu\e=te. M[ ]ntorc la locul meu. Mai ]nainte, continu[ mo= Trifan, mai ]nainte veneau unii cu tobultocul, al\ii chiar cu sacul amu cu str[istu\a, cu c[ld[ru=a, al\ii nici at`ta n-au. Dar mai ]ncolo? Ce-are s[ fie mai ]ncolo, te ]ntreb? Are s[ fie bine, mo= Trifane. +i iar[ n-are s[ plou[ toat[ vara =i are s[ se usuce tot? Ba are s[ plou[, mo= Trifane. Nu cumva o s[ aduce\i voi ploile pe deal cu ma=inile =i tehnica? Are s[ vie vremea, mo= Trifane, =i-om aduce =i ploile. 43
NEPOTUL
V[leu! Gr[ie=ti ca unu parteini, dar v[d c[ ai venit =i tu cu u=urelu... Tace o vreme, dar simt c[ se preg[te=te s[ m[ mu=te. Cum s[ scap? Dac[ o iau din loc a=a... Badea Leon, b`tu-t[u, c`nd ajungea pe vremea asta, cu c`teva s[pt[m`ni ]nainte de Pa=ti, ]l vedeai cum iese din ograd[ cu c[ru\a ]nc[rcat[ cu saci =i se duce la moar[. Unde, crezi? La T`rg, la val\uri. F[cea ni=te f[in[, cocea ni=te colaci c`t piatra asta de moar[ pe care =ed eu albi ca soarele. La d`nsul se duceau ]ntì fl[c[ii cu h[itul =i copiii de-a colinda... Gospodar a fost, rar a=a gospodar. Era bogat pentru c[ muncea din zori p`n[-n noapte =i tot se pl`ngea: ian de-a= avea zece mìni! O sut[ s[ fi avut =i tot nu i-ar fi ajuns. Era toat[ vremea cu mìnile-n p[m`nt. Fete multe, la toate le trebuia zestre. At`ta bog[\ie, =i unde-i? Adic[, zicea mo= Trifan, bunelul s-a priceput s[ fac[ avere dar n-a =tiut s-o p[streze. Trebuia s[ se dea de ochii lumii dup[ vlastea s[racilor. +i o ]ntorcea povestind pe mai multe voci: de drept a intrat ]n kolhoz printre primii, dar s-a apucat de lucru ca un nebun. Careva din cei l[s[tori i-a zis: ce te opinte=ti a=a, mo= Leoane, c[ doar nu-i la mata ]n gospod[rie?! Las-o mai moale. Cum: mai moale? Dac[-i lucru, lucru s[ fie! Iar vrei exploatare... A=a nu merge! Dac[ vre\i s[ sta\i mai mult la umbr[ eu ies din kolhozul vostru... +i ]nc[ a zis c[ s-au str`ns acolo lene=ii =i puturo=ii =i el nu vrea s[ aib[ treab[ cu d`n=ii. S-a dus cu gospodarii, adic[ cu culacii... Numindu-m[ Moro=anu, mo= Trifan avea ]n vedere c[s =i eu ]nd[r[tnic ca =i bunelul =i, ]ncetul cu ]ncetul, am s[-mi tai singur creanga de sub picioare. Ian s[-\i fi l[sat bog[\ia matale! De ce, adic[telea, mie? pufne=te mo= Trifan. He, zic: ian de-ar fi s[ te vad[ cum vii la moar[ cu boaghea asta ]n c[ld[ru=[, z[u, i s-ar face mil[ de nepotu-s[u =i, poate, i-ar da ceva de poman[... Bag seama, mo= Trifan, s[ nu l[crimezi. V[d c[ nu prea-\i vine la socoteal[... }\i pare! Am zis de b[tr`nu-to Leon, c[ mi-am adus aminte de cele vremi trecute. Era cum era, dar ca azi nu era. Stai c[ mi te pocnesc: Pe atunci =i apa era mai ud[! Mai ud[ =i mai bun[! tresare mo=neagul bucuros. Aveai dup[ ce o 44 bea, b[ie\ele!
VLADIMIR BE+LEAG{
M-a p[lit sub genunchi. }ncep s[ clocotesc. Noroc c[ tocmai trece pe l`ng[ noi un fl[c[uan. Mo= Trifane, strig[: nu vinzi opincile?... Motorul ]ncepe s[ zb`rnìe am sc[pat! Ridic c[ldarea, dar afurisitul tu=e=te de c`teva ori =i se ]neac[. Bre Moro=anule! Iaca mi-am adus aminte ce vroiam s[ te ]ntreb. +ezi bini=or, Vasilic[! Maaaam[, d[-mi drumul! face o fat[ pe sup[rata pentru c[ un fl[c[u a ridicat-o ]n bra\e. |i-aminte=ti, deun[zi, c`nd cu ma=ina cu sare la dughean[? Cu sare? |in minte... Iar a pus ceva la cale. Trebuie s-o =terg. }ncep s[ mi=c c[ldarea cu piciorul, pe neobservate, spre u=[. Ce-i cu ma=ina aceea? Te-am ]ntrebat, \ii minte, dar tu ai fugit? Te-am ]ntrebat c`te perechi de ro\i are? Aceea cu sare? Dou[ perechi. Drept. Amu s[-mi r[spunzi: ce fac ro\ile de dinainte =i ce fac cele de dinapoi? Se ]nv`rtesc! Vezi c[ nu =tii? Se cheam[ c[ umbli la =coal[ =i cete=ti c[r\i. Am s[-\i spun eu: cele de dinainte c`rmuiesc, iar cele de dinapoi duc greul. Ai ]n\eles? }n g`ndul meu: dracu s[ te ]n\eleag[! +i mai mi=c pu\in c[ldarea cu piciorul. Dup[ c`t se pare nici o n[dejde s[ porneasc[ azi moara. Dac[ =tiam c[-i =i el aici, nici nu intram. Mi se face frig c`nd mi-amintesc c[ nu i-am spus mamei c[ nu l-am g[sit pe badea Andron acas[. Stai: dar banii? Bag repede m`na ]n s`n nu-i peticu\a! Parc[ m-a tr[snit cu o c[r[mid[. }n clipa aceasta v[d ]n fund un om ochii i-au sclipit din ]ntuneric. Badea Andron... Nu cumva a trecut pe la noi =i i-a spus mama c[ m-a trimis s[-i aduc datoria? Banii... Peticu\a. Ooo, este! A lunecat ]n jos, la brù... Iau c[ldarea =i vreau s[ pornesc. S[-i dau imediat banii! }ncotro, m[i Moro=ane? Mo= Trifan m[ apuc[ de poal[. Stai c[ n-am m`ntuit cu ro\ile celea. Care ro\i? Ro\ile ma=inii \ii minte? care a adus sare la dughean[. Aaa, ma=ina... M[ str`nge ]ntr-un ungher, scoate din buzunar un pumn de cuie, ia ciocanul =i se apuc[ s[ mi le bat[, unul c`te unul, ]n cap. Ca ]ntr-un lemn. Amu dac[ ai ]n\eles, s[-mi spui: care ro\i duc povara? 45
NEPOTUL
Cele de dinapoi. B[nuiesc c[pcana, dar nu m[ taie mintea ]n ce loc =i-n ce fel mi-a pus-o. Drept! Lui mo= Trifan ]i sclipesc ochii: Iaca, voi numai la cele de dinainte care c`rmuiesc v[ uita\i. De aiestea de din urm[ nici nu v[ pas[ c[ duc tot greul, s[rmanele. }mi arat[ la =irul de femei, copii, unii cu traista, al\ii cu c[ld[ru=a: amu n-au, dar ce-or face c`nd or s[ ias[-n prim[var[, pe deal? Cum or trage sapa, coasa? A=a n-o s[ ajunge\i departe... M-a luat ]n coarne, dar nu m[ las: Ba om ajunge, mo= Trifane. Ce-ai zis? Mai spune o dat[. Scoate-\i p[satul din urechi. Cei doi ochi ]n ]ntuneric iar lucesc. }ncotro? Mai stai! strig[ v[z`nd c[-mi iau c[ldarea =i pornesc spre scara ce urc[ la co=. Stai s[... ce zici?... s-a sub\iat de tot a\a? A\a neatale, mo= Trifane, deeemult s-a... cela! Dac[ =i a voastr[... che-che!.. n-are mult p`n[ s-a... ista! Ajung la sp[rtura de unde bate p[l[laia. De bun[ seam[, este =i badea Andron. St[ cu spatele spre mine. Scot peticu\a din s`n =i i-o dau =i zic c[ l-am c[utat ziua acas[, dar nu l-am g[sit. M-a trimis mama s[-i ]ntorc datoria, ]i mul\umim c[ ne-a a=teptat =i... +i mai trebuia s[ spun ceva... |in minte c[ mama a zis... M[ reped ]napoi =i abia atunci ]mi amintesc. M[ sucesc c[tre badea Andron: noi poman[ nu primim de la nimeni! Vrea s[ zic[ ceva, dar eu o iau din loc... uzind u=a, g`turi lungi, sub\iri ies de dup[ polog. Ast`mp[ra\i-v[, c[-\i d[r`ma cuptorul! se r[ste=te badea Hortolomei. Amu= v[ logodesc! Se ]ntoarce c[tre mine: Ai venit s[ r`=ne=ti? Aprinde opai\ul dintr-un tub de tun antitanc, turtit la cap[t =i cu dop de lemn la o parte. S[ dau fusul mai jos c[ am f[cut dinioarea ni=te bulgur. R`=ni\a-i ]n col\ l`ng[ u=[. Am cump[rat-o an var[ de la un om de la Malu-Nistrului, o piatr[ el, o piatr[ noi... Pune-o, m[i Hortolomei la 46 tine, a zis mama: \ie-\i trebuie mai des cu gurile tale.
VLADIMIR BE+LEAG{
Torn un pumn, apuc =i ]nv`rtesc. Cu o m`n[ ]nv`rtesc, cu alta ]ncerc f[ina ]ntre degete. Scot scurteica. Hurr-hurr, hurr-hurr... Badea Hortolomei arunc[ ni=te surcele ]n plit[ =i vine spre mine. Ca vecini ne ajutor[m: acas[, pe deal, la arat, la adus ceva cu c[ru\a. Serile vine pe la noi, poveste=te pe unde-o ajuns ]n timpul r[zboiului umbl`nd toat[ Europa p`n[-n Germania. Dar despre orice-ar vorbi tot la trebile kolhozului se ]ntoarce. }i suduie pe pre=edin\i, c[ s-au schimbat mul\i =i to\i str[ini... Vine unul, nu face nici o br`nz[ =i se duce. Pe urm[ altul... La oameni tot cu suta de grame... }i spun: dac[ nu =ti\i s[ v[ folosi\i de drepturi! Z`mbe=te acru: e=ti t`n[r, multe nu le =tii. }n c[r\i scrie una, iar ]n via\[-i cu totul altfel. Noi ]i punem? Ni-i trimite raionul. Dac[-i str[in, lui ce-i pas[?1. Azi aici, mìne dincolo... O duce greu: casa aceasta, pe vremuri hambar, are pere\ii ve=nic umezi. Femeia l-a d[ruit cu vreo nou[ copii, doi au murit, unul anul trecut, c[ n-avea mam[-sa lapte. Nu-=i pierde cump[tul: munce=te din zori p`n[-n noapte: acas[, la kolhoz... +i ce mai =tie s[ fluiere... Vara, ]nainte de r[s[ritul soarelui, pr[=e=te ]n gr[din[. M[ treze=te mama ]ntr-o diminea\[: ascult[ ce frumos! Tot c`ntece t[r[g[nate, f[r[ cuvinte, din cele ce zic fetele la pr[=it p[pu=oaiele vara... Te apuc[ de inim[. Umbra lui cuprinde jum[tate de cas[. Se uit[-n c[ldare, ia o m`n[ de boabe. Buni de s[m`n\[. De unde ave\i? A cump[rat mama... Vrea s[ zic[ ceva, dar se ]ntoarce =i se uit[ spre fereastr[. Am ]ntors sacul pe dos, l-am scuturat. Dac[ n-aduce femeea ceva de la alde mam[-sa nu =tiu ce-oi face cu jiv[laia mea... Se a=az[ pe sc[unel, l`ng[ sob[, =i ]ncepe s[-=i r[suceasc[ o \igar[. Am cerut ceva avans. El (pre=edintele) zice: dac-om da la to\i, ce-a mai r[m`ne din kolhozul ista? T[mìa m[-si! Parc-ar fi la tat-su ]n gospod[rie. Ce crede: dac[-i pus mai mare, poate s[ fac[ ce vrea?
1 Dac[-i str[in (pre=edintele), lui ce-i pas[?... O iluzie a bie\ilor oameni care credeau c[ dac[ ar pune un pre=edinte dintre ai lor ar sc[pa de nevoi =i s[r[cie. Da, o iluzie pentru c[ oricine ar fi fost de sat ori strein pre=edintele era numit de partidul komunist, ale c[rui directive era obligat s[ le execute f[r[ nici o abatere. Propaganda bol=evic[ f[cea tot posibilul s[-i conving[ pe s[teni cum c[ kolhozul ar fi al lor, le-ar apar\ine, el nefiind de fapt dec`t o ]ntreprindere de stat, iar p[m`ntul 47 proprietate de stat.
NEPOTUL
Ajunge cu crucea =i la Andron care-i =ef de magazie. Mi-amintesc ]nt`mplarea pe care tot badea Hortolomei mi-a povestit-o deun[zi. Se ducea ]ntr-o zi Andron de la lucru acas[ =i a c[zut ]n drum. L-a ame\it, s[racul! De foame l-a ame\it. Norocul lui c[ trecea careva pe acolo, l-a mai strigat pe unul =i l-au dus de subsuori. Cum ]l duceau, iaca-i cade din s`n o halc[ de sl[nin[... Hurr-hurr, hurr-hurr... Arunc cu=ma. Badea Hortolomei =ade pe scaun, mìnile-i sp`nzur[ ]ntre genunchi lungi, grele. A=a-s =i mìnile mamei: ce-o fi f[c`nd oare? M[ a=teapt[ cu f[ina? Ori tot cu m[tu=a se por[ie? Se aude-n sat c[ vor s[-l puie pe Ion Vasilevici pre=edinte... Badea Hortolomei d[ fumul pe nas: Se aude... Ion ar pune gospod[ria pe roate. Arunc[ o privire spre mine: =ed =i m[ g`ndesc. Iaca, bun[oar[, tu: ]nve\i, ai s[ termini =coala, ai s[ te duci din sat, \i-or da o slujb[ =i ai s[ scapi de s[r[cie. Da alde noi? ?... A=a-i azi: cine are carte m[n`nc[ colac cu lapte, iar kolhoznicul munce=te ca un rob tot anu =i la urm[ iaca ce prime=te! Badea Hortolomei arat[ ceea ce i-am ar[tat eu m[tu=ii Nastasia c`nd treceam pe la deal de casa ei. S[ schimb vorba, s[-l iau cu cele bune: Are s[ vie vremea, bade Hortolomei... Greu mai vine vremea aceea. Au priponit-o de picior =i n-are cine-i da drumul... Pleac[ iar capul. Mìnile i se fac =i mai grele. Degetele mai s[ ajung[ la p[m`nt. Flac[ra opai\ului se clatin[. Umbra omului se mi=c[ pe sob[, piezi=. Hurr-hurr, hurrr-hurr... Mai am jum[tate de c[ldare. Palmele ]mi ard. Scot jacheta mi s-a lipit c[ma=a de spinare. Cum era p`n[ la r[zboi, bade Hortolomei? C`nd mi-aduc aminte anii aceia, mi se pare c[ a fost o poveste. Greut[\ile prin care au trecut oamenii nu le-am tr[it, eram prea mic ca s[ le ]n\eleg. C`teva lucruri mi-au r[mas ]n amintire: bun[oar[, c`nd s-a adunat jum[tate de sat s[ vad[ cum or da jos crucea de pe biserica cea nou[... Apoi vara, c`nd, bolnav de pl[m`ni, tata m-a dus ]ntr-un sanatoriu, ]n p[dure, ]ntr-un fost conac boieresc. Eram cel mai mic =i cam m`ncam 48 ghionturi de la al\ii, dar mi-a luat ap[rarea un ucrainean mai r[s[rit...
VLADIMIR BE+LEAG{
}ntr-un an, r[sun[ glasul lui badea Hortolomei, am c`=tigat cu tata-socru at`ta grù pe trudozile c[ nici nu l-am luat tot. }=i aprinde \igara de la un j[ratic. Amu c`nd ai zis: are s[ vie vremea, parc[ l-am auzit pe tat[-t[u Petrea gr[ind. Arunc[ un st`lp de fum ]n sus. Iute om era, inimos. Odat[ am holteit. Umblam cu ziua pe la cei boga\i, aicea-n sat =i la Kassel, la nem\i. B`tu-to Leon avea gospod[rie mare, vara lua lucr[tori cu ziua: la pr[=it, la coas[, la treier. Cu toate c[ le m`na =i pe fetele lui ca pe cai! Dup[ armie tat-tu n-a mai vrut s[ arg[\easc[. S-a f[cut tractorist, apoi =ofer... Cum ar[ta b`tu Leon? Ce fel de om era? }l \ii minte? Nu era nalt, mai degrab[ josu\, dar ]ndesat la trup. Purta barb[ sur[ =i cam rar[. Cum s[-\i spun ca s[ \i-l ]nchipui? Sem[na cu... mo= Trifan... Era iute badea Leon, repede la toate. Dar... de ce m-ai ]ntrebat? Vreau s[ mi-l ]nchipui. Da, numaidec`t trebuie s[ \i-l ]nchipui! Cum ]\i spuneam: dup[ armie Petrea n-a mai vrut s[ lucreze cu ziua, dar tot s-a dus la badea Leon s[-i ia fata. Pe Maria, mezina, la care badea Leon \inea ca la ochii din cap. Zicea c[ trebuie s[ fi fost b[iat, dar din gre=eal[ tot fat[ a ie=it. Frumoas[, vesel[, iute. Se ducea cu caii de noapte, c[lare, ara, f[cea toate celea. Badea Leon o pr[p[dea din ochi. |in minte, ]nc[ nu eram ]nsurat, veneam aici, la Veta, =edeam ]ntr-o noapte cum se =ade, fat[ cu fl[c[u, =i deodat[ auzim strig[te, g[l[gie. Ies ]n drum, Veta dup[ mine. Era pe malul p`rùlui un nuc mare, rotat, =i-n nuc un p[tul... Cobor`\i, strig[ badea Leon... V[ sparg cu furca! Ie=ise numai ]n izmene =i c[ma=[ se vede c[ Petrea =i Maria erau sus, ]n p[tul... Cat[ s[ nu-\i rupi i\arii, bade Leoane! i-a r[spuns Petrea r`z`nd. Badea Leon d[ s[ se suie ]n nuc... El, ori, poate, altcineva, c[ se mai vedea pe l`ng[ d`nsul unul care tot striga: bade Leoane, iaca funia, s[-i leg[m! Ei ]=i dau drumul pe-o creang[, peste p`rù, du-te =i-i prinde... Intr[ lelea Veta cu o leg[turic[. Copiii se rostogolesc de pe cuptor =i o ]mpresoar[. Dezleag[ leg[turica =i le ]mparte ceva. Hurr-hurr, hur-hurr... Toarn[ gr[un\e c[ ]nv`rte=ti ]n de=ert, zice badea Hortolomei. Badea Leon n-a vrut s[-l =tie de ginere. Pe urm[ s-a l[sat. Nunt[ fiic[-si n-a apucat s[-i fac[,c[ degrab[ au venit, l-au ridicat =i l-au dus... La alt an m-am ]nsurat =i eu. Era mare nucul c`nd te uitai din drum, acoperea jum[tate de cer! }ntr-o diminea\[ ne scul[m nu-i nucul. L-a t[iat cineva 49
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
noaptea. Cic[... c`nd a c[zut, s-a cutremurat p[m`ntul. Eu cu Veta nam sim\it, eram tineri, dormeam str`ns. A c[zut peste p`rù. Truchina a r[mas mult[ vreme de treceau oamenii pe d`nsa ca pe-o punte. A venit o ap[ mare =i a urnit-o... Pe urm[ nu =tiu ce s-a f[cut... Odat[ era s[ ard[ =i casa, d[ glas femeia. }ntr-o noapte v`nt, ]ntuneric, a luat foc casa. Noroc c[ trecea pe drum unul ]nt`rziat. A s[rit mahala cu c[ld[rile, care de la f`nt`n[, care din p`rù, =i au stins-o. Hurr-hurr, hurr-hurr... Piatra r`=ni\ei ]ncepe s[ creasc[, s[ se l[\easc[. C`t casa. C`t satul. C`t lumea. Cine sunt eu?... Milioane, miliarde de scoici au trebuit s[ se a=tearn[ la fundul m[rii ca s[ se nasc[ aceast[ piatr[... Bunelul a murit... Tata nu mai este... De ce m-am n[scut eu?... Ce am de f[cut pe lumea asta?... Piatra se ]nv`rte=te... O dat[ cu ea m[ ]nv`rtesc =i eu. }mi =uier[ ]n urechi: cad! cad! s[ m[ \in! }mi scutur capul, s[-mi revin. Mai torn un pumn de gr[un\e n-a mai r[mas mult! Deodat[ v[d ]naintea ochilor o umbr[ fuge cu o fr`nghie ]n m`n[. B[\ul ]mi lunec[ din palm[, m`na-mi sl[be=te... Bunelul a murit. Tata nu mai este. Pentru ce m-am n[scut? Ce am de f[cut pe lumea asta? Prind iar b[\ul =i ]nv`rtesc. Hurr-hurr, hurr-hurr... He-he-he! Dar e=ti slab, dar e=ti mic, dar e=ti neputincios. G`ndurile tale sunt de=arte, tu ]nsu\i nu e=ti dec`t un vierme... Dar cine e=ti? Eu?... Eu sunt cel care am vrut ca tu s[ nu te na=ti. Ori s[ te na=ti, dar s[ fii altfel. S[-mi semeni mie, auzi? mie! Vreau s[-\i v[d fa\a! Adu-\i aminte: dac[ nu murea el, trebuia s[ mor eu. Dar a murit el, iar eu am r[mas... Ha-ha-ha! Te-am auzit undeva, c`ndva... Nu-mi amintesc unde, c`nd... Hurr-hurr, hurr-hurr... E=ti mic, e=ti slab, e=ti neputincios. Dac[-mi sem[nai mie, erai puternic. Dar a=a... de vei ]ncerca s[ afli cine sunt, vei pieri =i tu. Ca bunelu-t[u, ca tat[-t[u... Acum =tiu, =tiu pentru ce-am venit pe lume: s[ te caut, s[ aflu cine e=ti, Glas necunoscut, Umbr[ fugar[... Hurr-hurr, hurr-hurr... Aju-t[-m[, tat[, s[-l g[sesc, ajut[-m[ s[ aflu cine-i... Ca s[ te r[zbun, tat[!1...
1 ... ca s[ te r[zbun, tat[... }nc[ un slogan-principiu al regimului totalitar: de a implanta ]n con=tiin\a omului nou, sovietic, ura fa\[ de tot ce nu corespunde acestui sistem, ideologiei lui, ]n special de a cultiva sentimentul suspiciunii, urii =i 50 nevoia dela\iunii. O atare diabolic[ educa\ie ]ncepea de la cei mai fragezi ani...
}mi frec ochii m-am lovit cu fruntea de b[\. Badea Hortolomei =ade pe sc[unel, l`ng[ sob[. Cu capul l[sat pe um[r. Prive=te la noaptea din fereastr[ =i ]ng`n[ un c`ntec t[r[g[nat, jalnic... ica st[ un timp ]n mijlocul od[ii, pe g`nduri. De c`nd se \ine minte, ]l =tie pe tata mereu ocupat: =i atunci, la gazda cu chirie, ]n demisolul umed, =i mai pe urm[ c`nd s-au mutat ]n apartament. El mereu ocupat cu lucrul lui, ea cu interesele ei... A fost mai mult pe l`ng[ mama... }=i ]ntoarce toate puterile sufletului c[tre cel care bate ]n perete: mai ]ncet, t[ticule, c[ o s[ \i se fac[ r[u!.. Tata lucreaz[ mai departe. Vai, dar are at`tea de f[cut! Ia cioarsa de l`ng[ u=[ =i prinde a da pe jos. Dungi negre r[m`n ]n urm[. Ofteaz[ sucind m[nunchiul de be\e ]n m`n[: ce-i de f[cut? Pe nea=teptate se aude un f`=ìt dinspre fereastr[. La picioarele ei aterizeaz[ o frumuse\e de m[tur[ cum numai ]n vis s[ visezi. M[tur[, fat[ h[i, ca lumea nu st`rni colbul! Baba Nastasia, de afar[ rea de gur[ b[tr`na, dar bun[ la suflet... Soarele sc[p[tase la chindie se f[cea sear[. Alexandru se d[ c`\iva pa=i ]napoi, ]=i =terge fruntea cu bra\ul peretele de la vale ]i aproape ]n ]ntregime ras. B[t`nd, a v[zut o sc`nteie s[rind de sub fierul h`rle\ului. O piatr[... +i-a amintit, zicea mama, pere\ii ace=tea n-au fir de lespede ]n ei, nici la temelie sc`nteia a s[rit din \[r`na presat[, tare ca o\elul... Mai r[m`ne f`=ia de sub strea=in[ =i... poate s[ se mute la peretele din spate. Aici cu h`rle\ul nu faci nimic. Alexandru intr[ ]n c[soaie, g[se=te sub ni=te haine vechi toporul, se duce la gr[mada de coard[ de vie uscat[, scoate butoiul de fier =i-l aduce, rostogolindu-l pe gardin[, la col\ul casei. De pe d`nsul are s[-i fie ]ndem`n[ s[ bat[ cu toporul. C`nd s[ urce, vede pe pere\ii butoiului buc[\i de lut uscat, pe lut urme de degete... Degetele mamei... O ap[ s[rat[ ]i umple ochii. N-o mai =terge... Am venit, mam[, eu, feciorul t[u, s[-\i ajut... Iart[-m[ c[ am venit a=a de t`rziu... Pune genunchiul, urc[ pe butoi =i prinde a dezbate lutul. Jos la spatele lui r[sare o femeie legat[ peste frunte cu o broboad[ neagr[, descul\[. |ine ceva, cu am`ndou[ mìnile, dinainte, ]nvelit ]ntr-un zolnic. Lucreaz[, b[iete, lucreaz[. Dac[ nu-i biata Maria s[ aib[ grij[ de cas[... V-am adus ceva. 51
NEPOTUL
}i lelea Veta lui Hortolomei. A v[zut c[ a venit feciorul Mariei cu fata =i, cum taman a scos din cuptor, le-a adus c`teva pl[cinte fierbin\i. S[ guste =i ei. S-a g`ndit: de dat jos lutul ]l d[, dar cine-ar s[ muruie? De isprav[ femeie a fost Maria pe unde da cu sc`ndurica, un gre= nu g[seai, o str`mb[tur[... Se d[ Veta la col\, vede ferestrele deschise =i aude pe cineva m[tur`nd. Cum dar? A venit cu fata!... A z[rit-o =i pe Nastasia. Numai de n-a= da ochii cu oloaga!... Dar =i m[tu=[ o v[zuse, de aceea se gr[bi s[ arunce m[tura pe fereastr[ =i se ]ndosi dup[ col\ul c[soaiei s[ afle pentru ce-a venit adormita aceasta a lui Hortolomei. A v[zut-o trec`nd la fereastr[, vorbind ceva cu nepoata, dar oric`t a ]ntins urechea de sub broboad[ na deslu=it nimic. Veta pune zolnicul pe pervaz. Mai st[ pu\in, se ]ntoarce =i se duce. M[tu=a Nastasia vine la fereastr[. Mai ]ncet, fato, c[ rupi m[tura! Trage cu ochiul la zolnic: ce-a adus puchioasa? Nu m-am uitat... F[r[dec`t bucate. S[ lua\i seama s[ nu fie vre-un =teap... Veta asta doarme c`nd face ceva. Sor[-mea Maria era curat[ =i n-ar fi m`ncat, ferit-a sf`ntul, din mìnile Vetei... Odat[ am v[zut: bunica a gustat... Ce =tii tu?! Ascult[-m[ pe mine: dac[ n-ai s[ g[se=ti ]n turtele iestea... ea le zice pl[cinte... S[ vedem cu ce-s? Rupe o bucat[: cu br`nz[, cozi de ceap[ =i m[rar!.. Mu=c[: mhm, fierbin\i =i bune... Molf[ie=te: zic, s[ lua\i seama c`nd ve\i m`nca... Aici parc[ nu-i nimica, dar nu se poate s[ nu fie vreun =teap ori... Se duce sprijinindu-se ]n c`rje =i mestec`nd jum[tatea de pl[cint[. Vica r`de amuzat[, dar r`sul pe dat[ ]i piere: prin col\uri at`rn[ p`nze cenu=ii, grele de colb. Ce de-a p[ienjeni=! Hai prin cele unghere, cum[tri\[ m[tur[, vorba bunic[i. Dup[ aceea vom trece =i pe jos... Urc[ pe lai\[, pe pat, trage cu m[tura, o scutur[ peste fereastr[. Ea lucreaz[ aici, tata munce=te afar[. Deodat[ ]nceteaz[ s[ mai bat[. Nu cumva i s-a f[cut r[u? Iat[ c[ porne=te iar s[ bat[ gr[bit. Nu cumva =i-a pus ]n g`nd s[ termine azi?... +i eu mai am at`ta treab[! Ia o c`rp[, o ud[ =i se apuc[ s[ =tearg[ praful... Termin[ un geam odaia se lumineaz[. Prinde a 52 ]ng`na un c`ntec. Tata ]nceteaz[ s[ bat[ m-a auzit?...
VLADIMIR BE+LEAG{
Se aude vorb[ afar[. Vica iese scutur`ndu-=i din mers =or\ul. Pe piatra de la vale de cas[ =ade un om: haina at`rn[ pe el ca pe un umerar, genunchii ]mpung pantalonii largi. G`tul lung, mìnile sub\iri, dar degetele groase =i v`njoase. Tata st[ cu spatele sprijinit de un butoi de fier. V[z`nd-o, omul ]ntoarce fa\a supt[, cu pielea b[t`nd ]n galben, dar cu ochii aprin=i =i gura ]ntins[ parc[ ar z`mbi mereu. Pare bolnav, dar toarn[ la glume. S[ fii s[n[toas[, domni=oar[! Face o plec[ciune =i continu[: m[ scol ]ntr-o diminea\[, dau s[ p[=esc nu pot. Care m-a ]mpiedicat noaptea c`nd dormeam? To\i tac. M[ duc la cuzni\[ =i am s[ f[r`m piedica. Comedie: nu pot merge! V[d c[ umbli. Te-a sl[bit? M-au trimis la sanatoriu. Merg c`te olecu\[, nu mult. Asta ar mai fi cum ar fi, dar de la o vreme m[ frige aicea. S[ nu fie ca la maic[-ta Maria. C`nd o ]nt`lneam zicea: m[i Pavele, m[ frige aicea... Omul z`mbe=te straniu: ne-om petrece, nu-i mare pagub[. C`t am tr[it, am muncit. Amu dac[ nu putem munci, cui trebuim? Cu badea Pavel am lucrat la fier[rie c`nd eram b[ietan. A fost fierar... Da, fierar. Treizeci de ani fierar. La ]nceput tr[geam foiul. Pe urm[ am ]nv[\at s[ bat cu ciocanul... |i-a prins bine!... exclam[ badea Pavel. C`nd am v[zut cum ba\i la pere\i, am zis: asta-i =coala mea! +tii cine-i ]n locul meu? Ginerele, Ic[... De unde s-a luat pe aici? Plecase din sat... S-a ]ntors. Tat[-s[u Lizar a murit pe undeva, l-a ]ngropat... Amu tr[ie=te la mine, ]n casa veche, cu Vera. Omul prinde a tu=i, scoate o batist[: am vrut s[ facem alta nou[ ori s-o prefacem pe aceea, dar n-am vreme, fac floricele... }mp[ture=te batista =i o pune-n buzunar. Zdraste, tovar[=i! Pe c[rarea n[p[dit[ de buruieni dinspre f`nt`n[ vine omul cu p[l[rie =i cu cravat[ la g`t. St[m de vorb[? Face cu ochiul; noi credeam c[ aici se munce=te. M[i, Alecule, oamenii dac[ vin la \ar[, se odihnesc, tu nu po\i =edea f[r[ treab[. Otd`h prejde vsego! Bun[oar[ eu: am intrat ]n slujb[ la selpou =i m[ hodinesc c`t ]ncape ]n mine. Hai-hai, Niculai Panteleievici, treci ]n fa\[ =i d[ m`na cu tovar[=ul Marian. Oaspetele cu p[l[rie =i cravat[ face un pas ]ntr-o parte =i de dup[ spatele lui apare un omule\ g`rbov, cu fa\a congestionat[ =i cu p[rul c[runt =i cre\ ca la b[tr`nii negri... 53
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
Zdravstvuite =i bun[ ziua, Alexandr Petrovici! }ntinde o m`n[ tremur`nd[: bine a\i venit, bine v-am g[sit s[n[to=i =i mult voio=i. Bucuros c[ v[ v[d ]n localitatea noastr[ rural[, ]n plin proces de urbanizare =.a.m.d. Alexandru ]=i =terge m`na, o ]ntinde. Omuleanul se apleac[, parc[-ar vrea s-o s[rute, dup[ care se retrage. }=i poart[ privirea asupra casei, a peretelui negru, asupra butoiului de fier, a sc[rii culcat[ jos, peste umbra lui badea Pavel, care, ]ndat[ ce i-a v[zut pe cei doi, s-a str`ns nu =tiu cum, apoi c`tre Alexandru: Remont? Cam a=a. Nu stric[. Noi uite cu ce treab[ am venit. Avem o vorb[. St[m aici ori intr[m ]n cas[? La aer, hot[r[=te omul cu p[l[rie =i cravat[: ]n cas[-i n[duf... Se a=az[ sprijinindu-se de peretele c[soaiei. Omuleanul cu p[rul sur =i cre\ r[m`ne ]n picioare. Spune tu. Uite ce-i, m[i Alecule. Alexandr Petrovici! ]l corecteaz[ omuleanul cu p[rul cre\ =i fa\a stacojie. Uite ce-i, Alexandr Petrovici. Niculai Panteleievici iese la pensie =i are conflict cu direc\ia =colii. }n problema vechimii ]n munc[... Da, da! Drept spune Andrei Sidorovici, confirm[ Niculai Panteleievici. Dumnealui a lucrat dou[zeci =i opt de ani ]n loc de dou[zeci =i cinci. Ce-i drept, nu to\i ca pedagog, dar... Dac[ nu-s destui, pot s[ mai lucrezi vreo patru-cinci. Dar direc\ia =colii... Alexandru ascult[: Andrei, fost coleg de clas[, Niculai Panteleievici, fost ]nv[\[tor care le-a predat istoria ]ntr-a opta... Istoria? zicea dumnealui: pove=ti!1 Era pedagog de educa\ia fizic[, dar i s-au repartizat =i orele de istorie r[mase libere, a=a c[ ]i revenea datoria s[ le explice destinele lumii =i popoarelor. Nu f[cea un pas de la manual, dar nici pe acela nu avea timp s[-l p[trund[ era dominat de alt[ pasiune: paharul,
1
Istoria? pove=ti!... Desigur, se are ]n vedere istoria na\ional[, pentru c[, precum e bine =tiut, sistemul sovietic de ]nv[\[m`nt nu includea ]n programele de studii 54 dec`t istoria u.r.s.s. care de fapt era istoria imperiului \arist, ulterior imperiul sovietic.
a=a c[ venea uneori afumat la lec\ii... Ce vrea oare? Aa... capital[... Tr[ie=ti ]n capital[, aproape de mini=tri, pui un cuv`nt... \i-am fost ]nv[\[tor... n-ai uitat? N-am uitat, Niculai Panteleievici, se putea s[ uit?... doua zi am ]nt`rziat la lec\ii. M-am strecurat pe l`ng[ Niculai Panteleievici care tocmai intra pe u=[ cu catalogul sub bra\. Suntem pu\ini, vreo doisprezece ]ntr-a =aptea eram de dou[ ori pe at`\ia. De la ]nceputul anului au disp[rut vreo trei. C`nd vine r`ndul meu... Andronache! Poiat[!... Poiat[ este? Este dar... n-a venit azi. De ce r[spunzi pentru d`nsul?... Niculai Panteleievici ridic[ ochii din catalog. Pe peretele din fa\[ at`rn[ tabla veche, roas[. P`n[ deun[zi am stat ]n banca a doua, dar m-am mutat ]n fund m[ irit[ c`nd aud vocea ]nv[\[torului deasupra mea. }mi a=ez c[r\ile. Bag c[ciula l`ng[ ele. }ntind picioarele p`n[ l`ng[ ale Lizei, ]ncruci=ez bra\ele =i-mi pun b[rbia pe ele. }n urechi ]mi huruie r`=ni\a, de asear[. Cur`nd ochii mi se ]nchid... Tresar. Ridic capul =i m[ uit pe fereastr[: peste drum de =coal[, pe pragul nalt al sovietului s[tesc, st[ o bab[ ]mbodolit[. Deasupra ei se leag[n[ sc`r\ìnd firma de tinichea... Greu azi... Mi se las[ o cea\[ pe ochi, ]n urechi tot hurr-hurrr, hurr-hurrr. Marian! Marian este? Liza m[ ]mpunge cu dou[ degete ]n frunte: prezent! Azi trebuie s[ ]ncepem o tem[ nou[... Dar ]nainte de a ]ncepe tema nou[, trebuie s-o repet[m pe cea veche. Cine trebuie s[ r[spund[? A=a: Andronache, Poiat[... M[ uit pe fereastr[ drumul pustiu. Din st`nga apar ni=te coarne. Vine o vac[ galben[, costeliv[, cu copitele ]nc[rcate de paie abia t`rìe picioarele. }n urma ei o femeie cu un b[\ ]ntr-o m`n[ =i o c[ldare ]n cealalt[. Un picior al vacii lunec[ =i d[ cu botul ]n p[m`nt... Femeia o bate cu varga, vaca ]ncearc[ s[ se ridice... Mai bine-i ducea ap[ acas[. Trec ni=te oameni, se uit[ la vac[, se ]nv`rtesc, o apuc[ de coad[... Oare-or scula-o? Marian! Glasul lui Niculai Panteleievici. Unde te ui\i? O vac[... pe drum... Hohote de r`s. 55
NEPOTUL
R[spunde tema. }nghit un nod c`t pumnul =i ]ncep: Drept a spus Niculai Panteleievici: ]nainte de a trece la tema nou[... Chicoteli prin b[nci. Niculai Panteleievici nu le acord[ aten\ie: se uit[ cu un ochi ]n catalog, cu cel[lalt ciupe=te din manualul deschis la tema ce urmeaz[ a ne-o preda. Eu m[ uit ]n cartea mea... Deodat[ bag de seam[ c[ Liza =i-a ag[\at cercei! Dac[ observ[ Niculai Panteleevici?! Bine, Marian. V[d c[ ai ]nv[\at... S[ lua\i exemplu de la Marian. Iar r`sete ]nfundate. Pe nea=teptate ]mi amintesc: am uitat s[ pomenesc de hoardele turce=ti =i t[t[re=ti. Mereu citeaz[ pe ace=ti s`ngero=i cotropitori... Trebuie s[ =ti\i, cuv`nteaz[ dumnealui, c[ pe atunci, demult, c`nd s-au ridicat t[tarii =i au n[v[lit pe locurile acestea, iar dup[ cum ne spun pove=tile... La sf`r=itul lec\iei ne adreseaz[ acela=i apel mobilizator: celelalte le ve\i afla citind paragraful cutare de la pagina cutare... Sunte\i, drag[ doamne, mari =i =ti\i s[ citi\i!... Pun iar capul pe bra\e =i prin huruitul din urechi aud sc`r\ìtul firmei de tabl[ de peste drum. Apoi plutesc prin fa\a ochilor inscrip\iile zg`rìate pe lemnul b[ncii: Lenu\a + Costel, 1939... }n banca asta a =ezut Boris. S-a dus la FZO, acuma-i trimite maic[si bani. I-a r[mas numai numele. Scot un cui =i m[ apuc s[-ncrestez: Alex... Un bile\el cade l`ng[ m`na mea. Liza pare a nu =ti nimic. Ulian st[ ]nfipt ]n banca lui... Desfac bile\elul. }n loc de cuvinte, desenat[ o vac[. Autorul a \intit ]n mine. Iau tocul =i trag ni=te linii coastele. Adaug un picior de om ]n partea asta, un bocanc sub burta vacii =i scriu pe coad[: Istoria. }l ]mp[turesc =i-l arunc Lizei. Chicote=te ]nfundat =i-l transmite mai departe. M[ uit la ceafa lui Andrei st[ ]n banca ]ntì =i soarbe fiece cuv`nt al ]nv[\[torului. Trebuie s[ =ti\i... Niculai Panteleievici se plimb[ lovind cu ar[t[torul ]n palm[... c[ vorba: mai ]ncet c[ nu dau t[tarii are o real[ baz[ istoric[. Numai c[ mul\i ]ncurc[ pe t[tari cu turcii. +i invers. De ce? Fiindc[ nu cunosc istoria, habar n-au care au n[v[lit mai ]ntì... Casc lung. M[ trece cu cald prin trup, mi se ]nmoaie m[dularele. M[ cuib[resc cu picioarele sub mine. Niculai Panteleievici se plimb[ de la u=[ p`n[ la mine =i ]napoi. Are p[rul negru, cre\. Ajunge la tabl[ =i lucru ciudat! merge mai departe. Ce-i asta? Cineva nev[zut ]mi r[spunde: nu =tiai c[ tabla-i u=[, o deschizi =i ie=i?... Niculai Panteleievici se r[suce=te milit[re=te =i spune cu glas sonor: a\i crezut c[ plec =i v[ bucura\i?... M[ uit =i v[d c[ nu-i el, ci mo= Trifan. Umbl[ prin clasa 56 noastr[ boc[nind cu b[\ul ]n podea. Ghiujul, face pe profesorul! Cum
VLADIMIR BE+LEAG{
d[ cu ochii de mine, strig[: a=a-i c[ nu =tii care ro\i duc greul? }ntind m`na s[-l apuc de b[rbu\[... V[d, mirat, c[ nu-i nici mo= Trifan, ci badea Hortolomei: =ade pe sc[unel =i se leag[n[, ]ncolo =i ]ncoace, ]ncolo =i ]ncoace... B[\ul r`=ni\ei sare din piatr[ =i m[ pocne=te. Deschid ochii m-am lovit cu fruntea de banc[. Ce-i asta, Mariane?! bubuie deasupra mea vocea lui Niculai Panteleievici. |ine ]n m`n[ foi\a cu vaca desenat[. Tu ai scris aici? Dau s[ m[ ridic dar mi se ]nmoaie picioarele. Vstati! Smirno! strig[ Niculai Panteleievici. Diversia! Dezorganizezi clasa! La director! Stau drep\i, cu mìnile ]ntinse-n jos. La director? Obrazul ]mi ia foc de ru=ine. Am avut mai deun[zi o vorb[ cu dumnealui, ]n cazul cu catarama. I-am promis s[ fiu disciplinat. Acu s[ dau iar ochii cu el? Se aude u=a Niculai Panteleievici a ie=it. La director! S[ mi-l aduce\i la director! Clasa a ]nm[rmurit. Izbucnesc strig[te, \ipete, trop[ituri de picioare, b[t[i cu palma ]n banc[. Ha-ha-ha! Asta-i bun[! Vezi dac[ s-a a=ezat ]n fund se uit[ la vaci!... O s[-\i taie nota... te las[ corigent. Nu el a desenat a scris numai. Crede\i c[ Niculai Panteleievici nu =tie ce-a avut ]n vedere? Poate s[-l elimine din =coal[! Lini=te! Lini=te! Andrei bate-n podea. Vine la mine, ]mi pune m`na pe um[r: Marian, haidem la director... Dar, stai! }ncotro? Nu-l l[sa\i, b[ie\i! Vrea s[ fug[!! Nimeni nu ]ndr[zne=te s[ m[ opreasc[. Numai Andrei ]ncearc[ s[ m[ apuce de m`n[. M[ izbesc, dau nu =tiu cum de-l lovesc cu cotul ]n nas, =i o zbughesc din clas[. B[ie\i! |ine\i-l, nu-l l[sa\i!..
NEPOTUL
M-am oprit =i m-am uitat ]nd[r[t. L`ng[ mine r[sare ca din p[m`nt Gori\[ cel bucluca= =i-mi strecoar[ un bile\el ]n buzunar. Iar vreo pozn[ de-a lui?... M[ sucesc =i o iau prin gr[dinile oamenilor. 57
Din c`teva salturi am fost ]n curte.
VLADIMIR BE+LEAG{
E amiaz[, s-a f[cut cald =i p[m`ntul s-a ]nmuiat. Calc =i tot iau aminte la nenorocita de talp[: s-a zis cu =coala mea... M[ cuprinde jalea =i mila. Atunci, demult, m-a adus tata de m`n[ prima dat[.... Directorul a spus c[-s mic, s[ mai cresc, am izbucnit ]n lacrimi, m-am ]ncle=tat de u=a cancelariei... I-a spus unei tinere ]nv[\[toare s[ m[ ia ]n clasa ei. +i eu ceam f[cut?... Hatul suriu de c[tini din fa\a mea se l[\e=te v[z`nd cu ochii =i se ]ntoarce cu cap[tul la vale. Apar alte haturi-r[zoare, multe, late, ca ni=te f`=ii lungi. De acum nu surii, ci vinete, =i toate urc[ din vale spre mine. Se t`r[sc ca ni=te limbi lungi, uria=e pe fa\a p[m`ntului, ating`ndu-se unele de altele, r[zle\indu-se, cuprinz`nd copaci, case, garduri. Cea\[. Coboar[ din r[s[rit, urc[ la deal, cuprinde tot satul. Tot mai greu de mers. A= putea s[ ies la drum, dar nu =tiu ]n care parte s[ fie. |in drept ]nainte. Intru ]ntr-o pierdea albastr[. Merg, tot merg =i nu mai pot ie=i. Deas[ cea\a, rece. }mi p[trunde ]n gur[, ]n pl[m`ni, ]n suflet. Che-che-che! Numai tu ]mi lipseai acum! M[ uit ]n sus ajunsesem la r`pu=oar[ =i coboram spre grinzile de fier peste p`rù. }l v[d sus, pe mal: opincile =i b[\ul ]n aer limpede, de la brù ]n sus plutind ]n cea\[. }i lucesc ochii de bucurie. +tiam c[ ai s[ treci pe aici =i am ie=it din bordei. }i vremea amiezii de v-au dat drumul ]nv[\[torii? De ce e=ti f[r[ c[r\i? }n graba mare mi-am uitat c[r\ile. Cum s[ m[ ar[t f[r[ ele? Ce-o s[ zic[ mama?... +i o iau iute la vale. Stai, Moro=ane, unde fugi... Parc-ai avea un fier ars... N-am timp, mo= Trifane! Am o treab[ la kolhoz. Coboar[. Negura i se ridic[ la subsuori, la umeri, barba-i iese la limpede, toat[ ]nrourat[. Am auzit ceva, m[i b[iete, =i vroiam s[ te ]ntreb. Despre a\[? Se opre=te, m[ apuc[ de m`nec[, ia aminte prin p[r\i \ipenie de om pe aproape. Ai auzit ce bomb[ au? Cine? Americanii1. Cu una d[r`m[ un t`rg ]ntreg.
1
... bomb[... americanii... La baza discu\iei dintre cei doi st[ iar[=i un slogan propagandistic viz`nd aruncarea celor dou[ bombe atomice americane asupra Japoniei, dar se ascundea adev[rul c[ ru=ii au experimentat armele lor atomice 58 folosind drept cobai umani propriii solda\i, propria armat[, ceea ce e o dubl[ crim[...
Americanii?! Tsss! Nu striga a=a tare. Dar... noi? Noi... avem? Ce s[ avem? Bomb[ care s[ d[r`me un t`rg dintr-o dat[? Ce probleme ]l fr[m`nt[ ]n bordeiul lui! }i spun ce =tiu din ziare... energia atomic[... tragedia celor dou[ ora=e japoneze Hiro=ima, Nagasaki c`nd r[zboiul era sf`r=it... militarismul american... Mo= Trifan se minuneaz[: Te-te-te... Crezi c[ ai s[ m[ tum[ne=ti a=a u=or... Crezi c[ eu nu v[d c[ vrei s[ m[ am[ge=ti! R`d: De ce te-a= am[gi, mo= Trifane... La =coal[ ce v[ ]nva\[? Cum s[-i am[gi\i pe cei pro=ti! De alc[tuit le alc[tuie=ti bine, le ]nflore=ti frumos, dar de r[spuns la ]ntrebare iaca nu mi-ai r[spuns. Care ]ntrebare? Avem bomb[ ca a lor or n-avem? Care s[ fac[ f[r`me un t`rg? Nu, mo= Trifane, a=a bomb[ n-avem. Ei, vezi? se bucur[ c[ m-a b[tut. }nseamn[ c[-s mai tari ei? D[ cu b[\u-n p[m`nt: dar de ce-s mai tari? Pentru c[-i ajut[ Dumnezeu, \in credin\a veche... S[ d[r`me ora=e? S[ omoare mii de oameni nevinova\i la asta-i ajut[ Dumnezeu?... S`ngeros tare Dumnezeul acela, mo= Trifane... M[ ]mpunge ceva ]n palm[ cuiul cu care pornisem s[-mi zg`rì numele pe banc[. M[ uit la mo=neag: b[rbu\a-i tremur[, ochii alearg[ prin p[r\i: M[i Lex[ndrel, m[i! S[ nu crezi c[ eu... Z[u, s[ nu crezi!... Am sc[pat! +i pornesc mai departe. Ghiujul se \ine de mine. P[=e=te fos[ind, roag[ s[ merg mai ]ncet, dar simt c[ urze=te ceva ]n g`ndul lui ca s[ ias[ deasupra. C`nd ajung la grinzile de fier puse peste p`rù badea Pavel le-a a=ezat ]n locul unei pun\i de lemn, pe care au luat-o mai an apele prim[verii m[ apuc[ de m`nec[ =i arat[ la costi=a din fa\[. Toat[ coasta asta de deal era livad[. +i ce feluri de pomi?! +tiu, mo= Trifane. Iar mai sus gospod[ria bunelului: grajduri, acareturi, bog[\ie. +i ai vrut s[-mi spui c[ b`tu Leon era om harnic =i bun la suflet... Drept: era harnic. Dar =i lacom. Vroia c`t mai mult p[m`nt! Amu s[-\i spun una, c[ m-ai r[scolit. A luat p[m`ntul lui tata. C`nd l-a v[zut 59
NEPOTUL
]nc[put la str`mtoare, i-a dat bani =i i-a luat z[log p[m`ntul. Pe urm[ l-a t[iat cu totul. Vorbe=te despre bunelul, dar simt c[ \inte=te ]n mine. Lacom-nelacom, dar din gospod[ria lui m[car un kolhoz s-a f[cut. Dintr-a mneatale? Un bordei =i-o lingur[! De ce s[ r`zi de un p[c[tos ca mine? }=i poart[ degetele prin barb[: mi se p[rea c[ ai ceva din s`ngele lui b`tu-to Leon, amu v[d c[ te-ai aruncat mai mult ]n partea m[rienilor. Te-ai dat cu totul cu... ai=tea! Cu cine-ai vrut s[ m[ dau... Poate cu... americanii? }mi astup[ gura: Te rog, m[i Lex[ndrel! S[ nu crezi ceva cumva despre mine. A=a am ]ntrebat... Numai cu tine dac[ gr[iesc mai slobod. Bietul Foca, cu toate c[-i calic de la b[t[lia asta, l-a p`r`t careva pentru ni=te cuvinte =i uite pentru c`\i ani l-au opintit... Las[ c[ nu te mai p`r[sc la nimeni. Ziceai c[ mergi la kolhoz. M[ tem s[ trec pe grinzi. M[ duc ]mprejur, pe la pod. Ajung la punte. Jos apa a ie=it deasupra ghe\ii =i curge la vale. Calc pe grinzi, m[ uit ]n jos, deodat[ m[ ame\e=te! Dac[ vrei s[ nu cazi, trebuie s[ treci repede, fulger[tor. P[=esc iute. Grinzile se las[, apoi se ]ndreapt[. Calc pe mal =i o iau la deal. Ajung la gardul colhozului =i pornesc de-a lungul. Aici cea\a-i mai deas[ ca ]n vale. G[sesc sp[rtura, sar dincolo. Trec pe l`ng[ garduri se aude forn[it de cal. Din dreapta se aude b[taie de ciocan \in ]ntracolo. C[ru\e cu oi=tile ridicate, ro\i cu obezile scoase. Ni=te umbre trec pe al[turi c[r`nd ceva greu. B[taia de ciocan se apropie. M[ strecor printre pluguri, boroane, greble de cai cu din\i ]nal\i... De c`nd m-am trezit pe lume, ]n ograda aaceasta adev[rat[ ]mp[r[\ie! se ]nt`mplau pove=tile cu voinici =i fete r[pite de zmei, auzite din gura mamei, aici erau palatele cele mari =i frumoase, mama =i surorile ei fiind z`ne, bunelul Leon ]mp[ratul, fl[c[ii buni ori r[i, care veneau s[ le fure, erau fe\ii-frumo=i ori zmeii. Aici fugeam de acas[ =i c[scam gura la minciunile oamenilor... Calc peste prag =i lumea din fa\a mea se umple de lumini: bulg[ri de foc zboar[ ]n toate p[r\ile de sub muchea ciocanului. |ine buzunarul, m[i! Fierul se smulge din cle=te, zboar[ pe l`ng[ mine =i cade sf`rìnd ]n cada de al[turi deasupra apei se ridic[ o codi\[ alb[ de iepura=. Bade Pavele, ne-ai dres toporul? 60
VLADIMIR BE+LEAG{
Fierarul las[ ciocanul l`ng[ trunchi, se apleac[, scoate dintr-o gr[mad[ de fiare o bucat[ =i o c`nt[re=te din ochi. I-am adus mai deun[zi toporul l-am b[gat ]n ciotca de pe mal, l-am dezb[tut cu un fier =i i-a plesnit muchea. A treia zi lucrez singur. Auzi ce-mi spune? N-ai un ciocan mai u=or, badi Pavili, c[ de aista m[ doare-n p`ntece... Da de m`ncarea de la magazie nu te doare?... Nu l-ai ]nt`lnit cumva? Cic[, vrea s-o ]ntind[ la ora= s[-=i g[seasc[ de lucru la vreo ciubot[rie, la vreo spoitorie... Vorbe=te de Ic[, ajutorul lui un b[iat de seama mea. Toporul, zic!... Badea Pavel arunc[ cu lopata c[rbuni ]n vatr[: Ian apuc[ pr[jina! Pun m`na =i ]ncep s[ trag: foiul se umfl[, focul trosne=te, de sub c[rbuni \`=nesc limbi alb[strui. Badea Pavel d[ cu ciocanul ]n il[u un clinchet zglobiu sare, se love=te de un perete, d[ ]napoi ]n geamul mic =i colb[it, nimere=te ]n sf`r=it u=a =i o ia pe vale, zbur`nd peste sat. Toat[ mahalaua s-a deprins s[ aud[ dis-de-diminea\[ glasul ciocanului. De se ]nt`mpl[ s[ ]nt`rzie, tot atunci auzi pe c`te unul: ce-i cu Pavel, bre? s-a ]mb[tat? s-a ]mboln[vit? Pavel nu bea! De ]mboln[vit... }i un munte de om =i s[n[tos tun! Auzi tu, pramatia! S[ m[ lase taman amu c`nd am at`ta de lucru... Ic[ m-a p[c[lit o dat[: mi-a cump[rat tata o biciclet[ pentru copii, am urcat, dar n-ajungeam la pedale, vine Ic[, face ce face =i m[ ]nc`nt[, d`ndu-mi o limb[ de o\el, iar eu ]n schimb ]i cedez bicicleta. Mama: na! \i-a venit feciorul cu dr`mba-n gur[, dar ma=inu\a unde-i? La Ic[! Ic[ unde-i? Du-te de-l caut[... C`nd l-a g[sit tata, bicicleta f[r`mat[ o c[l[riser[ to\i \ig[nu=ii... L-o fi ajut`nd pe taic[-su la ciubot[rit. Apuc[ creionul! Badea Pavel ]mi face cu ochiul. Dar cat[ s[ nu-\i ]nnegre=ti mìnile... Scoate o rang[ =i o pune pe il[u. D[-i b[taie, n-o ierta! Ridic barosul de coad[ mai sus dec`t capul =i odat[ ]i dau drumul. Bum! Viu! vine ciocanul lui badea Pavel. Fierul joac[, il[ul c`nt[, fier[ria se umple de zgomote =i lumin[. Sc`nteiu\e ]mi cad ploaie pe haine, pe piept, pe bra\e. Unde le-am mai 61
NEPOTUL
v[zut? }n ochii P[nu\ei. Mi se face bine =i u=or pe suflet =i uit de necazul meu... Toporul? L-a luat mam[-ta azi diminea\[. }mi face semn s[ m[ opresc. }mi =terg fruntea. Bag nu =tiu cum m`na ]n buzunar =i dau peste o h`rtiu\[. O desfac: Vino azi la noi... s[-mi aju\i la problem[... P. Bile\elul pe care mi l-a strecurat Gori\[ ]n buzunar. Auzi tu? S[ m[ lase... c`nd am at`ta de lucru... Ascult[, Lexandre, vii s[ lucr[m am`ndoi? Da, viiin! +i o zbughesc pe u=[ afar[. Lumea-i plin[ de soare: cea\a s-a topit. [ plimb de c`teva ori de-a lungul gardului de pr[jini. De pe undeva r[sare Filea, a b[iatul lui badea Andron. Nu-i nimeni acas[! De la bondocelul acesta a pornit daravera cu catarama nem\easc[. M[ prefac m`hnit. Poate-or veni. Intru, trag porti\a dup[ mine. Filea m[ urm[re=te. La P[nu\a te duci! Am v[zut c`nd \i-a dat Gori\[ bile\elul. Am s[-i spun n[na=ei. Azv`rl pumnul spre d`nsul: ]nchide pliscul! Calc peste prag. De sub picioare se ridic[ un noura= suriu cu miros uscat, ]n\ep[tor. P[nu\a ]ntr-o rochie alb[ p`n[ la c[lcìe st[ l`ng[ mas[. Se uit[ ]ntr-o oglind[. Hap-ciu! P[nu\a se r[suce=te, m[ prive=te =i arat[ la picioarele mele: ai r[scolit f`nul. Ce stai la u=[? Treci =i te a=az[. Dar s[ nu te ui\i la mine! M[ a=ez pe un scaun cu fa\a la sob[. Soba are dungi albastre pe margine, sus o corni=[ cu zim\i: unul alb, unul albastru. Oare ce face ea acolo? Observ[ mi=carea =i d[ cu picioru-n p[m`nt. Un miros necunoscut s-a parfumat... }ntoarce-te! +i m[ strope=te dintr-o sticlu\[. }mi =terg ochii. Stai c[ \i-o fac! Hohote=te de r`s, dar c`nd vede c[ m[ apropii de u=[, m[ ]ntreab[ speriat[ de ce m[ duc a=a repede... Ori vrea s[-mi dea de ]n\eles c[ ar trebui s[ m[ car? Bile\elul n-a fost dec`t o glum[, =i eu, prostul, am venit la galop. S[ m[ duc? Nici n-aveam de 62 g`nd. M[ a=ez iar. Pun c[ciula pe genunchi. P[nu\a trage cu unghia pe
VLADIMIR BE+LEAG{
mu=ama ni=te linii, le =terge, trage altele =i m[ fur[ cu coada ochiului. Netezesc c[ciula cu palma, c[ciula-i cald[, respir[ ca o mielu\[. Vrei s[ vezi fotografiile? Vreau... Unde-s? Se uit[ la c[ciula de pe genunchi. Nu le vezi... Acolo! Locul dintre ferestre ]i plin: unele lipite, altele prinse ]n t[ieturi f[cute anume ]ntr-un placat pus pe dos. Omul cu musta\[ neagr[ =i lat[ ]i tata c`nd era fl[c[u. Asta cu rochie ]i mama. Aici iar[ tata, c`nd era ]n armat[. Eu ]nc[ nu m[ n[scusem. Asta-i mama cu fratele mai mare a murit de c`teva luni. Asta-s eu! Am cercei ]n urechi. Eram de vreo patru ani. Purta mama, am ]nceput s[ pl`ng s[-mi puie =i mie. Crezi c[ nu m-a durut? Mai ]ntì trebuie s[-\i frece bine urechea cu sare... Cu sare? Sub coarda casei sp`nzur[ de-o crengu\[ dou[ mere, pe-o parte galbene, pe alta rumene. Un-te ui\i? La fotografia de sus... Totuna te ustur[. +i pe mine m[ ustura, dar n-am pl`ns. Amu s[-mi dai aur c[ nu mi-a= pune... Feti\a cu =or\ alb cine-i? Tot eu. P[nu\a r`de. Se ]ntoarce: r`d de mine. Eram mititic[. Mama s-a dus undeva. M[ trezesc, dau s[ ies lac[tul la u=[. Deschid pu\in u=a, scot m`na afar[ =i pl`ng ]n gura mare. Trece o femeie pe drum, vine =i-mi d[ un covrig. Se duce-n drumul ei. Dau s[ trag m`na, nu trece. Hai la pl`ns, dar covrigul nu-l las. Era un covrig mare... C`t un colac. S[ nu r`zi! Eu r`d? Nu te preface. Crezi c[ nu =tiu c[ po\i s[ r`zi cu gura ]nchis[? Noi, fetele, totdeauna r`dem a=a la lec\ii... Mi-amintesc de isprava mea =i ]mi trece r`sul. Mai ales cu gura ]nchis[. Niculai Panteleievici m-o fi f[cut negru ]n ochii directorului. Pe fotografia de colo ce-i? P[nu\a st[ ]n genunchi pe lavi\[, ]n rochie alb[, cu capul dat pe spate. M[ umple bucuria: ce frumoas[ e=ti, P[nu\o! Ce mult ]mi place s[ m[ uit la tine... Aceea nu-i reu=it[. Hai dincolo s[-\i ar[t. 63
NEPOTUL
M[ duce ]n casa cea mare. }ntr-un col\ st[ un pat cu vreo cinci perne desf[\ate puse una peste alta. L`ng[ fereastra din fund v[d stativele. Aici c`nd sufli ies aburi din gur[. P[nu\a urc[ pe lavi\a goal[ =i-mi arat[ alte fotografii. Tu ai vreo una? C`teva. Vreau s[ le v[d. Dac[ le-a= purta cu mine! Pe una sunt fotografiat cu tata: el culcat ]ntr-un cot, eu =ez`nd pe genunchiul lui, privesc cu ochi rotunzi... M[ sprijin de stative. +tiu s[ \es! P[nu\a r`de =i love=te de c`teva ori cu v[talele. Uite: calci pe t[lpig, arunci suveica prin natr[, o prinzi dincoace, ba\i de dou[, trei ori, calci pe cel[lalt t[lpig... M[ uit la d`nsa: ce bine mi-e cu tine, P[nu\o! E=ti a=a de bun[, pe c`nd eu... Nici prin cap nu-\i trece... Nu =tiu cum s[ m[ ar[t acas[. Mama a aflat de tr[snaia mea =i m[ a=teapt[. Ce-am s[-i spun? Se ridic[ ]n picioare. Mama zice: s[ ]nve\i c[ dac[ ai s[ te m[ri\i =i n-ai s[ =tii a \ese, b[rbatu-tu are s[ te alunge. Eu... Eu n-am s[ m[ m[rit niciodat[! Prin fereastr[ se vede casa cu gard nalt de piatr[ a lui badea Andron. Pe l`ng[ =opron umbl[ cineva ghebos. Mo= Trifan! Uite-l, despic[ lemne... U=a casei se deschide: badea Andron iese-n prag, se ]ntinde, apoi vorbe=te ceva. Mo= Trifan arat[ la lemn: nu-l pot desface. Badea Andron ia toporul, ]l ridic[ =i c`nd ]l repede, zboar[ a=chii. Uite-a=a!... Dar v[d c[-\i faci zestre! Ba nu-mi fac deloc. Mama \ese. Mie zestre nu-mi trebuie. +i chiar n-ai s[ te m[ri\i? Badea Andron se plimb[ prin curte, ]i arat[ ceva lui mo= Trifan. Apoi se duce-n cas[... S[ se mai odihneasc[... Un-te ui\i? Nici nu m[ ascul\i... P[nu\a ]ntoarce capul. E sup[rat[. Aoleu, ce-am f[cut? S-o ]mbunez, dar cum? }mi acop[r ochiul drept cu dosul palmei. V[leu! V[-leu! strig. Mi-a dat ]n ochi. P[nu\a speriat[: ce-i, ce s-a ]nt`mplat?... M[ ]ngimp[! M[ doare... Nu pot deschide ochiul. A s[rit un fir de puzderie c`nd ai dat cu v[talele... S[ v[d... P[nu\a m[ ]ntoarce spre lumin[. Scoate batista =i ]ncearc[ 64 s[-mi =tearg[ ochiul cu col\ul. |ip! Ca s-o sperii mai tare zic c[ o s[ fiu
VLADIMIR BE+LEAG{
nevoiut s[ m[ duc drept la spital. Dar cum s[ nimeresc cu un singur ochi? S[rmana, nu =tie ce s[ fac[... Zice: deschide ochiul ]nceti=or... Poftim: =i pe am`ndoi! O cuprind ]n bra\e =i o ating cu buzele pe obraz. Sare de l`ng[ mine. M[ prive=te nedumerit[, apoi ]n\elege p[c[leala =i izbucne=te ]n r`s. }i dau lacrimile =i ]ncepe s[ strige la mine c[: e=ti un obraznic, nu degeaba spune mama c[ b[ie\ii au g`nd r[u asupra fetelor... c[: de ce-am venit, cine m-a poftit?... dac[ =tia c[-s un pref[cut... a crezut c[-s b[iat de treab[... Scot din buzunar bile\elul =i i-l ar[t... aici o fat[ m[ roag[ s-o ajut la o problem[. S-a potolit imediat. Zice c[... habar n-are cine s[-l fi scris... Poate, Olgu\a... C`teva sc`nteiu\e \`=nesc din ad`ncul ochilor, d`ndu-se hu\a pe gene... Olgu\a? S[ vedem! Fug ]n cealalt[ odaie. G[sesc un caiet de-al ei =i pun bile\elul al[turi: al cui e scrisul? }mi smulge caietul din m`n[ =i-l azv`rle ]n fundul cuptorului. Te-am am[git! N-am nici o problem[. Crezi c[ dac[ e=ti tare la matematic[... Le rezolv =i singur[, n-ai grij[!... M[ prive=te de sus, ca o regin[ pe sclavul ei. M[ simt mic, de tot mic. Credeam c[... poate... D[-mi-l ]napoi! Tot amu s[ mi-l dai!... Ce s[-\i dau?! +tii =i nu te mai preface! }mi smulge c[ciula din m`n[ =i scoate din c[ptu=eal[ un m[r\i=or. De unde s-a luat acolo? Doar nu l-a pus acuma... N-am =tiut... Dr[coaica: ieri mi l-a pus! Ochii ]i ard. Ce frumoas[ e=ti, P[nu\o! Mi-e a=a de bine c`nd te v[d. Te-ai sup[rat c[ m[ uitam pe fereastr[. Vreau s[-\i spun ceva. Un mare secret. Ieri c`nd m-am ]ntors de la =coal[ am auzit... Era un om str[in la noi, vorbea cu mama... Zicea c[ l-a ]nt`lnit pe tata pe front... Am ]n\eles c[ omul acela =tie ]n ce ]mprejur[ri s-a pr[p[dit tata... Am ]n\eles c[ str[inul demult, c`nd era mama t`n[r[... Poate c[ el l-a ucis pe tata? Am s[ aflu cine-i, am s[-l g[sesc... Ce-i cu tine, Sandule?! E=ti alb la fa\[, tremuri... Mi-i frig. Mi s-a f[cut frig... Am stat prea mult dincolo. Acolo nu se face focul... Stai c[ am un leac. }mi pune scaunul l`ng[ mas[. Scoate un ulciora=, dou[ pahare unul mic, altul mare , ]mi spune c[ tat[-s[u =i mam[-sa sunt du=i cu o 65
NEPOTUL
trebuin\[, au cump[rat ni=te vin, ea a furat olecu\[ =i vrea s[ m[ serveasc[. Toarn[ ]n pahare, pe cel mare mi-l d[ mie, pe cel mic ]l ia d`nsa. S[ ciocnim! Paharele noastre sun[. Beau c`teva ]nghi\ituri mi se face cald. Ochii se opresc la cele dou[ mere legate de coarda casei. P[nu\a prive=te =i ea. S-au aprins ]n piept fl[c[ri ce-mi mistuie inima mi-o m`ngìe, mi-o ard. Mi-e bine, dar ]n acela=i timp m[ doare. Ce-i asta? Pun paharul pe mas[. Frumoase mere. +i tare dulci trebuie s[ fie... V[d cum i se zbat vinele pe g`t. Pieptul s-a f[cut ]nalt =i mi se n[zare c[ are =i-n s`n dou[ mere. |i-a= da unul, dar m[ tem c[ mama... A zis s[ le p[str[m p`n[ ]n var[, la nu =tiu care s[rb[toare... Pune paharul pe mas[ neatins. De ce nu beai? Nu iau pic ]n gur[. Numai a=a am turnat. Mai vrei un pahar? Mi-l umple iar. M-a ame\it u=or. }ncepe s[-mi povesteasc[... a fost an\[r\ cu maic[-sa la ]mp[rt[=anie... c`nd i-a venit r`ndul s[ s[rute icoana, a dat cu nasu-n sticl[... A pufnit-o r`sul... Popa a certat-o... Nu vrei tu, nu beau nici eu. Numai o jum[tate de p[h[ru\. Bine? Sorbe=te ]ncet, pu\in. V[d iar cum i se zbat vinele pe g`t. Ia paharul de la gur[ =i mi-l ]ntinde. Acum bea tu. Vrei... dup[ mine? Marginea paharului e cald[. }l sorb dintr-o suflare. Merele ]mi fac cu ochiul. Unul prinde a se ]nv`rti... Poate s[ cad[... +i eu n-am s[ fiu aici... P[nu\a m`ngìe batista pe mas[. Mama zice c[ fetele dau batiste la fl[c[i. +tii pentru ce? Ca s[-=i =tearg[ nasul. S[ nu le uite. Catrina S`rbului i-a dat lui Pavel P[scaru o b[sm[lu\[ frumos cusut[. Catrina, cic[, o s[ aib[ un copil, iar Pavel a uitat-o. Vezi cum sunte\i voi, b[ie\ii? Uite ce g`nduri ]i vin! Pesemne c[ tot maic[-sa... Se aude vorb[ afar[. P[nu\a fuge la fereastr[ a trecut cineva pe drum. Sandule, tu nu e=ti r[u, a=a-i! Dau din umeri: nu =tiu. Apoi: 66
VLADIMIR BE+LEAG{
Te rog s[-mi dai m[r\i=orul. P[nu\a se duce la oglind[, ]=i potrive=te p[rul la t`mple, vine =i m[ prive=te drept ]n ochi. Nu clipi! +i uit[-te drept ]n ochii mei... Nu, nu e=ti r[u. Acuma ]nchide ochii. A=a. +i s[ nu-i deschizi p`n[ \i-oi spune eu... }ntuneric. Undeva, departe, lic[resc ni=te lumini\e albastre. P[nu\a ]mi leag[ ochii cu ceva... Cu batista. }i simt suflarea cald[. Mìnile umbl[ pe la pieptul meu nu cumva face vreo vr[jitorie? Degetele ei trec pe bra\ele mele. M[ ]nclin u=or ]nainte. Aud cum ]mi bate inima. Parc[ vrea s[ strige, s[ cheme. Dar iat[ c[ aud zv`cnind aproape alt[ inim[. Tare, mai tare, inima P[nu\ei. Aproape de-a mea... P[nu\o, vreau s[ te ]ntreb ceva. Da... Vrei s[ fim prieteni? T`rziu, din ]ntuneric, de departe: Da, Sandule. O, ce bine... Mìnile mele, pe ]ntuneric, le g[sesc pe ale ei. Le str`ng. Mìnile mele, fierbin\i, pe ale ei, r[coroase. Dar s[ nu =tie nimeni... Nimeni... S[ nu =tie taina noastr[. Taina noastr[... Numai noi doi... Noi doi... n zilele ce-au urmat m[ tot uitam pe fereastr[: nu mi-aduce Gori\[ c[r\ile? Ori nu le-a g[sit ]n banc[? Ciubotele mele st[teau pleo=tite, una cu talpa desprins[ =i \intele ie=ite. Vedeam gura =tirb[ a lui Lizar =i-l blestemam... Deodat[ m[ lovesc cu palma peste frunte: de ce nu m-a= apuca s-o dreg eu? Ciocan am, sul[ este =i \inte or fi pe undeva. Numai lab[ ca badea Lizar n-am. O ]mbrac pe v[trar. Mi-adun sculele, m[ a=ez pe un sc[unel, fac o gaur[ cu sula-n talp[, pun o \int[ =i: Cioc! Cioc! Ai intrat, ]mi pare bine. Ce s-ar bucura mama: bravo, b[iete! bine c`nd =tie omul o meserie, ]=i c`=tig[ buc[\ica de pìne. +i iar: Cioc! Cioc! 67
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
Ai s[rit, nu vrei s[ intri? Caut \inta pe jos nu-i. A c[zut pesemne ]n c[ldarea cu popu=oi de l`ng[ sob[. Plec`nd de-acas[ mama a spus s[-i dezghioc. Poate-om m[cina =i om coace s`mb[t[ ni=te m[lai, c[ tot numai cir m`nc[m. Dreg talpa =i-i dezghioc... Cioc, cioc! Ce-i, lele h[i? Vrei s[\i dreg bocancii? Trei ruble. Papuceii i=tea? }i dreg pe degeaba. Opinci nu c`rpesc, du-te la mo= Trifan. Cioc! Mi-am lovit degetul! }l bag ]n gur[. M[ uit s-a ]nvine\it. S[ =tii c[ o s[-i cad[ unghia. Grea meseria de ciubotar... Se aude un cìne h[m[ind iar javra... M[ uit pe fereastr[: un copil de-al lui badea Hortolomei, cu c[m[=u\a p`n[ la buric, alearg[ pe prisp[ ca un m`nzoc. Al\i doi stau zgribuli\i pe vine se bucur[, au sc[pat din iarn[. Dar ce tot bate turbul? S-aude cineva bodog[nind. Trag ni=te galo=i =i ies. Fie-v[ mil[, oameni buni, cre=tini dreptcredincio=i. Da\i ce v[ trage inimaaaa. }ndura\i-v[ de un nenorocit ca mine... }n b[ltoaca din fa\a casei st[ un calic cu un toiag ]n m`n[.1 }mbr[cat ]ntr-un suman peticit, cu poalele v`r`te sub curmeiul cu care-i ]ncins =i cu o cu=m[ mi\oas[, tras[ pe ochi, numai barba ]nc`lcit[ i se vede. |ine m`na ]ncremenit[ pe cap[tul toiagului =i zice cu glas t[r[g[nat, jalnic: Femeia bolnav[... patru copii... Mititeii tatei mititei... de trei zile tata nu v-a v[zut... +ede\i fl[m`nzi la fereastr[... a=tepta\i s[ vie tata s[ v[ aduc[ ceva... }ndura\i-v[, oameni buni... cu ce v[ las[ inima... Copila=ii mei, floricelele tatei... Nu cumva ]i orb?... E pe sub amiaz[, dar are desagii de=er\i... Treci mai ]ncoace, mo=ule... Face c`\iva pa=i. Glodul se \ine de opincile mari, largi apa a dat peste margini. Nici nu ]ncearc[ s[ ridice capul. Of, of, of! Mare blestem =i os`nd[ a trimes Dumnezeu pe capul nostru. Mai bine ne-ar lua zilele... Copila=ii tatei, ]ngera=ii tatei... Mai r[m[seser[ ni=te fasole f[c[luite ]n strachin[. Ce-ar fi s[-l osp[tez? Dar pentru copii ce-am s[-i dau? Vreo c`\iva cioc[l[i... |ib[-ncolo! Javra s-a c[\[rat pe prisp[ =i m`rìe la str[in. Treci, mo=ule, treci...
1
68 prezint cititorului conform manuscrisului original, cu mici redact[ri stilistice.
Episodul cu cer=etorul a fost mutilat ]n toate edi\iile ap[rute p`n[ ast[zi. }l
Face c`\iva pa=i mai ]ndr[zne\i. Dac[-l chem ]n cas[ =i-l pun la mas[, pe urm[ cine =tie? O femeie din cealalt[ mahal[ a p[\it-o: l-a pus tot a=a pe unul la mas[, noaptea au venit =i au pr[dat-o. S[ te cari c[ te cotonogesc! m[ ]nd`rjesc la cìne. Omul se fere=te, ]ntorc`ndu-=i ochii speria\i =i str`ng`ndu-=i desagii. S[ fiu at`t de fioros? Dar... de ce se uit[ la mìnile mele? Da, am ie=it cu ciocanul! Floricelele tatei nevinovate... Am =i eu o fat[ de seama ta... De-ai =ti str[inule, c[ nici noi n-avem. Ce s[-\i dau? Ni=te popu=oi, dar s[ nu cunoasc[ mama. De unde e=ti? De la F`rl[deni, dragul mo=ului. Nu =tiu dac[ ai auzit... Mare nevoie pe la noi: mor oamenii... Nu pare s[ fie om r[u. }=i \ine desaga cu m`na la piept. N-are mai nimic... N-am auzit, mo=ule. P`rùl trece pe deasupra cu=mei lui, duc`nd sloiuri la vale, spre Nistru. Se aude apa f`=ìnd, ]ntre maluri. Ce-o fi pe Nistru acuma? Femeie-mea zace la pat... ori o scoal[, Doamne, ori o ia la tine... N-o l[sa s[ se chinuiasc[... }=i ]nal\[ ochii spre cer =i-=i face semnul crucii. Pe obrazul neras se prelinge un firi=or de vlag[. Parc[-i v[d c[su\a d[r[p[nat[: nici zare de gard, nici urm[ de vreascuri pentru de foc. Copiii stau la fereastr[: nu vine tata... Mama zace-n pat acoperit[ cu un \ol, ]i tot ia cu vorba: mai r[bda\i, mai r[bda\i oleac[, degrab[ vine tata =i are s[ v[ aduc[ de m`ncare... Ce s[ le dau? Auzi cum vuie=te p`rùl? Se duce ghea\a. Ce frumos =i mare o fi curg`nd Nistrul! Trece prin c`mpii, printre dealuri, pe l`ng[ sate... Are s[ vin[ prim[vara. O s[ ]nverzeasc[ lanurile. O s[ se fac[ pìnea. +i o s[ ie=im din nevoi... +i copiii dumitale or s[ aib[ de m`ncare... Poftim, mo=ule. Ies cu c[ldarea =i i-o torn ]n desag[. m b[tut dou[ r`nduri de \inte ]mprejur. M-am ]nc[l\at =i am ie=it mama putea s[ pice dintr-o clip[ ]n alta. Era dus[ la ni=te rude ]n sat dup[ un sfat: ce s[ fac[, cum s[ dreag[ ca s[ ias[ =i din asta. Peste-o jum[tate de ceas de drum ]mprejur, pe la pod, ajung la =coal[. M[ duceam dup[ c[r\i: s[ le cer! La urma urmei s[ 69 m[ bat erau c[r\ile mele.
NEPOTUL
Am intrat pe u=a din spate. La etaj m-am oprit =i m-am uitat spre u=a clasei P[nu\ei: oare ce face? este la =coal[? nu cumva a p[\it-o? i-o fi spus Filea maic[-si de vizita mea... Sun[ clopo\elul jos mo= Ifrim, paznicul, st[tea cu ochii la ceas c`nd am trecut. M[ dau dup[ o muchie se izbesc u=i, copiii dau n[val[ pe coridoare. A=tept c`teva clipe =i c`nd era s[ pornesc, aud un trop[it la spatele meu. Un pu=tan cu p[rul v`lvoi fuge ]ncoace f[c`ndu-mi semne e Gori\[. Dup[ el vin al\i trei, primul fiind Filea pistruiatul, adversarul num[rul unul al lui Gori\[. N-apuc s[ deschid gura, c`nd Gori\[ ]=i ]nfige picioarele ]n podea, f[c`ndu-=i spinarea gheb, cei trei se pr[bu=esc gr[mad[. Sus! Smirno! Pionieri s`nte\i ori purcei? Niculai Panteleievici a r[s[rit ca din p[m`nt. Se opre=te cu mìnile la spate... }=i arunc[ privirea, din ]nt`mplare, =i m[ observ[. Ooo! Ai venit, totu=i? Foarte bine directorul demult te a=teapt[... Ascult[, Marian: ]nve\i bine ]n genere, dar... de unde aceste apuc[turi individualiste? Mai r[u: anarhiste! C`\i ani ai: ai ]mplinit =aisprezece? Am ]mplinit. Buuuun! Ori nu-\i place istoria? }mi place, Niculai Panteleievici, de ce s[ nu-mi plac[? Afl[ c[ e=ti artist =tii s[ te prefaci bine. Dar pe mine nu m[ p[c[le=ti. Am vorbit cu directorul. De data aceasta avem documente!... Are ]n vedere desenul cu vaca... A=a c[ nici dumnealui nu te poate salva. De altfel am aflat c`te ceva din biografia ta. Date sunt destule. Zici c[ ai ]mplinit =aisprezece? Foarte bine... |i-o fi povestit Fany cazul cu catarama. +i Andrei o fi ad[ugat. Ai informa\ii =i acum vrei s[ m[ sperii. Mergem la director... Ori, poate, te temi? De ce s[ ne gr[bim, Niculai Panteleievici? +i pornesc spre clas[. M[ ]ntorc =i adaug serios: c[ doar nu dau t[tarii? =i nici turcii! Obrajii i se ]nvine\esc... Intru ]n clas[ =i merg la banca mea. Simt privirile colegilor... C[r\ile nu sunt. Fo=net de foi ]ntoarse. C[r\ile nu sunt. H`r=[it de ]nc[l\[minte. Unde mi-s c[r\ile? M[ uit =i v[d numai umbre ]n jurul meu. Nu recunosc nici o fa\[. De ce am venit aici? Ce caut? S[ fie oare clasa mea? Colegii mei? Voi de ce t[ce\i, b[ie\i? Nu-i numai el unul vinovat. Gura, fa! N-ai auzit ce-a spus Andrei? Or s[-l dea din =coal[ afar[... 70
VLADIMIR BE+LEAG{
Unde-i Andrei?... O recunosc: e Liza... Sandule, s[ nu-\i fie team[. Poate doar s[-\i scad[ nota... S[ te lase corigent... S[rmanul, nu vede lumea, iar voi t[ce\i cu to\ii ca ni=te la=i... Liza amu\e=te. O umbr[ intr[ pe u=[. Se \ine drept e Andrei. }n clas[ se face t[cere. Ce str[in m[ simt aici. Ce caut? Am venit s[-mi iau c[r\ile! M[ aplec spre Liza =i o ]ntreb ]n =oapt[. Mi-arat[ cu ochii spre Andrei: el le-a luat. Tu, tovar[=e secretar? S[ mi le dai tot amu! Auzi: sunt c[r\ile mele! U=a se deschide apare capul alb al lui mo= Ifrim paznicul. Al lui Marian! Te cheam[ directorul... m b[gat c[r\ile ]n s`n =i am pornit iar[=i prin gr[dinile oamenilor. Glodul se \ine lostopene... Ciubotele se cufund[ la fiecare pas... M[ opresc s[-mi trag sufletul. C[ma=a-n spate ghioalc[... Iar[=i aud glasul b[tr`nului director... +edea-n fotoliu c`nd am intrat... C[r\ile mele st[teau pe pervaz... Am plecat ochii... S-a ridicat de la mas[. Piciorul de lemn a pornit sc`r\ìnd spre mine. A umblat o vreme prin cabinet, apoi =i-a amintit de ziua c`nd m-a adus tata de m`n[ la =coal[... Trec anii, zboar[... +i a pornit iar s[ umble... De ce nu m[ ]ntreab[ nimic? Da, sunt vinovat, dar... am dreptate! Ne-am s[turat de pove=tile lui Niculai Panteleievici... E=ti t`n[r, tr[im timpuri grele... Nu ajung cadre... Nici eu nu sunt mul\umit de lec\iile dumnealui... }n sf`r=it, asta-i alt[ chestie... Vreau s[ te sf[tuiesc: ]nainte de a face ceva, s[ te g`nde=ti bine!... Da, am s[ m[ g`ndesc... Dar... vreau s[ v[ spun ceva... numai Dumneavoastr[... Mi se ]nt`mpl[ lucruri stranii... C`nd mi-e foarte greu, c`nd m[ ]nc`lcesc ]n h[\i=urile vie\ii, fug de pe acest p[m`nt, ]n alte planete, unde-s... numai eu singur... Acolo cl[desc o alt[ via\[, cum o vreau eu =i cum ar trebui s[ fie... Visezi, tinere, visezi =i e bine... Numai vis`nd vom r[zbi... Vreau s[-\i mai dau un sfat: s[ nu fugi de oameni niciodat[... numai al[turi de ei po\i fi fericit... Da, sunt =i oameni r[uvoitori... cu ace=tia s[ lup\i... Cum?... }nva\[ singur... Acum ia-\i c[r\ile, fiule, =i du-te... Du-te... Du-te... Du-te... M[ izbesc din loc: s[ m[ duc! S[ aflu adev[rul... S[ descop[r pe cel care l-a v[zut pe tata ]n ultimele clipe... Iar de nu voi fi ]n stare, la ce bun s[ mai tr[iesc? 71
NEPOTUL
La c`\iva pa=i un petic de iarb[. T`n[r[, fraged[, verde. Privesc spre cerul curat =i albastru. Fac un pas. Altul. Deodat[ v[d c[z`nd =i ]ncol[cindu-se pe covora=ul verde la\uri, la\uri, o fr`nghie alb[, lucioas[. Cine-i?! Un \ip[t de spaim[. M[ de=tept ca din somn. Ridic ochii: l`ng[ fr`nghie o pereche de galo=i, ]n ei o pereche de picioare goale cu pielea pulpelor trandafirie... Tu, Sandule? Jos, ]n fundul p[m`ntului, se aude o bufnitur[: vezi ce-am f[cut? Am sc[pat-o iar[... Cu m`na pe marginea colacului de sc`ndur[ al f`nt`nii, ]n rochie de var[ cu m`neca scurt[ st[ Vera, fiica lui badea Pavel. Se vede c[ a dat fuga dup[ ap[, dar a r[mas f[r[ o c[ldare. Amu= \i-o scot! Bag c[r\ile mai bine ]n s`n =i apuc funia Vera e cu vreo patru ani mai mare ca mine. Lucreaz[ la vii. }ntr-o var[ m-am dus la pr[=it, ea trecea cu sapa pe um[r =i-mi zice: frumu=el mi te-a f[cut maic[-ta, de ce nu e=ti mai... m[ri=or?... Alt[ dat[ m-au luat ni=te fl[c[i la =ez[tori. Era =i ea la o cas[. M-a a=ezat l`ng[ d`nsa, i-am \inut fusul p`n[ l-a dep[nat pe ghem... +tii cum? }n care parte a c[zut? N-am v[zut, c[ m-ai speriat! M[ ]mpunge cu degetu-n piept, a =ag[... Ai mai crescut! Trebuie s[ =tii a scoate c[ld[ri, dac[ te pricepi s[ le sperii pe fete... M[ aplec deasupra f`nt`nii. Funia se vede p`n[ pe la jum[tate, apoi se pierde ]n ]ntuneric. Vera se las[ cu pieptul pe colac. }n partea asta am aninat-o. }=i lipe=te um[rul de um[rul meu, ]ntinde m`na =i-mi arat[. Fr`nghia se ml[die. Jos se aude sunet de ap[. Avea toart[? C[ldare nou[... Ai prins-o! Trag funia nu vine. Am aninat-o! Trag mai tare cangea nu se mi=c[. O fi vreo muche de piatr[. O desprind =i caut al[turi. O scot! Numai de nu s-a rupt toarta cumva... Vera se lipe=te mai tare de mine. Bra\ele i s-au f[cut ro=ii. O m`n[ o \ine sub s`ni, pe sc`ndura colacului, alta lipit[ de mine. M[ las =i eu s-o ]nc[lzesc! N-ai mai venit pe la =ez[tori... Ori nu v[ dau voie ]nv[\[torii? Respir[ aproape =i m[ cuprinde o tulburare mai s[ scap fr`nghia. 72 Ce-ar zice P[nu\a de m-ar vedea? S-ar sup[ra?...
VLADIMIR BE+LEAG{
Degeaba te-ai l[udat... Este! Iar s-a ag[\at cangea de ceva. Funia se ]ntinde ca o coard[ =i tremur[. F`nt`na s-a luminat. }n oglinda de la fund se leag[n[ dou[ capete: care-i al meu? care-i al Verei? |sss! Trag ]ncet. Mijlocul oglinzii se umfl[, dintre capetele noastre apare marginea c[ld[rii. S[ndel, b[iete... }nceti=or, dragul lelei... Cu o m`n[ trag funia, cu alta ridic cap[tul. Vera ]l ia =i-l pune ]ncet jos. C[ldarea urc[ lin, f[c`ndu-se tot mai mare. La mijloc m[ opresc s[-mi odihnesc m`na. |i-am spus c[ am s-o prind? |sss! z`mbe=te Vera: poate s[ te-aud[ c[ldarea. +i s[ cad[? Doamne fere=te! Am ]nghe\at de tot... S[ =tii c[ te dezbrac =i m[ ]mbrac eu... Z`mbesc amintindu-mi cum ne-am h`rjonit cu P[nu\a. Parc[ a fost un vis. Deodat[ mi se face greu la inim[. Din cauza Verei... Ce-i cu mine? Apuc iar fr`nghia. C[ldarea vine ]ncet, tot mai aproape. Am ag[\at-o de buza marginei. Abia se \ine, se leag[n[, apa ]ntr-]nsa se clatin[. Dac-o sco\i, am s[ te pup o dat[! Numai o dat[? Scoate mai ]ntì c[ldarea =i pe urm[ vedem. Crezi c[ lelea a=a d[ pupele?... Ai! \ip[ Vera =i ]ntinde mìnile. Ceva alb porne=te ]n jos, ca o pas[re cu aripile desf[cute. Atinge din zbor c[ldarea. Fr`nghia se face u=oar[. Peste o secund[ se aude jos o bubuitur[. Dup[ c[ldare cade =i cartea mea. Se leag[n[ de asupra apei p`n[ se ]nmoaie, apoi se duce, ]ncet, la fund... m venit acas[, mam[... Eu, feciorul t[u cel r[t[cit. Dar de ce stai ]n mijlocul casei? Lada-i deschis[, capacul sprijinit de perete. Ai scos scoar\a cea mare cu flori ro=ii, r[mas[ de la bunica. Ai ]ntins-o: o parte pe lad[, alta pe lai\[, iar un col\ ]l \ii cu m`na. Te ui\i =i nu te saturi privind-o. Tare-i frumoas[! Nimeni ]n sat n-are scoar\[ ca a noastr[... De ce e=ti nec[jit[, mam[? |i s-a ]ntunecat fa\a. 73
NEPOTUL
Nici nu te ui\i la mine. Ai =tire de poznele mele la =coal[?... Zici c[ trebuie s[ facem ceva bani ca s[ cump[r[m gr[un\e? Zici c[ dau la calici =i ce mai avem? Adev[rat, am dat unui s[rman popu=oii din c[ldare. Cum puteam s[ nu-i dau dac[ are o cas[ de copii =i femeia ]i zace bolnav[? Era cu desagii de=er\i... Zici c[-s prea darnic?... Oc[r[=te-m[, mam[, sunt vinovat... Nu-mi trebuie alt[ scurteic[. Degrab[ se face cald =i am s-o lep[d. M[ arat[ lumea cu degetul? Port ce am... Ce-i cu tine, mam[... De ce pleci capul deasupra scoar\ei =i-i str`ngi col\ul la piept? Ai hot[r`t s-o vinzi? S[ nu faci una ca asta. C`nd a plecat m[tu=a Nastasia ]n Sus s[ schimbe covoare pe pìne, ai zis: orice s-ar ]nt`mpla, scoar\a am s-o \in pentru nor[-mea... Dar ce-a lucit =i a c[zut pe florile ei?... Las[, nu pl`nge, mam[. Uite ce mare am crescut... O s[ lucrez. Am hot[r`t s[ muncesc ca s[ te ajut. Auzi, mam[? Te ui\i pe fereastr[. Ce-ai v[zut? A ]nfrunzit salc`mul? Nu-s frunze, mam[ s-au ]ntors graurii =i s-au a=ezat ca un noura= pe crengile lui. S-au ]ntors la c[su\a lor, cu tot neamul. Auzi, cum c`nt[? Iat[, scot c[r\ile din s`n. Le leg frumu=el, ]n cruce, cu sfoara asta =i le pun pe sob[. O s[ stea la uscat. C`nd mi s-a face dor am s[ m[ uit la ele... Auzi cum c`nt[ graurii? A venit prim[vara, mam[. Au adus-o graurii pe aripile lor... lexandru converseaz[ cu oaspe\ii =i lucreaz[ la peretele din spate. Azi-diminea\[ v[zu ]n fa\a ochilor acest perete... Ba nu, auzi mai ]ntì cuvintele: a c[zut lutul de pe cas[... trebuie s[ te duci s[ vezi... de ce nu te duci? Sim\i ca o... ruptur[ ]ntre cuvinte =i... imagine. De unde nu putea pricepe. C`nd au trecut podul, a ]n\eles c[ ruptura ]n[untrul lui era. Da, s-a ]nt`mplat ceva cu mine: pe nesim\ite mi s-a destr[mat sufletul... Cei doi se uit[ unul la altul: oare ce are de g`nd s[ fac[? Alexandru a b[gat fierul h`rle\ului =i ]mpinge coada o bucat[ mare de lipitur[, vreo doi la cinci metri se mi=c[. Sub strea=in[ se mai \ine, dar el love=te, lama sc`r\ìe =i de sub plac[ se cerne praf galben ]n dou[ cu paie putrede. Badea Pavel prive=te =i el cu capul l[sat c[tre um[r, cu un z`mbet straniu: omul are de lucru, iar noi ]l \inem de vorb[. Se las[ seara umbrele de pe dealul =colii se ]ntind lungi peste vale. Cei doi se =optesc ]ntre ei. }ncep s[ dea semne de ner[bdare, dar bucata 74 uria=[ de lipitur[ se pr[bu=e=te cu zgomot la p[m`nt.
VLADIMIR BE+LEAG{
Vica tocmai ie=ea pe u=[. A terminat de f[cut cur[\enie ]n odaie, ]n tind[ =i ]n buc[t[rie. Deretic`nd, se tot oprea s[ asculte. O dat[ nu auzi vorb[ =i se g`ndi: nu cumva a plecat tata cu oamenii aceia. C`nd se auzi bufnitura, cei doi se ferir[ instinctiv, Vica avu un fior: ce s-a ]nt`mplat? }i v[zu pe oaspe\i z`mbind =i se ]nc[lzi la inim[. Gata pe azi... zice omul cu peruc[ alb[ c[tre Alexandru =i adaug[ c[tre cel cu cravat[: amu ce facem? Da, asta-i putere! face acesta cu admira\ie... Odat[, demult, \ii minte, Alecule? m-ai p[lit la nas... Trebuia s[ te duc la director... La director? clipe=te din ochi Niculai Panteleievici: atunci c`nd cu caricatura? Badea Pavel se propte=te ]n marginea pietrei, d[ s[ se ridice, dar se pomene=te cuprins de un acces de tuse. Vrea s[ spun[ ceva, din g`tul lung =i slab ]ns[ ies ni=te vorbe r[zle\e. Maria... s[raca... voinic... b[iat... Alexandre... am`ndoi... lucrat... prim[vara... C[z`nd, placa de lut r[mase sprijinit[ cu o muchie de perete. Alexandru apuc[ cu am`ndou[ mìnile =i o r[stoarn[ cu varul ]n sus. Se d[ mai la o parte: mult au muncit bietele mìnile mamei p`n[ au pus at`ta amar de lut pe perete. }ntr-un t`rziu ridic[ privirea, vede umbre de oameni al[turi =i ]=i aduce aminte c[ are oaspe\i. Pune, Vicu=or, ceva de-ale gurii pe mas[... Ad[ =i ni=te ap[ s[ m[ cl[tesc... Vica ]i aduce tatei ceainicul, prosopul =i se ]ntoarce ]n odaie. O ]nt`lne=te un aer proasp[t, prin geamurile sp[late lumina ]nser[rii p[trunde ]n odaie, a=ternuturile de pe lai\[ =i pat sunt aranjate... dar masa-i goal[! Unde-i mu=amaua? Da, am ]ntins-o afar[, pe-o creang[, dup[ ce-am cur[\at ceara de pe d`nsa =i am scos petele de unsoare. O a=terne =i pune bucatele pìnea rotund[, conservele, ceapa... Aduce la fuga zolnicul cu pl[cintele lelei Veta... Lumina! Fuge la comutator becul se aprinde, dar... }l =terge iute, urc`ndu-se pe scaun... Dar sare pe mas[ este? O can[ de ap[ ai adus?... A=a spunea de fiecare dat[ bunica. Sare? Era ]ntr-un pachet ]n buc[t[rie... Afar[ se mai aude o voce a cuiva. Noul sosit poveste=te o p[t[ranie... Las[ c[ nu-i chiar a=a, Hortolomei! Altminterlea a fost. +i nu era noaptea, c`nd am dat s[ trec pe punte... Vica arunc[ un ziar pe bucate =i iese. B[rba\ii, acum patru la num[r, =ed roat[ pe placa de lut, ca pe un sloi de ghea\[. Hortolomei usc[\iv, 75
NEPOTUL
cu mìni lungi poveste=te pe un ton grav =i doar ]n col\ul gurii se ghice=te un z`mbet. Sucite gata? Nu! =i respinge pachetul din care vrea s[-l serveasc[ omul cu peruc[. }=i suce=te singur o cogeamite \igar[... Din asta trag un fum =i simt... Acelea-s paie uscate... A=a c[ ajunge dumnealui cu chiu cu vai la mjlocul pun\ii... F[-te-ncolo cu fumul t[u! d[ badea Pavel cu m`na. Te temi de fum, m[i Pavele? Tu, care ai ]nghi\it la fum[raie toat[ via\a? Acela-i de c[rbune, nu de iarba dracului... Mai s[n[tos, a=a-i?... Spune, m[i Hortolomei, c[ tare bine le ticluie=ti... Chu-chu-chu... Las c[-mi vin eu ]n fire... Niculai Panteleievici se suce=te la locul lui. A venit cu treab[, s[ cear[ ajutorul fostului elev, dar Hortolomei le-a ]ntors ]n glum[. Mai r[u: =tirbul =i-a amintit o nepl[cut[ ]nt`mplare, c`nd odat[, chef[luit fiind, era s[... Alexandr Petrovici, s[ nu dai aten\ie... Se apleac[ la urechea lui Andrei Sidorovici, acesta se ridic[ =i o ia pe c[rare, spre f`nt`n[... Faci, m[i Hortolomei, din \`n\ar arm[sar! De=i obosit, Alexandru se ]nvioreaz[, reintr`nd ]n lumea acestor oameni cu care a tr[it ]mpreun[, a muncit, s-a certat =i s-a ]mp[cat, pe care, dup[ at`\ia ani, i-a g[sit, chiar dac[ ]mb[tr`ni\i trupe=te, tot dornici de via\[ =i de-o vorb[ de duh. Gata masa, Vicu=or? Fata r[spunde cu capul: da, tat[. Ce-i una, Alexandre? Hortolomei se scoal[ =i porne=te dup[ ceilal\i, spre cas[. E un joc de pe c`nd era Alexandru copil. }l ]nt`lnea Hortolomei pe drum: ce-i una? =i ridica un deget ar[t`nd spre cer... Una-i luna =i se vede-n toat[ lumea... Ce-s dou[?... Mìnile =i cu ele bine lucrez... Ce-s trei? Coarnele furcii =i cu ea bine arunc f`nul. Ce-s patru? Ro\ile c[ru\ii =i cu ea bine merg. Ce-i cinci? Degetele mìnii =i cu ele... Una-i Luna! +i se vede-n toat[ lumea... Drept! Ai citit at`tea c[r\i, dar n-ai uitat joaca noastr[. }=i aduce aminte =i strig[: ia vezi, fat[ h[i, am venit cu o co=ni\[. Ad-o ]ncoace... Alexandr Petrovici, cred c[ nu e=ti sup[rat pe mine? Eu? Dar pentru ce, Niculai Panteleievici? Omul cu peruc[: 76
VLADIMIR BE+LEAG{
Pentru conflictul de demult. Dimpotriv[, v[ sunt recunosc[tor... Dar... cum? Puteai s[ fii eliminat din =coal[... Pentru o pozn[... Adev[rat, dar... s-a g[sit un om care... Ce mai face b[tr`nul director? S[-i fie, cum se zice, \[rna u=oar[ s-a petrecut. Alexandru r[m`ne c`teva clipe cu o m`nec[ ]mbr[cat[, cu alta at`rn`nd goal[, pe piept. De c`teva luni, ]n mai, ]nfloreau vi=inii... S-a deschis rana veche pe care o avea din r[zboiul civil. L-a ajuns un ofi\er alb, cu sabia1. Omul cu capul c[runt continua s[ vorbeasc[,iar Alexandru ]=i zicea cu triste\e ]n sinea lui: cum se ]nt`mpl[, cum se ]nt`mpl[! De mult[ vreme omul nu mai este printre cei vii, iar noi... da, oamenii buni nu mor, sufletul lor r[m`ne s[ tr[iasc[ prin noi, prin via\a noastr[ mai departe... }ncotro, bade Pavele? Poftim p`n[-n cas[... Mul\umesc, eu m[ duc. M[ cheam[... +i arat[ spre drum ]n dreptul f`nt`nii st[ o nevast[ ]n bluz[ deschis[... Vera, fiic[-mea... Vera? Fata de atunci din vara neuitat[ a lui patru=opt? S[ vin[ =i ea... Nu, nu! Trebuie s[ m[ duc. }i vremea s[-mi beau leacurile. Trebuie s[ se fi ]ntors Ic[ de la lucru... Am fost, te-am v[zut, mul\umesc... A=a-i omul: azi este, mìne nu-i!.. Badea Pavel ]i ]ntinde m`na palma-i vl[guit[, umed[ , m`na care zeci de ani a b[tut cu barosul, dar acum... Alexandru ]l conduce de bra\ pe c[rarea n[p[dit[ de buruieni, ]l petrece cu privirea... Se a=az[ la mas[. Pe Hortolomei ]l pofte=te s[ =ad[ ]n capul mesei, lui Niculai Panteleievici ]i ofer[ scaunul cu speteaz[. Dar Andrei... unde-i? Plecat cu misiune, d[ l[murire Niculai Panteleievici. Degrab[ vine. Slujba de paznic?
...r[zboiul civil.... L-a ajuns un ofi\er alb cu sabia... Ilustrarea pe viu a unuia din comandamentele a=a-zisei metode a realismului socialist care preconiza imuabilitatea sistemului, intangibilitatea temeliilor lui, iar dac[ era vizat[ vreo tar[ a acestuia, atunci doar ca un caz particular, ca o imperfec\iune, c`t prive=te personajele literare, unui erou a=a-zis negativ ]n mod obligatoriu trebuia s[-i fie contrapus un erou pozitiv, iar ace=tia ]n mod iar[=i indiscutabil se cuveneau s[ fie =efii de toate nivelurile =i rangurile doar ei reprezentau sistemul! 77
1
NEPOTUL
Andrei... paznic? Ha-ha-ha! A glumit. Andrei Sidorovici e pre=edintele selpoului! N-am =tiut. Acuma ]ncep s[ pricep de ce te dai pe l`ng[ dumnealui. Tot pe l`ng[ =efi? Pe l`ng[ cei mari? Te cunosc pe limb[, r`de Niculai Panteleevici: totdeauna ai avut-o ascu\it[. Vica =ade pe lad[, cu picioarele sp`nzurate, =i ascult[ vorba mesenilor. Mo= Hortolomei scoate din co=ni\[ o garaf[ p`ntecoas[, un pahar mare... mai pune o pìne alb[, chiperi dulci, p[tl[gele ro=ii... L[sa\i g`lceava. S[ cinstim un pahar =i s[ gust[m o buc[\ic[ de aluat copt. Toarn[ =i-=i poart[ privirea prin odaie: casa asta de oameni v[d c[-i iar curat[ =i ]ngrijit[ cum era c`nd tr[ia Maria... S[-i dorim lui Sa=a s[ n-o uite cum nu trebuie s[ ne uite satul, c[ aici s-a n[scut =i a crescut... +i s[ duc[ la sf`r=it lucrul ]nceput vrei s-o murui ori ai s-o tencuie=ti? =i s[ fie de sufletul Mariei =i al lui Petrea =i al lui mo= Leon =i a celorlal\i, to\i c`\i au tr[it pe p[m`ntul ista... Iaca =i eu! strig[ din u=[ omul cu p[l[ria... dat[ pe-o parte. V-am spus c[ are s[ vie! Bre Alecule! +tii pe cine-am v[zut acum zece minute? N-ai s[ ghice=ti o mie de ani. Pe P[nu\a, m[i, la Andron la masa ]ntins[ sub copaci. Tot frumoas[, m[car c[ are b[iat mare... I-am spus de tine c[ e=ti aici. +i-a pierdut graiul... I s-au umezit ochii... A zis c[ vrea s[ te vad[... Nu st[ mult, pleac[ la mare... Alexandru ascult[ absent: ce rost are? au trecut at`\ia ani... el =i-a tr[it via\a lui, ea pe a ei, la ce bun s[ r[scoleasc[ ceea ce e demult cenu=[... Ori, poate, ]l trece un g`nd, dac[ erau s[ fie ]mpreun[, totul ar fi fost altfel, poate?... Andrei pune pe mas[ o sticl[ lunguia\[ =i se ]ntoarce c[tre u=[. }ntr[! Ce stai acolo... Apare un b[rbat ]nalt, ]ntr-o salopet[ pr[fuit[, cu pete de ulei ici colo. Gori\[! Alexandru se repede s[-l ]mbr[\i=eze. Mi-am amintit azi de tine, b[iete! Ai f[cut armata? te-ai ]nsurat? ai copii? Pe toate, b[di\[ Alexandre: =i armata, =i ]nsur[toarea, =i un b[iat am. Cum ]l cheam[? Tot Gori\[, ca pe bunelu-s[u... S[ fie s[n[tos, s[ creasc[ mare =i d`rz ca Gori\[ cel de demult... }l 78 \ii minte?
VLADIMIR BE+LEAG{
}i primul combainer pe kolhoz Gori\[, d[ l[muriri Andrei. C`nd a auzit c[ ai sosit, nici nu s-a dus pe acas[ s[ se schimbe... De ce te caut[ oamenii, nu pricep... De mine, bun[oar[, au nevoie numai ca s[ le dau ceva, s[ le fac rost de ceva, s[ le... Dar ce st[m, Niculai Panteleievici, toarn[ b[utur[ de asta boiereasc[... Rachiu galben, cum zice o bab[ din mahala mea, =i Niculai Panteleievici deschide sticla de coniac. Vica gust[ o bucat[ de pl[cint[ cu cartofi =i m[rar, coboar[ =i iese. A ]nnoptat de-a binelea. Lumina din ferestre se a=terne peste dudaiele din fa\a casei. Stelele, mari =i calde, ard pe cerul curat. Greierii ]=i zic \`rìtul sub\ire =i odihnitor. Se duce p[n[ la col\: ce vrea s[ fac[ tata? Se ]ntoarce =i se a=az[ pe prag, cu genuncgii la gur[. O cuprinde o tulburare ne]n\eleas[ ]ncepe s[ se clatine de la st`nga la dreapta, de la dreapta la st`nga... Fr`nturi de vorb[ r[zbat din cas[: ajutoare... me=teri buni... femeia aceea... }ncepe s[ tremure... Iar aude: grù bun anul ista... La Trei-F`nt`ni... Dup[ ce-=i petrece musafirii, Alexandru se opre=te ]n u=[: N-ar strica s[ ne odihnim pu\in, Vicu=or. Pe mìne avem at`ta de lucru. |i-am a=ternut patul, tat[. Eu m[ culc pe lai\[... O vreme s-a auzit fo=netul paielor din salteaua de sub tata, apoi se face t[cere. Vica st[ cu mìnile sub cap =i ochii ]n tavanul cenu=iu. De ce zicea omul cu... pensia c[ era s[ fii dat afar[ din =coal[? Pentru ce? Am s[-\i povestesc c`ndva ]nt`mplarea am[nun\it. Acuma, pe scurt de tot... Era pe lumea asta un b[iat f[r[ tat[. A plecat la r[zboi tat[l lui =i nu s-a ]ntors. Venit odat[ de la =coal[, aude prin u=[ un glas de b[rbat care-i repro=a mamei c[ de ce nu s-a m[ritat cu d`nsul. Zicea necunoscutul c[ l-a ]nt`lnit pe tat[l b[iatului pe front =i a avut cu el ]n focul obuzelor =i =uieratul gloan\elor o ceart[. A ]n\eles b[iatul c[ acolo s-a ]nf[ptuit r[zbunarea, c[ omul acela l-a ucis pe tat[-s[u =i s-a jurat s[ afle cine-i... N-avea dovezi, dar inima de copil ]i spunea c[ a=a s-a ]nt`mplat... A aflat, tat[? Mult mai t`rziu... Era s[-=i g[seasc[ moartea... S-a ales cu o contuzie grea =i c`teva coaste rupte... Unde: rupte? La piept? Da... Iar cu cet[\eanul cu... pensia, precum ai zis, am avut un conflict... Ne era ]nv[\[tor... Era s[ p[r[sesc =coala... M-am dus s[ 79
NEPOTUL
muncesc la kolhoz... Erau timpuri grele... Secet[, foamete... Mama bolnav[, trebuia s-o ajut... Alexandru amu\e=te. A adormit tata... Vica st[ c`t st[, ]=i ]ntoarce privirea c[tre fereastr[ =i observ[ c[ afar[... se lumineaz[! }=i propte=te coatele pe pervaz =i deschide fereastra aerul r[coros ]i m`ngìe g`tul, bra\ele. Din st`nga, de peste deal, se ridic[, mare =i clar[, luna. O bucurie cald[ i se strecoar[ ]n inim[: tata... greierii din iarb[... glas de pas[re undeva, departe pe vale... Deodat[ trece prin fa\a ochilor imaginea unui b[iat negru\, care-i face cu m`na: o, Julieta!... doua s[pt[m`n[ lucrez cu badea Pavel. Pluguri, boroane, obezi de ro\i, poduri de c[ru\[, cai pentru potcovit... Dis-de-diminea\[ m[ scol =i cu ochii plini de somn o iau ]n sus spre fier[rie. Badea Pavel e aici. Bate cu ciocanul. Iau iute barosul. }l ]nal\ sus =i iat[-l c[z`nd ]n apa alb[ de pe nicoval[. Cat[, b[iete, c[-mi spargi il[ul! Badea Pavel apuc[ br[zdarul ]n cle=ti =i-l bag[ ]n c[rbunii ]nro=i\i. Barosul se culc[ la picioare. S[ =tii, b[iete, c[ omul =i fierul sunt fra\i, am`ndoi dintr-o mam[ n[scu\i din p[m`nt. Fierul dac[-l ba\i c`t ]i cald faci din el =i coas[ =i cercei. Omul tot a=a... Iar dac[ s-a r[cit, mai degrab[ crap[... Fffu-fffu! sufl[ foiul din r[sputeri. Tare-i frumos c`nd s`nt am`ndoi: omul ziditorul, fierul lumea, sc`nteile stelele de pe cerul nop\ii... Mi-arunc privirea spre u=[: ]n jum[tatea de sus, albastr[, plute=te un noura= alb-roz. Focul =i apa stihiile sunt ]n care-=i sporesc t[ria... O planet[ la orizont, uitat[ de noaptea ce s-a c[l[torit? Chipul soarelui r[sfr`nt ]n oglinda cerului? Un fulger r[t[cit?... A ]nflorit zarz[rul! Vezi ce tichiu\[ i-a pus maica prim[var[? +i trage pr[jina foiului: fffu-fffu! Iar ca s[ fie tare, s[-l dai din foc drept ]n ap[ =i fierul, =i pe om. Atunci po\i avea n[dejde ]ntr-]nsul... C[rbunii ]n vatr[ trosnesc, limbi albastre izbesc spre gura neagr[ a 80 hornului.
VLADIMIR BE+LEAG{
Badi Pavili! badi Pavili, am vinit! L`ng[ trunchi a r[s[rit Ic[. E ]ntr-o scurteic[ plin[ de g[uri, pantaloni cam largi, ]n picioare ]ns[ poart[ bocanci noi. }=i rote=te ochii =i se opre=te la badea Pavel. Hm! Ai venit!... De ce zici mata: hm! badi Pavili? Mai ]ntrebi?! Ic[ m[ cerceteaz[ de sus p`n[ jos. Nu-i lucru curat, badi Pavili. Nu-i a bini... Ce caut[ el aici? Potcoave de cai mor\i, m[i Ic[! r[spund. Ce-a zis, badi Pavili? Eu n-am murit! Hm! pufne=te fierarul. Ic[ odat[ se ]ncre\e=te la fa\[, se apuc[ de p`ntece =i prinde a se roti ]ntr-un picior. Ochii se m[resc, devin tulburi. Brusc se opre=te =i arat[ la picioarele mele: Aista-i barosul meu! A fost, m[i Ic[... M-ai lep[dat =i te-ai dus. Ic[ r[m`ne cu gura c[scat[. }nseamn[ c[ m[ alungi? Ce-are s[-mi fac[ tata c`nd are s[ afle? El a fost bolnav de v[t[m[tur[, n-a ie=it =epte zile din cas[ =i dou[ la urm[. Am ciubot[rit eu c[ se adunase a=a o gr[mad[ de rupturi... S[ m[ la=i, m[i Ic[, =i nici m[car s[ nu-mi spui? Badi Androani! Badi Androani! Spune-i c[ tata bolnav a fost, n-am putut veni. Zi-i s[ m[ ieie ]napoi... }n u=[ st[ badea Andron. Poart[ o scurteic[ cu guler de miel =i ciubote largi cu turetce nalte. Ce c`rì, m[i?! bate cu piciorul ]n p[m`nt. Ic[ se face nev[zut, l[s`nd ]n urm[ glas de jalob[: am s[ m[ pl`ng lui Ion Vasilevici! D[-i zor, Pavele! V[d c[ gr[mada din u=[ nu scade... Badea Pavel bag[ cle=tele ]n j[ratic: Degrab[ d[m gata plugul... O \igar[ vrei? Fierarul d[ din cap: nu, =i Andron trage: mpah! Am venit la tine c[ acolo nu-i chip s[ fumezi ]n pace. Vine unul: d[-i oloi. Vine altul: vreau f[in[! Altul a m[-si mai =tie ce... Zic: m[ duc la pri\idatele, ies =i pornesc prin hambare, pe la grajduri, cobor ]n sat... S[ m[ a=tepte... Nevoia ]i m`n[, de asta vin... 81
NEPOTUL
|ii minte, ne-am tr`ntit ]ntr-o prim[var[ la tat-tu ]n ograd[, pe tizic? M-ai dat la p[m`nt... Amu nu m-ai da, z[u. Te-a= birui eu pe tine... Dac[ ne tai din por\ia de la magazie! ]l ]n\eap[ badea Pavel. Andron se face a-i pune piedic[, badea Pavel ]=i ]nfige picioarele =i nu se las[. }l izbe=te cu um[rul ]n um[r, badea Pavel se repede ]n badea Andron =i ]ncep s[ se ]ntind[ am`ndoi. Cum trag la foi, ]mi vine s[ urc pe trunchi =i de acolo s[-i sar lui Andron ]n spate! M[ frige-n piept: de ce nu-i =i tat[l meu aici? Era =i el voinic... A\i holteit ]mpreun[, bade Androane, a\i f[cut armata... Vreau s[ te ]ntreb: cuno=ti pe un om care l-a ]nt`lnit pe tat[-meu... pe front, ]n 41? Vreau s[ =tiu cum a fost ucis, unde a fost ]ngropat, s[-i g[sesc morm`ntul... Pavele m[i! Vezi varga asta de fier? S[-mi faci din ea o c`rj[... Vreau s[ ]ntreb, dar mi s-a uscat ]n gur[. S[ fie lung[, ascu\it[ la v`rf. S[ pot sparge un bou cu d`nsa, auzi? Deodat[ Andron zice foarte mirat: aa, =colerule, dar ce f[ceai aici? M`na ]mi ]nghea\[ pe pr[jin[: abia acum m-a observat? Lucr[m am`ndoi a doua s[pt[m`n[... Badea Pavel ]mi arat[ cu ochii: s-a stins focul. Apuc repede pr[jina: fffu-fffu! fffu-ffffu! +i =coala? Ai legat-o de gard? Dac[ eu... ]ncerc s[ zic c[: oi vedea, am l[sat-o dar nu de tot... m[ b`lbì nici c`teva cuvinte nu pot ]ndruga. Bine-ai f[cut! Dec`t un car de ]nv[\[tur[, mai bine un dram de minte. Dac-or fi prea mul\i ]nv[\a\i, n-are s[ aib[ cine ne trage ciubotele. Unul, cic[, se ]ntorcea de la =coli din str[in[tate, de la Paris, =i ajung`nd aproape de cas[ cade ]ntr-o groap[ ad`nc[. Alearg[ tat[-su, ]i arunc[ o funie, el ce face? Duce degetul la frunte: funie, ce este o funie? R`de: tu, m[i Mariane, tot a=a te ]ntrebi: ciocan, ce este un ciocan?... Ai auzit ce \i-am spus, Pavele? C`rj[ s[-mi faci... Mìne trec s-o iau... Badea Pavel arunc[ o lop[\ic[ de c[rbuni pe foc. Limbi albastre se zv`rcolesc ]n horn. Mai d[ un j[ratic. Acolo n-ai chip s[ tragi un fum ]n pace... Oloi!... F[in[!... N-or cr[pa degrab[ ies buruienile, urzicile... Se d[ la u=[, arunc[ o c[t[tur[ spre magazie, iese =i o ia, pe sub perete, 82 spre partea opus[.
VLADIMIR BE+LEAG{
Amarnic om Andron aista. L-ai auzit? Buruieni, urzici... Numai a=a se cheam[ c[ pre=edintele-i mai mare toate-s pe m`na lui... Hai la treab[! Ia cu cle=tele fierul alb din para focului, ]l pune pe nicoval[ =i rade zgura... M[ aplec, iau barosul, m[ ridic ]ncet. C`nd m[ uit pe u=[ afar[, m[ trec fiori: ce-i asta? zarz[rul ]nflorit nu-i, a disp[rut! Cine l-a furat? -am ]nv`rtit mult pe l`ng[ cancelaria kolhozului era ]n casa cu patru od[i, acoperit[ cu stuf, care a fost pe vremuri a bunelului. Am ]ntrebat c`nd vine Ion Vasilevici, pre=edintele... Dus pe deal s[ controleze cum merge aratul. Se f[cea sear[ =i am luat-o spre poart[. Sub peretele magaziei, ]n drum, st[teau ]nchirci\i c`\iva oameni. Ce scurmi acolo, m[i Irofte, cu =teapul? zice un omulean negru la fa\[, cu ochi apo=i =i tulburi de om sec[tuit. Vrea s[ sape pe dedesubt s[ intre-n sclad. }mbat[-te =i or s[ te bage ca pe Nistor G[in[... Mai s[ cr[pe s[racu... Cic[, m[ trezesc la o vreme, m[i oameni buni, unde naiba s[ fiu? Dau de un bidon cu miere. Bag m`na, o scot, o ling, o bag iar[... Era s[-mi v[rs ma\ele... }mi arde mie de ]mb[tat? Am venit s[ m[ rog pentru ceva avans. A=tept, iaca-i sear[... Cum s[ m[ duc cu mìnile goale acas[? Alice=te un v`rf de cu=m[ \uguiat[ =i o iau iute din loc. M[ anin[ =i n-am azi timp de pierdut. Aud ni=te strig[te. }ntr-o ulicioar[ doi cople=i se bat: sar, se izbesc unul ]n cel[lalt ca doi coco=i. Parc[ s[-i cunosc! Dintr-o parte vine o haraba cu paie =i dup[ ce trece, nici urm[ de b[t[u=i. Mi s-a n[z[rit? Pornesc mai departe. Stai, c[ se aud pa=i ]n urma mea. M[ ]ntorc: Gori\[! Ciubotele roase se uit[ la mine rumeg`nd fiecare c`te-un m[nunche= de paie. }=i neteze=te cu o m`n[ poala scurteicii, alta o \ine la piept. Ce faci pe aici, b[iete? De la =coal[ vii? Fos[ie, at`t!.. |i-ai ]nghi\it limba? Cucuveaua mi-a luat c[r\ile... Era porecla lui Fany, instructoarea. Care va s[ zic[ istoria cu catarama nem\easc[ continu[? Ceea ce mai ]nseamn[ c[ adineaori Gori\[ cu Filea se lupta! 83
NEPOTUL
De ce \i le-a luat? I-am dat la bot! Cui i-ai dat, b[iete? Pistruiatului!.. Mi le-a luat =i a spus s[ vin cu tata la =coal[... Nu =tie c[ n-am tat[... De unde s[ =tie dac[ st[ dou[-trei zile ]n sat =i pleac[ pe alte cinci =ase la ora=? Du-te acas[... Te a=teapt[ mam[-ta... Pe de asupra f`nt`nii se rote=te o pas[re. }mi v[d de drum. Peste o bucat[ de loc iar aud lip[it de pa=i ]n urma mea. Ce mai ai acolo, spune? Nimic. Cum, adic[, nimic, b[iete? Vezi? Cum s[ m[ duc acas[? Ce-o s[-mi fac[ mama? O f`=ie din haina lui cade, de la guler ]n jos. Cine te-a ]mpodobit a=a? Pistruiatul! M[car de l-a= fi aninat. Treceam pe drum, el =edea pe gard... De ce mergi pe drumu nostru? Dau drumu cìnelui!... Nu-i drumu vostru! Atunci fuge =i-mi iese ]nainte... De ce vii dup[ mine? Trec mai ]ncolo =i era s[-i ard doi pumni, dar taman iese lica P[nu\a... Ai v[zut-o? De ce-ai t[cut? Ce-a zis? L-am ajuns la pod =i-i spun: crezi c[ dac[ tat-tu ]i mai mare pe sclad, tot ce-i acolo ]i al vostru? +i po\i s[-\i umpli buzunarele =i s`nul cu r[s[rit[ =i cu nuci? Dac[ \i le umpli, ]nseamn[ c[ furi! +i tu, =i tat-tu am`ndoi fura\i... M-am repezit, noroc de d`nsul c[ a ie=it o haraba cu paie... Scurteica el \i-a rupt-o? Am prins ]ntr-o s`rm[... Cum era ]mbr[cat[? Cine? Aaa, ]ntr-o rochie a=a... alb =i negru... Simt c[ ascunde ceva de mine. Are el ceva ]n c[p=orul lui. Nu m[ duc la =coal[! Ce-ai zis? De ce nu te duci? Tu de ce nu te duci? M[ trece n[du=eala pe sub c[ma=[. Cum s[-\i explic? E=ti mic, n-ai s[ ]n\elegi... Eu... trebuie s[ lucrez, 84 pe c`nd tu...
VLADIMIR BE+LEAG{
+i eu pot s[ lucrez! Auzi-l? Abia t`rìe ciubotele =i el... Vreau s[-i spun: nu-i vorba de lucru numai, am un scop mult mai... mai... trebuie s[ aflu... s[ dezleg o tain[... e=ti mic, n-ai s[ po\i ]n\elege... Na! Gori\[ scoate din buzunar un cocolo= de h`rtie =i mi-l d[. }l desfac. Deslu=esc dou[ cuvinte: De ce?... Scrisul ei! Numai at`t? Unde-i cealalt[ bucat[?... A rupt-o c`nd ne b[team... Mi-a b[gat m`na-n buzunar... A v[zut c`nd mi-a dat-o la gard... Dar =tiu ce scria acolo: ...nu vii? +i trei semne de ]ntrebare. M[i Gori\[, vino la badea s[ te pupe! R[ul, \i-a sf`=iat h[inu\a. S[ iei de la mam[-ta un ac =i a\[ neagr[... Hai la mine s[ \i-o cos eu... +i pornim la vale. Gori\[ vine dup[ mine... Auzi tu? S[ te duci frumu=el la =coal[ s[ ]nve\i. Mai ai mult, pe c`nd mie nu mi-a r[mas at`ta. Dar =i eu... Voi vedea ce voi face... Tace. De ce tace? M[ ]ntorc Gori\[ nu-i! Sus, deasupra f`nt`nii, se rote=te cu aripile ]ntinse o pas[re.
de nici =eptesprezece ani, s[ scot ciotca din groap[ =i s-o aduc de-a rostogolul vreo sut[ de metri, p`n[ de la vale de cas[? Oi fi avut putere de voinic ]n bra\e, cu toat[ alimentarea slab[. Drept, ]n cele dou[ s[pt[m`ni de c`nd lucram cu badea Pavel ]mi primeam por\ia de la magazie =i m[ ]nfiripasem, iar munca cu barosul ]mi f[cuse mu=chi de piatr[... Mama a zis: nu-\i ajunge c`t ba\i cu maiul de fier la Pavel? Seara vii =i ]n loc s[ te hodine=ti te apuci iar[ s[ ba\i... Din toamn[ nu m-am g`ndit pentru ce m-am apucat s-o sap, mamei i-am spus: pentru de foc. Dar dup[ ce-am dezvelit-o =i am v[zut a treia r[d[cin[ care... se cl[tina ]n cre=terea ei... ]ntre celelalte dou[, mi-am me=terit o pan[ bun[, tare ca o\elul, ca s-o desfac =i s[ v[d =i s[ ]n\eleg... Ciotca st[ cu urme de \[r`n[. Dau cu toporul, o scutur. Aleg un petic zv`ntat =i o mut. Iau ciocanul, pana, caut unde s-o pun. Ciotca m[ prive=te, plin[ de cr[p[turi: m-ai scos, m-ai adus aici =i crezi c[ m-ai ]nvins? Tinerel e=ti, sl[bu\ e=ti... nu se =tie: care pe care... Nu se =tie, 85
M[ mir, cum de-am putut eu, b[ietan
NEPOTUL
zici, care pe care? Ba am s[ te desfac! +i pornesc a o cioc[ni cu muchea toporului. M[ strig[ careva din drum. Badea Hortolomei a adus o c[ru\[ de crengi =i m[ cheam[ s[-l ajut a desc[rca. Punem furcile, ne opintim =i le r[sturn[m peste gard, ]n ograd[. M-a rugat mam[-ta s[-i ar clinul de la =osea. S[-i spui c[ ne-om duce poimìne. Am s[-i spun... D[-mi pana matale, bade Hortolomei! Caut-o deasupra u=ii. O iau de sub strea=in[ =i fug acas[. M[ opresc tr[snit: ce-o mai fi =i asta? Ciotca s-a mutat din loc. Uite-o: parc[ s-ar izbi, pe cele trei picioare, la vale, spre p`rù. Pun pana =i lovesc cu ciocanul. Pana \ip[ =i sare. Te-am g[sit, gospodarule! Apar al[turi dou[ v`rfuri lucitoare de ciubote cu turetcile ]ncre\ite Andrei!... Ce te-ai apucat? O ciubot[ iese ]nainte... Ast[- toamn[... am pornit s-o sap. Dar numai deun[zi am scos-o.. Vreau s-o despic. A=a. Buun... Am mai trecut pe la voi. Nu te-am g[sit. Eram la lucru. Mi-a spus mam[-ta. +i dac[ \i-a spus, n-ai putut s[ urci dealul? V`rful ciubotei se ridic[, se las[, prinde a bate nervos. Nu mai dai pe la =coal[. N-am prea fost ultimele s[pt[m`ni. De ce nu vii? Are cineva nevoie de mine? Direc\ia se intereseaz[. Direc\ia te-a trimis? Am stat de vorb[ cu directorul =i am s[ mai stau, a=a c[... fii lini=tit. Pun pana la um[rul r[d[cinii sub\iri. Lemnul aici e tare, vinele stau ]n curmezi=. O mut pu\in, ridic ciocanul ciotca st[ nemi=cat[. Cele dou[ v`rfuri vin aproape de tot. Acuma-i momentul! Ridic ciocanul =i c`nd ]l reped ]n jos, ciubotele parc[ le-a suflat v`ntul. De ce n-ai venit la =edin\[? Pana a \iuit, dar a intrat. Pu\in. Care =edin\[? A comitetului. L-am trimis pe Ulian. 86
VLADIMIR BE+LEAG{
Ai emisari, tovar[=e secretar? Ai fi putut s[ vii ]n persoan[, nu eram peste lume. Pentru ce s[ vin? Nu =tii pentru ce-ai fost chemat? M`na sl[be=te. Ciocanul se las[ ]n jos. Degeaba te munce=ti n-ai s-o desfaci... lemn tare... +i tu m[ crezi slab? Iau toporul =i izbesc din r[sputeri. O sc`nteie sare de pe muche. Pana zboar[ =uier`nd c`t colo. Ciubotele se fac nev[zute. +edin\a a avut loc. F[r[ tine. F[r[ mine? Foarte bine. Te-am discutat ]n absen\[. Foarte... Pe mine?! Purtarea ta. Prea multe s-au adunat. Ciubotele vin aproape =i m[ privesc cu sfidare. Las mìnile ]n jos... Mi-am amintit ziua geroas[ de iarn[... ma=ina ne ducea la ora=... =edem ]n co=, pe-o sc`ndur[, vreo =apte b[ie\i...1 Batem picior de picior, strig[m, ne ]nghiontim ca s[ ne ]nc[lzim... La un moment dat unul arat[ cu degetul: uita\i-v[, Boris =i-a tras bocancii p`n[ la raicom! }n graba mare uitase s[-=i lege =ireturile... Ne-au b[gat ]ntr-o sal[ mare, cu multe r`nduri de scaune... erau b[ie\i =i din alte sate... prim-secretarul a \inut o cuv`ntare... a fost introdus drapelul, am repetat ]n cor jur[m`ntul... o feti=can[ activist[ ne-a prins c`te o insign[ ro=ie la piept =i ne-am f[cut cu to\ii komsomoli=ti. Toporul cade din m`n[. Coada st[ dreapt[: c`teva clipe, apoi se culc[ la picioarele mele. A= vrea s[ =tiu, ce anume? S[ fi venit la =edin\[... Te ]ntreb: ce s-a adunat? Din\ii se str`ng ]n gur[, b[rbia ]ncepe s[ tremure. Cazul cu catarama l-ai uitat? C[ ai umblat de Anul Nou cu h[itul prin sat, ai uitat?... Asta de la urm[, la lec\ia de istorie, a pus v`rf la toate. Am hot[r`t s[ punem chestiunea ]n fa\a raicomului...
...ma=ina ne ducea la ora=... vreo =apte b[ie\i... E o scen[ care s-a produs ]ntocmai ]n via\a real[. Nota de u=oar[ ironie demonstreaz[ c[, de=i copii, ne d[deam seama c[ suntem manipula\i, cu at`t mai mult c[ lucrurile se petreceau pe vremea foametei 87 =i numai de komsomol nu ne ardea.
1
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
Iau toporul de jos. Ridic pana: o bat pe asta, iar al[turi am s-o bag pe a lui badea Hortolomei. Ast[-iarn[, la activul raionului, am criticat-o pe Fany c[ mai mult lipse=te dec`t se afl[ ]n =coal[, primului i-a pl[cut =i mia str`ns m`na, a spus c[ am dreptate... Ea ]l monteaz[ pe Andrei! Ca s[ se r[zbune... Crezi c[ la raion... Degeaba te ]mb[\o=ezi! Mi-ai fost prieten. P[cat! S[ =tii c[ ai o ideologie ]napoiat[, individualist[... Individualist[? Interesant... Poate m[ l[mure=ti, s[ ]n\eleg =i eu... A=a-i cum ]\i spun. Te conduci de sentimente... P[cat! Am fost prieteni... Masele, trebuie s[ =tii s[ le conduci. Destul s-o ia unul razna, apuc[ =i ceilal\i dup[ el ca oile... Purtarea ta la lec\ia de istorie a fost o ie=ire anarhist[! Dup[ cum a spus =i Niculai Panteleievici: ai ]ncercat s[ dezorganizezi masele de =colari... }ncep s[ m[ dumeresc: am ]ndr[znit s[-l critic pe Niculai Panteleievici, ceea ce ]nseamn[ c[ am dezorganizat clasa, ceea ce e un act de aharhism! }ntr-un cuv`nt: am tulburat turma! Iat[ ]n ce mod ]\i tratezi colegii! Afl[ dar, m[i Andrei, c[ r[u te-ai ]nstr[inat, nu numai de mine, dar de to\i b[ie\ii =i fetele din clas[... Ce vrei s[ spui cu asta? Repet[, te rog.. +i scoate carne\elul. |i-aminte=ti? Am citit la Cehov despre unterul cu... Nu m[ lua cu literatura! strig[ Andrei.. dar... stai! Ce ai ]n vedere? Pun ascu\i=ul penei ]n despic[tur[. V`rfurile cizmelor se feresc. Ridic ciocanul =i izbesc. V[d negru ]naintea ochilor m-a lovit pana la fluerul piciorului. M[ las la p[m`nt. Stau o secund[, dou[, trei... poate-un minut. El ]=i face note ]n carne\el, ]ntors cu um[rul spre mine... M[ ridic, iau pana, o pun iar... Zici c[ lucrezi la kolhoz? +i n-ai de g`nd s[ vii la =coal[? Ce faci acolo? Potcoave... Dac[ o s[-\i trebuiasc[ vreo dou[, vino la mine. Trag aer ]n piept =i odat[ m[ pr[bu=esc cu toat[ puterea bra\elor =i a trupului ]nainte. Pana se duce ]n ad`nc. Al[turi de r[d[cina a treia, cea sub\ire, apare o despic[tur[. C`teva lovituri, =i am desf[cut-o... Iac-a=a, tovar[=e secretar!
88
l[sat cu spatele de perete =i am adormit. Mama era dus[ s[ ]mprumute ni=te foarfece, c[ aveam a merge a doua zi la cur[\itul viei... Deschid ochii =i... nu m[ pot dezmetici. Sar ]n picioare! Aduc lampa, torn ]ntr-]nsa dintr-o sticl[, caut chibriturile =i nu le g[sesc. Iau lampa =i intru ]n odaie. G[sesc tocul pe marginea mesei.. Aprind mucul, pun sticla, flac[ra se izbe=te ]n sus o clip[, =i se face \`nd[ri sticla! Ori buhne=te lampa, m[ strope=te =i iau foc cum mi s-a ]nt`mplat an iarn[. M[ feresc, acoperindu-mi ochii cu palmele. S-o sting! Dintr-o parte, din ]ntuneric, vine o m`n[ mare, neagr[. Trei degete lungi ridic[ sticla =i o pun pe mas[. M[ dau ]nd[r[t, speriat. Un om! +ade la col\ul mesei. Fa\a ]ntunecat[. Sub o spr`ncean[ ]i joac[ un t[i= de lumin[. C`nd a intrat? Era aici c`nd am venit cu lampa? Deschid gura s[ strig. |i-ai p`rlit unghiile, b[iete! }i badea Andron. A intrat, pesemne, c`nd am a\ipit ]n buc[t[rie. Po\i s[ pui sticla, s-a r[cit. Te-ai speriat? Fac din cap: nu... Dar degetele-mi tremur[. Acas[ mam[-ta? Pune mìnile la piept, dreapta b[g`nd-o la subsuoara celei st`ngi. S-a dus ]n sat... dup[ ni=te foarfece de vie... =i poate g[se=te oleac[ de gaz... la m[tu=a... N-am v[zut-o... Pune coatele pe mas[ =i-=i sprijin[ capul. M[ urm[re=te din umbr[. Puteai s[ arzi. Ai turnat benzin[. +i n-ai pus sare... Este la fund... Vorbind, a suflat c[tre mine =i m-a ajuns iz greu de fum care adie dinspre groapa m[tu=ii c`nd fierbe tescovin[, mai ales noaptea... Ce te ui\i a=a? Ori e=ti sup[rat? De ce sup[rat, bade Androane? Azi la Pavel mi-ai ]ntors ni=te ochi! Ori \ii m`nie de la moar[, c`nd mi-ai dat banii =i ai fugit? Nu v-am cerut datoria puteam s[ a=tept. Dac[ a\i hot[r`t a=a, treaba voastr[. Eu de foame nu mor. Am vrut s[ v[ fac bine, =i tot voi v[ sup[ra\i... Azi la badea Pavel? Dar nu m-am uitat nici ]ntr-un fel. Amu\esc. S[ pornesc vorba ori s[ tac? Badea Andron ]i b[ut. Mai nimerit s[-l iscodesc acum dec`t alt[ dat[!... De fapt, am vrut s[ te ]ntreb ceva, bade Androane. 89
Tot pun`nd pe foc, m-am ]nc[lzit, m-am
NEPOTUL
Te ascult, ]ntreab[-m[. Se ridic[, ]=i pune iar mìnile cruci=, se sprijin[ de perete. Fa\a ]i luminat[, numai g[vanele ochilor ]n umbr[ =i de acolo ochii m[ cerceteaz[. Arunc o c[t[tur[ spre u=[ cleampa nu-i. De aceea nu l-am auzit c`nd a intrat? Mata ai fost pe front, bade Androane? +tiut c[ am fost! |i-a spus careva c[ n-am fost? Ce-i drept, nu ca Ion Vasilevici... Am fost =i la ]nceput, =i la sf`r=it... }l \ii minte pe tata? Pe tata Petrea? Mama zice c[ a\i fost prieteni... Dac[-l \in minte pe Petrea? Scoate dreapta cu palma neagr[, face un semn, apoi o bag[ la loc. Cei mai buni prieteni. La slujb[ ]ntr-un an ne-au luat... M[ uit la tine =i parc[-l v[d. De nalt ca tine, la vorb[ ca tine, numai c[ mai ]nvelit la trup. Ru=inos, scump la cuv`nt... Alteori, c`nd se m`nia, te fereasc[ sf`ntul... Ascult, dar ]n urechi ]mi sun[ fr`nturi de vorb[: dac[ nu murea el, trebuia s[ mor eu... e=ti neputincios, e=ti slab... s[ te na=ti, dar s[-mi semeni mie... Care fr`nturi se amestec[ laolalt[ cu spusele lui badea Andron =i-n ochi mi se arat[ un c`mp de negar[ v[lur`nd... Poate c[ tata-i viu, bade Androane? Mama zice c[-i viu =i-l a=teapt[ s[ vie... Degeaba... a=tepta\i... Badea Andron pune cotul pe mas[ =i-=i las[ fruntea ]n palm[. Clatin[ capul =i m`na: ]i mort tat[-t[u... Dac[ era ]n via\[, demult da de veste... I-am spus mam[-ti de at`tea ori, dar nu vrea s[ cread[... Marie-M[riu\[! M[ prive=te din umbr[: ]\i spun =i \ie s[ =tii... Nu m-a ascultat, auzi? Era s[ m[ pr[p[desc =i eu cu d`nsul? Bade Androane! Ai fost ]mpreun[ cu tata pe front... Cum s[-\i spun, ca s[ m[ ]n\elegi? Ne-am ]nt`lnit ]n okopuri la Dalnik, l`ng[ Odesa. +tii c[ Odesa a fost ]mpresurat[ pe uscat, portul hojma bombardat. Cle=tele de foc se str`ngea. De la o vreme nici cuhnea nu putea r[zbate la noi... Eram pe-o coast[ de deal. Pe vale curgea un p`rìa=, i-am uitat numele. Noi pe costi=a asta, pe cealalt[ ei. Bat ei, batem =i noi. Abia dovedeau s[-i care noaptea pe cei uci=i: ei pe-ai lor, noi pe-ai no=tri. Mare pr[p[d =i moarte de om!... }ntr-o zi, cum =edeam ]ngropa\i ]mi strig[ comandirul c[ a venit cuhnea, s[ iau bidonul =i s[ m[ duc dup[ d`mb s[ aduc de m`ncare la b[ie\i. Pornesc =i, abia dau s[ sar ]n alt[ tran=ee, cade o min[ al[turi. M-au z[rit! Zic: de data asta, gata. 90 V[d c[ m[ pot scula. Am sc[pat teaf[r! M[ dau de-a dura cu bidon cu
VLADIMIR BE+LEAG{
tot. V[d c[ ]n dreapta se mai t`r[=te unul, tot cu bidonul, ca =i mine. Fac semn: s[rim pe r`nd unul din noi scap[! C`nd m[ uit, tat[-t[u, Petrea... De unde te-ai luat c[ erai cu ma=ina? A ars ma=ina =i m-au dat ]n pihot[... Neras, o m`nec[ ferfeni\[, se vedea c[ma=a de desupt... E=ti r[nit? Pe tovar[=ul meu l-au ucis... Bucurie c[ ne-am ]nt`lnit! Ajungem la cuhne, lu[m de m`ncare, ne bag[ ei =i c`teva sticle de rachiu: s[ v[ \ine\i, b[ie\i!... Ne t`r`m ]napoi, ajungem la locul unde aveam a ne desp[r\i, el pe tran=ee ]ntr-o parte, eu ]n alta, mi-aduc aminte de rachiu: hai s[ destup[m una =i s[ bem pentru ]nt`lnirea noastr[! Dac-om muri, s[ murim veseli! Bombele cad, focul se ]nte\e=te. Deschid o sticl[, tragem pe r`nd, ne ]nc[lzim bine. Eram s[ mai destup una, dar tat[-tu se scoal[: mergem c[ ne a=teapt[ tovar[=ii cu bucatele... Stai! }l apuc de m`n[: s[-\i spun ceva! unde s[ ne ducem? =edem bini=or aici, iar la noapte... =i-i ar[t cu capul spre cealalt[ coast[ de deal... +tiu un loc, o r`p[... C`nd a priceput ]ncotro bat, a strigat: e=ti nebun! D[ s[ porneasc[, ]l apuc de m`n[: nu fi prost, de aici nu sc[p[m cu zile, ne fac chis[li\[... iar pe mare ne ]neac[... =tii cum am s[ facem? ne t`r`m p`n[ aproape de d`n=ii, am v[zut ]ntr-o sear[, pe lun[, cum veneau ei la o harbuz[rie =i c[rau harbuji... sunt ni=te cl[i de f`n. Tat-tu s-a repezit la mine, m-a ]nh[\at de g`t s[ m[ g`tuie! Nu =tiu de unde se ia pe acolo un leitenant: ce s-a ]nt`mplat? Tat-tu strig[ la mine ca un apucat, dar gr[iam pe-a noastr[ =i leitenantul n-a ]n\eles. Ne desparte, =i atunci ]i l[muresc, ]ntorc`nd-o ]n =ag[: suntem dintr-un sat =i avem o sfad[ veche! De la fete? Da, de la o fat[... Se duce leitenantul, pornim =i noi... +i mai strig o dat[: nu fi prost... suntem ]nconjura\i... unde s[ ne ducem?... trecem dincolo =i ne ]ntoarcem acas[... Badea Andron amu\e=te. Pe nea=teptate ]nal\[ capul: Am dezertat, da? A=a te-ai g`ndit despre mine? Apoi s[ =tii c[ e=ti un prost ca =i tat-tu. Unde-i el? Nu-i! Eu, iac[, sunt. N-am vrut s[ mor de poman[. Ce-ai vrut: s[ m[ bag ca chioru-n foc? Petrea, dac[ nu m-o ascultat... Striga c[ m[ d[ pe m`na tribunalului... A vrut s[ m[ ]mpu=te tat-tu, dar am scos =i eu pistolul... Dac[ vrei s[ =tii cum a fost, pot s[-\i spun: m-am b[gat ]ntr-o c[pi\[ de f`n =i am r[mas. Dac[ m[ duceam ori m[ ucideau, ori m[ ]necam ]n mare. Am r[mas =i am mai fost o dat[ pe front, ]n 44. Iar[ au trebuit solda\i. Poftim dovada! Apuc[ cu o m`n[ =i zmulge de pe cealalt[ o m[nu=[. Arat[ c`teva degete retezate... Am fost r[nit =i am sc[pat. Dar c`\i au pus capul la Calfa, la Spei=oara... Nici p`n-la Prut n-au ajuns... 91
NEPOTUL
Dau din cap: ai sc[pat... S[ nu m[ crezi fugar... Am fost r[nit! Fac cu capul: ai fost r[nit... Badea Andron d[ cu pumnul ]n mas[: N-am vrut s[ mor, auzi? N-am vrut! Flac[ra l[mpii se lunge=te, se sub\ie =i se rupe. T[cere ca-n morm`nt. Nu cumva a ie=it =i s-a dus, neauzit, precum a intrat? G[sesc pe b`jbìte chibriturile, scap[r badea Andron e la locul lui, cu fa\a spre u=[. M[ ]ntorc ]ntr-acolo. Mama st[ sprijinit[ de u=or, cu mìnile l[sate-n jos, obosit[. Acuma a intrat? Ori a auzit vorba noastr[ despre tata... De ce-ai venit?! ]l ]ntreab[ r[stit. S[-l iau pe fecior-tu la b[ut. Dac[ nu eram aici, ardea: a turnat benzin[-n lamp[ =i n-a pus sare... De c`te ori \i-am spus, dragul mamei, s[ bagi seama... Am adus gaz... Trece la mas[. M[ ridic =i ies. Observ din mers c[ badea Andron se uit[ la mama parc[ i-ar spune: ]i mort Petrea, degeaba ]l a=tepta\i... Intru ]n buc[t[rie, pun o a=chie pe foc. Aud de la gura plitei, prin u=[: Te-ai hot[r`t: mi-o vinzi? }\i dau pre\ bun. Z[u c[-\i dau... ama se apleac[ deasupra butucului de vie. Foarfecele umbl[ repede de la o vi\[ la alta. Nici n-ai b[gat de seam[, c[-i tuns, piept[nat, al[turi un m[nunche= de corzi retezate, iar palmele mamei ]i fac cuib la r[d[cin[. }l mai prive=te o dat[ =i se mut[ mai la vale. Vede c[ r[m`n ]n urm[, se d[ pe r`ndul meu, desc`lce=te un butuc-doi =i iar se duce pe r`ndul ei. Hai, b[iete, c[ degrab[-i amiaz[... }=i trece bra\ul pe la frunte =i se las[ ]n genunchi a=a-i mai ]ndem`n[ de lucrat. Tare-i place viei s-o ]ngrije=ti ]n genunchi. M[ mut =i eu. Iat[ ridic[tura de p[m`nt, cu o ad`ncitur[ la mijloc, crescut[ cu mohor ]nspicat. La r[d[cina buruienilor se mai z[re=te c`te-o pat[ galben[ de lut. Aici a fost crama. Aici st[tea bunelul vara. Aici se da la dos de ploi c`nd venea cu fetele la pr[=it... Mai era un pr[sad ]n fa\[... A=a-mi povesteai, mam[? M[ urc pe movili\[. }nchid ochii. Din toate p[r\ile se ridic[ =i m[ ]nv[luie mirosuri umede =i calde de \[r`n[, de buruieni, de frunze 92 putrede, de ceva dulciu, ceva acriu, =i mirosurile acestea p[trunz`nd ]n
VLADIMIR BE+LEAG{
mine ]mi umplu fiin\a, =i mi se pare c[ a= fi un uria= cu capul ]n ceruri, dincolo de bolta albastr[, iar picioarele ]mi ajung de cealalt[ parte a p[m`ntului... Ce-i asta? P[m`ntul respir[, p[m`ntul abure=te, p[m`ntul zv`cne=te. S-a trezit p[m`ntul dup[ o iarn[ lung[ ca bolnavul din z[care. R[sun[ peste lini=tea lumii un glas: Chiu-chiur-liu! Chiu-chiur-liu!... Pun palma strea=in[ la ochi: unde e=ti, c`nt[rea\[ m[iastr[? N-o v[d ]n v`lv[taia soarelui... C`nd eram de-o =chioap[, am venit odat[ la vie cu p[rin\ii. Ei lucrau, eu m-am apucat s[ fac un cuib din crengu\e =i iarb[ uscat[... Am a=teptat s[ coboare cioc`rlia, am chemat-o, dar n-a venit. Chiu-chiur-liu! Chiu-chiur-liu!.. Poate c[ de data aceasta are s[ vin[, dar nu-i gata cuibul. Ce faci acolo, b[iete? O cioc`rlie, mam[... Mama s-a aplecat de asupra butucului. M[ aplec =i eu asupra butucului meu. Apuc vi\a, o retez =i simt picur`ndu-mi ]n palm[. Via muste=te. Via lucreaz[... r`n\i de oboseal[ ne ]ntoarcem seara acas[, purt`nd c`te-o sarcin[ de coard[ de vie ]nfipt[ ]n b[\. Vedem de departe pe cineva f[c`ndu-ne semne. M[tu=a Nastasia. Caraul, fa Marie, te-au pr[dat! Mama arunc[ sarcina =i intr[ ]n cas[. Vin =i eu. Belciugul de la u=[-i scos cu tot cu lac[t. }n odaie toatentoarse cu fundu-n sus, lucruri aruncate pe jos. Sertarul mesei deschis, urme pe podea. H`rtii, c`rpe ]mpr[=tiate. Mama se repede spre lad[ lada deschis[. Scoar\a cea mare este! Prinde\i-l! |ine\i-l! strig[ m[tu=a Nastasia t`r`ndu-se ]n c`rje. L-am v[zut... Fugea r`pa... Alerg la malul p`rùlui, m[ uit ]ntr-o parte, m[ uit ]n alta... M[ ]ntorc =i, c`nd intru, v[d c[-s cu toporul ]n m`n[. }l pun ]ntr-un col\. Am venit... U=ile toate deschise... Dar ai v[zut pe cineva, lele? se umple mama de n[duf. 93
NEPOTUL
Era a=a mare, nant =i fugea taare... Mama pune florile la loc. Str`nge-n pumn h`rtiile de pe jos, le cerceteaz[, apoi le arunc[ ]ntr-un col\. S[ vedem dincolo... N-a fost t`lhar prost dac[ a r[scolit prin documente =i h`rtii. Cine putea s[ fie? Era s[ \ip: =tiu cine-a fost s[ ne prade... dar ce dovezi am? Poate, cu bun[ seam[, s-au b[gat ni=te copii, iar m[tu=ii i s-a n[z[rit: un om mare care fugea tare... Ce-a c[utat, mam[? Aur. De unde aur, mam[? Bine c[ scoar\a ne-a r[mas, z`mbe=te mama amar. Ia uite: a r[scolit =i-n paiele din pat. Trecem ]n buc[t[rie. U=a cuptorului deschis[, gurarul de lut dat la o parte a r[scolit =i-n cenu=[! Mama ]mi face semn s[ sprijin u=a buc[t[riei cu spatele. D[ la o parte bra\ul de paie de sub gura cuptorului aicea-i groapa t[inuit[. Am s[pat-o nop\ile c`nd fugeau nem\ii. +i am ascuns ]ntr-]nsa ce aveam mai de pre\: scoar\a, ma=ina de cusut, ciubotele tatei =i ale mamei.. Acuma-i goal[. Pus fundul deasupra =i uns bine cu lut s[ nu se cunoasc[... S[ nu mai =tie =i Nastasia! face mama semn =i arunc[ paiele la loc. M[ dau din u=[. V[leu, fa Marie! Am dat focu =i aud c[ strig[ cineva. Lelea Veta cu jacheta ponosit[ a lui b[rbatu-su pe umeri se minuneaz[ cum numai ea =tie. Dup[ Veta mai apare o femeie: Gr[china-cea-gras[ cu picioarele ca dou[ bud[ie. Te-te-te! ai v[zut ce oameni pe lumea asta?! Se vede c[ ni=te baistruci... zice mama: n-au luat nimic, numai r`s au f[cut... Eu, fa Marie, face Gr[china, am venit la tine dup[ semin\e de flori. Tare frumoase flori cre=ti tot anul ]n fa\a casei... Mai =tiu eu unde-or fi semin\ele? S[ vii, fa Gr[chin[, aldat[... M[ uit dup[ gr[san[, mi-aduc aminte de p[t[rania c`nd i-a ridicat mo= Trifan tobultocul cu tot cu poale ]n spinare =i m[ umfl[ r`sul. Ce-mi nechezi a=a? N-ai v[zut cur de femeie? Hai, hai, car[-te... M[ ]ntorc ]n cas[. M[tu=a Nastasia =ede pe lai\[ =i mo\[ie din cap. 94 Lelea Veta ]=i str`nge haina la piept i se v[d \`\ele. O tot c[ineaz[ pe
VLADIMIR BE+LEAG{
mama: ce oameni haini sunt pe lumea asta... s[ se bage la o biat[ v[dan[ ]n cas[... Mama st[ l`ng[ mas[ nici nu aude, nici nu vede. Tare a= vrea s-o ogoiesc: nu fi m`hnit[, mam[... scoar\a a r[mas... dar ce umbre pe fa\a ta?... nu cumva ai anumite prepusuri?... cine putea s[ intre?... ce-a c[utat, mam[? lomei s[ ]mbr[zd[m clinul de la =osea la alt an ni l-a ]nghi\it masivul kolhozului. Am arat p`n[ la amiaz[... Stau ]ntins pe iarb[ =i bat c[lcìele s[ cad[ bo\urile de pe ele. Omul a a=ternut l`ng[ roata c[ru\ei un sac. S[ mesim =i noi ce-a dat Dumnezeu. Pune leg[turica cu sare, o bucat[ de m[m[lig[, ni=te cepe, o buc[\ic[ de br`nz[ de oi. Adaug m[laiul meu =i ochi=orul de sl[nin[ pe care mi l-a b[gat diminea\[ mama ]n traist[ se duce feciorul la plug[rit! Ce de-a bucate, bre!... Ca la masa cei mare. Trr, talanuri!... Caii au pornit s[ rup[ c`te-un fir de iarb[ t`r`nd h[\urile dup[ d`n=ii. }ntr-un v`rf de salc`m din perdeaua verde de al[turi o co\ofan[ salt[ din creang[ ]n creang[ strig`nd sup[rat[. Ne oc[r[=te c[ =edem pe mo=ia ei... Ori vrea s-o poftim la mas[? zic =i zv`rl un bulg[re. Co\ofana vede unde cade, coboar[ =i-=i salt[ coada lung[ ca o lingur[. Zici c[ ai ]ncheiat-o cu =coala =i ai venit =i tu kolhoznic? Taman mu=casem dintr-o ceap[ =i-mi dau lacrimile. Fac din cap: kolhoznic. Crezi c[-i dulce? Am s[ v[d... Mata ia sl[nin[... Nu vreau s[-mi alint stomacul... Taie felii de m[m[lig[, de ceap[; pune deasupra o buc[\ic[ de br`nz[ =i duce la gur[... Deamu unde-s mul\i =i-i greu, mai ]n\eleg. E=ti singur la m[-ta. Trebuie s[ ]nve\i, poate-i ie=i vreun inginer =i-i face ceva s[ nu ard[ seceta p[m`ntul. Ce crezi: c`t[ ap[ curge pe Nistru la vale, ian s-o ridici =i s-o trime\i pe ogoare? Pui ni=te ma=ini, ni=te mori de v`nt, tot ]n lungul malului... Vorbe=te, iar ochii du=i cine =tie pe unde. Lini=te ]mprejur. Caii s-au dep[rtat. Co\ofana s-a dus =i ea. V[d c[ badea Hortolomei r[m`ne cu buc[\ica la gur[. Se uit[ spre =osea. M[ uit 95
A doua zi m-am dus cu badea Horto-
NEPOTUL
=i eu: din vale vine... nici tu ma=in[, nici tu c[ru\[, c[ om este, dar n-are cai =i merge singur[... Ce-o mai fi =i asta? pune badea Hortolomei buc[\ica pe sac. Ne ridic[m ]n picioare. Peste c`teva minute se ive=te de dup[ d`mb o ma=in[. Seam[n[ cu o combin[. Dar unde-i tractorul? +i ce are deasupra? Are motorul lui. Acela-i umbrarul. Am citit ]ntr-o gazet[. Hai s[ vedem! Badea Hortolomei fuge ca un copil, spre =osea. P`n[ s[ ajungem, prin ar[tur[, combina s-a dep[rtat. Ne ]ntoarcem la c[ru\[. Se a=az[ ]n genunchi. Se scarpin[ la ceaf[. Chiar minune! Umbrar s[ nu-l p[leasc[ pe om soarele. Bre-brebre! Am tr[it s-o v[d =i pe asta... Bag[ buc[\ica ]n gur[ =i mestec[ dus pe g`nduri. C[t[tura i se schimb[, parc[ i-ar pluti o cea\[ pe dinainte. De multe ori, serile, c`nd m[ duc la d`nsul, mai ales iarna, ]mi poveste=te din via\a lui. Mai cu seam[ cele ce i s-au ]nt`mplat ]n timpul r[zboiului. A=a am v[zut la americani: mam[, mam[, ce de-a tehnic[! Nu=cum de-o \inea p[m`ntul. Se cutremura locul pe unde trecea... Apoi iaca pe noi, c`teva mii de plenici, ne m`nau nem\ii pe un tract spre o ap[. Ne m`nau s[ ne ]nece c[ de-amu n-aveau ce face cu noi. Armata noastr[-i pisa dintr-o parte, din alta ]i str`mtorau americanii. Nou[ zile ne-au dus ]n vagoane ]nchise, de cele pentru vite, iar de m`ncare nic[! Numai a zecea zi ne-au dat c`te dou[ sfecle de om, dar =i acelea ]nghe\ate... Dup[ care ne-au dat jos din vagoane =i hai! P`n-atunci erau c`te doi solda\i convoi la suta de oameni, amu au pus c`te zece... Au trimes cuhnea ]nainte s[ fac[ de m`ncare pentru d`n=ii, nu pentru noi... Mergem a=a, sec[tui\i cum eram, cade unul =i dac[ nu se scula, vine neam\ul pac! ]n cap =i-l ]mpu=c[.. Ajungem ]ntr-un loc unde se ]mpreunau dou[ =osele una apuca la asfin\it, pe care ne m`nau nem\ii, alta venea de la amiaz[-zi. Eram aproape, deamu se vedea cuhnea lor... Deodat[ vedem c[ nem\ii prind a striga unul la altul speria\i ]n limba lor: hondra! hondra! =i o rup de fug[ spre miaz[-noapte. }ntoarce =i cuhnia oi=tea =i tot ]ntr-acolo o ]ntinde.. Nu z[bav[, ca de c`nd ]\i spun eu, vedem gonind pe =osea de la amiaz[-zi o tanc[ maaaare! Se opre=te: V] cto: russki? Russkie! Russkie! Da nem\ii unde-s? Iaca ]ncolo au fugit.. Se bag[ ei ]n tanc[ =i pornesc 96 s[-i ajung[. Nou[ ne spun s[ \inem spre amiaz[-zi, c[ dintr-acolo vine
VLADIMIR BE+LEAG{
armata american[... Am sc[pat! Mergem, mergem, =i c`nd a ]nceput a curge. Doamne, Doamne, ce de-a tehnic[! Pe drum n-aveai loc, mergeam pe al[turi, prin om[turi. Cei din ma=ini, din t[nci ne aruncau... ciocolate, ne aruncau \ig[ri. C`te trei ]n pachet, \ig[ri, la cap[t aurite.. Badea Hortolomei se freac[ cu pumnul la nas: dac[ nu veneau americanii, ne ]necau nem\ii1. Dar a=a am fost iar[ pe front... +i-n Berlin am intrat... Cum ]s americanii, bade Hortolomei? +i eu m[ g`ndeam: ce oameni s[ fie? C`nd i-am v[zut, oameni ca =i noi. Sunt albi la fa\[, dar sunt =i smoli\i... Ca la noi: chirghizi, uzbeci... Dac[ la d`n=ii se cheam[: negri, la fa\[-s cum ]i fundul ceaunului. Le lucesc ochii de negri ce sunt, z[u c[!... Pe urm[, c[ am stat o lun[ ]n lag[r p`n ne-am ]nt[rit, am v[zut negri mul\i... Co\ofana a venit iar[ =i tot \ip[ sup[rat[. Vrea s[ ne c[r[m mai repede, poate g[se=te ceva pe locul unde-am stat la mas[. Ad[ caii. Badea Hortolomei scutur[ sacul =i-l pune-n c[ru\[. Anin traista-n bra\ul c[ru\ei =i m[ duc dup[ cai. Badea Hortolomei m[ a=teapt[ l`ng[ plug. Cum crezi, Sandule: dac-or scorni oamenii tot ma=ini de-aiestea, n-om ajunge s[ r[m`nem f[r-de lucru? Mìne-poimìne vine o ma=in[ care are s[ coseasc[, are s[ treiiere =i pìnea are s-o coac[... O s[ se g[seasc[ de lucru =i atunci... Mai ales pentru cei harnici. Ca noi? z`mbe=te badea Hortolomei. Trrrr, talanuri! }nh[m[m. Badea Hortolomei apuc[ plugul de coarne. Ei, cu doamne-ajut[! Str`ng d`rlogul calului de c[tre om =i pornesc. Merg =i m[ tot g`ndesc la vorbele lui. Aud un murmur. M[ ]ntorc: omul p[=e=te ]n urma plugului =i ]ng`n[ un c`ntec...
1 ... dac[ nu veneau americanii, ne ]necau nem\ii... Sunt ]ntocmai cuvintele pe care mi le-a spus persoana real[ care a purtat numele respectiv, pasaj care a fost eliminat din edi\ia prim[ =i cele ulterioare ap[rute pe timpul regimului trecut. Dac[ nu sco\i r`ndurile acestea, mi-a declarat pe un ton ultimativ redactorul-cenzor al c[r\ii, nu semnez cartea la tipar... Dup[ care a ad[ugat atot=tiitor, insinuant: S[ vezi ]nc[ ce r[zboi o s[ avem cu americanii... De zece ani nu editasem nici o carte =i sim\eam c[ nu-mi r[m`ne mult ca s[ fiu desfiin\at ca scriitor ori s[ m[ autoanihilez ca individ... }n pofida faptului c[ romanul a fost men\ionat cu Premiul de Stat, ]n articolul meu polemic privind starea prozei la 1979 am adus obiec\ii critice =i la adresa propriei c[r\i, neput`nd ]ns[ concretiza c[ cel mai mare neajuns =i p[cat al autorului ei a fost 97 c[ am f[cut concesii ideologiei dominante ]nc[lc`nd adev[rul vie\ii =i al istoriei.
NEPOTUL
copac la col\. Lun[ plin[ =i se vede ca ziua. }n ograd[ nu se z[re=te nimeni. M[ opresc l`ng[ gard, cu mandolina pe um[r. }ntr-un geam pare a clipoci o zare slab[. S[ n-o v[d nici ]n seara asta? Scot buc[\ica de bile\el din buzunar literele s-au =ters de tot. Se aude u=a! A trecut cineva prin fa\a casei ori mi s-a p[rut? M[ azv`rl peste gard. C`nd calc jos, strunele dau glas. O umbr[ alb[ vine direct spre mine, prin s[p[tura neagr[. Se opre=te speriat[. Eu sunt, P[nu\o, nu fugi! Vino ]ncoace... M[ scoate la c[rare. }i ]mbr[cat[ ]ntr-o rochie alb[, dezbrobodit[ =i descul\[. Ce frumoas[ e=ti, P[nu\o! Ce bine-mi pare c[ ai ie=it... Vezi, a= vrea s[-\i spun cele mai alese cuvinte dar mi-a pierit glasul... At`ta vreme nu ne-am v[zut. Nop\i la r`nd \i-am rostit numele... Te-am visat... De ce n-ai venit at`tea zile?... }n fiecare sear[ m[ porneam spre tine, dar nu puteam ajunge. O, P[nu\o, de-ai =ti prin ce-am trecut vremea de la urm[! Dac-ai =ti, te-ai l[sa de mine, m-ai uita... Te-am a=teptat... Nu e=ti sup[rat[? +i eu credeam c[ pentru pozna de la =coal[... Am s[\i m[rturisesc totul... Numai \ie. Trebuie s[ aflu, s[ m[ l[muresc: cine s`nt, ce-i via\a asta... M-am ]ntors t`rziu de la lucru.. Credeam c[ dormi... Te a=teptam... Am auzit mandolina... Bate clan\a u=ii iese cineva din cas[. P[nu\a m[ apuc[ de m`n[: Fugim la copac! La c`\iva pa=i e un vi=in ]nc[rcat de floare. Ne aplec[m =i intr[m ]ntre crengile lui. Cop[celul are dou[ tulpini ]ngem[nate. P[nu\a se sprijin[ de una, eu de alta. Sssst! Vine mama pe c[rare... M[ caut[... }i simt obrazul cu obrazul meu. Arde. O vedem printre crengi pe mam[-sa apropiindu-se pe c[rare spre noi... I-am spus c[ m[ doare capul =i ies pu\in la aer... Mam[-sa e aproape. Acu= d[ crengile la o parte =i: ce-mi faci aici, fiic[ drag[? Ian ie=i\i!... Nu ne-a v[zut... P[nu\a tremur[ toat[. A trecut ]nainte. Crede c[ 98 m-am dus la bunica.
A treia sear[ am pornit spre casa cu un
VLADIMIR BE+LEAG{
P[nu\o... Ce-i? M-ai speriat... Se las[ neputincioas[ spre mine. O cuprind ]n bra\e. Aud cum bate inima gr[bit: inima ei? inima mea? Capul i se las[ pe bra\ul meu. Fruntea luce=te, buzele sc`nteiaz[.. M[ aplec, f[r[ s[-mi dau seama, ]mi lipesc buzele de buzele ei. Ceva nemaipomenit se ]nt`mpl[: luna =i toat[ puzderia de stele se fac nev[zute, pomul alb de floare dispare, m[ pomenesc luat =i dus de-un v`rtej vr[jit... Vine o ame\eal[ dulce, mi se t[inuie suflarea, de nu mai =tiu ce-i cu mine: am murit =i nu mai sunt ori sunt ca zeii cei f[r[ de moarte?... Ce-i asta, Sandule? Te iubesc... Izbucne=te ]ntr-un r`s tremurat, d[ ramurile la o parte =i o zbughe=te din alba ]mp[r[\ie. Fug dup[ d`nsa. O apuc de m`n[: Auzi? te iubesc! O s[ te aud[ mama, P[nu\a arat[ spre c[rare. S[ m-aud[, nu mi-e fric[... Tu, tu m[ iube=ti? M[ duc s-o ]ntreb... Apare umbra mamei. Ne furi=[m dup[ pomul nostru. Femeia trece pe al[turi vorbind de una singur[. }nchide u=a la tind[. P[nu\a m[ cuprinde pe dup[ g`t, se ]nal\[ =i buzele noastre se ]nt`lnesc iar, fierbin\i, ]nsetate. De ce taci? Spune: m[ iube=ti? Da!... Da!... Te iubesc... r[spunde P[nu\a cu alt glas, schimbat... Te iubesc!... Se rupe din bra\ele mele =i fuge r`z`nd. Fug dup[ d`nsa, s-o ajung... Mandolina a r[mas jos, ]n s[p[tura neagr[, str[lucind la lun[, mut[... n ziua a patra Vica s-a trezit t`rziu. Ieri, dup[ ce-a f[cut cur[\enie, a luat o sap[ ruginit[ =i s-a apucat s[ reteze buruienile din fa\a casei. Tata lucra la peretele de la deal. V[z`nd-o a zis: stai, c[ era pe undeva o pil[... A g[sit-o, a pus sapa cu t[i=ul ]n sus pe buza pragului =i a ascu\it-o. Dup[ c`teva ceasuri Vica a terminat de pr[=it, iar tata a g[tit peretele. Credea c[-i at`ta pentru ieri, dar el s-a mutat la cel din fa\[. A l[sat sapa, a luat h`rle\ul =i s-a apucat s[-l ajute. Tata b[tea cu toporul, Vica b[ga t[i=ul h`rle\ului, lutul se desprindea =i 99
NEPOTUL
c[dea. A=a au muncit p`n[ s-a ]nnoptat de nu se mai vedea. Abia au dovedit s[-=i dea cu ap[ pe mìni =i pe fa\[, s[ guste te miri ce =i au adormit du=i. De c[tre ziu[ Vica a visat-o pe bunica Maria. Se f[cea c[ a venit acas[, dar numai a=a ]n trecere. Avea un co= ]n m`n[, ]n co= mere rumene, pr[sade coapte, struguri frumo=i... Zicea c[ se duce la morm`ntul bunelului Petrea =i a venit dup[ flori. A rupt un m[nunchi, le-a pus ]n co= =i s-a pornit... Tu, fat[ h[i, i-a zis, cat[ s[ faci curat =i-n cas[ =i pe afar[ c[ eu... m[ duc la bunel-tu Petrea... O fi ]mb[tr`nit de tot s[racu =i n-are cine-i da o can[ de ap[ s[-=i sting[ setea. M-a probozit c[ nu m[ duc s[-l v[d, dar cu cine era s[ las casa? Amu dac[ sunte\i voi, s[ ave\i grij[ de gospod[rie c[ eu nu =tiu c`nd am s[ vin ]napoi... S-a dus, dar de acuma ]ntr-o ma=in[. Bunica =edea la bordul din spate, se \inea cu o m`n[ de margine, =i m`na ei era neagr[... Vica st[ o vreme culcat[, cu ochii deschi=i. Afar[ se aude vorb[: tata =i al\i doi. }ntre ferestre, ]ntr-o ram[ f[r[ sticl[, st[ portretul bunic[i... Bun[ diminea\a, bunic[!... Bunica Maria e dezbrobodit[, p[rul str`ns =i adunat la spate, neted, f[r[ c[rare. A fotografiat-o tata, cu un aparat ]mprumutat de la un b[iat, cum =edea pe prag: venise de la pr[=it, se a=ezase s[ cure\e ni=te cartofi, era cu cu\itul ]n m`n[. O tot rugase s[-i pozeze, dar bunica nu vroia: las[-m[ ]n pace c[-s ur`t[! Nu vezi ce nas lung am? Vica mai prive=te o dat[: ar trebui pus[ sticl[ ]n ram[ O umbr[ trece prin oblon. Se aud b[t[i ]n perete. R[sun[ vorbe afar[... }=i ia sandaletele ]n picioare, apuc[ aparatul cu trazistori =i cartea de pe col\ul mesei =i ie=e. }i vede la col\ul casei pe tata =i al\i doi oameni au desf[cut un rulou de plas[ =i ]l ]ntind pe perete. Ce are de g`nd s[ fac[ tata? Iat[ =i domni=oara! exclam[ v[z`nd-o un om negru\ la fa\[, cu \igara fumeg`nd[ pe buza r[sfr`nt[: cum o cheam[ dac[ nu-i cu sup[rare? Mi se pare, Vera, zice un om josu\, ]ndesat la trup care bate un cui ]n plasa ridicat[. Ca pe femeia mea? Sunt a=a nume =i la capital[? G[te=te-ne, Vicu=or, o gustare.. Lucr[m dis-de-diminea\[ =i ne cam suge aici. Cum zici, Alexandre, c[ o cheam[? |ie cum ]\i zice? Ic[. De la Ionic[. O cheam[ Vica, Victoria... Tata se ]ntoarce c[tre d`nsa: am lucrat ]ntr-o prim[var[ ]n locul lui, la fier[rie. 100 Aista-i Ic[, cel de-mi dregea ciubotele =i nu \ineau nici trei zile...
VLADIMIR BE+LEAG{
Las[, Sandule... c[ \i le c`rpoceam bine, dar... prea umblai pe la fete! Glumesc, Ic[. Nu te-am =tiut sup[r[cios. Iar aista-i Ignat, care suduia de candel[. Cu d`nsul am ]mpu=cat dup[ front, cu o carabin[ german[, gr[mezi de gloan\e. Odat[, la crama lui bunelul, dup[ o ploaie, am ]nflorit tot cerul cu trasoare... Ne-au furat pu=ca ni=te b[ie\i... Iar ]n vara de dup[ secet[ am lucrat ]mpreun[ la treier[toare, el mecanic, eu cu furca, apoi la c`nt[rit grùl. Cu Titiana, cu Ileana, cu Vera, femeia lui Ic[. A=a-i Ignat, noi am f[cut-o pe Vera cu ordin? Ic[, ]n loc s[ puie ald[ma=, se sup[r[. Dar nu m[ sup[r, bre! Dac[ vrei s[ =tii, Vera m-a trimis. Du-te, zice, =i-i ajut[ lui Alexandru, c[-i om bun =i cumsecade. Tata st[ ]ng`ndurat, amintindu-=i vremurile de odinioar[, apoi zice: Scoate, Vicu=or, salteaua ta de la vale de c[soaie =i o de=art[. Ia-o =i pe cealalt[ de pe s`rm[ =i ai s[ te duci cu mo=-tu Hortolomei la combin[ s[ le umple\i cu paie proaspete. Ne-am ]n\eles diminea\[... C[ru\a st[ la casa omului cu caii nedezh[ma\i iese =i gospodarul cu biciu=ca ]n m`n[. Muzica s[ ne-o la=i nou[ p`n[ vii, gl[suie=te Ic[: mai vesel ne-a fi s[ lucr[m! Soarele ]ncepe s[ dogorasc[. C[ru\a urc[ la deal pe l`ng[ case ]nconjurate de copaci umbro=i, de pomi ]nc[rca\i cu road[. Vica =ade din st`nga cu cartea pe genunchi. Cite=te, ridic[ ochii, prive=te la case, la copiii de pe marginea drumului =i iar coboar[ privirea. Omul ]nal\[ din c`nd ]n c`nd biciu=ca ori scutur[ h[\urile: dii, b[ie\i!... Trec pe l`ng[ r[m[=i\ele unui gard lung aici a fost gospod[ria kolhozului, ]n care au lucrat bunica cu tata, acuma e brigada de vii... R[m`n ]n urm[ ultimele case. }n dreapta se ]ntinde o nem[rginire aurie, departe la orizont tremur[ o dung[ verde peste toate se ]nal\[ cerul fierbinte de var[. La mijlocul ]ntinderii se v[d mi=c`ndu-se trei combine. Pe una lucreaz[ Gori\[... Badea Hortolomei scuip[ ]n focul \ig[rii, o strive=te de loitre =i o arunc[ sub ro\i... Lu[m paie de aici ori... mergem s[ vezi cum lucreaz[? Combinele ]ntorc =i vin ]ncoace pe ro\ile lor nalte, zim\ate. Dou[ trec pe al[turi mai departe, una opre=te ]n dreptul lor. Gori\[, m[i! strig[ Hortolomei ca s[ se aud[ prin r[p[itul motorului: am venit s[ lu[m ni=te paie. Ne dai voie? 101
NEPOTUL
Paie? Lua\i-v[, dar s[ le c`nt[ri\i! r`de combinerul amuzat. Coboar[ scara =i vine la c[ru\[: m[ g`ndeam, ce faieton aista? Tu erai, Hort? D`nd cu ochii de fat[: da\i-v[ jos, domni=oar[, =i p[=i\i ]n natur[! Vica pune piciorul pe roat[ =i sare ]n miri=te. C[lca\i, uite-a=a, ]i explic[ Gori\[, ca s[ nu v[ ]nghimpa\i... O pofte=te s[ vad[ cum lucreaz[ ma=ina s[ fac[ o dat[ ]mprejur cu d`nsul... La plecare Vica ]i face semn cu m`na. Se vede cople=it[ de cele ce i-a vorbit despre tata: c[-i poart[ un respect deosebit, c[ tata l-a ajutat c`nd era un pu=tan, c[ tata, c`nd era elev =i a muncit la c`mp, a avut o ]nt`mplare de era s[ moar[ ]ntr-o noapte, c[... ar fi vrut s[-l ucid[ cineva, dar a sc[pat ca prin urechile acului... L-a g[sit mai mult mort ]n drum cineva dintre vecini, se pare badea Hortolomei... Amu pìnea se str`nge cu ma=inile, dar ]nainte... coseam zile la r`nd, s[pt[m`ni... B[rba\ii coseau cu coasele, femeile din urm[ legau snopii... Pe urm[ c[ram snopii, ]i treieram cu caii, cu t[v[lugul, ori, cine era mai ]nstr[rit, cu ma=ina de foc... La mo= Leon, bunelul lui Alexandru =i str[bunelul matale, treiera ma=ina c`te trei zile =i trei nop\i... Pe nea=teptate ]i r[sare Vic[i ]n minte ]ntrebarea: nu cumva e o leg[tur[ ]ntre ]mt`mplarea de demult =i sp[rtura din pieptul tatei? Ooo! Un b[ietan urc[ cu bicicleta la deal. }l recunoa=te: e cel care a trecut glon\ pe l`ng[ ei c`nd abia au venit ]n sat. Vrea s[-i spun[ una s-o \in[ minte, dar se g`nde=te c[ nu-i frumos s[ intre ]n vorb[ cu persoane necunoscute. C`nd consider[ c[ b[iatul o fi departe, ]ntoarce capul. Ce s[ vad[? Obraznicul s-a ag[\at cu o m`n[ de loitr[ =i vine a=a, pe biciclet[, dup[ ei la vale. }\i pare str`mt drumul de te \ii de c[ru\[? Vrei s[ spui c[-i c[ru\a ta? Vica ]=i ]nfige ochii ]n pagin[. Nu citi\i, domni=oar[, ]n trapul cailor, o s[ v[ strica\i vederea. Mai bine da\i-v[ jos s[ facem cuno=tin\[... }ntinde m`na: Victor!.. Nu vre\i s[ vorbi\i? Afla\i, c[ v[ =tiu numele: Vica! Sunte\i sosit[ din capital[ =i mai =tiu... C[ru\a face la st`nga. De dup[ copacii ]nal\i =i frunzo=i apare casa lor, neagr[, ]mbr[cat[ de jur ]mprejur cu plas[ de s`rm[ care luce=te 102 parc[ ar fi solzi. Vica ]l caut[ cu privirea pe tata: uite, b[iatul acesta s-a
VLADIMIR BE+LEAG{
aninat de d`nsa, n-o las[ ]n pace... Pe l`ng[ cas[ nu se vede nimeni. Atunci se ]ntoarce s[-i arunce vorba ce i se ]mbulzea pe limb[, dar b[iatul parc[ nici n-a fost. Nu se =tie de ce, ]i pare r[u c[ a disp[rut a=a, dintr-odat[... e-a c[utat cel care a r[scolit toat[ casa, dar n-a luat nimic?... Mi-am amintit de glasul care o ]ndemna pe mama s[-i v`nd[ pu=ca acela a fost... Dac[ m[tu=a a v[zut prima u=ile vrai=te, la d`nsa-i cap[tul firului... Era ]ntr-o zi de duminic[ din luna mai, pe la Pa=ti, =i ]n centrul satului c`nta muzica. Lipsisem mai bine de-o lun[ de la =coal[ =i =edeam tot cu cartea ]n m`n[ ca s[-i ajung pe ceilal\i veneau examenele... Cogeamite h[t[l[u, m-a luat mama cu =aga, dar =ezi cu nasu-n h`rtii c`nd ]i vremea s[ mai tragi cu ochiul dup[ fete. Am r`s =i eu, m-am ridicat =i am ie=it din cas[. Intru pe la Nastasia zic`nd din tind[: bun[ ziua, ce mai faci? dar ]n locul ei ]l g[sesc pe mo= Trifan. +ade la col\ul mesei =i mo\[ie din cap. Pe mas[? o strachin[ de lut, cr[pat[ =i legat[ cu s`rm[, buc[\i de m[m[lig[, cozi de ceap[ verde, pahare, coji de cartofi fier\i, o c[p[\`n[ de usturoi. Intr[, intr[, nepo\ele drag[! Iaca ce oaspe\i scumpi avem... N[stic[ h[i!.. Am uitat, ]i dus[-n mahal[... Treci =i =ezi aici... N-ai fost ]nc[ la noi? Amu suntem neamuri, ne-om vedea mai des... Auzisem c[ m[tu=a-i mireas[, dar n-am crezut. Mata ce cau\i aici? Ori... v-a\i schimbat casele? Parc[ nu =tii? M-am mutat la d`nsa, m-am mutat =i tr[iesc. N[stica-i femeie bun[. Ce s[ =edem: ea singur[ =i eu singur? Am hot[r`t s[ ne ]nturloc[m. }n loc de dou[ focuri s[ facem unu? Ce dac[-i oloag[? Parc[i vina ei?... M[ ajunge miros de tescovin[ fiart[. Mo= Trifan vorbe=te, dar capul i se las[ ]n piept. V[d c[ te-ai chiflicit, mo= Trifane. Doamne fere=te, nici nu l-am pus pe limb[ azi. Am martori, a=a-i cuvioase? Se ]ntoarce c[tre col\ul cu icoane. Credeam c[-l ]ntreab[ pe vreun sf`nt, dar v[d c[ se adreseaz[ unuia viu: dincolo de mas[, culcat pe lai\[, cu fa\a spre perete, e un om ]mbr[cat ]ntr-un suman ro=cat, ]n bocanci =i cu cu=ma-n cap... M[ uit la mo=neag: barba i-a c[zut pe piept, nasul ]mbujorat la v`rf face odat[: ciup! ]n sc`ndura mesei. 103
NEPOTUL
Ha! Ce-i?! Ai venit, N[stico? Sare ]n picioare: Alex[ndrel, tu erai? M-a furat somnul. Am avut de lucru ast[ noapte. Mai fierbem c`te oleac[ de tescovin[... Numai: sss! s[ nu =tie nimeni, c[ nu-i voie... M[ prive=te, parc[ acum m-ar fi v[zut. }=i apropie barba de urechea mea: Am vrut s[-\i dau un sfat neamuri suntem! Pune m`na pe genunchiul meu: dar s[ nu =tie nime. V[ vreau binele: =i \ie, =i mam[-ti.. +i mamei? La am`ndoi, c[ amu se cheam[ c[ mi-i cumnat[... Che-che-che! Ascult[-m[, c[-s b[tr`n: nu-i bine s[ te pui ]n poar[ cu cei mari. Cei mari dac[ au putere ]nseamn[ c[ a=a a vrut Dumnezeu! Adev[r gr[iesc, cuvioase? Dumnezeu a vrut ca ei s[ fie tari =i s[ ne oc[rmuiasc[ pe noi, i=ti slabi... Nu pricep, mo= Trifane. Ba =tii prea bine... Am auzit c[ te-ai sf[dit cu Andron. L-ai gr[it de r[u. Eu? Pe badea Andron? E=ti t`n[r... Iar vorbe=te ]n =oapt[: iar eu nu-s de ieri, nici de alalt[ieri, olecu\[ de mai demult =i =tiu c`te ceva. Andron aista face ce vrea! C`nd s-au pornit kolhozurile =i lui t[t`ne-su i-au luat pìnea =i p[m`ntul, el s-a lep[dat de d`nsul. A zis c[ tot el are s[ ias[ deasupra. S-a jurat c[ odat[ =i odat[ are s[ puie m`na pe gospod[ria lui badea Leon. +i nu-i el mai mare acolo? Cu tat-tu a fost prieten bun la ]nceput, dar c`nd au ajuns s[ ]mpart[ o fat[ ]n dou[ s-a m`ntuit drujba lor. Odat[ s-au b[tut de s[ se omoare... Aista =i moarte de om a f[cut... L-a ucis pe un biet ciubotar venit la noi dintr-un sat de dincolo, nu z[bav[ dup[ revolu\ie. C`nd l-a luat vlastea de g`t, a zis c[ acela era spion =i a sc[pat. }nainte de b[t[lie a ajuns brigadier. Pe front nu =tiu ce-a f[cut ce-a dres c[ a sc[pat n-a pus capul ca al\ii. Amu uit[-te =i te g`nde=te: nu el ]i mai mare pe toat[ averea kolhozului? Se aude boc[nit de pa=i ]n tind[. Sprijinindu-se ]n c`rje, intr[ m[tu=a. Afar[ ]i cald, ea cu =al gros pe cap. D[ cu ochii de cel ce sfor[ie pe lai\[ =i strig[: Iar l-ai ]mb[tat? S[ v[ c[ra\i am`ndoi, c[ iau cociorva. Nu pentru voi ]mi irosesc nop\ile =i fac focul... Bocancii de pe lai\[ se reped ]n sus: de dup[ mas[ se ridic[ un chip de om cu fa\a bo\it[. M[ duc!... Ai, cum am z[bovit... Mo= Trifane, vezi la d`nsa... cu be\ele celea... M[ duc la bordeiul matale... =i mìne plec... Se strecoar[ pe l`ng[ m[tu=[ ]ndoindu-se de =ale... Nu cumva aista a rupt lac[tul =i a intrat la noi? Dar ce avea s[ caute? Ori l-a trimis cineva? 104 I-a dat de b[ut, i-a ar[tat casa...
VLADIMIR BE+LEAG{
+i tu s[ te cari! Mo= Trifan nu-=i pierde cump[tul: o ia pe m[tu=a de subsuori, ]i potrive=te broboada. }ncet=tor, N[stico... Hai s[ te hodine=ti.. E=ti ostenit[, te-ai ]nc[lzit... +i-i =terge obrazul de n[du=eal[. Nu pune m`na pe mine, zice m[tu=a, dar slab de tot =i se las[ dus[ la a=ternutul de pe vatr[. Mo= Trifan ]mi face semn: las-o s[ doarm[, s[rmana. Vine, se a=az[ l`ng[ mine =i-mi bag[ barba-n ureche: Am auzit c[ a fost la voi =i a gr[it cu mam[-ta s[-i da\i ceva... Ori s[-i vinde\i nu =tiu ce... Cine? El. Nu-\i spuneam? Tu, cic[, te-ai sf[dit cu d`nsul. Ai fi zis, cic[, las[, ai s[-mi pl[te=ti pentru toate... Eu? De unde-ai scos-o? Am strigat, pesemne, c[ m[tu=a tresare, deschide ochii =i se uit[ \int[ spre noi. Ce v[ =opti\i acolo? Tu e=ti, Alex[ndrel? Ai venit? Mam[-ta de ce nu vine? Se teme s[ nu-i iau gospod[ria? Stai, dar nu cumva mi-a\i furat h`rtia din s`n? O caut[ cu ]nfrigurare: unde-i? mi-a\i luat-o!... Mo= Trifan o lini=te=te: Nu \i-a luat-o nime. C[tre mine: a primit scrisoare din Sibir. De la m`c[-ta Ioana. Vine degrab[ acas[. A=a zice ea eu n-am cetit, c[ nu mi-a dat-o. A cetit careva din mahal[... Scrisoare?! Sar de pe lai\[: de la bunica Ioana? S-o v[d =i eu, m[tu=[ Nastasie... N-o dau la nimeni. Asta-i h`rtie de la mama, h`rtia mea. Mama scrie c[ vine acas[. +i am s[ ]mp[r\im gospod[ria tatei... }=i adun[ cu mìnile am`ndou[ p[rul c[runt, ]mpr[=tiat pe obraz =i pe piept... jung la joc =i m[ pierd prin lume. Ni=te cople=i se furi=eaz[, smulg florile din mìnile fetelor =i fug \ip`nd. Sus, pe un d`mb, stau muzican\ii: un clarinet, o tob[, dou[ trompete lucind la soare. Lumea st[-n cerc, pe margini, iar ]n mijloc fl[c[i =i fete joac[ perechi. Dinspre club ]i pus scr`nciobul. }mprejurul lui ]nghesuial[, g[l[gie. Doi fl[c[i stau l`ng[ furci =i ]nv`rtesc. Leag[nele vin de sus, lunec[ deasupra 105
NEPOTUL
p[m`ntului =i se ]nal\[ iar[. }n v`rf c`te-o fat[ ]=i acoper[ ochii cu b[sm[lu\a =i \ip[, ]ncle=t`ndu-se de g`tul fl[c[ului el d[ din picioare =i r`de... }n anii din urm[ fl[c[ii nici n-au ]ncercat s[ fac[ scr`nciob nu le ardea de asta. Prim[vara cealalt[ au ]ngropat furcile =i... a=a au r[mas. }n prim[vara aceasta s-a f[cut un pic mai u=or a venit ajutor de la stat, kolhozul a dat ceva avans =i scr`nciobul a fost dus la sf`r=it... De-a mir[rii cum ]i omul nostru: olecu\[ scap[ din ghearele nevoii =i tot la obiceiurile b[tr`ne=ti se ]ntoarce. Se p[rea c[-i gata, l-a str`ns de g`t cu totul, le-a uitat... Cum poate s[ le uite dac[ at`ta-i a lui? Abia r[zbat. La scr`nciob ]i r`nd fl[c[i =i fete a=teapt[ s[ urce, al\ii se izbesc s[ le-o ia ]nainte. Hei-hei! Sa-=a! Pe mine m-a strigat... Ignat ]=i =terge fruntea ud[ a ]nv`rtit =i acuma a dat altuia locul. }i p[rta= la scr`nciob: a pus lemn, a me=terit, l-a a=ezat. }mi face semn: taie ]ncoace! Nu-i chip s-a iscat ceart[: c`\iva gata de b[taie. Vine un val =i m[ arunc[ ]ntr-o parte. O iau ]mprejur. Nisipul sub t[lpi sc`r\ìe l-au turnat fl[c[ii pentru caz de ploaie. Ies ]n margine, ridic ochii =i o v[d pe un loc mai ridicat, st`nd cu alte fete, pe P[nu\a. F[r[ broboad[, ]ntr-o bluz[ cu m`neca scurt[, fust[ neagr[. R`de. I-o fi spus prietena de al[turi vreo glum[. M[ ajunge un val cald. Lumea ]ncepe s[ se legene. +i eu, prostul, =edeam ]n cas[! Ce-ar fi s[-mi iau inima-n din\i, s[-i zic: bun[ ziua! =i s[-i dau m`na. M-or r`de fetele! Mai ales dac-or vedea pantofii mei ponosi\i, jacheta roas[ de-i iese p[rul de cal pe la guler. Ia s[ m[ plimb, poate m[ va z[ri ea... Dau s[ pornesc, dar m[ apuc[ cineva de bra\. Noroc, mo=nege!.. Andrei! M[ prive=te =i z`mbe=te larg: Ce cau\i pe aicea? }=i d[ freza peste cap: credeam c[ stai acas[ =i toce=ti manualele. Ce-a mai r[mas p`n[ la examene? +tii c[ ]n lipsa ta am fost la olimpiada raional[? Am luat unul din primele locuri... Posibil s[ mergem la Chi=in[u... Dar ]ncotro te ui\i? Iat[ =i fetele noastre. Hai la d`nsele! Priceput b[iat Andrei, totu=i. Nu degeaba am fost prieteni! P[nu\a ]mi ]ntinde m`na z`mbind, dar imediat ]ntoarce capul. Fetelor! Andrei ]ntoarce palmele ]n sus: voi de ce nu juca\i? Nu ne invit[ fl[c[ii! Auzi, Marian? Muzica amu\e=te. Hohote de r`s: l-a dat de sminteal[ talentul 106 organizatoric! +i P[nu\a r`de, obrazul ]i sc`nteiaz[... E a=a de frumoas[!
VLADIMIR BE+LEAG{
1 ... s[ umblu cu \uruiacul la g`t... Cuvinte t[iate de redactorul-cenzor =i restabilite dup[ manuscrisul original. 107
NEPOTUL
At`ta lume ]mprejur, dar nimeni nu cunoa=te taina noastr[... c[ ]ntr-o noapte cu lun[ =i flori ne-am s[rutat... Ascult[, Marian, continu[ Andrei pe un ton oficial: n-ai s[ ne po\i ajunge cu materialul. Ai lipsit at`ta, =i din propria vin[... Dac[ r[mì repetent, ne faci clasa coda=[ pe =coal[! Uite ce temeri are! S[ r[m`n, \ie ce-\i pas[? Dac[ ai a-mi spune grijile tale, aici \i-ai g[sit s[ mi le ]n=iri? Am s[ v[d ce-oi face... Iau aminte spre P[nu\a prive=te spte scr`nciob. Bine c[ nu ascult[ aiurelile lui Andrei. M[ mut mai spre d`nsa. Hai s[ ne d[m =i noi, vrei? Caut ]n buzunar mi-a dat mama c`teva ruble. P`nu\a ]mi ]ntoarce o privire nedumerit[, se uit[ la fete, la Andrei, =i r`de f[r[ s[-mi r[spund[. Nu uita c[ te-am discutat la comitet! Andrei m[ ]mpinge cu um[rul ]n piept: de cazul t[u a fost informat raicomul. Dar mai las[-m[ ]n pace, bre! M[car aici, la joc. Caut banii ]n cel[lalt buzunar. Mergi? }ntreb sim\ind h`rtia intre degete. M[ tem... Nu m-am dat niciodat[... Suntem ]n\ele=i? M[ duc s[ vorbesc cu fl[c[ii. Pornesc spre scr`nciob. Andrei se \ine de mine. M[ apuc[ de bra\. Ce ai de g`nd s[ faci? S[ m[ dau ]n scr`nciob! De =coal[, zic, =i-n general... Ascult[, Andrei: dac[ n-am s[ pot da examenele, trec la seral[. Ori m[ duc la FZO. Se d[ mai aprope ca s[-mi comunice un secret mare: +tii ce te sf[tuesc s[ faci? S[ te duci la scoala de mili\ie. A venit aici un leitenant =i caut[ b[ie\i. Ai f[r[ ceva opt clase, acolo se primesc cu =apte... Parc[ m-a p[lit cu m[ciuca: auzi tu? la mili\ie! S[ umblu cu \uruiacul la g`t1... Du-te tu, c[ acolo-i de tine. +i tai prin mul\ime. V[d o ceaf[ cunoscut[ Ignat! S[-mi fac[ rost de un leag[n c[ nu mai pot de at`ta n[duf.
Sandule! Ce mai faci? Nu vii s[ prindem c[ldarea? Vera. Cu o =alinc[ alb[ de m[tase, cu flori ro=ii =i \[r\[muri lungi... M[ prive=te cu ochi plini de draci parc-ar zice: nu cumva te-a pus pe frigare vre-o feti=can[? N-ai scos-o de atunci? N-am avut cu cine. Dr[coaica! Strig c[ vin neap[rat, acuma n-am timp. }l g[sesc pe Ignat =i-i spun necazul. Bun, frate! Ad-o ]ncoace pe m`ndra ta. }mi croiesc drum prin mul\ime, ]napoi. Cum a= lua-o pe P[nu\a, dar s[ nu dau ochii cu Andrei? Fac un ocol mare, =i c`nd ajung la ridic[tura pe care st[teau fetele, v[d c[ nu mai sunt acolo. M[ uit ]ntr-o parte, m[ uit ]n alta nu-i P[nu\a. M[ ]nal\, poate-o z[resc. Cel pu\in pe Andrei. Nu-i nici el, fire-ar s[ fie... Ai! \ip[ sus, ]ntr-un leag[n, o fat[. Glas cunoscut. Da, P[nu\a! Iar b[iatul cine-i? Andrei! Mi se face negru ]naintea ochilor. Muzica cu trompetele =i clarinetul se duc de-a =uiul ]ntr-o parte parc[ le-ar fi tras cineva cu un \ol. Numai toba bufne=te tare de tot, =i nu undeva, ci chiar ]n pieptul meu... Stau c`t stau, apoi pornesc, cl[tin`ndu-m[, pe la marginea mul\imii, ]ntr-o parte... la por\i st[teau de vorb[ c`te-un fl[c[u =i o fat[... M-a am[git... m-a tr[dat... pref[cuta... minciunoasa... Nu =tiu c`t am umblat a=a p`n[ s[-mi vin[ un g`nd mai a=ezat: dar dac[ nu era ea, era altcineva? M[ ]ntorc =i o iau ]napoi s[ m[ conving c[ m-au ]n=elat ochii. Peste o bucat[ de loc: demult s-au cobor`t! Doar n-or sta ]n scr`nciob s[ m[ a=tepte pe mine... La marginea drumului c`\iva cople=i se joac[ de-a runtunu=ul: unul se d[ dup[ un d`mdule\, pune ou=orul ro=u pe creast[ =i-i d[ drumul la vale... M[i! m[ groz[vesc: ian aduce\i ou[le ]ncoa!... }=i ]nha\[ fiecare avutul =i se fac nev[zu\i. Trec plin de n[duf mai departe, apoi m[ uit ]nd[r[t =i-i v[d juc`nd iar[. Merg la vale =i-mi vine ame\eal[. Dinspre joc se aud chiuituri, o c[ru\[ gonind =i-a furat unul mireas[! O bab[ uscat[ trece pe l`ng[ mine =i-=i face cruce: lumea se zbate a cr[pare, iar ei, antihri=tii, joac[ =i se veselesc! La lespede, c`nd s-o iau pe ulicioara noastr[, ]mi r[sare ]n fa\[ un bot de cal. O roat[ cu spi\e de 108 lemn taie pe la v`rful pantofului meu =i opre=te.
VLADIMIR BE+LEAG{
M-am tot dus pe Uli\a Mare ]n sus. Pe
Ce-i cu tine, Mariane? Nu vezi pe unde mergi? Bri=ca lui Ion Vasilevici, pre=edintele kolhozului. E ]n hain[ militar[, sp[l[cit[, si-n cizme de care nu se desparte nici var[, nici iarn[. Dau din umeri, trec mai departe. Se suce=te spre mine: Stai olecu\[! Am auzit c[ ai vrut s[ lepezi =coala... S[ nu-nu! Se ridic[ pe capr[, abia st[p`nind caii bine hr[ni\i, iu\i... Ascult[: cum dai examenele, treci pe la cancelarie... Am o vorb[ cu tine! +i se duce zbur`nd. M[ uit ]n urma tr[surii: de ce m-o fi chem`nd? Pe pod m[ opresc: g[sesc ]n buzunar un petic de h`rtie, rup c[te-o buc[\ic[ =i o arunc. Cade leg[n`ndu-se, apa o ia =i o duce la vale... C`nd aud clarinetul zic`nd mar=ul gata, s-a terminat jocul! , m[ duc =i eu acas[. Mama =ade pe lai\[, cu mìnile-n poal[. Ai fost? Cum era: frumos? Stra=nic frumos! =i trec la fereastra din fund. Soarele apune. M[ uit drept ]n soare, ]nchid ochii, m[ dau la sob[ =i m[ a=ez pe sc[unel cu coatele pe genunchi. Erau fete? Ori n-ai v[zut nici una? Acu= o s[ m[ ]ntrebe: cu ce erau g[tite? din mahalaua noastr[ cine era? pe care o luau mai des la joc? ai vorbit cu vreuna? Am v[zut c`teva, dar erau f[r[ din\i... Mama z`mbe=te ]n col\ul gurii: Nu cumva una de-acelea n-a vrut s[ joace cu tine de e=ti a=a plouat? D[-mi pace! }mi v[d umbra fr`nt[ pe perete, cu gheb ]n spate mare lucru! Mama tace o vreme, c[ut`nd s[ priceap[ ce-i cu mine. Ia scoal[ =i d[-te-ncoace. Mai bine ies din cas[. V[z`nd c[ n-am de g`nd s[ m[ mi=c, zice r[spicat: S[ v[d: are s[-\i ias[? Ridic[-te de pe scaun. Desface pe bra\e ni=te stof[ neagr[. M[ apropii de d`nsa. M[ ]ntoarce cu spatele, mi-o pune pe umeri, ]n lung =i ]n curmezi=, apoi iar m[ ]ntoarce ca pe-o matahal[. Ce \i-i, b[iete? Parc-ai fi mort! La m`neci nu =tiu cum are s[ fie, dar ]\i iese.. Cine i-a cusut lui Andrei costumul? }nm[rmuresc: a aflat ceva... Nu =tiu! +i dau s[ ies. Dar ]ng[duie oleac[! M[ pune s[ fac ni=te socoteli, c[ a fost la t`rg: ce-a cump[rat, c`t a pl[tit, c`t vine metrul, dac[ n-a am[git-o negustorul... 109
NEPOTUL
I le fac =i iar dau s[ pornesc. Izbucne=te sup[rat[: ce-i cu tine? Parc[ ai avea un fier ars ]ntr-un loc! Eu m[ zbat s[-l ]mbrac, =i el face nazuri. Unte izbe=ti? Te-a=teapt[ cineva? Las[-m[ cu hainele... Nu-mi trebuie... A=a?! Nu-\i trebuie? Vrei s[ umbli cu fundu gol ca un \igan? S[ te ar[te lumea cu degetul? Drag[ doamne, e=ti mare, mìne-poimìne fl[c[u, trebue s[ ai m[car o hain[ mai cur[\ic[, s[ ai cu ce ie=i ]n lume. Auzi: nu-i trebuie! +i prinde a se v[ita: da eu m[ scol cu noaptea-n cap, da eu m[ duc pe jos tocmai la t`rg, da eu umblu toat[ ziulica s[ g[sesc materie mai bun[ =i mai ieftin[, c[ la casa mea nu se t[v[lesc banii prin unghere! Viu acas[, abia duc picioarele, da el: nu-mi trebuie! Asta \i-i m`n\[mita, m[i b[iete? A=a gr[ie=ti tu cu mam[-ta? N-a r[mas mult p`n[ la sfad[. Azi n-am s[ m[ pot re\ine, am s[-i spun vreun cuv`nt ur`t, o s[-mi par[ r[u pe urm[. M[ izbesc ]n u=[ =i ies. }n prag m[ g`ndesc ]ncotro s[ apuc: la pod s[ ]mpro=c broa=tele?... ori iar pe uli\ele satului? C[ mai bine nu m[ duceam la joc! Pornesc pe c[rare-n jos, v[d ciotca st[ cu pana de fier ]ntr-]nsa, cum am l[sat-o. Mai ]ncolo ciocanul cel mare. Pana cade cum o ating. O pun iar[. R[d[cina cea sub\ire st[ tot a=a, nel[murit[. S-o desfac! S[ aflu, ]n sf[r=it, ce-i cu d`nsa? De care r[d[cin[-i legat[ mai tare? Care o \ine? Pun pana. Ridic ciocanul, izbesc. O\elul sun[ ascu\it intr[! Mai izbesc o dat[ se duce! Alexaaaaandreee! Mama ]mi face semn din fereastr[ s[ vin ]n cas[. Mai lovesc o dat[, r[d[cina crap[, o despic[tur[ ]ngust[, cu vine negre. Se mai \ine, dar o s[ cedeze! Tot sunt =i eu bun la ceva. Intru mama st[ ]n fa\a l[zii deschise. Din materia care-am cump[rat-o azi ]\i coasem costum. Dar c[me=[?... Ia ]mbrac-o pe asta. Desface o c[ma=[ alb[ cu flori albastre pe la guler =i-n fa\[ cu dou[ canafuri. S[ vedem... Scot jacheta roas[-n coate, o pun pe lai\[. Mama plesne=te din palme: De lung[ taman bun[! +i-n m`neci \i se potrive=te. Oleac[ l[rgu\[ ]n spate... M[ ]ntoarce, m[ suce=te, parc[ m-ar g[ti mire. Mìnile ei zboar[ ]mprejurul meu. Uite =i tu! M[ d[ ]n fa\a oglinzii. Un fl[c[u am, nu zece. Eu am brodat-o, cu mìnile mele. Mata? 110
VLADIMIR BE+LEAG{
Pentru tat[-t[u. C`nd erai fat[? Dup[ ce ne-am luat. Dar tot se chema c[-s fat[, c[ nunt[ nu f[cusem =i nici mireas[ nu fusesem. +i a\i f[cut nunt[, mam[? N-am mai f[cut, dragul mamei. Zicea Petrea ]ncoace, c`nd s-a mai a=ezat vremea: hai, Marie, s[ facem =i noi ca toat[ lumea... A=a, cu b[iet mare? }l punem vornicel... la nunta noastr[... S-a ]nceput b[t[lia, s-a dus =i... }nchide ochii, scutur[ din cap: am fugit dup[ d`nsul, o vreme am =ezut la m[tu=a lui care l-a crescut, p`n[ ne-am l[murit cu p[rin\ii mei... Eram t`n[r[, abia ]mplinisem =aisprezece... De acas[ ]mi pl[cea s[ lucrez cu acul. }n dou[ nop\i a fost gata, dup[ cum o vezi... Oare cum ar[ta feti=can[? De ce s-a m[ritat a=a t`n[r[? M[tu=a Nastasia zice c[ dac[ nu se m[rita ar fi ridicat-o =i pe d`nsa =i ar fi dus-o cu bunelul... I-a pl[cut tare c[ma=a. A zis c[ are s-o p[streze toat[ via\a... +i n-a ]mbr[cat-o? De c`teva ori. O dat[ c`nd m-a dus la Odesa la teatru... Ai fost la teatru? Dar cum ai crezut? Frumuse\e ca aceea nici ]n vis nu po\i s[ visezi. Ce ]nchipuiri sus, pe podul rotund ca un cer frumos de noapte... Parc[ a= vedea-o =i a= auzi-o prima dat[. Dar v[ =tia\i cu tata de mai ]nainte de a v[... lua? Dac[ lucra la noi! La arat, dar mai ales la coas[, la treierat. Tata Leon ]l ]n[imea c[ era b[iat harnic =i muncitor... Se cheam[ c[ era argat la voi? Argat? Amu a=a se zice, dar atunci, cine vroia s[ c`=tige bani ori altceva se ]n[imea cu ziua ori cu s[pt[m`na, c`nd era mai mult de lucru... Cum de te-ai dus dup[ d`nsul, mata, fiic[ de gospodar, =i el din s[raci? Noi, surorile, ne-am ]n\eles s[ ne m[rit[m, s[-l l[s[m pe tata. C[ ne m`na la lucru1 =i numai la bog[\ie ]i era g`ndul... Veniser[ alte vremi,
1 ...ne-am ]n\eles s[ ne m[rit[m... tata... ne m`na... Un sacrilegiu comis de autor contra adev[rului uman =i istoric: nu putea o fiic[ s[ spun[ a=a ceva despre tat[l ei. D`ndu-=i seama c[ prea a ajuns departe cu scoaterea v[lului de pe o tem[ interzis[ ca cea a organiz[rii for\ate a kolhozurilor =i a extermin[rii \[r[nimii prin deport[ri, n-a gasit alta dec`t s[ fac[ pe-o fiic[ de \aran care este de fapt mama sa s[ se lepede de p[rin\i. Autorul era convins la acea vreme c[ prin ie=irile ei violente m[tu=a Nastasia a dat glas adev[rului cel mare. 111
NEPOTUL
vroiam s[ r[sufl[m =i noi mai slobod. Pe deal, la lucru, Petrea ne spunea: degeaba se opinte=te mo= Leon s[ fac[ avere or s[ i-o ia la comun[, c[ a trecut vremea celor boga\i... Mai lucrau =i al\ii la bunelul? Numaidec`t! Venea, bun[oar[, Andron, fl[c[u =i el pe-atunci... La auzul acestui nume am un tremur ]n m[runtaie. Cum se ]mp[ca tata cu badea Andron? Cu Andron? Cum se ]mp[caaaa?... Zic unii c[... nu se prea ]mp[cau. }i drept? Cine \i-a mai spus-o =i pe asta? Au fost, se cheam[, prieteni: odat[ s-au dus la slujb[, odat[ s-au ]ntors acas[. Am`ndoi veneau uneori la noi la lucru. Andron era din oameni mai ]nst[ri\i =i venea mai mult a=a... Pe urm[ Ion, tat[-t[u, Andron =i al\ii au pornit kolhoz ]n partea noastr[ de sat... Dar odat[ s-au b[tut. Ne ]ntorceam de la o cum[trie. Cu vreo c`\iva ani ]nainte de a ]ncepe b[t[lia. Noapte, ]ntuneric. Erai mititel =i te-am l[sat acas[ cu lelea Nastasia... Mergem, la un col\ ne iese cineva ]nainte. El era! }l opre=te pe tat-tu, cic[ are o vorb[ s[-i spuie. Eu m[ duc ]nainte, tat[-tu r[m`ne... L-am a=teptat toat[ noaptea. A venit diminea\[. Plin de s`nge. Pentru ce s-au b[tut, mam[? Unii zic c[ de la politic[ s-au luat1. Nu =tiu. Dup[ aceea s-au ]mp[cat... O floare de pe gulerul c[m[=ii bate ]n ro=u. O pat[ de s`nge? De ce m[ ]ntrebi? Nu m[ crezi? Poate-i de atunci, din noaptea aceea, pata? Te cred. V[d c[ ne-ajut[ amu c`nd ni-i greu. Numai c[ n-a= crede c[ s-a ]mp[cat cu tata. Mama m[ prive=te cu ochi mira\i: ce g`nduri ]l bat pe b[iatul meu? Se ]ntoarce, se duce la fereastr[. M[ uit la d`nsa ]n b[taia apusului pare g`rbovit[: umerii i-au c[zut, obosi\i, parc[ ]n numai c`teva clipe a ]mb[tr`nit...
VLADIMIR BE+LEAG{
m adormit dup[ miezul nop\ii. Am visat un vis: se f[cea c[ mergeam cu P[nu\a pe un c`mp de flori. Se leg[nau ca valurile florile. Ne \ineam de m`n[. Vedem ]naintea noastr[ o ap[ albastr[. Apa se face munte, =i de dup[ munte se ive=te un om ]n straie negre... Mai departe nu se poate! ne strig[. Vreau s[ ]ntreb: de ce nu se poate? El ]ntinde o m`n[ lung[, o ia pe P[nu\a de bra\ =i o duce cu
1
112
... de la pol itic[ s-au luat... Vag[ aluzie la represiunile din anii 19341937.
d`nsul... }ncotro, P[nu\o? Ai spus c[ mergi cu mine!... Aha, ]i Andrei, dar s-a ]mbr[cat ]n alte haine... Ai crezut c[ P[nu\a e a ta? Nu-i a ta e a mea! P[nu\a, ]ntorc`ndu-se c[tre mine: te-am a=teptat. De ce n-ai venit? M[ duc cu d`nsul... Dau am`ndoi din mìni, se ]nal\[ =i zboar[. Vreau =i eu s[ zbor, dar m[ \ine ceva de picior ni=te vi\e lungi. Mi-au cuprins gleznele, genunchii, ]ncerc s[ m[ smulg din prinsoarea lor, dar zadarnic. Pe nea=teptate flutur[ ]n fa\a mea o c[ma=[ alb[, cu m`necile desf[cute. M[ prind de m`neci, c[ma=a zboar[, scap de prinsoarea vi\elor tari ca o\elul =i cobor ]ntr-un lan de grù copt. V[d pe c[ma=[ o pat[ de s`nge proasp[t... Tat[! Cine te-a ]ns`ngerat? El! vine un glas din p[m`nt. Cine: tat[? El! se aude dintre spice. Cine: tat[? El! r[spunde v`ntul. Pornesc s[ ajung glasul, ies ]n marginea lanului, m[ ]mpiedic =i cad cu fruntea de p[m`ntul tare. M[ trezesc cu o cumplit[ durere de cap. }n cas[, ]ntuneric. Se aude cump[na f`nt`nii sc`r\ìnd s-a st`rnit v`nt afar[. [ru\a opre=te l`ng[ f`nt`n[. Omul ia o saltea, Vica pe cealalt[ =i pornesc cu ele ]n spate. C`nd s[ p[=easc[ peste =an\, vine un nour =i ]mproa=c[ cu stropi mari, sc`nteietori ploaie cu soare. }n fa\a casei, un tractora= cu platform[ ]mpu=c[ dopuri de fum albastru. Tata =i cei doi oameni descarc[ saci grei de h`rtie galben[. Ne ud[ materialul, b[ie\i! O bur[... Trece repede... Peste-un ceas poate s[ toarne cu g[leata... Vreme de var[... Tata ]ntoarce spatele, apuc[ sacul de la gur[ =i, aplec`ndu-se, ]l duce ]n c[soaie. D[ cu ochii de Vica. Avem, tatei, =i ciment. Altul la r`nd! Badea Hortolomei las[ salteaua =i se duce spre ceilal\i, r[sucindu-=i din mers o \igar[. Vica: s[ caut un ac =i a\[, s[ le cos... am uitat ceva... Fuge la c[ru\[ =i se ]ntoarce cu un m[nunchi de spice... G[se=te pe mas[ o coaj[ de pìne, ia cartea =i se a=az[ la fereastr[... Nava se apropie de Vega, stea ]n sistemul Galactic c[tre care se ]ndreapt[ Soarele, ]mpreun[ cu toate planetele. Echipajul, doi b[rba\i =i o femeie, c[l[toreau ]n stare de quasianabioz[, urm`nd s[ se de=tepte dup[ mul\i ani, c`nd vor fi atins sfera de atrac\ie a astrului... Oare c`nd vor fi ajun=i la destina\ie =i 113
NEPOTUL
se vor trezi ]=i vor mai aminti ce-au fost odat[?... Ridic[ ochii din pagin[: nu cumva memoria leag[ genera\iile? Nu cumva memoria este via\a etern[ c[tre care n[zuie=te omul?... Se aude un uruit afar[. Urmeaz[ o bufnitur[ de se cutremur[ pere\ii. Vica izbe=te fereastra, scoate capul =i vede mai la deal de cas[ o gr[mad[ de nisip cu prundi= =i o autobasculant[ ]ndep[rt`ndu-se... Se duce la mas[, ciupe=te din pìne, g[se=te sub ziar o conserv[ deschis[ =i de cum pune ]n gur[ cele c`teva f[r`me de pe=te, o apuc[ o foame de lup... De patru zile n-am gustat m`ncare cald[... +i tata care munce=te din greu... Las[ cartea =i iese ]n prag v[zuse ni=te cuiburi de cartofi ]n gr[din[. Tata =i cei doi adun[ lutul de pe l`ng[ pere\i... Vica o ia printre buruieni: =tir, p[l[mid[, m[turici verzi... Intr[ ]n vie vreo zece r`nduri de tufe. C`teva mai au araci, de pe vremea c`nd tr[ia bunica. }ntr-o margine, c`\iva pr[sazi, b[tr`ni, dar ]nc[ tari. Toamna, c`nd se r[cea timpul, bunica umplea un co= =i venea la ei la ora=. Le a=ezau pe pervaz ori la balcon =i-ntr-o s[pt[m`n[ se f[ceau dulci ca mierea... Se v[d omizi ]n c`teva locuri. Le culege =i le calc[ cu piciorul. }n cap[tul viei se ridic[ falnic nucul... Se las[ l`ng[ un curpen, scormone=te =i scoate c`\iva cartofi rozi. Se mut[ la altul. Brusc, simte c[ o p`nde=te cineva de dup[ buruieni. Pentru o clip[ vede un cap cu p[rul alb =i ochii rotunzi. Duce m`na la ochi: a fost cu adev[rat ori are n[luciri? Ia strachina =i porne=te spre cas[. S[ g[tesc m`ncare, ]i trecut de amiaz[ =i lucr[torii... }ncearc[ s[ aprind[ focul ]n buc[t[rie, dar fumul umple casa. Iese afar[, la pietrele de la vale de c[soaie, =i a=az[ oala cu cartofi. Vica! Plec pe-o jum[tate de or[ ]n sat cu tovar[=ii... Tata s-a sp[lat =i acum se =terge... Vin repede... Am pus ni=te cartofi la fiert. Sta\i s[ gusta\i ceva... Dumnealor se gr[besc... Ic[ =i Ignat =i-au scuturat hainele de colb =i se ]mbrac[. Trebuie s[ ne preg[tim pentru mìne... Am s[-i servesc cu ceva la cantin[. Fierbe cartofii =i \ine-i calzi. S[ vii degrab[, tat[! Se a=az[ pe piatra din fa\a focului. Uneori fumul se culc[ ]n partea ei =i atunci se ]ntoarce. Cum ]=i schimb[ fumul direc\ia, se suce=te iar cu fa\a la foc. Cite=te =i are grij[ s[ pun[ vreascuri... Cite=te despre cum a fost 114 deschis sarcofagul faraonului egiptean Tutanchamon. R[m[sese nejefuit,
VLADIMIR BE+LEAG{
ca prin minune, p`n[ ]n secolul nostru. Avea amenin\[toarea inscrip\ie: cine va cuteza s[-l deschid[ ]=i va pierde via\a. }n clipa c`nd capacul sarcofagului fu deschis, =eful echipei de arheologi, fiind mai aproape, sim\i o ]mpuns[tur[ ]n obraz, din care peste c`teva s[pt[m`ni muri... Acum trei mii =i ceva de ani omul putea lua m[suri de ap[rare a propriului morm`nt? A existat pe atunci un asemenea nivel al =tiin\ei =i tehnicii? Simte o privire dintr-o parte. }ntoarce capul: ]n cap[tul c[r[rii, la marginea =an\ului, st[ b[iatul care s-a ag[\at azi de c[ru\[. Tot cu bicicleta lui. Vica are o pornire de sup[rare, dar pe loc ]i trece. Ridic[ m`na, ]=i arunc[ p[rul de pe fa\[ =i-=i continu[ lectura. Scuza\i frumos, domni=oar[: se poate s[ V[ da\i mai ]ncoace? Ori trec eu? Vica salt[ din umeri: ce b[iat, z[u! =i-=i vede de foc. Socotind t[cerea fetei drept o aprobare, ]mpinge bicicleta pe c[rare =i iat[-l aici. V[d c[ se preg[te=te un osp[\ haiducesc! Pentru cine? A, ]n\eleg... B[iatul ]=i poart[ privirea asupra casei ]mbr[cat[ ]n plato=[ de s`rm[, asupra gr[mezii de nisip... Vica: ce b[iat =i aista, z[u! E=ti de sat? Nu te-am v[zut mai ]nainte. Nu. Sunt de departe. Cu toate astea =tiu de unde vii =i cine e=ti. Chiar a=a? B[iatul culc[ bicicleta, ia ni=te crengu\e =i le pune pe foc. Prive=te cum le cuprind fl[c[rile, apoi, f[r[ a ]ntoarce capul: =tiu! Ce te-ai ag[\at de mine ]ntr-un mod at`t de obraznic? Nu \i-i ru=ine? Obraznic? Eu? B[iatul sare ]n picioare, pun`nd m`na pe ghidon... Dar n-ai spus c[ pot s[ vin aici? Scuz[-m[, n-am vrut s[ te jignesc. A=a mi-a venit... pe limb[. Dar, de fapt, e=ti... obraznic! Oo! b[iatul accept[ jocul... Romeo =i Julieta, Montecchi =i Capuletti, ai citit pe Shackespeare? |ii minte? N-am citit. Nu \in minte. Dar te v[d hojma cu cartea-n mìni. Ori e o carte de bucate? Auzi-l... Hojma! }\i tai eu nasul! Ce umbli... hojma cu bicicleta? Ori ai picioarele str`mbe =i nu po\i merge pe jos? Unula zero ]n favoarea Vic[i Marian! B[iatul bate din palme... Pe un ton grav: =tii pentru ce am venit? S[-\i spun un secret. 115
NEPOTUL
Un secret? Mie? Anume \ie! E=ti singur[. Tat[-t[u a plecat cu ni=te oameni... Vrei s[ vii desear[ la p`rù? Sunt ceva mai sus ni=te pietre, apa curge =i sun[ frumos. Ai s[ vii? Ce s[ fac acolo? Am s[-\i spun... ceva. Nu m[ duc nic[ieri. Dac[ ai un secret, n-ai dec`t s[ mi-l spui... Victor o prive=te pe sub spr`ncene. Bine. }\i spun. Ai mam[? Am. De ce m[ ]ntrebi? Ai tat[? Nu l-ai v[zut? Eu nu am tat[. Tat[l meu ne-a p[r[sit c`nd aveam vreo trei ani. Nu-l \in minte, nu mi-l amintesc. }l =tiu pe tat[l vitreg. Era un om bun, \inea la mine, dar s-a ]mboln[vit =i a murit... Vica se ]ntristeaz[: da, e r[u s[ nu ai tat[... O iube=ti pe mama ta? Ce ]ntrebare?! +i pe tata? De ce m[ ]ntrebi? Ai vreun frate, o sor[? Un fr[\ior. Pe nea=teptate spune o vorb[ care o uluie=te pe Vica. Dar =tii c[ noi am fi putut fi frate =i sor[? Noi?! Am g[sit o poz[ la mama: ea =i un b[iat. Pe verso: Pana Negrescu =i Alexandru Marian... }n amintirea dragostei ve=nice... Martie 48... Dac[ s-ar fi c[s[torit... Viiictooor! Mergem c[ ]nt`rziem!.. }n drum a oprit o limuzin[ ro=ie. Din geamul deschis o m`n[ alb[ face semne. B[iatul arat[ oarecum speriat. }=i ia bicicleta. S[ =tii c[ te consider de sor[... M[ strig[ s[ plec[m... Unde s[ plec[m? Umbl[m a=a din sat ]n sat. Bunicii au murit =i ea a v`ndut casa. Ne-am oprit la mo= Andron. A angajat ma=ina asta ca s[ ne care la vreo alt[ rud[ din alt sat... }mpinge bicicleta pe c[rare, spre drum. 116
VLADIMIR BE+LEAG{
Vica scoate capacul: c`\iva cartofi s-au desf[cut. Pune capacul la loc... Peste str[vechea enigm[ a faraonului egiptean se suprapune enigma unei alte vie\i, ]n care-i implicat tat[l ei. Dincolo de r`ndurile din pagin[ vede mereu fa\a trist[ a b[iatului: sunt singur pe lume... Singur, repet[ Vica o dat[, de dou[, de multe ori... Tata a sosit ]ntr-un GAZ-ik verde. Cu el coboar[ doi b[rba\i: unul nalt =i ro=u la fa\[, cel[lalt cu obrajii sup\i, dar am`ndoi bine dispu=i... Vica, fiic[-mea... B[rba\ii ]i dau m`na, apoi privesc spre cas[, cu mìnile duse la spate: uite ce s-a apucat Alexandru s-o cementuiasc[. Nu era mai bine s-o v`nd[ cuiva, poate chiar... kolhozului, s[ fac[ un hotel, c[ vin str[ini =i n-au unde trage... Cel mai nalt e pre=edintele kolhozului, cel mai pirpiriu pre=edintele sovietului s[tesc, dar tata li se adreseaz[ simplu: Ulian =i Boris... S-o d[r`m? zice tata: casa buneilor =i p[rin\ilor mei? Nu, am s-o repar, pentru cine-o fi, poate pentru mine, la b[tr`ne\e... Acolo, la ora=, c`nd \i-a veni ceasul, pot s[ te scape cu tot cu sicriu de la etaj... Aicea =i cimitirul ]i mai aproape, mai mul\i cunoscu\i, o s[ fie mai vesel... Bine-ai zis, Alexandre! r`de omul cu fa\a ro=ie: s[ nu ne fie ur`t... acolo!... Mergem, Boris Ivanovici... S[ vedem cum lucreaz[ combainele pe deal. Vii =i tu cu noi? Trebuie s[ m[ preg[tesc pentru ziua de mìne. Adun ni=te lucr[tori =i o dau gata. Treci pe la mine. }\i dau c`\iva b[ie\i din brigad[. Te-i ]n\elege cu d`n=ii... Urc[ ]n ma=in[ =i pleac[. S-a ]nserat. Tata =i Vica se a=az[ la mas[. Alexandru a adus dou[ pìni, unt, ro=ii, zah[r, ceai. Au ]nchis obloanele dau n[val[ fluturii la lumin[. Alexandru cur[\[ c`te-un cartof, se uit[ la portretul dintre ferestre, ]=i mut[ ochii la Vica =i g[se=te tot mai multe asem[n[ri... Ochii i se ]nchid de oboseal[... Cei doi vin =i mìne, plus al\ii c`\iva cu care s-a ]n\eles azi. S[ se apuce de tencuit... Era un ciur ]n c[soaie... prin pod... C[ld[ri vechi... O ma=in[ de nisip... ]nc[ una mìne diminea\[... Observ[ m[nunchiul de spice. Are un fior ]n inim[. }=i mut[ privirea: da, floarea... Prive=te la spice: da, spicele... Lipse=te ceva, dar ce anume? Oboseala se face tot mai sim\it[, capul mai greu... Face un efort, se ]ndreapt[ de spate... S-a tras la fa\[ tata, ochii sunt obosi\i, cicatricea de la t`mpl[ aproape neagr[... De unde spicele? 117
NEPOTUL
Le-am adus de la c`mp... Da, le-ai adus. Se ]ncrunt[, pune cartoful pe jum[tate cur[\at, pe mas[, se duce dincolo, aduce un pachet. Scoate un portret, ca un sfert c`t al bunic[i, =i-l pune al[turi. E un militar, gulerul tunicii ]ncheiat str`ns pe g`t, b[rbia cam ridicat[. Mi l-a dat Ulian. Au amenajat la Casa de cultur[ o galerie a s[tenilor c[zu\i ]n r[zboi... Vreo patru sute... Ia m[nunchiul de spice =i-l culc[ ]n fa\a tat[lui s[u. Se a=az[ iar la mas[. Tata cur[\[ cartofii =i se uit[ absent la degetele sale... up[ examene l-am c[utat pe Ion Vasilevici. Pleca de urgen\[ la raion. Mi-a spus c[ trebuie s[ fiu ]n cutare zi la semeteu... Ne prezent[m ]n ziua fixat[ vreo opt b[ie\i din sat, c`te unul-doi de la fiecare kolhoz. Apare directorul. Ne pofte=te ]n cabinet. Un b[rbat cu burti=oar[, ]n costum albastru-nchis: pantaloni bufan\i, tunic[, cizme lucitoare ]n picioare... Gavrilcenco, se recomand[ =i ne ]ntreab[ pe fiecare cum ne cheam[. Ne vorbe=te de r[zboi, de secet[, apoi c[... anul acesta pe c`mpiile kolhoznice s-a copt o road[ bun[, trebuie str`ns[, s[ nu se piard[ nici un gr[unte. Am ]n\eles c[ o s[ lucr[m la c`nt[ritul grùlui treierat reprezent`nd semeteul, adic[ statul. La urm[ tovar[=ul director ad[ug[: ]n acela=i timp sunte\i lucr[tori ai kolhozului: semeteul v[ pl[te=te bani, kolhozul v[ d[... ]n natur[, adic[ gr[un\e... Neam ]ntors pe jos: semeteul era la vreo =ase kilometri, ]ntr-un sat de ucraineni. Trece o zi, trec dou[, trei. M[ duc cu mama la pr[=it ]n vii. La c[ratul snopilor cu badea Hortolomei noi cu caii, al\ii cu boii... }ntr-o zi, pe sub amiaz[, vedem venind dinspre sat treier[toarea. Pe tractor =ade Costea M`\[ cel cu degetele sucite de o bomb[, sus, pe treier[toare, badea Pavel =i Ignat... Am mai lucrat c`teva zile la ]nc[rcat, am fost trecut la datul snopilor de pe stog. Veneam acas[ seara t`rziu, abia apucam s[ pun ceva ]n gur[ =i adormeam. Dis-de-diminea\[ ]mi luam furca, aninam tr[istu\a cu ce-mi punea mama tot nu te-au f[cut nacealnik? a= r[sufla =i eu mai u=or ie=eam ]n marginea satului =i apucam peste miri=te spre arie. Grùl treierat ]l c`nt[rea o fat[ care f[cuse treaba asta =i anul trecut. O vedeam de sus: pune greut[\ile, le num[r[ cu degetul =i scrie ]ntr-un caiet. Dar 118 mai tare se ferea s[ n-o ajung[ soarele...
VLADIMIR BE+LEAG{
Furca cu patru coarne sc`r\ìe. Snopi! Da\i snopi! strig[ omul cu ochelari pe fa\[ n-are cu ce hr[ni ma=ina. Snopi? Avem destui s[-i tot ridici. Proptesc coada de salc`m ]n p`ntece =i sus cu el! }l trec pe sub soare =i-l arunc pe platform[. Coada-n p`ntece, =i s-a mai dus unul... Snopi, snopi, snopi! Coada furcii ]n p`ntece =i zboar[ snopul! Trosc! ]mi cade snopul ]n cap. Caut furca s-a rupt. P`n[-n sear[ mai este. Haidem jos s[ mi te dreg. M[ dau la margine, m[ las pe =ezute, =i... zbor peste o basma alb[ care odihne=te la umbr[. Prinde-m[, puicu\o! M[ ]nv`rtesc dup[ un topor, s[ cioplesc coada =i s-o pun la loc. Badea Ilie, =eful ariei, vine =ov`lc[ind pe piciorul lui de lemn: M[i Marian! Fuga la Ion Vasilevici... doua zi vin la arie pe c`nd se ridica soarele de dup[ Movila Pa=ei. R[coare. Roua c[zut[ peste noapte sclipe=te pe firele galbene de paie. +ed pe marginea c`ntarului =i m[ uit la Costea se c[zne=te s[ porneasc[ tractorul. Ignat s-a b[gat ]n treier[toare =i cioc[ne=te. Badea Ilie le d[sc[le=te pe ni=te fete pe care le-a pus s[ m[ture f[\area =i s[ adune grùl r[mas peste noapte. Sc`ndura de sub mine ]i jilav[, dar soarele se ridic[ repede =i ]ncepe s[ frig[. Culeg de pe jos un pai, ]l turtesc ]n patru, fac o mori=c[, o pun pe alt pai, mai sub\ire, o ridic nu se clinte=te. O ridic mai sus nici g`nd s[ se mi=te. Mare n[du=eal[ o s[ fie... Gata, m[i! Ignat a r[mas singur badea Pavel s-a ]ntors la fier[ria lui. Tractorul prinde a zb`rnì. Costea pune pasul. Treier[toarea ]ncepe a se zg`l\[i. Barabanul =uier[ mu=c`nd din primul snop... C`nd a strigat Ignat =i batoza a pornit, am s[rit din loc cu ceilal\i, dar mi-am amintit de func\ia ce-o am =i m-am ]ntors la c`ntar. Fata n-a venit s[-mi dea c`ntarul ]n primire m-am apucat s[ sucesc roti\ele =i clempu=urile ca s[ m[ dumeresc singur. Unde torni, fa Gr[chin[? Glasul sup[rat al lui badea Ilie: Eu am gr[it la tine ori am h[m[it... V[leu, m-am sp[riet! Eram s[ scap cov[\ica... Gr[china ]ncepe s[-=i scuipe-n s`n: Ptiu, ptiu, ptiu... Nu te mai poci, fa, at`ta. Mai bine caut[-\i de lucru... 119
NEPOTUL
Grùl curge pe gura treier[toarei ca un =uvoi. Gr[china are de datoria s[ duc[ covata plin[, s-o de=arte, s-o aduc[ ]napoi =i s-o pun[ ]n locul celei care s-a umplut ]ntre timp. Tu cu ce-ai ascultat: cu p`ntecele? Mai ]ntì s[ pui covata pe c`ntar, pe urm[ s-o de=er\i la gr[mad[. Ce ai cu p`ntecele meu? se zburle=te Gr[china, s[lt`nd covata pe burta rev[rsat[: am turnat ]n gr[mad[ c[ am v[zut c[ nu-i fata care c`nt[rea... Cu capul t[u am ce am, nu cu p`ntecele. Fata nici n-are s[ vie, c[-i pus[-n spital la opera\ie. Este-n loc b[ietul ista el are s[ c`nt[reasc[, auzit-ai? Gr[china: auzit! Arunc mori=ca de paie jos, ]mi trag cozorocul pe frunte =i m[ apuc s[ controlez dac[-i pus drept c`ntarul. Cum merge lucrul, tovar[=e? badea Ilie ]mi str`nge m`na: spor la munc[ =i ]ntr-un ceas bun! Se duce spre c[ru\ele sosite s[ ]ncarce grùl =i s[-l care la magazia kolhozului. Dar cu aista ce s[ fac? Gr[china arat[ spre grùl turnat drept ]n gr[mad[. N-o aude. Se ]ntoarce c[tre mine: gata \i-i ma=inca, m[i? Ridic[ de la gura treier[toarei covata plin[, ]mping`nd-o ]n loc cu piciorul pe cea de=art[, o salt[ pe un =old =i o aduce, rostogolindu-=i s`nii. O pune pe c`ntar, ]ntoarce m`na =i-=i =terge fa\a. Apoi ]=i propte=te mìnile ]n =olduri =i se uit[ la mine. Deschid socoteala de sus, pun chilele, mut clempu=ul c`ntarul joac[-n sus =i-n jos =i nicidecum nu vrea s[ opreasc[. Afurisitul, a ]nnebunit ori ce dracu are? Pun alte greut[\i, mi=c ]ncolo, schimb aici... Mai repede ce mi te fos[i at`ta? C[ se umple cealalt[ cov[\ic[... Gr[china pufne=te de r`s: aha, nu-\i iese? S[ v[d eu... Cum pune m`na, c`ntarul se lini=te=te. Ia covata =i ]nainte de a o turna la gr[mad[ m[ ]ntreab[ cum r[m`ne cu grùl v[rsat mai ]nainte... Am s[ adaug una la num[r... Gr[cina z`mbe=te-n col\ul gurii =i se duce leg[n`ndu-=i trupul. M[ uit ]mprejurul c`ntarului, m[ aplec st[ bine. M[ urc, arat[ exact greutatea mea. Cobor repede, c[ vine Gr[china. Pune covata pe c`ntar, face ffffu! ca foiul lui badea Pavel =i se a=az[ drept din picioare. Fa\a ro=ie, picioarele i s-au dezvelit p`n peste genunchii ro=ii, butuc[no=i. R[sufl[ g`fìnd de se clatin[ gr[simea ]mprejur, iar 120 p`ntecele se ridic[ =i cade, iar se ridic[ =i iar cade.
VLADIMIR BE+LEAG{
Pentru tine m-a oc[r`t Ilie! }=i face v`nt cu piep\ii c[m[=ii. Covata ]i gata c`nt[rit[, a=tept s-o toarne, Gr[china nici g`nd s[ se scoale. Mi-amintesc cum i-a ridicat mo= Trifan tobultocul cu tot cu poale =i-mi vine a r`de. Pesemne mi-a prins z`mbetul: Bun[ poam[ e=ti =i tu! C`t de colo se vede: s[m`n\[ moro=eneasc[. A=a r`dea =i badea Leon: pe sub must[\i... Ne lua uneori la lucru la pr[=it, la treierat... Munceam avan, c[ eram t`n[r[ =i nu a=a gras[ ca amu... Asta dup[ ce l-au ucis pe tata r[ii, noaptea. Ciubot[rea p`n t`rziu. L-au strigat afar[ =i nu s-a mai ]ntors l-am g[sit ]n zori sub gard, cu capul cr[pat. De atunci m-am ]mboln[vit =i iaca... unii se g[sesc de r`d de mine. Cum =i-a b[tut joc Andron c`nd eram fat[ de nu m-am mai putut m[rita... Poate eram =i eu ]n r`nd cu lumea... }nha\ covata, o torn la gr[mad[, o pun la gura batozei =i o aduc pe cea plin[. Cu cine zici c[ sem[n? C`nd mergeai dinioarea cu covata, erai curat b`tu-to. Cum ai luat caietul =i caranda=ul, semeni mai mult cu tatu-to. }\i place munculi\a u=oar[... Se ]ntinde la vorb[, dar de sculat n-are de g`nd s[ se scoale. Mai aduc c`teva cove\i, le c`nt[resc, le de=ert. P`n[ la urm[ se urne=te. Se duce t`r`ndu-=i picioarele, aduce dou[ cove\i =i iar se opre=te gem`nd. +i tat-tu, s[racu, s-a pr[p[dit. Nici mam[-ta, Maria, n-a avut noroc =i parte de om, ca =i mine. Of, dar ce-i asta? Se apuc[ de p`ntece ]ncre\indu-se: cum m[ taie un junghi! Arat[ cu mìnile: mi-a venit r[u. Se duce dup[ sc`rte =i nu vine o jum[tate de ceas. Grùl curge ca apa. Cove\ile se umplu repede. Le ]nha\, le car: mai ]ntì le pun pe c`ntar, apoi le duc, le de=ert. Movila de grù cre=te. D[ s[ mai car eu... D[ dou[-trei cove\i =i se duce iar[. Nu se arat[ =i mai lung[ vreme. Soarele dogore=te. C[ma=a mi-i toat[ o ap[. Am dat cozorocul la ceaf[ =i car. Pun pe c`ntar, duc, de=ert, fug la treier[toare, aduc, iar c`nt[resc, iar de=ert, iar fug la treier[toare abia dovedesc s[ trec kilogramele ]n caiet... Zb`rnìtul tractorului s-a mutat ]n urechile mele, treier[toarea ]mi vuie=te ]n cap: vuuu! }ntr-un moment, din repezeal[, era s[ m[ prind[ pasul =i s[ m[ trag[ la roat[ m[ ame\ise g[l[gia =i oboseala. P[m`ntul sub t[lpi frige ca j[raticul... 121
NEPOTUL
i vremea amiezii. Treier[toarea opre=te. Oamenii se ]mpr[=tie gr[bindu-se s[ apuce o palm[ de umbr[. Trec pe la poloboc, trag c`teva c[ni a f[cut cineva una dintr-o cutie de conserve americane , apoi caut pe unde m-a= aciua. Ignat m[ strig[ de sub sc`rt[: Vin aici, c[ e=ti de-al nostru! Soarele a urcat ]n v`rful cerului =i-i numai o f`=ie de umbr[. M[ las ]n genunchi. Mai ]ncolo au ]ncremenit dou[ femei: una a aruncat un sac =i a c[zut cu fruntea pe el fa\a nu i se vede, alta n-a apucat bine s[ ajung[ la umbr[, cum a c[zut pe-o parte, cu m`na ]ntins[, a=a a adormit, cu picioarele la soare, c[lcìele cr[pate, cu urme de s`nge pe pulpe. M[ sprijin cu spinarea de sc`rt[. Paiele m[ ]nghimp[. Mi=c din umeri s[-mi fac loc. Culc[-te s[ a\ipim oleac[, m[ ]ndeamn[ Ignat. Ai m`ncat ceva?... De mìne o s[ te ]nscrie la por\ie. De amu e=ti cu noi... Mecanicul =i tractoristul primesc diminea\a de la magazie c`te-o bucat[ de pìne coapt[ =i ceva br`nz[ de oi. M[ tem c[ am s[ m[ ]ngra=... Glumesc, cu toate c[ n-am m`ncat nimic. Nici nu mi-i foame de obosit ce sunt. S[ zici c[! Ignat se sprijin[ ]ntr-un cot =i se uit[ ]mprejur: unde l-a dus naiba pe Costea, c[... mai r[m[sese ceva ]n traist[? Coosteaa! D[ glas de la c`\iva pa=i: st[ lungit pe burt[, cu picioarele ridicate-n sus, iar ]n fa\a lui c`teva fete ]mbrobodite, numai nasurile li se v[d. Las[-m[, Titian[, s[ pun capu-n poala ta. S[-\i fi luat c[p[tì de acas[! Pe genunchi la tine-i mai moale... +ezi bini=or c[ te spun la mama! Las[-m[, Titian[, mam[-ta nu ne vede... Pune-\i pumnul sub cap =i dormi s[n[tos. Ia uite-l: s[ doarm[, s[racu! ]l ia ]n r[sp[r alta: desear[ ce are de f[cut? Se duce-n sat la fete seara. Alung[-l, fa, c[-i vine a zburda de hodinit ce este. D[ drumul la tractor, se duce la umbr[ =i doarme toat[ ziulica... Fa Chilie! face Costea sup[rat: ian s[ te puie-n locul meu, =i ai s[ vezi!... Doar nu dai cu furca toat[ ziua? 122
VLADIMIR BE+LEAG{
Costea-i avan =i dac[ se sup[r[... Se vede c[ l-a atins fata unde-l doare. Se d[ mai aproape de Chilia, se face c[-i bag[ ceva-n s`n, =i c`nd aceea ]=i adun[ mìnile la piept, o ridic[-n bra\e =i porne=te spre tractor. Fata \ip[, ]l bate cu pumnii, oameni nal\[ capetele sup[ra\i c[ le-a stricat odihna, apoi pornesc s[ r`d[. Arunc-o pe sc`rt[! Tr`nte=te-o ]n grù! }n barelu cu ap[.. Vede fata c[ fl[c[ul o duce spre poloboc, se rupe din bra\ele lui, ]i mai trage un zdupac =i fuge la prietene. Las[ c[ tot am s[ te murez odat[... Se tr`nte=te l`ng[ noi, frec`ndu-=i b[rbia cu cioturile. |i-ai g[sit cu cine s[ te joci, zice Ignat f[r[ a deschide ochii. Pe Titiana trebuia s-o str`ngi. Pe aceea pun eu m`na alt[dat[: pe ]ntuneric. Costea observ[ c[-s =i eu aici =i-=i dezvele=te din\ii: cum merge c`nt[ritul? Ai dat de greu pe stog =i ai trecut la c[r[nda=? Am dat. +i am trecut la u=or. Vreau s[ m[ ]ngra= =i eu. V[leu! Ca Gr[china? Unde-i, c[ n-o v[d l`ng[ tine? Las[ b[ietul ]n pace, candela ta! ]mi ia ap[rarea Ignat: =i hai s[ ne hodinim oleac[... O s[ lucr[m tustrei, bre. He-hei! Avem mult ]nainte. Dup[ ce m`ntuim aici, ne mut[m la Trei-F`nt`ni. Acolo stoguri de treierat! Tare m[ tem s[ nu fug[, ]=i d[ cu p[rerea Costea: l-am v[zut cum c[ra azi covata, cu limba de-un cot... M[i Costea! }ncep s[ clocotesc: Ia seama c[ am s[-\i mai rup vreo c`teva degete! V[leu, dar e=ti iute. Vrei cumva s[ ne tr`ntim? gnat lucreaz[ sus, pe treier[toare se v[d cum ]i umbl[ mu=chii bra\elor sub c[ma=a ud[ de sudoare. Apuc[ snopii de la cele dou[ fete, ]i r[sfir[ =i le d[ drumu-n b[t[tor. Ridic[ m`na ]nm[nu=at[ =i strig[: He-hei, cum curge? +uvoi! Se r[suce=te, apuc[ snopul =i d[-i ]nainte... Gr[china pune g`fìnd 123 cov[\ica pe c`ntar.
NEPOTUL
Mai car[ tu, dragul lelei b[ie\el, c[ nu = ce... Se apuc[ de-o coast[, se ]nchirce=te =i se duce repede ]ntr-o parte. }nsemn kilogramele, v[rs cov[\ica, o duc =i o pun la gura treier[toarei. A=tept p`n[ se umple, o schimb, scriu c`teva c`ntaruri nu-i Gr[china. Iar grùl curge, tot curge... Vrei s[ m[ c`nt[re=ti? O copil[ de vreo doisprezece ani, sub\iric[, cu pulpele arse de soare a urcat pe c`ntar. Cum te cheam[? Ilenu\a. Oho, Ilenu\o, trebuie s[ ai vre-o sut[ de kile! Chicote=te. O c`nt[resc, ea fuge spre ni=te femei care lucreaz[ pe podin[ una trebuie s[ fie mam[-sa. Ajunge acolo =i arat[ cu degetul spre mine. Femeile r`d de ce-o fi r`z`nd? Mai dau c`teva cov[\ele =i fuga la ap[. C`nd iau tinicheaua, o v[d =ez`nd ]n dosul polobocului, sprijinit[ de doag[, pe Gr[china. Ce faci aici, bre?! M[ prive=te cu ochi de jale: M[ mai r[coresc... Iaca vin... Fug spre c`ntar s-a umplut cov[\ica =i curge grùl pe jos. Apare badea Ilie, vede grùl v[rsat =i ]ncepe s[ suduie: unde-i Gr[china? }i ar[t: s-a dus. Porne=te ]ntr-acolo =i r[m`n iar singur. He-hei, Costea! strig[ Ignat: vezi ce-i cu motorul de-=i face de cap! Costea nu r[spunde s-o fi dus pe undeva ori a adormit la umbr[. Nici un ceas n-a trecut de c`nd lucr[m dup[ amiaz[ dar m[ vars[ sudorile. Ignat mi-a dat din por\ia lui o bucat[ de pìne cu br`nz[ =i ceap[, at`ta am pus la inim[ diminea\[, ]n graba mare, am uitat s[-mi iau ceva de acas[. Scot c[ma=a =i o arunc pe gr[mada de grù. Ignat face la fel. M[ duc, iau c[ma=a lui =i o pun l`ng[ a mea. Aria ca un furnicar. Unii lucreaz[ cu furcile, al\ii cu lope\ile, al\ii trag paiele =i pleava de la fundul ma=inii. Tractorul r[p[ie=te m[run\el, barabanul ]nghite snopii gem`nd de pl[cere, cureaua curge la nesf`r=it ]ntre valul tractorului =i roata batozei. Deasupra tuturor se ]nal\[ Ignat. R[sun[ o plesnitur[. Zboar[ c`teva a=chii de sc`ndur[. B[t[torul \ip[ =i se ]neac[. S[ri\i! 124
VLADIMIR BE+LEAG{
Costea! M-a t[iat la inim[. M[ uit Ignat a sc[pat snopul din m`n[ =i s-a l[sat pe-o parte. Cu o m`n[ s-a apucat de piept, cu cealalt[ caut[ s[ se sprijine de ceva. Careva arunc[ cu coada furcii cureaua de pe roat[. Lumea se adun[ la treier[toare. Apare Costea. Alerg =i eu. Ignat ]=i scoate ochelarii ]i galben la fa\[. A dat vre-un corn de furc[-n baraban. Ori vre-o s`rm[ tare... Se uit[-n palm[ se prelinge s`nge. O a=chie i-a zdrelit pielea. Las[, m[i Ignate, p`n[ la nunt[ trece, ]l lini=te=te Costea. D[ ceva s[ m[ leg... Costea rupe din poala c[m[=ii o f`=ie =i-l ajut[ pe Ignat. V[z`nd lumea adunat[, Ignat strig[: ce v-a\i gr[m[dit? Duce\i-v[, oameni buni, pe la locurile voastre... Vedem ce-i cu barabanu =i dac[-i ]ntreg, lucr[m mai departe... n ziua aceea am lucrat p`n[ t`rziu diminea\[ urma s[ ne mut[m la Trei-F`nt`ni, la vreo zece kilometri de sat. Ignat, Costea =i eu ne-am sc[ldat la poloboc, apoi am pornit spre cas[. Costea pune palma la gur[ =i trage un chiuit. }i dai de =tire Chiliei? r`de Ignat. D[-o ]ncolo: are un nas ca un cosor. Haide\i la prispe! Iarna fetele se adunau ]n cas[, la =ez[tori, vara ie=eau ]n drum, la poart[. Mergem, dar unde? G[sim noi... Costea mai trage un chiot. Din cealalt[ parte de sat ]i r[spunde un fl[c[u.. Vii =i tu, Sandule, cu noi? Mai ]ntrebi? r[spunde Ignat. Trecem pe l`ng[ gardul kolhozului, cobor`m pe ulicioar[ la vale, pe l`ng[ casa noastr[, l[s[m ]n urm[ pode\ul =i ajungem drept =coal[. Costea se opre=te, ascult[: ]ncolo se aude o muzic[. Ignat ]ng`n[ un c`ntec. Eu merg =i tac. La col\ m[ opresc: m[ ]ntorc ]napoi, am uitat c[ trebuie s[ fiu acas[. Ai de pl[m[dit? }ncerc s[ g[sesc o pricin[, p`n[ la urm[ tot Ignat ]mi vine ]n ajutor: Mai =tii? Poate are alte drumuri? S[ se duc[... M[ prefac a m[ ]ntoarce, a=tept p`n[ se mai ]ndep[rteaz[ =i o iau ]ntr-o parte. Mi-a pierit oboseala. Picioarele se fac u=oare... V[d casa cu 125
NEPOTUL
gard ]nalt a lui badea Andron. Peste drum casa cu copac la col\. Demult n-am c[lcat pe uli\a asta. Ce-o fi f[c`nd P[nu\a? De la scr`nciob n-am v[zut-o dec`t o singur[ dat[... l`ng[ magazin... era tras[ la fa\[... fusese bolnav[... i-am dat bun[ ziua, m-a privit piezi=... am ]ntrebat-o dac[ pot s-o conduc... a ridicat din umeri... nu =tiu dac[ am schimbat vreo trei-patru cuvinte... Ajung`nd l`ng[ casa ei, simt c[ i-am iertat totul: c[ s-a dat ]n scr`nciob cu altul, c[ s-a plimbat prin Chi=in[u... Singura dorin\[ e s-o v[d, s-o aud, s[-i spun o vorb[, dar... cum? Trec pe sub gardul lui badea Andron =i m[ uit la fereastra casei ei e ]ntunecat[, s-o fi culcat... Ce-ar fi s[ bat ]n... poart[? s[... ]ncep a c`nta? s[ chiui o dat[? Dul[ul lui Andron m[ simte =i apare ridicat ]n labe, pe gard. Trec drumul =i o iau pe l`ng[ gardul de m[r[cini din spatele casei. Se aude cineva la poart[. Ie=i ]n drum. Vreau s[-\i spun ceva. Un glas gros. Tat[-s[u? Spune, c[ aud =i de aici. P[nu\a. M[ uit ]n zare =i o v[d printre sc`ndurile por\ii, ]n rochie deschis[. Al[turi, o umbr[ ]n negru, ]ntinde mìnile spre d`nsa. Cineva din neamuri? Te temi? Ori poate a=teptai pe altul? Doar ne-am ]n\eles... A=a: s-au ]n\eles s[ se ]nt`lneasc[? Nu mai a=teptam. M[ culcasem. Am ie=it s[ v[d de-i ]nchis[ porti\a. M[ duc ]n cas[. Dac[ simte mama, are s[ m[ trag[ iar[ de g`\e... P[nu\a r`de u=urel. B[iatul r`de =i el, dar ea ]i acoper[ gura cu palma. Mai ]ncet c[ ne-aude... treci dincoace... Se furi=eaz[ pe dup[ gardul de pr[jini, aplec`ndu-se pe sub vi=ini. B[iatul vine pe partea asta spre col\ul care-i la vreo zece pa=i de la mine. M[ lipesc de tulpina unui salc`m. P[nu\a se strecoar[ printr-o sp[rtur[ ]n drum. Am ie=it. +tiu c[ n-ai nimica s[-mi spui. Ori, poate, vrei s[-mi \ii vreun doclad? B[iatul tace o vreme. }ntr-un t`rziu spune ceva, dar st[ cu spatele spre mine =i nu aud. Cu cine? De cine ]ntrebi? P[nu\a vorbe=te cu alint. Parc[ nu =tii? B[iatul se propte=te cu um[rul de gard. Acum mi se pare cunoscut. Vorbe=te ]n[bu=it =i nu-i pot ghici glasul... Te-ai mai v[zut 126 cu d`nsul de la scr`nciob?
VLADIMIR BE+LEAG{
O, tipul cunoa=te detalii din biografia mea! A fost martor ori i-a povestit ea? Tulpina salc`mului ]ncepe s[ tremure. S[racul! exclam[ P[nu\a: l-ai v[zut ce galben era c`nd a venit s[ m[ invite? Iar c`nd s-a ]ntors nu ne-a mai g[sit! r`de b[iatul. Andrei! Mi se face frig parc[ s-ar fi adunat toate ghe\urile lumii ]n pieptul meu. }nchid ochii, v[d p`nze galbene. Panu\o, dac-ai =ti ce simt acuma c`nd e=ti aici, la un pas de mine... Deschid ochii. Pe sub cerul noptatic zboar[ un bulg[re negru: un liliac, pas[rea nop\ii. To\i b[ie\ii spun a=a fetelor... Nu m[ crezi? Demult, tare demult vroiam s[-\i spun, dar... Vorba se face neauzit[. A ]ntins mìnile =i a ]mbr[\i=at-o? Trec c`teva secunde lungi, dup[ care se aude =oapta P[nu\ei: +i eu... demult... tu n-ai observat... Spui drept, P[nu\o? Da, Andrei! Bulg[rele negru vine dintr-o parte, pe sub ramurile copacilor, cade p`n[ aproape de p[m`nt =i se nal\[ iar. Se zice c[ dac[ te mu=c[ liliacul, mori... N[ m[ min\i?! Nu, Andrei! Dar el? Zi c[ l-ai uitat! M[ ridic ]ncet. M`na mea se propte=te de ceva capul unui par din gard. Simt cr[p[turile lemnului cu pielea degetelor, cu unghiile... ... c[ n-ai s[ te mai ]nt`lne=ti cu d`nsul... Nu... adic[ nu =tiu, r[spunde P[nu\a cochet. Deodat[ scoate un \ip[t: este cineva la gard! Andrei se ]ntoarce-n partea mea. O lini=te=te: |i s-a p[rut. Nu-i nimeni. M[ desprind de la tulpina salc`mului =i pornesc, cu sufletul ]nghe\at, pe sub copaci, pe uli\a ]ntunecat[ =i pustie, ]ntr-o parte. ranca-tranca, tranca-tranca... Ro\ile salt[ la hopuri, c[ru\a m[ duce pe o spinare de deal tot mai departe de vechea arie. C`ntarul scoate din c`nd ]n c`nd c`te-un z`ng[nit metalic, prelung, t`nguios. Omul din dreapta ]ndeamn[ caii Mihail 127 Mutu cel cu buz[ de iepure. Capul, greu =i tulbure, ]mi cade-n piept.
NEPOTUL
Tranca-tranca, tranca-tranca, tranca-tranca... Cobor`m ]ntr-o vale: ]n dreapta o dung[ de tufari, dincolo un lan de popu=oi nal\i =i verzi, pe coast[ un lan de r[s[rit[ ]nflorit[, iar peste toate plute=te o ap[ fierbinte. Soarele s-a ridicat =i dogore=te... Noaptea m-am zv`rcolit ]n a=ternut. Abia spre ziu[ am a\ipit. Diminea\[ am s[rit din somn =i am fugit la arie treier[toarea era plecat[. L-am g[sit pe c[ru\a=ul acesta, am urcat c`ntarul, cei cincizeci de saci primi\i de la badea Andron =i am pornit. Tranca-tranca, tranca-tranca... Mergem pe-o buz[ de mal al[turi o r`p[ ad`nc[, uscat[. }n cel[lalt mal a ie=it lutul galben ro=cat, sp[lat de ploi. Capul mi se face tot mai greu. Mmm! m[ ]mpunge omul cu cotul: \i-i somn? Fac din cap: da. Aduce mìnile a ]mbr[\i=are: ai fost la fete? }mi cuprind t`mplele cu palmele: m[ doare capul; omul arat[ cu degetul ]n sus: de soare. Clatin din cap: nu, =i ar[t la piept: inima m[ doare. De data aceasta z`mbe=te, pune palma sub obraz =i arat[ peste um[r: culc[-te... M[ ]ntind cu fa\a ]n sus, pe saci. Zgomotul ro\ilor, pu\in c`te pu\in, se duce departe p`n[ se pierde. R[m`n singur ]n mijlocul c`mpiei. O, Cerule!.. G`nduri negre ]mi ]ntunec[ mintea. Iat[ rotindu-se sus, ]n ]n[l\imi, o pas[re. Plute=te lin, lunec`nd pe razele soarelui. De ce nu sunt =i eu o pas[re?... Tu, soare, ai d[ruit oamenilor focul: s[-=i preg[teasc[ hrana, s[-=i fac[ unelte, s[ lupte cu fiarele... Dar de ce l-ai turnat, acest foc, ]n piept? Voi, norilor, lua\i-m[ cu voi. S[ trec peste c`mpii, peste p[duri, s[ cad undeva torent de ploaie =i s[ m[ mistui ]n ad`ncuri. Tranca-tranca, tranca-tranca... |[c[nitul ro\ilor revine de departe. Cerul nu mai este nem[rginit e un dreptunghi ]ntins, t[iat de marginile co=ului c[ru\ei. Sicriul iat[ unde se termin[ visele omului. M[ cuprinde ]ntunericul. Ochii mei fierbin\i plutesc ]n lacrimi. M[ zg`l\ìe cineva de um[r. Deschid ochii =i v[d deasupra mea fa\a omului cu buz[ de iepure. Iau aminte ]mprejur v[d treier[toarea. Am ajuns. }n dreapta un =opron acoperit cu stuf. }n fa\a lui, f[\area. Mmm? m[ ]ntreab[: ce facem? d[m c`ntarul jos? 128
VLADIMIR BE+LEAG{
Apuc[m =i-l cobor`m din c[ru\[. Desc[rc[m sacii... Dintr-o parte d[ n[val[ un buluc de fete. Uita\i-v[ cine-a venit! Cum ]l cheam[ oare, c[-i frumu=el? N-are limb[! Ai? Scot limba =i i-o ar[t. Ha-ha-ha! N-o s[ ne fie ur`t cu d`nsul. Dau n[val[ s[ urce pe c`ntar. C`nt[re=te-m[. Pe mine-ntì! Fugi c[ f[r`mi c`ntarul! Fetelor! O s[-l ame\i\i. Da\i-v[ la o parte... Se feresc cu toate l[s`nd s[ treac[ spre mine o fat[ ]mbrobodit[ peste frunte =i obraz, numai ochii mari, c[prui i se v[d. Pe mine nu vrei s[ m[ c`nt[re=ti? Vera ]mi z`mbe=te, printre gene. n ziua a dou[sprezecea Alexandru Marian s-a apucat de tencuitul casei. P`n[ s[-i soseasc[ ajutoarele, de unul singur: ia cu mistria o por\ie bun[ de mortar =i o arunc[ ]n perete. Arunc[ a doua mistrie, a treia, a patra... p`n[ acoper[ partea de jos (a lucrat, student fiind, o var[ la un =antier de construc\ii, mai cu seam[ tencuitul i-a pl[cut). C`nd sosesc primii doi lucr[tori Ignat =i-a adus lop[\ica lui, zicea c[-i fermecat[, lucreaz[ singur[, badea Hortolomei =i el nu z[bav[ Alexandru netezea un petic, de prob[. Prive=te Ignat de la o parte: om ]nv[\at, dar se pricepe s[ poarte lop[\ica!... Badea Hortolomei arunc[ \igara, ]=i suflec[ m`necile, ]=i aduce o g[leat[ plin[ =i se apuc[ de treab[ =i el. Ignat urc[ pe scar[: mie ]mi place s[ lucrez c`t mai sus!... Vica se de=teapt[ din somn =i prima impresie ce-o are e de ceva neterminat: un vis nedus la cap[t... o vorb[ ]ntrerupt[ la mijloc... Se ridic[ ]n capul oaselor: ]=i aminte=te c[ asear[ tata a pornit s[-i istoriseasc[ ]nt`mplarea din vara c`nd a lucrat la treieri=... Au ie=it pe ]nseratele ]n sat, au cump[rat vreo cinci pìni, pe=te pr[jit, conserve, unt, ro=ii, ceap[, sfecl[ de bor=, varz[... S-au ]ntors acas[ cu mìnile ]nc[rcate. Pe drum au 129
NEPOTUL
]nt`lnit un omulean josu\, b[trìor, ]n pantaloni bufan\i =i cizme ]ncre\ite... Dup[ ce s-au desp[r\it, tata i-a spus: acesta-i Ion Vasilevici, fost pre=edinte de kolhoz pe c`nd lucram la c`nt[ritul grùlui, acuma e =eful b[ii =i ne pofte=te s[ facem o sc[ld[toare ]ntr-o sear[... I-am spus: dup[ ce termin[m lucrul... Au luat cina =i s-au culcat. Tata a zis: l[s[m u=ile ]ntre od[i deschise, numai pe cea de la tind[ o ]nchidem, s[ nu dea vreo m`\[ ori vre-un cìne la bucate... De dincolo, din patul lui, porni s[-i istoriseasc[ ]nt`mplarea de demult, a ajuns la momentul c`nd ]l ducea cur[\a=ul cel mut =i... nu i s-a mai auzit glasul. A a=teptat, s-a ]ntors pe partea cealalt[ =i a adormit =i ea. Vica se ]mbrac[, prinde-n picioare sandaletele =i iese. }n fa\a casei, dintr-un furtun de cauciuc curge ap[ l-a tras tata de la mo= Hortolomei. Ia ]n pumni =i-=i d[ pe fa\[. Soarele-i sus!... Iar m-a l[sat s[ dorm p`n[ t`rziu l-am rugat s[ m[ trezeasc[ s[ v[d cum vor ]ncepe tencuitul... Se d[ la col\: peretele de la vale ]i neted ca turnat dintr-un material cenu=iu ]ntunecat. Tata =i cei doi oameni s-au mutat, cu tot cu scar[ =i cu butoiul de fier, la spatele casei. Vica desface palma, o apropie de fa\a peretelui, dar =i-o retrage. }=i apropie obrazul adie a r[coare. Pune un deget pe tencuiala proasp[t[ r[m`ne o gropi\[... Alexandru a urcat pe scar[ =i tencuie=te sub strea=in[. Ignat ]i aduce c[ldarea plin[, o ia pe cea de=art[. V[z`nd-o pe Vica: nu se z[resc me=terii?... Ar mai trebui cernut nisip... Vica ia lopata =i arunc[ nisip pe ciurul pus ]nclinat. Ignat o roag[ s[ aduc[ o can[ de ap[. Ia c[ld[ru=a, fuge =i se ]ntoarce cu ap[ proasp[t[. Poate porne=ti un bor=, Vicu=or? Am poft[ de ni=te fiertur[... Are destule Vica: =i cartofi, =i sfecl[, =i ro=ii... dar se teme s[ nu se fac[ de ru=ine! Aprinde focul la pietre =i pune oala. R[sun[ glas de femeie dinspre cas[: C[ frumoas[ o face\i! Lelea Veta... Unde-i s[raca Maria s[ vad[? Dac[ are fecior de treab[ =i n-o uit[ pe mama... Face un pas =i ]ntinde g`tul c[tre b[rbatu-s[u: =i tu e=ti aici, m[i Hortolomei? Bine lucrezi cu sc`ndurica! N-am =tiut, c[ demult te puneam s[ faci =i casa noastr[... El numai la al\ii poate, r`de Ignat. A=a-i, bade Hortolomei? Las[, Vet[, c[ ne-om face alt[ cas[ nou[! Asta trebuie d[r`mat[... }ntì f[, =i pe urm[ d[r`m[! Femeia se ]ndep[rteaz[ a v[zut fum de la vale =i vrea s[ =tie ce face fata lui Alexandru. Ce-ai pus ]n oal[? Vica ]i r[spunde, dar femeia ia 130 capacul =i se uit[ prin aburi.
VLADIMIR BE+LEAG{
S[ iei seama: c`nd ai s[ ]n[cre=ti, s[ gu=ti de c`teva ori. +i s[ nu dea zgur[-n m`ncare. Pune be\e mai groase pe foc. Hai s[-\i dau ni=te bor= acru. }\i trimet cu careva... La pr`nz lucr[torii au m`ncat cu poft[ din bucatele Vic[i, le-au l[udat, iar c`nd s[ se ridice de la mas[, mai vin trei: doi de la kolhoz, trimi=i de Ulian Simionovici, al treilea adus personal de Andrei Sidorovici. }n =ase munca a continuat mai cu spor: unii tencuiau, al\ii c[rau mortar cu c[ld[rile... Pe la l[satul amurgului era gata =i peretele de la deal. A doua zi au venit cu to\ii, de diminea\[, au tencuit peretele din fa\[, ]ncrest`nd pe partea de jos figuri dreptunghiulare, pe la p[r\i linii verticale, iar deasupra lor au modelat, cu o form[ anumit[, c`te o floare: doi struguri =in mijloc o frunz[ de vie. Au s[pat locul ]mprejurul casei ca de-un metru l[\ime =i de vre-o dou[ =chioape ad`ncime, au turnat pietre adunate de pe malul p`rùlui, din drum =i din talpa gardului din fundul gr[dinii, au turnat peste ele mortar, netezindu-l bine =i au f[cut astfel o centur[ ca o prisp[ joas[, de beton s[ nu r[zbat[ sub pere\i apa din ploi =i din z[pezi. La urm[ me=terii =i-au demonstrat m[iestria pl[smuind pragul, adev[rat[ oper[ de art[, dup[ cum s-a exprimat tata. Luni, r[ma=i iar[ singuri, tat[l =i fiica =ed pe prag. Larg, cu trei trepte, muchiile un pic retezate neted pragul parc[ ar fi fost dat cu ma=ina de =lefuit, pe la p[r\i c`te-un g[rdu\ de jum[tate de metru ]nalt, de-o palm[ =i ceva grosime, frumos rotunjit deasupra... Tata r[sfoie=te ni=te ziare luate de la mo= Hortolomei. Era s[ uit[m un lucru, Vicu=or. Care anume, tat[? S[ stropim pere\ii. Vezi ce c[ldur[? Se usuc[ =i or s[ crape... Iau c[ld[rile: tata dou[ mari, Vica pe cea mai mic[ nou[ =i ]nc[ una =i se apuc[ s[ care de la robinetul lui Hortolomei. Vin, pun c[ld[rile jos =i cu c[u=ul palmelor arunc[ apa pe pere\i. C`nd r[m`ne c[ldarea jum[tate, tata arunc[ s[ ajung[ apa sub strea=in[, iar Vica d[ cu cana. Apa se scurge =iroaie pe centura de sub pere\i =i se duce ]nspumat[ la vale... Vica p[=e=te peste =an\ cu c[ld[rile pline, se opre=te: de ce nu ne r[spunde mama? I s-a f[cut dor... Nu cumva s-a ]mboln[vit fr[\iorul? Vrea s[-i ]mp[rt[=easc[ tatei ]ngrijorarea, ]l caut[ cu ochii nu se vede. O ia pe de la deal, ajunge la col\ul din fa\[ =i apuc[ a vedea un picior =i o c[ldare ]n m`na tatei. O p[r[sesc puterile. Las[ c[ld[rile jos =i se sprijin[ de col\. Ocupat mereu cu lucrul, tata nici nu observ[ c`t de mult sufer[ 131
NEPOTUL
ea. Seara abia spune c[teva vorbe =i adoarme dus... Ultimul timp a devenit iar t[cut. S[ fie =i el nelini=tit c[ n-au r[spuns la scrisoare? Ori, ie=ind ]n sat, a avut vreo vorb[ cu cineva din vechile cuno=tinte de i-a r[scolit sufletul? Se apleac[ =i d[ ap[ cu palmele pe perete. Strope=te pragul. Ia c[ld[rile de=arte =i porne=te... }l vede pe tata ]n drum, cu c[ld[rile jos, iar l`ng[ el o femeie ]n bluz[ cu m`nec[ scurt[, cu p[rul a=ezat ]nalt pe cap, ]n fust[ neagr[ pe =olduri =i cu pantofi albi ]n picioare. O ]nv[\[toare, un medic, vreo finc\ionar[ din sat? Vesel[ femeia, glasul r[sun[ tare, la fiecare c`teva cuvinte izbucne=te ]ntr-un r`s sonor. Iat-o =i pe fiic[-mea! Vino ]ncoace, Vicu=or. Dumneaei e Pana Negrescu despre care \i-am vorbit c`nd \i-am ar[tat casa cu un fronton... Casa? Femeia ]=i ]mpreuneaz[ mìnile la piept: nu mai este... Adev[rat, zice tata, pe ganduri. Mai deun[zi c`nd m-am uitat mi ... s-a p[rut, totu=i, c[ o v[d... O umbr[ trece pe chipul femeii. Vica observ[ c[ are ochi negri, gene lungi. Trebuie c[ a fost frumoas[ pe c`nd era fat[... Trece cu c[ld[rile =i-i simte privirea ]ndreptat[ asupra-i. De ce l-a oprit pe tata ]n drum? De ce se uit[ a=a dup[ mine? Ridic[ sus capul, calc[ drept nu cumva s[ m[ cread[ o plouat[! }=i umple c[ld[rile =i trece ]napoi. Dup[ ce se ]ndep[rteaz[ ca la vreo zece pa=i, aude glasul tatei: Stai c[ merge =i dumneaei cu noi vrea s[ ne vad[ casa. Vica tresare: ce-o fi interes`nd-o casa noastr[? Nu-i destul c[ l-a \inut pe tata de vorb[ ]n drum? Calc[ nervos, c[ld[rile salt[, apa sare stropindu-i pulpele. M`ndr[ fiic[ ai. +i dr[gu\[, z[u. }\i seam[n[ mai mult \ie dec`t mamei... O cuno=\i? Am v[zut-o o dat[, aici, demult. Cum tr[i\i? Cum v[ ]mp[ca\i? }ntreb[ri ]ndr[zne\e, directe se vede c[ au discutat destule ]n drum. Ori, poate, tata a mai ]nt`lnit-o zilele acestea, ]n sat? Seam[n[ mai mult bunic[-si, mamei mele Maria... Chiar =i cei c`\iva pistrui... Da! Victor mi-a spus c[ fiic[-ta are c`\iva pistrui pe obraz dar c[ o prind de minune! Victor? Cine-i Victor? Fecioru-meu. A stat deun[zi de vorb[ cu ea... Ai cas[ frumoas[! 132 Acum ai reparat-o? Eu... am v`ndut-o pe-a p[rin\ilor. C`nd a fost
VLADIMIR BE+LEAG{
distrus[, kolhozul le-a dat alta... Dup[ ce-au murit am`ndoi, a r[mas casa pustie, eu la ora=, =i mi-am zis... Vica strope=te col\urile, se apuc[ s[ arunce ap[ pe peretele de la vale, tata vede c[-i vine greu, ia c[ldarea s-o ajute =i femeia ]l urmeaz[ de aproape. Mi-a spus Andron Nicolaevici c[ te-a invitat la d`nsul. N-ai venit. Ori ai fost ]n lipsa mea? O fi avut de g`nd, poate, dar a uitat. C`nd am sosit aici, a v[zut c[ m-am apucat s[ rad pere\ii =i mi-a propus: pune buldozerul =i pr[vale-o-n p`r[u! La ce s[ te chinui cu o c[z[tur[? Ce-i drept, era cu chef. Tot \ii m`nie? r`de sub\ire Pana Negrescu. Nici pe d`nsul, nici pe tine. A=a-i via\a, ce s[-i faci? Se putea ]nt`mpla =i mai r[u. Dar... cum spune vechiul ]n\elept: mort sunt =i iat[-m[ tr[iesc. Femeia ]=i ]ntoarce fa\a, duce degetele la ochi, le las[-n jos, fr[m`nt`ndu-le ]n cealalt[ m`n[. Z`mbe=te: Glume=ti. Tot vesel ca atunci, demult, c`nd eram copii =i ne jucam cu fericirea. M-am schimbat, sunt tare am[r`t[. Uneori r`d, dar ]i r`s cu lacrimi. Te-am ]ntrebat cum o duci, cum te ]mpaci cu so\ia. A= vrea s[ te =tiu m[car pe tine fericit. Mi-ar u=ura zilele... C`nd o aude amintind de Victor, fecioru-s[u, Vica simte c[-i n[v[le=te s`ngele-n obraji. Fuge la vale de c[soaie, se lipe=te de perete =i r[m`ne ]ncremenit[... Adev[rat c[ ai f[cut cuno=tin\[ cu b[iatul acestei femei? a ]ntrebat-o adineaiuri tata din priviri... Am ascuns, am t[cut at`tea zile... }ntr-o sear[ a vrut s[-i povesteasc[ tatei cum a ag[\at-o b[iatul acela, dar... ar fi trebuit s[-i m[rturiseasc[ =i ]nvinuirile ce i le-a adus. Cum putea s[-i spun[ tatei asemenea lucruri? St[ cu ochii ]nchi=i, aude de c`teva ori glasul tatei chem`nd-o: m[ caut[, s[ m[ caute!... Prin pleoapele l[sate bate puternic lumina... Ridic[ pumnii, apas[ peste ochi, se face ]ntuneric... Deschide ochii. |ip[: Tat[! T[ticule!... La c`\iva pa=i st[ un chip de b[tr`n[ uscat[, cu capul tremur`ndu-i pe umeri. Are ochi mari, albi, fa\a numai zb`rcituri. Un abur alb ]i ]nv[luie capul, o hain[ larg[ cenu=ie at`rn[ pe trupu-i de=irat. D[ s[ p[=easc[ cu mìnile ]ntinse spre Vica, dar se pr[bu=e=te ]n genunchi, la p[m`nt. Ajutat[ de-o necunoscut[ putere, ]n clipa urm[toarte se ridic[, 133
NEPOTUL
gura scoate ni=te sunete nedeslu=ite, mìnile caut[ s[ se sprijine de ceva. Ar fi c[zut iar, dar apare tata =i o apuc[ pe din p[r\i. Vica, pui=or, lini=te=te-te! Te-ai speriat? Revenindu-=i, Vica se desprinde de perete =i, cu picioarele tremur`nde, porne=te dup[ tata, care o conduce pe b[tr`n[ de subsuori. O pune pe pragul casei =i se a=az[ =i el al[turi. E bunica Ioana, str[bunica ta. A trecut de suta... Aceea care a fost deportat[ ]mpreun[ cu bunelul Leon. Ai uitat-o? Mai tr[ie=te! A stat la o nepoat[, ]n alt[ margine de sat. Nu demult s-a mutat aici, la m[tu=a Nastasia. Vrea s[ moar[ mai aproape de cuibul ei... O fi aflat c[ suntem =i a venit s[ ne vad[. Te cheam[ la d`nsa, vrea s[-\i spun[ ceva... Vino, nu ai team[. Vica se d[ aproape. Str[bunica Ioana ]=i pune mìnile pe capul str[nepoatei u=oare ca ni=te pene mìnile ei , rostind ni=te cuvinte. As-ti... ma-ra... luna... lumea... lu-na... lumea... Sleit[ de puteri, se las[ cu capul de gardul pragului... Mìnile se ]ntind pe genunchi, numai oase... Nici vorb[, nici suflare nu se aude din gura ei... Tata o sprijin[ u=or, face semn fiicei: oare ce-o fi vrut s[ spun[? las[ c[ o ]ntreb... poate... a=a moare lumea?... dar ce s[ ]nsemne aici: luna? Se pleac[ spre b[tr`n[, ]ntreb`nd-o cu glas tare, dar ea nu-l aude. Alexandru pune urechea la pieptul uscat =i ascult[... Vica prive=te de la o parte, uimit[: cum de poate ajunge un om la a=a v`rst[?... cum c[ am terminat lucrul, am s[-\i povestesc ]nt`mplarea de demult. De c`te ori ]mi amintesc, m[ g`ndesc: c`t[ t[rie au oamenii no=tri! Nu se uitau nici la oboseal[, nici la sl[biciunea trupului, se duceau cu traista aproape goal[, munceau din zori p`n[-n noapte, zi la zi, iar de primit primeau cu suta de grame. Era greu, unii s-au pr[p[dit de foame. Secet[, c`mpurile nu rodeau... Noi, copiii, mergeam la cules spice de pe urm[, dar eram fug[ri\i de paznicii c[l[ri nu era voie. Atunci ne duceam noaptea, c[utam mi=ini =oarecii de c`mp adunau =i ei pentru iarn[, f[ceau spicele gr[mezi la gura bor\ilor, le acopereau cu \[r`n[. C[utam s[ ajungem de c`tre ziu[, c`nd mi=inile erau gata, le luam ]n sac =i ne ]ntorceam r`pa, pe furi=. Cine avea norocul s[ le g[seasc[! Acas[ le frecam, m[cinam =i, amestec`nd cu ce se mai afla, 134 f[in[ ori t[r`\e, coceam turte ca s[ avem cu ce ie=i la lucru... Greu a fost,
VLADIMIR BE+LEAG{
foarte greu, dar p[rin\ii =i buneiii spuneau c[ a mai fost a=a: =i dup[ revolu\ie, =i dup[ ce s-au pornit kolhozurile. Noi, copiii =i tineretul, n-aveam de unde s[ =tim, ni se p[rea c[ urgia a dat prima dat[ peste oameni... Pe urm[ a venit ajutor de la stat, a dat =i kolhozul ceva avans s[ aib[ oamenii cu ce-=i am[gi foamea... Iarna a c[zut om`t gros, prim[vara a venit cu ploi, anul al treilea s-a ar[tat, ]n sf`r=it, bun. C[tre var[ lanurile v[lurau, spicele grele, gr[un\ele pline... Iat[ c[ a fost cosit[ pìnea, parte cu secer[torile, parte cu combina, mai mult cu coasele, cosit[ =i pus[ ]n stoguri. A ]nceput treieratul... De ce-\i spun astea? Ca s[ ]n\elegi ce ]nsemna al[turi de truda oamenilor lucrul meu de cantaragiu ce-mi fusese ]ncredin\at mie, un copil... Acum c`nd m[ g`ndesc, c`nd reflectez, acuma pare s[ ajung la r[d[cina lucrurilor atuncea nu-mi puneam asemenea ]ntreb[ri! Da, vremurile de atunci r[m`n vii pentru mine, fac parte din via\a mea... C`nd stau a=a, v[d ]n ochi casa p[rinteasc[, casa pe care am ridicat-o din paragin[ =i ]ndat[ vine amintirea acelei ]nt`mpl[ri de atunci c`nd era s[-mi g[sesc moartea, vara aceea =i vara de acum se ]ntrep[trund =i se fac una singur[, ca un singur episod al vie\ii mele. De unde impresia aceasta? Poate pentru c[, ]ntorc`ndu-m[ cu inima =i g`ndul la vara de demult, simt izvor`nd iar ]n mine noi puteri, pe care credeam c[ nu le mai am, le-am pierdut. Simt o nou[ prospe\ime ]n cunoa=terea lumii anume atunci, cred, am cunoscut lumea cu adev[rat... atunci c`nd, vorba b[tr`nului director am pus =i eu um[rul la carul vie\ii. Sf`ntul adev[r: nu vei cunoa=te ce-i via\a cu adev[rat dec`t pl[tindu-i darea de sudoare, de nervi, de s`nge, alteori via\a ta... Dar s[-\i m[rturisesc ceva, ceea ce m[ fr[m`nt[ de la o vreme ]ncoace, mai cu seam[ de la sosirea noastr[ aici. Ai v[zut c[, de ]ndat[ ce-am ajuns, m-am apucat de lucru: cu h`rle\ul, cu c[ldarea, cu mistria... }n timp ce bra\ele munceau, mintea mea, sufletul se fr[m`ntau, se chinuiau s[ afle r[spuns la ]ntrebarea: de ce-am venit... de ce m-am apucat s[ refac casa asta? de ce \in s-o sprijin ca s[ arate ca o cas[ de oameni c`nd... era mai u=or s[ urmez sfaturile acelora pe care i-ai auzit =i tu... Oare numai pentru c[ e casa p[rin\ilor mei, a mamei =i a tatei, =i o dat[ ce nu mai sunt ]n via\[ ei, ]mi revine mie datoria s-o ]ngrijesc? Din datorie numai? Dac[ era a=a, pl[team cuiva s-o repare =i, poate, nici nu ap[ream pe aici... Dar am sim\it c[ trebuie s[ vin eu, s[ iau h`rle\ul, lopata, toporul, ]n sf`r=it mistria =i s[ muncesc. S[ muncesc p`n[ m[ vor v[rsa sudorile, p`n[ voi ajunge sleit de oboseal[, uit`nd de m`ncare =i de toate!... De ce acest ]ndemn?... De unde aceast[ chemare? 135
NEPOTUL
Ast[ nevoie a sufletului venind din ad`ncul fiin\ei?... Pentru ca s[ pot =ti, p[trunde, ]n\elege, pentru asta a re]nviat, cred, ]n mine ]nt`mplarea de demult, c`nd era s[ mor, dar n-am murit, ci m-am cunoscut pe mine ]nsumi: cine sunt, ce am de f[cut pe lume, ce pot face? Sunt acum, poate, la o nou[ treapt[ de cunoa=tere a lumii, a vie\ii, a mea ]nsumi... Ori, poate, ceea ce am aflat =i cunoscut atunci, demult, a fost pierdut pe parcursul anilor, =i am venit aici cu speran\a s[ reg[sesc ceea ce am pierdut, s[ m[ reg[sesc pe mine cel de demult, de la =aptesprezece ani?...
Cele vreo dou[ sute de hectare sem[nate cu grù au fost secerate =i adunate ]n trei stoguri a r[mas numai miri=tea. Pe cealalt[ coast[ e un lan de popu=oi al altui kolhoz. Treier[toarea st[ lipit[ de stogul cel mare. Costea =i badea Pavel au cioc[nit p`n[ pe la amiaz[, a=ez`nd-o. Am pus =i eu c`ntarul dup[ ce-am s[pat pu\in locul... Ignat strig[: gata, m[i?! barabanul prinde a vui, oamenii fug cu furcile unii sus, la dat snopii, al\ii la tras paiele =i pleava, al\ii la cl[dit. Sus, pe treier[toare, dou[ fete ]n c[m[=i albe =i ]mbrobodite peste obraz desfac snopii =i-i dau lui Ignat. Una ]i Vera... L-am auzit pe Costea: =[ =tii, bre Ignate, c[ dup[ ce treier[m grùl Verei, v[ facem nunt[!... Se au ]n vorb[ am`ndoi?... Un sac s-a umplut. Doi b[ietani ]l iau, pun altul ]n loc =i-l trag pe cel plin la c`ntar... Observ de la vale de =opron bri=ca pre=edintelui caii ]=i flutur[ coama. Apare de dup[ treier[toare =i Ion Vasilevici discut`nd cu badea Ilie. M[ apuc iute de lucru!... Badea Ilie gesticuleaz[, se apuc[ cu mìnile de cap: n-are pe cine pune la fundul ma=inii. Acolo-i lucrul cel mai greu: colbul ]\i d[ ]n gur[, ]\i intr[-n urechi, ]n n[ri, colbul \i se bag[ ]n suflet de nu-i chip nici s[ vezi, nici s[ auzi, nici s[ respiri... Ion Vasilievici ia o furc[ =i se bag[ s[ dea paiele. R[sare de pe undeva o fat[, ]i ia furca din m`n[ =i vorbe=te r[stit c[tre badea Ilie. Ion Vasilievici trece la gura treier[toarei urmat de badea Ilie, ia un pumn de gr[un\e ]n palm[, face mul\umit din cap. Vin la mine, se uit[ la sacii plini, ]ntreab[ c`t ]ncape ]n unul, se duc iar la treier[toare. Ion Vasilevici urc[ pe scar[, vorbe=te cu Ignat, cu Vera. Badea Ilie se uit[ de jos... Iat[-l c[ fuge =ontic[ind spre fundul treier[toarei. S-a ]nt`mplat ceva? A ap[rut baba Tudora cu un sac ]n cap, a luat furca din m`na fetei =i s-a b[gat ea ]n colb[ria de la 136 fundul ma=inii. A zis, dup[ cum s-a aflat mai pe urm[: ce s[ v[ ]neca\i voi,
VLADIMIR BE+LEAG{
Aici, la Trei-F`nt`ni, aria st[ pe costi=[.
tinerii, cu colb? m[ v`r eu... totuna am s[ mor degrab[... +i cum s-a b[gat, a=a a lucrat p`n[ la sf`r=itul treieri=ului. Dar =tia ea ce =tia: afar[ de glug[ ]=i lega nasul cu o c`rp[ pe care o jil[vea mereu =i printr-]nsa respira. De c`te ori trece pe l`ng[ d`nsa badea Ilie o ]ntreab[: nu te-ai ]necat ]nc[? Tudora nu-l aude, d[ cu furca. El strig[ mai tare baba nu aude, d[ cu furca. Numai dup[ ce-l vede dep[rt`ndu-se, se uit[ de sub glug[ dup[ d`nsul =i-i arat[ ce =tie ea... Cum merge treaba, c`nt[rarule? }i badea Hortolomei al[turi, nalt, mare. |i-a trimis maic[-ta de m`ncare. Diminea\[ ai uitat s[-\i iei... A zis: nu cumva e=ti bolnav c[ ai gemut toat[ noaptea? Nu mai sunt iau traista =i o pun pe un sac plin. Vrei s[ ]ncarci? Badea Hortolomei: pentru asta am venit. Celelalte c[ru\e unde-s? Vin din urm[. Mut greutatea pe p`rghie. Parc[ s-a f[cut r[coare. Ridic ochii: badea Hort ]mi \ine umbr[. Ia de-ar sta toat[ ziua aici! Vreau s[-i spun gluma, dar a luat-o cu pa=i iu\i spre treier[toarte. Schimb sacii cu b[ie\ii, badea Hortolomei ia gr[un\e-n palme, le aduce la ochi, le amiroase, apoi le las[ s[ curg[ printre degete ]n sac. }mprejurul lui se adun[ vreo =ase=apte oameni, to\i cu furcile ]n mìni. Vin =i al\ii... s-a ]nt`mplat ceva? Fug ]ntr-acolo. M[i tu, m[i! Ce grù... Hortolomei duce boabele la obrazul \epos: uita\i-v[, oameni buni m[=cat, ro=u, greu. Toarn[ gr[un\ele ]n palma altuia. Acela le c`nt[re=te. Alte mìni se ]ntind s[ ia =i ele. Unul gust[ boabele cu limba, altul le miroase, al treilea le f[r`m[ ]n din\i, le mestec[ cu ochii du=i peste miri=te. Ce mai curge, m[i oameni buni! Badea Hortolomei ]=i scald[ mìnile sub =uvoi. Sacii se umplu unul dup[ altul. }i punem pe c`ntar, ]i r`nduim al[turi. Oamenii stau, privesc. Unul a ]ncremenit cu gura ]ntredeschis[: s-o fi trezit ]n el gustul pìnii proaspete scoas[ din cuptor. Altul nu-=i poate lua ochii de la =uvoiul ce cade ]n sac. Mai ]ncolo =ade pe vine, cu pumnii la gur[, un b[ie\el de vreo =apte-opt ani=ori, se uit[ c`nd la gr[un\ele ce curg, c`nd la fe\ele oamenilor. }i descul\, ]ntr-o c[ma=[ =i pantaloni petici\i, p[rul netuns, cu urme de colb pe fa\[ ajut[ =i el mam[-si... Parc[ ma v[d pe mine st`nd ghemuit la gura cuptorului a=tept s[ scoat[ mama azima coapt[ pe vatr[... Deasupra lui, proprit ]n 137
NEPOTUL
furc[, st[ mo= Trifan. Lucreaz[ sus, pe sc`rt[ o v`rfuie=te. Cum urc[ de diminea\[, nu coboar[ toat[ ziua: acolo mese=te, acolo obihne=te, careva ]i aduce ap[ de-=i potole=te setea. Mata ce zici, mo= Trifane? ]ntreab[ Hortolomei. Trebuie s[ treac[ vreme ca s[ r[spund[. Ce s[ zic? Mul\umim bunului Dumnezeu c[ ne-a dat ploaie =i s-a f[cut pìnea. Poate-om sc[pa =i noi de nevoi... Oamenii ]ntorc capetele spre d`nsul: =i ei tot a=a g`ndesc... |in minte, ]n 32, c`nd s-au iscat kolhozurile, tot a=a a fost secet[. +i nevoie, =i foamete, =i s[r[cie... La alt an s-a f[cut, dar n-a fost ca amu... Grùl d[ peste marginea sacului. Mo= Trifan se las[ ]n genunchi, ]l adun[, ]l v`ntur[-n palme =i-l toarn[ la loc. M[ duc, vin, dar trag cu urechea la ce sf[tuiesc oamenii. A venit, cic[, pe kolhozul nostru plan mare de pìne... Oric`t de mare ar fi, tot ar trebui s[ ne r[m`n[ =i nou[... De ne-ar da ceva avans... +i mai degrab[... C[ de-amu... Amu\esc cu to\ii s[-l fi z[rit pe badea Ilie ori... pe pre=edinte? Mo= Trifan suce=te coada furcii ]n palm[ coarnele zg`rìe pe p[m`nt ni=te cercuri: unul mare, altul mai mic, al treilea =i mai mic. Apoi c[ trebuie s[ dea! Cum s[ nu dea? ]nt[re=te Hortolomei. Vede\i ce grù iese? Grùl curge, sacii se umplu, se adaug[ unul l`ng[ altul mari, plini, grei... Amu, cic[, umbl[ prin kolhozuri un nacealnik mare, un ministru. Umbl[ s[ vad[ cum lucreaz[ lumea... Am auzit =i eu. Mi-a spus un cum[tru de la Teiu. Venea de la T`rg =i a trecut pe la mine. A fost ministrul cela, cic[, =i pe la d`n=ii. Dar de ce umbl[? Tot cu pìnea... Cu planul! +tiu c[ n-o s[ umble degeaba! Dac[ vede c[ ]ntr-un kolhoz iese mai bine, ]i arunc[ =i plan mai mare!... Cel care-a spus vestea r[m`ne cu gura c[scat[: iaca cum vine socoteala? =i noi nu =tim... Ceilal\i se uit[ prin p[r\i. Dar kolhozul nostru ce plan are? Mare? C`t de mare? S[-l ]ntreb[m pe Ion Vasilievici... L-am v[zut pe aici. S-a dus... Nu-i, s-a dus... De a=a, a=a-i: are =i statul nevoie de pìne. De la cei de n-au, ce pot 138 s[ ia?
VLADIMIR BE+LEAG{
Apare =ontic[ind badea Ilie: Ce v-a\i gr[m[dit aici? Ce-a\i l[sat lucrul?! Apoi c[... zicea careva c[... facem miting! ]ndr[zne=te unul. Miting? Ce fel de: mi-ti-ng? Badea Ilie holbeaz[ ochii n[rile-i tremur[, piciorul de lemn sc`r\ìe r[u. Cu pìnea... S[ ne spune\i, ce plan are colhozul... la stat? c`nd ne da\i avans? c[ de amu... Badea Ilie prinde a clocoti. D[ cu ochii de mo= Trifan: Tu i-ai str`ns aici? Tu vrei mi-ting? S[ v[ r[=chira\i cu to\ii! Mo= Trifan vrea s[ zic[ ceva, dar numai se las[ de pe un picior pe altul. Arunc[ o c[t[tur[ ]n partea mea s[-=i fi adus aminte de discu\iile noastre de ast[ iarn[? (Ori s-o fi g`ndit: ce =tie Ilie? ce vre\i de la d`nsul?) Se ]ntoarce =i se duce ]ncet, sprijinindu-se ]n furc[: acolo, sus, pe sc`rt[, cic[, l-or fi auzit unii vorbind de unul singur, cu v`ntul... togul mare a sc[zut la jum[tate. Pe la rev[rsatul zorilor apare ]n bri=c[ Ion Vasilevici =i dimpreun[ cu badea Ilie strig[: scula\i, m[[[i! Oamenii ies care pe unde a apucat a se aciua: unii pe sc`rt[, al\ii pe podin[, sub =opron ori ]ntr-un culcu= mai departe de arie. C[ru\ele, c`te opt-zece ]n fiecare zi, plus ma=ina kolhozului, car[ p`n[ se las[ ]ntunericul. Am cincizeci de saci, altfel nu =tiu ce m-a= face. Seara nu ne mai ducem acas[ prea departe , ]nnopt[m la arie... Duc cont dublu: c`t iese de la treier[toare =i c`t trimit la hambar. Dup[ ce ]ncarc o c[ru\[ sau ma=ina lui badea Carp una veche, mic[, c`nd o v[d, mi se face cald la inim[: pe una ca asta a lucrat tata , dau fiec[rui c`te o chitan\[ la m`n[, copia r[m`n`nd la mine. Isc[lesc eu, isc[le=te c[ru\a=ul ori =oferul c[ a luat ]n primire =i pleac[. Acolo trage la c`ntarul cel mare, dup[ care descarc[. Zicea careva c[-s pline hambarele =i au ]nceput s[ toarne afar[ tot trebuie v`nturat, altfel nu-l prime=te la stat au venit ma=ini de la ora= =i car[. Se aude un plesnet Costea a aruncat pasul de pe valul tractorului. Amiaz[. Oamenii coboar[ de pe stog, de pe treier[toare, de pe sc`rte... Se gr[besc s[ bea o can[ de ap[, s[-=i dea pe fa\[. Dup[ care se mistuie de nu-i mai vezi. }mi =terg fruntea, iau aminte la sacii care stau sprijini\i unul de altul =i v[d c[ nu-mi prea vine la socoteal[. 139
NEPOTUL
... =apte... cin-spre-ce... dou[zeci =i opt... patruzeci =i unu... patruzeci =i doi... patruzeci =i trei... cu cei trei de=er\i, fac patruzeci =i =ese unde-s patru saci?! M[ uit pe l`ng[ c`ntar nu-s. Ia s[ mai num[r o dat[! ... Nou[... dou[zeci =i unu... treizeci =i opt... patruzeci =i trei... patruzeci =i patru =i trei de=er\i... Patruzeci =i =epte. Lipsesc trei! La ]nceput n-ajungeau patru. Comdie! Cu ai=tea doi de la treier[toare fac patruzeci =i nou[. Stai, bre! Pe aceia i-ai num[rat la ]nceput. Pun m`na pe fiecare sacii stau plini, albi, rotunzi ca ni=te g`nsaci. Unu... patruzeci =i unu... patruzeci =i doi... patruzeci =i trei. Doi de la treier[toare patruzeci =i cinci! Oh! M[ apuc cu mìnile de cap: nu ajung cinci saci! Pornesc s[-i caut: pe sub c`ntar, pe sub batoz[, printre sacii plini nici zare de sac. At`ta i-am p[zit! Numai cu ochii pe d`n=ii toat[ ziulica. Saci de t`rg, albi, buni, p`nz[ moale, p`nz[ bun[ saci lua\i pe r[spundere. V[d negru ]naintea ochilor. Pornesc fuga pe la sc`rta de paie, pe sub =opron, pe unde s-au aciuat lucr[torii la umbr[. Au scos traistele de pe unde le aveau dosite: prin paie, prinse ]ntr-un st`lp sub =opron ori ]ntr-un b[\ ]nfipt anume, ca s[ le vad[ de departe c`nd lucreaz[, le-au dezlegat =i osp[teaz[ din ce au... Dou[ femei =ed de-a-mpicioarelea =i mesesc ]mpreun[. }ntre ele ]ntins ceva alb, pe care puse bucatele: buc[\i de m[lai, ceap[, sare =i ceva ]ntr-o ulcicu\[. }ntind g`tul, m[ uit seam[n[ a sac. Trec =i m[ uit peste um[r nu-i sac. Ce vrei, m[i? Ceva mai la o parte =ade baba Tudora =i molf[ie=te. D[ o dat[, de dou[ ori din falca de jos, ascu\it[ =i se opre=te. Pune-n gur[, se g`nde=te, iar limba ]i umbl[ ]n[untru, parc[ s-ar zv`rcoli un =oarece. A lins ni=te firimituri din pumn =i le mestec[. Ia s[ v[d, ce sac aista? +i m[ aplec. Baba apuc[ cu m`na: +ezi bini=or ]i sacul meu! Da, sacul ei. Acela pe care =i-l pune glug[ la fundul ma=inii. Dincoace, b[ie\i =i fete stau roat[ unii ]ntr-un cot, al\ii pe p`ntece, al\ii pe spinare cu palmele la ochi. Vorbesc, povestesc, r`d. Pe unii ]i cunosc bine, pe al\ii nu prea, c[-s din alt[ mahala. Ce, m[i: am auzit c[ ai pr[p[dit doi saci? m[ iscode=te o fat[. 140
VLADIMIR BE+LEAG{
Cinci. Cinci dintr-odat[? Costea. St[ culcat cu capul ]n poala fetei. V[leu! Aude Paraschi\a care s-a aruncat an prim[var[ cu capu-n jos ]n f`nt`na noastr[ trage cu urechea la vorbele b[ie\ilor, lumea zice: gata, nu se mai m[rit[, are s[ moar[ fat[ b[tr`n[! =i ]ncepe s[ se mire: Chiar a=a: i-ai pr[p[dit? Amu s[ =tii c[ nu-i mai g[se=ti. C`t te-am rugat s[-mi dai m[car unul. Ce p`nz[ moale. S[-\i faci poale la c[ma=[? r`de Costea... S[ nu \i-o zg`rii! Paraschi\a se face ro=ie, pleac[ ochii, ]nghite un nod: ]i pare r[u c[ a deschis gura... Mai ]ncolo dou[ fete stau nas la nas, foarte ocupate. }n m`na uneia luce=te ceva o oglinjoar[. Ptiu, m-ai sp[riet, frumosule! Z[u c[... M[ uit pe jos: n-a\i v[zut, fetelor, ni=te saci r[t[ci\i? Clatin[ am`ndou[ din cap: nu! =i continu[ s[-=i dreag[ nasurile. Sub =opron se aud c`nt`nd ni=te fete o fi Vera pe acolo. Ce-ar fi s-o ]ntreb? Mi-i ru=ine. S[-l ]ntreb mai ]ntì pe omul care ]ncarc[ grù ]n c[ru\[. Dac[ zici c[ nu-s pe nic[ieri, f[r[dec`t c[-s z[h[i\i prin paie. Nu-i mai g[se=ti. A da careva peste d`n=ii la iarn[ ori la prim[var[ c`nd va veni la paie... Umblu printre oameni, caut, ]ntreb, dar iau aminte spre c`ntar: te pomene=ti c[-mi =terpele=te careva =i din ceilal\i. V[d c[ se ]nv`rte=te unul pe acolo. Fug ]napoi ]i badea Andron. }n c[ma=[ alb[ descheiat[ la g`t, m`necile suflecate mai sus de coate. N-a venit degeaba \ine mìnile la spate.S[ fi gre=it ceva ]n h`rtii? Nu-i place cum c`nt[resc. La cealalt[ arie am avut o ceart[... Ascult[, Marian! Ai de g`nd s[-mi c`nt[re=ti fiecare gr[unte? Am, bade Androane: pentru asta am fost pus. Mda... Ridic[ din spr`ncene: ai uitat vorba de deun[zi: se mai scutur[ pe drum, mai cade printre sc`nduri. Uneori c[ru\ele nu dovedesc s[ treac[ pe la c`ntarul cel mare, le descarc a=a... Eu aici cum dovedesc, bade Androane? De ce s[ ne sf[dim? Z`mbe=te: mai bine s[ ne ]n\elegem omene=te. Suntem ai no=tri, nu? }mi face cu ochiul, m[ cuprinde de umeri =i m[ duce mai departe de lume... Ar trebui s[ m[ sup[r, dar... de ce m-a= sup[ra? }mi e=ti ca un fecior. Dac[ vrei s[ =tii, totdeauna sunt gata s[ v[ ajut: =i pe tine, =i pe mam[-ta. Ce te ui\i a=a? Datoria? Nu v-am cerut-o, nu v-am pus unghia ]n g`t, a=a a\i vrut voi. Tu, dup[ cum se vede, nu =tii? 141
NEPOTUL
Ce nu =tiu, bade Androane? Cine, crezi, te-a pus s[ lucrezi aici? M-a chemat Ion Vasilevici... Pe d`nsul cine l-a sf[tuit? Nu =tii! Zic: Ion Vasilevici, fata ceea nu se prea pricepe la c`ntar, ]i cam boleac[, s[ punem pe altul... Pe cine? Pe b[iatul Mariei. Pe Marian? Da, ]i b[iat bun =i-i de-ai no=tri... Tot mai u=or dec`t cu furca, nu? +ezi =i scrii... +ed... scriu... ce-mi tot c`nt[? N-o fi cumva b[ut? }mi amintesc de sacii disp[ru\i de la d`nsul i-am luat, cu isc[litur[. Nu cumva m-a am[git c`nd mi i-a dat? }n diminea\a aceea numai de saci nu-mi ardea. Ce-am auzit eu? Badea Andron m[ prive=te printre gene: s[ nu-mi sufli m[car o vorbuli\[... Dau din umeri... Nu te f[ mort ]n popu=oi: e=ti ]n vorb[ cu P[nu\a noastr[. Mi-a spus un suflet. Serios, da? De ce te ru=inezi a=a? P[nu\a-i fat[ bun[, frumu=ic[... Vezi c[ n-am gre=it sf[tuindu-l pe Ion Vasilevici? E=ti omul nostru... M[ cuprinde de umeri, ]mi vorbe=te la ureche: p`n[ la urm[ ne-om ]n\elege. De ce s[ ne sf[dim? Lucr[m ]mpreun[. Oameni s`ntem, nu? Da, oameni trebuie s[ fim... Iac-a=a! Ne-am ]n\eles, vas[zic[. +i s[ nu-mi mai c`nt[re=ti tot gr[untele... Ei, vezi? Oamenii de=tep\i totdeauna se ]n\eleg. Amu ia un sac =i vino ]ncoace. Arat[ spre c[ru\a cu care a venit st[ pe malul r`pii, cu caii ]nh[ma\i... Am ceva pentru tine s[-\i lingi degetele... +i continu[ ]n =oapt[, ca s[ nu aud[ cineva din cei care trec pe al[turi gr[bi\i. Tractorul duduie. Costea pune pasul, treier[toarea ]ncepe s[ lucreze... Badea Andron se ]ndep[rteaz[ cu badea Ilie, spun`ndu-i ceva =i ar[t`nd cu capul spre c`ntar. Stau locului: p`n[ acum c`teva clipe mi se p[rea c[ am uitat de acest om, dar... iat[-l c[lc`nd iar[=i cu pa=i grei ]n calea mea. Ba mai mult: a venit s[-mi declare c[ via\a mea el o face, fiecare pas al meu e de d`nsul preg[tit. Mi se ridic[ din ad`nc amarul de care m[ credeam vindecat. Ce g`nduri o fi av`nd? +tie despre P[nu\a? Cine s[-i fi spus? Unde e=ti, P[nu\o? De ce-ai c[lcat ]n picioare dragostea mea... a noastr[? De ce?... B[ie\ii pun doi saci pe c`ntar =i-l urc[ pe al treilea. Tresar, revenindu-mi. M[ apropii de c`ntar tot zic`nd ]n g`nd: m-ai tr[dat, dar nu s`nt sup[rat... te iert... ]\i iert totul... numai s[ =tiu... Cineva strig[ de pe v`rful sc`rtei: |ine\i-o! Iac[-t[-o fuge! |ine\i-o, m[i! 142
VLADIMIR BE+LEAG{
Un fl[c[u ]nfige furca ]n paie =i lunec[ ]n jos. Dup[ d`nsul vine al doilea. Alearg[ =i al\ii: b[rba\i, femei, fete. }naintea tuturor =ontic[ie=te badea Ilie. Treier[toarea lucreaz[ ]n gol Ignat s-a dat la margine =i se uit[. Fug s[ v[d ce s-a ]nt`mplat. C`nd s[ ajung, bulucul de oameni se rostogole=te ]napoi. }n mijloc Gr[china: asudat[, cu broboada c[zut[ pe umeri, despletit[ =i descins[. Badea Ilie o trage dup[ d`nsul, cineva o ]mpinge, ea cu o m`n[ ]=i \ine rochia cu falduri, adunat[ la o parte, pe cealalt[ ]ncearc[ s-o zmulg[ din m`na celui ce-o duce. Uite-o cum g`fìe! De mult te-am sim\it, t`lh[ri\o! strig[ badea Ilie. Amu mi-ai picat la m`n[! C`nd m[ uit, poveste=te cu sufletul la gur[ fl[c[uanul care a strigat de pe sc`rt[: deodat[ v[d c[-=i d[ drumul ]n r`p[: hu=tiuliuc! =i se culc[ pe-o parte. Cum ai v[zut, m[i? Te-ai furi=at dup[ d`nsa? |i-am spus, bade: am v[zut de sus! Se d[ pe-o coast[ =i deodat[ v[d c[-=i ridic[ poalele... +i sub rochie te-ai uitat? Ha-ha-ha... Gr[china ]ntoarce capul =i se uit[ la cei dimprejur are privirea tulbure. Badea Ilie ]i d[ un cot ]n coast[. Ce dai, bade Ilie? Du-te =i d[-n femeea neatale. Crezi c[ eu dac[ n-am b[rbat... s[ m[ huidic[iasc[ to\i?... Taci, fa, scroafo! Nu \i-i ru=ine la obraz! Mai ai gur[ de gr[it? De ce s[ tac? Ce \i-am f[cut? se sume\e=te Gr[china... |i-am luat ceva din pod? Ai furat, fa... +i nu de la mine, de la oameni ai furat. Ba n-am furat nic[ =i d[-mi drumul, c[ am de lucru. Ai s[ vezi tu lucru! S-o m`ntuit lucrul t[u aici. La Dombas, la scos c[rbune!... Acolo ai s[ putreze=ti! Auzind asemenea cuvinte, Gr[china holbeaz[ ochii =i se uit[ speriat[ prin p[r\i. Badea Ilie strig[ la cei cu c[ru\ele: care-i slobod s-o duc[ tot amu la pravlenie. Cu tot cu grù... S-o dea pe m`na mili\iei... Vine, p[=ind rar, Andron. Pune-o la mine-n tr[sur[... +i nici nu prive=te spre Gr[china... Dar mai ]ntì s-o legi bine, s[ nu fug[... La ]nceput oamenii credeau c[-i de glum[ =i r`deau, c`nd v[d cum s-au ]ntors lucrurile, amu\esc cu to\ii, se ]ntunec[ la fa\[. Badea Ilie o urc[ pe 143
NEPOTUL
Gr[china ]n c[ru\[, se suie =i el, zic`nd c[-l las[ pe Ignat mai mare ]n locul lui. De sus strig[ la oameni: to\i s[ se ]mpr[=tie! S[ se duc[ fiecare la locul lui... Ce-a furat? ]l ]ntreb pe fl[c[uanul care se tot laud[ ]n gura mare c[ el a z[psit-o primul acum se uit[ bleg dup[ c[ru\[... Grù... O straist[ plin[. +i unde-a ascuns-o? Desubt. Cum, desubt? A legat-o de brù, ]ntre vine, m[i! At`ta lucru nu pricepi!... }=i sufl[ nasul, scuip[, se ]ntoarce =i se duce-n treaba lui. C[ru\a dispare ]nghi\it[ de-un nour alb. in tot o fug[ p`n[-n deal m-a adus badea Carp cu ma=ina =i c`nd ajung ]n fa\a casei v[d lumin[ mare-n ferestre. Casa plin[ de lume: unii stau ]n picioare, l`ng[ sob[, al\ii ]ndesa\i pe lai\[. C`\iva acoper u=a cu umerii. Mai mult vecini, dar =i din alt cap[t de sat. Pe jos o droaie de copii. M[ ]nal\ =i v[d =ez`nd ]n scaunul cu speteaz[, cu m`nile pe genunchi, dreapt[, o femeie ]n etate, legat[ sub b[rbie cu o broboad[ ]ntunecat[, de sub care ies =uvi\e albe pe la t`mple. Poveste=te cu glas domol, purt`ndu-=i privirea de la unul la altul. Pe lai\[ =ede m[tu=a Nastasia tot d`nd cu v`rful c`rjei ]n p[m`nt. Al[turi lelea Veta la fiecare dou[ trei cuvinte se mir[ cu sughi\. Mai ]ncoace z[resc ceafa lui mo= Trifan. Sprijinit[ cu um[rul de sob[ =i cu m`na la gur[ st[ mama. Cineva m[ observ[ =i o atinge cu cotul. Ai venit, Sa=a? Nu cumva ai mers pe jos? Treci =i s[rut[ m`na... M[ duce de bra\ la femeia de pe scaun. M`c[-ta Ioana s-a ]ntors. Te-a \inut ]n bra\e c`nd erai mititel... Bunic[-mea... Iat[, dar, cum arat[. Exact a=a mi-o ]nchipuiam c`nd ascultam pove=tile cu ]mp[ra\i =i fiice de ]mp[rat... Plec capul, bunica se ridic[, m[ cuprinde =i m[ s[rut[ pe frunte. S[ fii s[n[tos, nepoate. S[ te aib[ bunul Dumnezeu ]n paza lui. Mare bucurie mi-ai f[cut c[ ai venit. Am auzit c[ lucrezi =i cu s[pt[m`nile nu dai pe acas[... Se ]ntoarce c[tre cei aduna\i: o mie de nop\i =i n-ar ajunge s[ le spui pe toate... Dou[ luni =i jum[tate am mers ]ncolo. Ne 144 g`ndeam: de-am ajunge odat[! De aici iarna ne-am pornit =i acolo am
VLADIMIR BE+LEAG{
ajuns tot iarna. Om[turi c`t casa. Vara n-am mai v[zut-o. Ne-au m`nat ]ntr-un loc f[r[ urm[ de case. Numai ni=te bar[ci... De jur ]mprejur, la sute =i sute de kilometri, p[duri =i p[duri. Ne-au pus la t[iet p[dure: la t[iet, la c[rat, la ]nc[rcat. Peste vreun an ne-am dat cu locul, cu lucrul... Dar ]n prim[var[ Leon s-a ]mboln[vit. Avea arsur[ mare... +i s-a stins... N-am avut ce-i face. }nainte de a muri, mi-a apucat mìnile: mor, Ioan[, =i tare mi-i greu. Aicea-i p[m`nt ]nghe\at, p[m`nt str[in... Se temea c[ nu i-om putea s[pa groapa. M-au ajutat ni=te oameni, c[ mai erau din p[r\ile noastre. Peste tot se g[sesc oameni... Bunica ridic[ ochii c[tre mine: de multe ori ]=i aducea aminte de tine, nepo\ele: c`nd am trecut pe drum la vale, te-am v[zut ]n fereastr[1... De-amu te \ineai cop[cel. Te-ai uitat cu ochii, dar nu se =tie dac[ ne-ai v[zut. El \i-a f[cut semn cu m`na =i tu, cic[, i-ai z`mbit. Iar ]nainte de a-=i da duhul, m-a rugat: dac[ o s[ ajungi s[ te ]ntorci acas[, s[ pui o cruce pentru mine, c[-n pustiet[\ile iestea... +i chiar nu se face cald pe acolo? Nu-i var[ niciodat[? ]ntreab[ o femeie. Var[ ca aicea nu-i. Dar tot se cheam[ c[ vremea se ]nc[lze=te. Vreo lun[ =i ceva ]i mai cald. Se tope=te om[tul, se dezghea\[ p[m`ntul, dar numai de c`teva palme ]n jos. }n ad`nc toat[ vremea-i ]nghe\at. +i poame ca pe aici nu-s, c[ nici n-ar apuca s[ se coac[... Femeia cu ]ntrebarea se vaiet[: iaca ce p[m`nturi sunt pe lumea asta, ce n[past[ pe capul bie\ilor oameni s[ n-aib[ un m[r, o p[tl[gic[ de m`ncat... Vecinii =i rudele au venit mult ]naintea mea. }i vreme t`rzie. C`te unul se scoal[ =i iese. O femeie de l`ng[ mas[ ]=i apuc[ b[ie\elul de m`n[ =i d[ s[ plece copilul nu se las[ dus =i ea se r[ste=te la d`nsul. C`\i ani ai stat acolo, mam[ Ioan[? ]ntreab[ lelea Veta. Antihri=tii te-au dus, mam[! strig[ m[tu=a Nastasia, d`nd cu c`rja-n p[m`nt. Vr[jma=ii! O s[ ard[-n focul iadului. Or s[ ard[ =i-or s[ se zv`rcoleasc[ =i sc[pare n-or avea... +i nici iertare!... Bunica se uit[ la lelea Veta, apoi c[tre mine: Pe doisprezece am fost du=i. Dar am stat =aisprezece. +aisprezece ani am stat... Tu c`\i ani ai amu? C`nd ne-au ridicat, aveai un an...
... c`nd am trecut pe drum la vale, te-am v[zut ]n fereastr[... Momentul a avut loc ]n realitate: bunelul meu, Andrei Cioc`rlan, fiind dus la v`s`lc[ pe l`ng[ casa ]n care tr[iau p[rin\ii mei, ziua... Dar e un sfruntat neadev[r c[... ar fi trecut pe drum la vale. Nu! Au fost du=i... ne-au dus pe drum la vale... du=i sub arme... 145
1
NEPOTUL
}n mijlocul casei se zbate ceva ]ntrebarea bunic[i. Se love=te de mine, d[ peste mama... Strig[m am`ndoi, cu aceea=i gur[ parc[: Mam[! Alexandre! Bunica se uit[ mirat[. Mama m[ ]mbr[\i=az[, m[ ]ntoarce c[tre bunica: Ca azi s-a n[scut Alexandru, mam[. Vezi, cum s-a nimerit? Dac[ nu veneai mata, trecea =i nu ne mai aduceam aminte. Azi ]mpline=ti =eptesprezece ani, fiule... +i prinde a se ]nv`rti prin odaie. Lume a r[mas pu\in[: m[tu=a Nastasia, mo= Trifan, lelea Veta =i o rud[ de mai departe. Mama scoate de pe undeva un ulcior cu vin, ]l pune pe mas[, aduce ceva pe-o farfurie =i-i pofte=te pe cei de fa\[ s[ =ad[... Mata, mam[, treci aici... =i-i arat[ bunic[i locul din capul mesei. Bunica Ioana se a=az[, ia p[h[relul, m`na-i tremur[, se uit[ c[tre mama: mai ai unul? mama aduce un pahar, bunica toarn[ pu\in dintr-al ei =i-l pune al[turi. Pentru bunelul. Mama mai g[se=te unul. }l pune al[turi =i toarn[ din paharul ei pentru tata. T[cere. Sus sf`rìe mucul l[mpii. Privesc la flac[r[ =i aerul din fa\a ochilor mei ia foc. Cobor privirea la cele dou[ pahare de pe mas[ =i-l v[d pe bunelul ]ntre noi: se uit[ spre ungher, ascult[ vorba noastr[ =i tace; ]l v[d =i pe tata dar st[ ]ntors ]ntr-o parte cu um[rul spre mine, fa\a nu i-o v[d... +i de sufletul lui Petrea s[ fie, ]nchin[ bunica. Noi pe acolo numai am auzit de b[t[lie, n-am v[zut-o... Iar aici amar de lume a murit. P`n ast[-prim[var[ n-am =tiut c[-i ucis... Nici o fapt[ f[r[ plat[! strig[ m[tu=a Nastasia. Cine dac[ nu el l-a trimis pe tata la Sibir?! El n-a ]nc[put de tata. El a vrut s[-i ia averea... Bunica o potole=te: Taci, fa Nastasie, s[ mai gr[iasc[ =i oamenii. Tat[, taaaat[! De ce nu intri pe la mine, dar treci mai departe... Picioru=ele mele, picioru=e... Mo= Trifan o m`ngìe pe cap, o lini=te=te. A=a au fost vremurile, clatin[ din cap bunica... Alexandru ]i t`n[r =i nu =tie. Eu =tiu tot ce-a fost =i cum a fost. Ne-au spus s[ ne d[m la kolhoz =i n-or s[ ne fac[ nici un r[u. C[ avem ginere bol=ovic... Leon, ]n fierbin\eal[, s-a dat cu ob=tea, dar degrab[ a ie=it. A zis c[ nu vrea s[ fie de r`nd cu calicii =i dugli=ii vrea s[ fie gospodar la casa lui. Asta se 146 chema c[-i cu culacii... Dac[ =tia ce are s[ ias[ din treaba asta! Amu dup[
VLADIMIR BE+LEAG{
1 ... puterea lui a fost mai mare... Anume: puterea, iar[ nu adev[rul! S-a v[zut c[ nici acea putere nu s-a ar[tat de lung[ durat[ =i a fost spulberat[ sub ochii no=tri. Cu adev[rat, precum a spus la modul profetic b[tr`nul Leon: dup[ cum va fi voia 147 lui Dumnezeu.
NEPOTUL
ce s-a scurs at`ta vreme pot s[ v[ spun c[ a venit ]ntr-o noapte la noi Petrea =i zice: Leon Andreevici a=a-l m[rea! las[-te de rele!... Se vede c[ =tia Petrea ce =tia. Leon nu! Au venit a treia zi ]n zori, ne-au ridicat =i ne-au dus din sat. Eu, dac[ am avut noroc =i am fost s[n[toas[, m-am ]ntors, Leon s-a ]mboln[vit... Bunica tace o vreme, privindu-=i degetele resfirate pe mas[ sunt jupuiate, dezbr[cate de piele degerate?... C`nd i-a venit ceasul, Leon a str`ns lum`narea ]n m`n[, =i-a adunat puterile =i a zis cu glas stins: dac[-a da Dumnezeu =i ai s[ te ]ntorci acas[, Ioan[, s[-i spui c[ nu duc cu mine nici o m`nie ]n morm`nt... Puterea lui a fost mai mare1, asta de amu s-a v[zut... S[ fac[ ce-a pornit, s[ r`nduiasc[ lumea cum =tie el, c[ vremea mea s-a dus... Dar mai departe... dup[ cum va fi voia lui Dumnezeu... A=a s[-i spui... Bunica tace. Pe obrajii mamei curg lacrimi. De c`nd am intrat ]n cas[ n-a rostit dec`t vreo dou[ cuvinte. Toarn[ alt r`nd =i ridic[ paharul: S[ ]nchin[m de sufletul tatei... +i de sufletul lui Petrea... Soarbe pu\in =i-l pune pe mas[. M[ apuc[ de m`n[ =i-mi =opte=te la ureche: vino cu mine! Trecem ]n buc[t[rie, aprinde o lum`nare, o lipe=te de-o margine de c[ldare, se d[ la gura cuptorului, se las[ ]n genunchi =i ]ncresteaz[ cu v`rful cu\itului un cerc pe podea. G[se=te marginea capacului pus pe groap[, ]l ridic[ =i-l d[ la o parte. Scoate de la fund ceva ]nvelit ]ntr-o p`nz[ legat[ cu o sfoar[ groas[. Se scoal[ =i-mi pune o m`n[ pe um[r: C`nd s-a dus, tat[-tu a=a mi-a poruncit: plec, Marie =i... dac[ n-am s[ m[ ]ntorc, un lucru te rog: c`nd are s[ ]mplineasc[ Alexandru =aptesprezece ani, s[-i spui c[ tat[-s[u ]i dore=te s[ fie om... cum am fost ori am vrut s[ fiu eu ]n via\a mea... +i s[-i dai pu=ca asta s[ fie a lui... Mi-o pune ]n bra\e: desf[ =i-o vezi! At`tea necazuri am avut cu d`nsa, Doamne, Doamne! M[ duc ]n cas[, la oameni. Dup[ ce-o vezi, vino =i tu... Dau s[ desfac sulul de p`nz[, dar sfoara-i ]nnodat[ str`ns. O tai cu cu\itul. O ]nv[litoare din h`rtie groas[, plin[ de unsoare. Scot jum[t[\ile, le ]nchei, le =terg =i m[ pomenesc cu o pu=c[-n mìni cum numai s[ visezi! Sub coco=ul st`ng citesc: Belgia... Unde-am auzit cuv`ntul... C`nd?... Era ]n ziua aceea de sf`r=it de iarn[... prin u=a asta se auzea dincolo glasul
care-o ]ndemna pe mama s[ i-o v`nd[... Cine era?... S-o vedem ]n[untru! O str`ng, o ridic la ochi, m[ uit ]ntr-o \eav[ la lum`nare ]ntuneric, ]n cealalt[ la fel. Scot dintr-o \eav[ un dop de c`l\i, luce=te ]n[untru, parc[ ar fi fost cur[\at[ ieri. Scot dopul din cealalt[, tot ]ntunecat[. }mping cu o v`rgu\[ =i v[d ie=ind din \eav[ un tub de h`rtie, ]nf[=urat cu o sfoar[ de tort. Desfac h`rtia, pe ea scris cu creion chimic: Scumpul meu fecior... azi ]mpl ine=ti =aptesprezece ani... te ]mbr[\i=ez... drept la suflet... grij[ de mama... cine va ]ncerca s[... pu=ca asta... du=man al t[u =i al meu... o s[-l batem pe Hitler... am s[ fiu ucis... s[ nu calce p[m`ntul nostru... sus fruntea... komuni=tii... lupt[... tat[... Marian P... iul ie 1941... Lacrimile \`=nesc din ochi. Pun scrisoarea ]n s`n. }nvelesc pu=ca =i-i dau drumul ]n groap[. Ies afar[... Ceru-i plin de stele toate tremur[. Picioarele m[ poart[ ]n ne=tire. Pe p`nza nop\ii ard fr`nturi din scrisoarea tatei: drept la suflet... va ]ncerca... pu=ca asta... du=man al t[u =i al meu... dac[ am s[ fiu ucis... Tat[! Am s[ fac ce-mi porunce=ti... S[ mergem iat[ m`na mea... Pe c[rarea aceasta m-ai dus la =coal[... Pe c[rarea aceasta te-am petrecut ]ntr-o zi de iulie... Dar \i-i rece m`na, tat[!... Era a=a de ferbinte... Am grij[ de mama... C`nd pl`nge, ]i spun: uite la mine, am crescut mare... =tiai c[ va veni un om s[ cear[ pu=ca? i-am auzit glasul... cine era? aju-t[-m[ s[-l g[sesc... s-a ]ntors bunica Ioana... ]nainte de a muri, bunelul a l[sat cuv`nt c[ nu \ine m`nie pe tine... de unde m`nia?... Vreau s[ =tiu ce-a fost ]nainte de a m[ na=te eu... pentru ce-am venit pe lume ce am de f[cut?... spun unii c[ te-ai b[tut o dat[ cu badea Andron pentru ce?... v-a\i ]nt`lnit pe front, el te-a ]ndemnat s[ fugi\i acas[ =i tu ai vrut s[-l ]mpu=ti, e adev[rat? Stai! De ce te ]ndep[rtezi?... vreau s[-l g[sesc pe acel om... s[ te r[zbun, tat[!... M[ apuc[ cineva de m`n[. }mi revin. Stau pe marginea podului peste p`r[u. Jos se aude apa. A r[s[rit luna ro=ie de dup[ deal. Ce f[ceai aici, Sandule? P[nu\a. }n rochie alb[. Tata... }ncotro s-a dus? Era aici... Am mers \in`ndu-ne de m`n[... Am vorbit... |i s-a p[rut, Sandule! Tat[l t[u e mort. +tii c[-i mort. Lini=testete... M[ atinge cu m`na: \i-e fruntea fierbinte. E=ti bolnav?... Dar tata a venit la mine... Iat[ scrisoarea lui... Mi-a spus c[ este-n sat un om care-i du=manul lui =i al meu... O, P[nu\o, omul acela =tie cum s-a pr[p[dit tata... Vreau s[ =tiu cine-i!... Vreau s[ =tiu adev[rul!... S[-l 148 r[zbun... Altfel de ce-am venit pe lume? De ce mai sunt feciorul lui?
VLADIMIR BE+LEAG{
Nu vorbi de r[zbunare... Hai mai bine s[ ne plimb[m... S[ ascult[m lini=tea nop\ii, =opotul apei, c`ntecul greierilor... Vezi ce lun[ frumoas[ a r[s[rit? D[ m`na, Sandule, =i s[ mergem, ]ncet, pe malul apei, ]n sus... on Vasilevici are obiceiul s[ apar[ pe neprins de veste: de dup[ lanul de popu=oi, de dup[ stog... Nici nu =tii cum, te pomene=ti cu d`nsul al[turi! }ntr-o zi ]i r[sun[ glasul la urechea mea: ce cuv`nt e-aista: inovator... +i ]mpunge cu degetul ]ntr-o gazet[. }i explic... Uite cum ]i socoteala, bre?! Si-mi las[ ziarul s[ citesc oamenilor la amiaz[... Azi vine la mine =i: c`t iese la hectar, c[ m[ ]ntreab[ raionul?... }i josu\, usc[\iv Ion Vasilevici, are fa\a supt[, ars[ de soare, cu brazde ad`nci pe frunte =i-n col\urile gurii... Vine badea Ilie, se opre=te-n fa\a pre=edintelui =i duce m`na la cozoroc. Se duc am`ndoi la treier[toare. Aur, m[i Ilie, aur curat! Ion Vasilevici pune m`na sub =uvoi: m-au ]ntrebat de la raion c`t iese, =i c`nd le-am spus, s-au mirat au zis c[ a=a road[ nu-i pe raion... Un cople= se arunc[ cu mìnile ]ntinse ]n movila de grù. Careva ]i strig[ c[ de-l z[re=te pre=edintele, ]l dezghin[!... Cat[ Ilie, s[ nu se duc[ nici un gr[unte-n pleav[. S[ m[turi pe f[\are bine... Iar la cei cu c[ru\ele am s[ le rup capul am v[zut gr[un\e pe drum... S[-i controlezi! D[m sacii de pe c`ntar, =i c`nd m[ ]ntorc, ]l v[d pe badea Hortolomei. Cu puha-n m`n[, se las[ de pe un picior pe cel[lalt, vrea s[ zic[ ceva, dar nu ]ndr[zne=te ori nu pricepe de unde s[ ]nceap[. Ce-a=tep\i, m[i Hortolomei? De ce nu ]ncarci? Omul are vorba gata pe limb[, dar luat din scurt se pierde. Amu= ]ncarc, dar... Vreau s[ te ]ntreb ceva. De c`teva zile m[ g`ndesc... Bate cu codiri=tea ]n p[m`nt. Are unghii groase la picioare, aduse-n jos la v`rf. Al[turi de picioarele lui Hortolomei r[sar alte picioare descul\e: o pereche mari, cu pielea groas[, cu solzi pe ea b[rb[te=ti; ]n spatele lor alte dou[, mai mici femeie=ti. Cele mici se fr[m`nt[, ]ndemn`ndu-le pe cele mari s[ se dea mai aproape. Dar voi ce vre\i? Ion Vasilievici d[ cu ciubota ]n p[m`nt: colbul sare-n p[r\i. Am venit =i noi... s[ ascult[m! 149
NEPOTUL
Ion Vasilievici d[ cu cealalt[ ciubot[-n p[m`nt: S[ asculta\i? Ce vre\i s[ asculta\i, m[ rog? Apoi ce-a ]ntrebat... cum ]i zice... Hortolomei... Dar n-a ]ntrebat nimic. Apoi... am auzit noi c[... ar vrea, cum s-ar zice, s[ ]ntrebe ceva... Ion Vasilevici ]=i mut[ privirea. Vede r[s[rind alte picioare descul\e, cu s`ngele din zg`riieturi amestecat cu \[r`n[. Coboar[ de pe stog, de pe sc`rte =i vin ]ncoace. Unele p[=esc cu ]ndr[zneal[, altele tem[toare, cele mai multe se proptesc ]n cozi de furc[. Ion Vasilevici prive=te la obrazul neras al lui Hortolomei, trece cu ochii peste alte chipuri arse cu brazde de colb pe obraji, cu urme de degete pe frunte, mai l`ng[ fiecare lucind coarne lungi =i ascu\ite de furc[. Ce v-a\i str`ns, oameni buni? De ce-a\i l[sat lucrul? D-apoi a spus nu=care... c[ facem miting. Cic[: a venit Ion Vasilevici s[ facem miting. Miiiting?! Ion Vasilevici se uit[ mirat la Ilie care str`nge din umeri. Apoi ]l fixeaz[ pe Hortolomei: ce fel de miting, tovarrr[=i?! Nu facem nici un miting. Duce\i-v[ la locurile voastre =i v[ vede\i de treab[! Ion Vasilevici ]i spune ceva lui Ilie, acela o ia =chiop[t`nd ]ntr-o parte. Oamenii ]l las[ s[ treac[, dup[ care roata se str`nge la loc. To\i tac. Ar vorbi oamenii, dar nu =tiu ce. Adic[ =tiu, dar nu =tiu cum s[ ]nceap[. Unul ]=i freac[ degetele, altul obrazul de um[r... al treilea se scarpin[ cu cornul furcii deasupra urechii. A=teapt[ c`t a=teapt[ Ion Vasilevici =i rupe t[cerea: Eu ce-am spus? Vede\i-v[ de treab[! Tu, Hortolomei, ce-ai vrut? Nu \i-ai g[sit alt[ vreme? Hortolomei vrea s[ zic[... =tie el c[... nu-i vremea acuma de ]ntrebat, c`nd iat[ r[sun[ un glas: Cic[, umbl[ un ministru prin sate... Da, =i cic[, cum vede c[-ntr-un kolhoz iese road[ mai bun[, pune mai mare plan de dat la stat... Noi ce plan avem mare? }=i d[ seama Ion Vasilevici c[ lumea n-o s[ se ]mpr[=tie va trebui s[ dea l[muriri. A fost ofi\er pe front, a luptat ]n situa\ii grele, =tie cum s[ vorbeasc[ cu masele... L[muriri? Dar, ]nainte de a ]ncepe seceri=ul, a avut loc o adunare anume. Unii n-au fost, pesemne... Se ]nal\[, se uit[: 150 vine Ilie cu bri=ca?
VLADIMIR BE+LEAG{
Care vrea s[ gr[iasc[, s[ ias[ ]n fa\[! Oamenii se fr[m`nt[: u=or s[ arunci o vorb[, dar s[ te vedem ie=ind ]naintea tuturor! De dup[ spatele mul\imii p[=e=te, cu gluga ]n cap =i fa\a duplit[ de colb, baba Tudora. Vreau s[ gr[iesc eu... Gura neagr[ parc[ ar fi m`ncat p[m`nt... Lucrez la fundul ma=inii. Ai v[zut mneata, Ion Vasilevici, c[ nime n-a vrut =i m-am v`r`t eu. Sunt b[tr`n[ =i dac[ mor, mare pagub[ nu-i. Dar i=ti tineri?... Cu colb n-ai s[ tr[ie=ti... Eu ce vreu s[ ]ntreb: ne da\i grù pe trudozile? Roada-i bun[, este de unde... Ion Vasilevici face semn c[tre treier[toare lucreaz[ ]n gol. +i c[tre b[tr`n[: Adev[rat, mam[ Tudor[, anul ista roada-i bun[. De dat la oameni, se ]n\elege, vom da. Dar... p`n[ nu ]mplinim planul la stat... B[tr`na ]=i str`nge buzele =i nu zice nimic. Oamenii se uit[ unii pe dealuri, al\ii la propriile picioare... +tiau ei c[-i a=a, dar au ]ntrebat... Adic[ baba asta a ]ntrebat... Ce =tie o bab[ proast[? St[ c`tu-i ziulica de mare la curul ma=inii, ]n colb, ]i huie=te mereu capul =i nu pricepe bechi ]n politica cea mare. De amu d[-te ]napoi, ce stai? o trage careva de m`nec[. De ce s[ m[ dau? Mai am de zis ceva. Apoi zi odat[, ce stai? Baba se foie=te, ]=i scoate sacul din cap, ]l ]ntoarce pe-o parte, pe alta careva o \istuie=te: las[-n pace sacul cela c[ ne umpli ochii cu colb! }n sf`r=it, vorbe=te, uit`ndu-i-se lui Ion Vasilevici ]n ochi: Cum s[ muncim, tovar[=e pre=edinte, dac[ iaca nu-i?! +i arat[ cu degetul ]n gura ei neagr[, f[r[ din\i. Ion Vasilievici se face a z`mbi: =tiu! O tip[re=te pe um[rul uscat: am ]n\eles... acum du-te de-\i vezi de paie, uite ce gr[mad[ s-a str`ns... +i c[tre ceilal\i: desear[, dup[ lucru o s[ st[m de vorb[, c`nd cineva ]ntreab[: Dar cu Gr[china ce-i? Pasul cade de pe roat[. Treier[toarea amu\e=te. De ce-a\i oprit? Costea?! A s[rit pasul singur! Tractoristul fuge s[-l pun[. Las[-l c[ nu se aude ce spune Ion Vasilevici... Facem mitingul =i-i d[m drumul iar[. Da, da: ce-i cu Gr[china? De dup[ treier[toare apare bri=ca pre=edintelui Ilie aduce caii de d`rlogi. 151
NEPOTUL
Ion Vasilevici: opre=te! Gr[china? A luat-o mili\ia. Or s-o judece. S-o mai g[sit acas[ la d`nsa ni=te grù nou. +ti\i cum ]i zaconul azi... Or s-o judece... Dar pe c`t pot ca s-o judece? Eu de unde s[ =tiu? flutur[ din cap Ion Vasilevici: eu nu-s judec[tor! Se apropie de bri=c[, pune piciorul pe scar[... Oamenii prind a se fr[m`nta: se duce pre=edintele =i ne las[ nel[muri\i! Ne d[ grù ori?... Hortolomei vine la bri=c[, gata a-i spune: m[i Ioane! dac[ te ]ntreab[ oamenii, l[mure=te-le, pentru asta te-am pus mai mare pe gospod[rie... e=ti de sat... ne cuno=ti pe fiecare... =i noi te cunoa=tem... ai fost pe front... am fost =i eu... trudim aici din zori p`n[-n noapte... trebuie f[cut ceva! vezi c[ oamenii ]s sec[tui\i... Ion Vasilievici calc[ pe scara tr[surii =i se ]ntoarce cu fa\a. Iar mata, mo= Trifane, ce vrei? Cobor`se =i mo=neagul de pe sc`rt[. Ce-i drept, cam t`rziu. Mi=c[ din buze, ]n t[cere, apoi zice: Nu =tiu ce-a\i sf[tuit aici, dar vreau s[ spun =i eu... }=i ciupe=te barba, chibzuind: ]nainte vreme gospodarul c`nd ie=ea la lucru-n c`mp, c[ta s[ hr[neasc[ pe c`t mai bine dobitoacele: caii, boii ce-avea. Tu, m[i Ioane, e=ti fecior de gospodar =i =tii ca =i mine: omul nostru ca s[ poat[ munci trebuie s[ aib[ ce m`nca. Vin[ odat[ la amiaz[ c`nd opre=te ma=ina s[ vezi ce-=i pune fiecare dinainte: un bo\ de m[m[lig[, rar care are m[lai, ceap[, sare, usturoi, o p[tl[gic[, unii mai au =i c`te-o cartoaf[... C`t po\i s[ munce=ti a=a? Suntem mai bine de zece zile aici, pe deal... Rar care se duce-n sat s[ guste o lingur[ de m`ncare cald[... M[ g`ndesc c[ ar trebui s[ fac[ kolhozul ista m[car ni=te fiertur[! M[car o dat[ pe zi... Drept! Bine-ai zis, mo= Trifane! Badea Hortolomei se lumineaz[: }n alte kolhozuri, am auzit, oameni buni, se g[te=te m`ncare cald[. De ce s[ nu m`nc[m =i noi? Ion Vasilevici st[ la cumpene c`teva clipe: se cam lunge=te mitingul nepl[nuit... Trebuie s[ asculte, dar =i s[ r[spund[!... St`nd pe scara tr[surii Ilie \ine caii de d`rlogi ]=i poart[ privirea peste mul\imea de frun\i ]ncre\ite, ochi miji\i ]n b[taia soarelui =i buze cojite de ar=i\[... Oameni buni! Tovar[=i kolhoznici! Scurt. Mul\i a\i fost pe front. 152
VLADIMIR BE+LEAG{
A\i v[zut moartea cu ochii. Dar am biruit! Aici, la munca c`mpului, ]i tot front. Lupt[m s[ ridic[m \ara din ruine. S[ facem via\a bogat[. Greu, a fost secet[. Statul ne-a ajutat: cu m`ncare, cu s[m`n\[. Am crescut o road[ bun[. Cum om ]mplini planul la stat, om da grù =i la oameni. Asta-i sf`nt!... C`t prive=te m`ncarea, noi, conducerea, ne-am g`ndit s[ facem fiertur[ m[car o dat[ pe zi, la amiaz[. A=a-i, Hortolomei? Dar tot din grùl ista, din roada nou[ altul nu avem! Dar... zaconul nu d[ voie! Doar[ de... Ion Vasilevici arat[ spre mine: s[ ne punem cu bini=orul pe l`ng[ Marian. El duce aici toate socotelile. Fiecare gr[unte treierat trece prin mìnile lui... S[ ne ]mprumute c`\iva saci, s[-i m[cin[m =i s[ facem ni=te bulgur pentru fiertur[... Ce zici, Marian? Fac din cap: dac[-i vorba de ]mprumut... Ion Vasilievici spune c`t are de dat kolhozul la stat, c`t s-a dus de-acuma, c[ degrab[ vin ma=ini de la ora= care or s[ ajute la c[ratul grùlui... c[ldur[ topenia lumii!!! Cei de pe treier[toare, de pe sc`rte se r`nduiesc. Eu stau unul, n-are cine m[ schimba. Aleg c`te-un minut, fug la poloboc, trag o can[ de ap[. Trece c`te unul pe l`ng[ c`ntar: cat[, mai, s[ n-asuzi! M[ =terg cu =apca pe fa\[, pe g`t. }ncarc, expediez trei c[ru\e =i m[ uit: nu vine ma=ina? A promis badea Carp s[-mi aduc[ mandolina m-au rugat fetele s[ le c`nt ]ntr-o sear[. Termin cu h`rtiile, m[ a=ez pe c`ntar. Adie un v`ntule\ de pe vale. Mi-atinge obrazul, m`na dreapt[, piciorul. Ce r[coare! }ntorc spatele, ridic m`na st`ng[, ]ntorc cel[lalt obraz... B[ie\ii se h`rjonesc. Vreau s[ le spun c[ s-a umplut sacul, s[-l schimbe, c`nd cineva de pe sc`rt[ strig[: Vine ploaie, m[[[i! }n asfin\it s-au ivit nouri mari, negri. Uite-i cum vin ]nv[luindu-se! De acum nu-s negri, ci suri. Acoper soarele. Cuprind cerul. Se ]nchide lumea parc[ s-ar l[sa amurgul... ... ploaie cu piatr[, m[[[[i! O r[bufnire de v`nt cade peste arie. Sc`rtele se zb[rlesc... Oamenii ]nfig furcile, se dau jos =i fug la dos: unii spre =opron, al\ii pe la g[urile din sc`rte ori din stogurile ne]ncepute. }n c`teva minute se las[ r[coare. De peste miri=te vine un v`rtej. Ajunge la sc`rta de pleav[, ia un col\ =i, r[sucindul, ]l ridic[-n nouri. Zmulge de pe capul cuiva o basma alb[ =i o duce pe 153
NEPOTUL
deasupra treier[toarei, sus de tot. V`rtejul d[ peste movila de grù m-am repezit s[ ]ntind foaia de cort, o umfl[ de la o margine =i mi-o tr`nte=te ]n cap. }mpreun[ cu cei doi b[ie\i o ]ntindem peste grùl turnat jos =i sacii plini, pun`nd pe la col\uri pietroaie preg[tite anume. P`n[ la urm[ m[ p[c[le=te v`rtejul: sacul cu saci de=er\i se duce de-a rostogolul la vale. Fug, ]l prind =i chitesc ]ncotro s[ apuc. Un bici de foc crap[ cerul ]n dou[. Sus, pe sc`rt[, o mog`ldea\[ ]=i face cruce mo= Trifan. Din ruptura cerului n[boiesc asupra lumii lungi =uvoaie de ap[. Fug spre treier[toare, m[ aplec =i m[ bag ]n coliba de snopi de l`ng[ roat[, pe care mi-am f[cut-o la amiaz[, pentru umbr[. Se aude cum sf`rìe p[m`ntul. +uvoaiele pornesc la vale. Fulger[ a doua oar[ =i lumineaz[ aria toat[-i plin[ de bulbuci mari, de=i, care se fug[resc pocnind =i iar r[s[rind din valurile ce se rostogolesc de pe coast[, la vale. Sub treier[toarte ]i uscat. Locu-i nalt =i a fost s`pat un =[n\ule\ ]mprejur. }ndes mai bine snopii, iau c`\iva din cei c[zu\i de pe treier[toare, ]i a=ez de la deal, a=tern c`\iva saci =i m[ las ]ntr-un cot... La fundul ma=inii se aude vorb[ nu sunt singur! Ori, poate, glasurile se r[spund de mai departe? Ignat, Costea, pe unde s[ fie? Au apucat s[ fug[ sub =opron? C`nd a pornit ploaia, l-am v[zut pe Costea alerg`nd ]ntracolo cu o hain[-n cap. Al[turi de el fugea o fat[. Fulger[. Prin sp[rtur[ v[d venind un =uvoi peste movila de grù. Umple =[n\ule\ul. Mai vine un val din spate, =uvoiul cre=te, se ridic[, apuc[ o margine =i mi=c[ grùl din loc. Fug spre movil[! Era o sc`ndur[, s-o pun de-a curmezi=ul apei... O caut cu mìnile, pe b[jbìte. C`nd fulger[ iar[, mai v[d pe cineva l`ng[ mine. O fat[! Capul descoperit, apa-i curge pe fa\[, g`\ele ude ]i sp`nzur[ la p[m`nt... S-a l[sat ]n genunchi =i caut[ pe jos cu mìnile. Este! Am g[sit sc`ndura... Fugi c[ am s-o pun singur! Ce zici? N-aud! Fata trage foaia de cort peste grù: sacii or sta =i a=a, nu i-a lua apa! Da, nu era nevoie s[-i scoper, grùl trebuia ]nvelit... Dar am avut vreme s[ m[ g`ndesc? La alt sc[p[rat potrivesc sc`ndura ca un fel de gard: apa care vine se abate ]ntr-o parte. Strig c[tre fat[: fugi! M[ ]ntorc =i o recunosc: Vera! St[ ]n genunchi, cu rochia lipit[ de trup, adun[ cu bra\ele goale grùl mi=cat de suvoi =i-l ]mpinge la gr[mad[. Adun =i eu. 154 Dup[ ce termin[m, o ]nha\ de m`n[ =i fugim.
VLADIMIR BE+LEAG{
Apleac[-te... Bag[-te aici... Se las[ ]n genunchi =i intr[ sub treier[toare. Se a=az[. Intru =i eu este destul loc pentru am`ndoi. Uscat =i bine aici... Vera ]=i trage sufletul. Iaca unde mi te-ai ascuns!... Coliba mea, ce credeai? Numai c[-s ud[ toat[. Curg =iroaie de pe mine... S[ m[ dau de partea asta. }ntinde m`na, d[ de um[rul meu =i se mut[ mai ]ncolo. Ia s[-\i a=tern ni=te saci. D`rdì de frig... Unde erai? De ce-ai ie=it ]n ploaie? Sub =opron. Acolo-s fetele noastre. Am v[zut c[ vine ap[ mare peste grù, te-am z[rit =i m-am speriat c[ are s[ te duc[ =i pe tine... }ncearc[ s[ r`d[: atunci cine-o s[ c`nt[reasc[? V[leu! Ignat unde-i: sub =opron? O s[ cread[ c[ te-a luat apa... Nu l-am v[zut. C`nd a venit v`rtejul =i mi-a zmuls tulpanul din cap... Al t[u era? L-a ridicat suus... A c[zut ]n lanul de popu=oi, peste r`p[. Dac[ =tiam c[-i al t[u fugeam s[-l prind. Stai c[ m[ duc!.. Vera m[ apuc[ de m`n[: +ezi bini=or. Nu auzi cum toarn[? Parc[ ar fi ]nceput potopul. Fulger[ ]ntruna. Cerul clocote=te. C`nd tun[, se r[spunde ]n m[runtaiele ma=inii, parc[ ar bomb[ni cineva sup[rat. Pale de ap[ izbesc ]n sc`ndurile treier[toarei. La cealalt[ roat[ se aud cum curg =uvoaiele ]n jos peste ro\i, peste curele... Prin zgomotul ploii iar r[zbat p`n[ la noi ni=te glasuri. Ridic pumnul =i dau ]n sc`ndur[. Ascult. O vreme glasurile nu se aud, apoi r[sun[ din nou. Mai ai pe cineva aici? Nu =tiu... S-o fi b[gat careva pe ciure. Au s[ le strice =i n-om putea lucra mìne... Amu\esc: mai =tii, n-o fi cumva Ignat? Dac[ zice c[ sub =opron nu era, ]nseamn[ c[ s-a ad[postit ]n alt[ parte. Poate c[ de bun[ seam[ s-a v`r`t ]n[untrul ma=inii? Vera se d[ la marginea ro\ii =i se uit[ la movila de grù: nu s-a pr[v[lit cumva sc`ndura? }ntuneric nu se vede nimic. M[ dau =i eu la sp[rtur[ am s[ v[d c`nd are s[ fulgere =i-i ating spinarea cu pieptul. C[ma=a mea ]i ud[, rochia ei ud[. C`nd am atins-o, am sim\it cum tremur[... Ploaie rece, cu toate c[ n-am v[zut s[ cad[ piatr[ cum strigase cel de pe sc`rt[. Dar tremuri ca varga... +i-i pun mìnile pe umeri. 155
NEPOTUL
M-a luat frigul... nu =tiu de ce... A=a, pe neprins de veste, m-a apucat tremurul... Dau s-o cuprind, o clip[ se las[, apoi se ]ndreapt[-ferindu-se. Dar e=ti =ugub[\! +i eu te credeam ru=inos peste seam[. De jos, de la c`ntar, o v[d lucr`nd sus, pe treier[toare: dezleag[ cu Titiana snopii =i-i d[ lui Ignat. Vorbesc, glumesc, r`d. Nu aud ce vorbesc, de ce r`d =i... ]mi pare r[u c[ am fost trecut la c`nt[rit... Mai vesel era cu furca, pe stog... Dar =i tu tremuri, Sandri... Vera ]=i poart[ palma pe obrazul meu, pe la g`t, pe la um[r, la piept... +i tu e=ti ud. Tremur =i eu, dar... las[... De mine s[ n-ai grij[ tu s[ nu r[ce=ti! +tii ce? }ntoarce-te s[-mi scurg rochia... S[ m[ ]ntorc? Totuna nu se vede... }=i scoate rochia, d`nd-o peste cap simt dup[ mi=c[ri =i respira\ia ei, parc[ a=i vedea cu ochii! Se d[ la sp[rtur[ =i o stoarce. Zic: ia un sac =i pune-l ]n spate, =i-i ]ntind unul. Nu te uita! strig[... }s f[r[ c[me=[, auzi? Dar ]i ]ntuneric. +tiu eu ce ochi de m`\[ ai! Poate de motan? Fulger[. Pentru o clip[ ]i v[d trupul lucind: umerii, g`tul, spatele pu\in aplecat. |ip[, acoperindu-se cu rochia. Degeaba te-ai speriat. Eram cu ochii ]nchi=i... N-am v[zut nimic. Pune-\i sacul ]n spate... Auzi, Vera, vroiam s[ te ]ntreb ceva. Ai mai scos c[ldarea din f`nt`n[? Vorb[ s[ fie! M-ai l[sat =i te-ai dus... De ce \i-ai adus aminte? Credeam c[... poate a venit altcineva =i \i-a scos-o? Costea ori... Ignat... Vera ]ntinde o m`n[ =i m[ ]mpunge-n piept... Ia mai las[-m[ cu Costea, c[ prea-i a\os. Dar Ignat? Ignat ]i bun =i bl`nd. S-ar potrivi bine cu... Titiana. Cu Titiana? }mi d[ de ]n\eles c[ n-ar avea vorb[ cu Ignat. Ori, poate, or fi avut, dar s-au certat? Scurge\i =i tu c[me=a. Eu m-am ]mbr[cat. Mi-o scot, ]ntind mìnile afar[ =i o storc. Vera ia sacul din spatele ei =i mi-l pune pe umeri. Amu ]ntoarce-te tu! zic, dar Vera r`de =i se apuc[ s[-mi frece pieptul 156 =i spatele cu sacul.
VLADIMIR BE+LEAG{
S[ nu r[ce=ti, dragul lelei, c[ atunci cine-are s[ c`nt[reasc[? Dup[ ce ne stoarcem ]mbr[c[mintea, ascult[m, ]n t[cere, ploaia. Stau cu spatele sprijinit de roat[, Vera al[turi. Ne-am pus c`te-un sac ]n spate, altul pe genunchi, ne-am ]nc[lzit =i nu mai tremur[m. Mi-amintesc de prima zi aici. Dar fetele tale-s cl[n\oase r[u! Erau s[-mi scoat[ ochii. C`nd ai sosit cu c`ntarul? +i atunci, =i mai pe urm[. Ce gr[ie=ti? N-am b[gat de sam[. Care-i du=manca? Sunt vre-o c`teva. C`nd trec pe l`ng[ mine, m[ frig cu ochii! Nu mai spune! Vera m[ apuc[ de piep\ii hainei, privindu-m[ de aproape. Suflarea ei se a=terne pe fa\a mea cald[, pl[cut[... Lelea n-are s[ le lase pe fete s[ mi te obijduiasc[. Bu-hu-hu-huuuuu! Nu m[ da la fete c[ m-or m`ncaaaaa... Nu m[ da, nu m[ daaa... Hai, vino la lelea... M[ trage la pieptul ei: vino ]ncoace c[ lelea n-are s[ te deae nim[nui... M[ las spre d`nsa, m[ cuprinde ]n bra\e parc[-n =ag[, parc[ serios... ar[-i ziu[ =i frige soarele. C[r[m cu ajutoarele sacii de la treier[toare. Dou[ femei lop[tesc grùl udat de ploaie: una =i-a ]nfipt poala-n brù =i d[ cu lopata de lemn. P`n[ la genunchi picioru-i ars, mai sus alb ca h`rtia. V[d pielea =i porne=te s[-mi joace pe dinaintea ochilor... Trimit c`teva c[ru\e =i m[ a=ez pe c`ntar cu coatele pe genunchi =i ochii ]n p[m`nt m[ doare inima. Parc[ mi-ar fi apucat-o ni=te degete de fier =i mi-o str`ng... Ridic ochii: femeia s-a a=ezat jos, a ]ntins picioarele =i face ceva cu mìnile ]n poal[. Respir ad`nc. Desfac h`rtiile cu coloni\e de cifre, copiile chitan\elor =i m[ apuc s[ verific. P[s[ric[, p[s[rea, N-ai v[zut nevasta mea?
NEPOTUL
Fetele dau snopi =i c`nt[. C`nd opre=te la amiaz[ treier[toarea m[ ]mpresoar[ =i m[ ]ntreab[: nu \i-i ur`t? de ce nu vii seara-n drum? ori nu =tii s[ joci? las c[ te ]nv[\[m noi... Am v[zut-o la f`nt`n[ Cu doi copila=i de m`n[...
157
Vera desface snopul =i-l d[ lui Ignat. }l apuc[, dar ]i prinde =i m`na. Ea =i-o smulge =i r`de, f[r[ a b[nui c[-i urm[resc... Ignat ]i altceva, a zis asear[... Are vorb[ cu d`nsul? I-am v[zut o dat[ =ez`nd la umbr[ sub =opron, alt[ dat[ l`ng[ tufarii de pe malul r`pii, cu zolnicul ]ntins ]ntre d`n=ii. Ori, poate? }n seara c`nd am pornit la prispe =i eu am luat-o pe alt[ ulicioar[, el pe Vera s-a dus s-o caute? Se ]nv`rte=te =i Costea pe l`ng[ d`n=ii. Titiana, =i ea... Se ]n\eleg bine tuspatru c`te doi, ]n pereche! dar care cu care? Ignat glume=te mereu cu Titiana. S[ fac[ cu d`nsa vorb[ ]ntr-ascuns?... Ce-i cu mine? Iar se ridic[ de pe f[\are, de pe miri=te o ap[ fierbinte =i-mi v[lur[ pe dinaintea ochilor... }nc[rc[m dou[ c[ru\e. D[m saci dup[ saci. M[ a=ez pe c`ntar nu-mi ajunge aer. Hai, puicu\[, s[ fim dragi, Dar n[dejde s[ nu tragi. C[ n[dejdea de la mine Ca =i ghea\a cea sub\ire... Simt o privire a\intit[ asupra mea. Ridic capul: Vera. }=i str`nge b[smaua la ceaf[ =i z`mbe=te. Cum ai dormit ast[ noapte? Se apleac[ =i-=i neteze=te o zg`rhietur[ pe pulp[. Fac semn cu capul: am dormit. Nu te-au m`ncat \`n\arii? Nu i-am sim\it. Dar de ce \i-s ochii ro=ii? ... Ploaia a ]ncetat brusc... Am stat mult de vorb[ am`ndoi... C`nd m-am l[sat spre d`nsa, m-a prins ]n bra\e. Am vrut s[ ]ntorc fa\a, dar Vera =i-a ferit buzele: frumosul lelei, frumos, s[-mi fii cuminte c[ lelea se sup[r[... +i-a desf[cut p[rul, l-a stors, l-a legat pe ]ntuneric... Un glas de fat[ a strigat-o de sub =opron. Vera i-a r[spuns, mi-a zis noapte bun[ =i a fugit ]ntr-acolo... Am urcat pe treier[toare, mi-am a=ternut c`\iva saci ]n tamburul b[t[torului, cu al\i saci m-am ]nvelit =i am ]ncercat s[ adorm. M-am zv`rcolit mult ]n culcu= m[ tot ridicam =i m[ uitam spre =opron =i mi se p[rea c[ v[d dou[ umbre \in`ndu-se de m`n[... E=ti bolnav? Clatin din cap: nu. Dar v[d c[ tremuri. E=ti aprins la fa\[. Nu cumva ai r[cit asear[?... 158
VLADIMIR BE+LEAG{
}n r[p[itul tractorului =i vuietul batozei se ]nfige un uruit nou. Dinspre =opron urc[ un camion, marc[ german[ de r[zboi, un uria= fa\[ de vechitura kolhozului care s-a stricat. Vine cu vitez[ mai s[ m[... striveasc[ cu tot cu c`ntar! Stopeaz[, se r[suce=te, d[ ]nd[r[t =i se opre=te cu bordul c[tre =opron. Portiera se deschide =i coboar[ badea Andron cu o p[l[rie de pai ]n cap. Face semn de salut c[tre cei ce lucreaz[ pe aproape, strig[ ceva =oferului, care a scos un cap ras chilug din cabin[ =i vine spre mine. Cum ]l v[d, simt degetele str`ng`ndu-mi inima. A cam ]ndesit-o de la o vreme. N-are ce face la hambarele lui? Merge treaba? }mi d[ m`na... Hai la umbr[ s[ vedem ceva-n h`rtii... S[ dau mai ]ntì sacii de pe c`ntar. Badea Andron se apropie de movila de grù, se apleac[. }i ud. Las[-l s[ se usuce bine. Pe urm[ ai s[ mi-l trime\i... Se usuc[ repede. Azi ]\i trimit din cel uscat de sub =opron. Ce h`rtii... s[ vedem? Uite-ncoa! Scoate un teanc din buzunar: aicea-s pentru c[ru\ele de ieri =i alalt[ieri. La tine c`te-s scrise? C`te s[ fie? C`te-s =i la mata fiecare c[ru\[ cu h`rtia ei. M[ m[soar[ din cap p`n[-n picioare: nu i-a pl[cut r[spunsul i s-a ridicat mu=chiul obrazului st`ng. Continu[ s[-mi vorbeasc[ parc[ am fi de-o seam[. Crezi c[-s tot at`tea? Al lui |ang[ a pr[p[dit chitan\a pe drum... I-am scris alta c`nd a venit a doua oar[. Nu mi-a dat s-o isc[lesc. C`t avea? 950. Ascult[, Alexandre! Se uit[-n h`rtii c[ut`nd chitan\a lui |ang[. De ce zici 950, dac[ la mine-s trecute 900 kg. Poftim, uit[-te, b[iete! V[d c[ \i-ai pus ]n g`nd s[ m[ bagi la r[coare ]mi c`nt[re=ti fiecare gr[unte! Tu aicea iei de pe deal, nec`nt[rit, iar mie, dac[ nu-mi ajunge, ce m[ fac? Scrie =i tu mai pu\in; dac[ nu cincizeci de kilograme, m[car dou[zeci =i cinci la fiecare c[ru\[. Se mai scutur[ pe drum, =i apoi... la c`ntarul cel mare iese alta dec`t la c`ntarul t[u... Las[ c[ nu mai iese! S[pt[m`na trecut[ am avut o discu\ie sor[ cu sfada. L-am luat pe Ion Vasilevici, pe badea Ilie, am c`nt[rit aici o c[ru\[, ne-am dus tuspatru, am tras pe c`ntarul mare din ograda kolhozului =i... tot at`ta ne-a ar[tat. Ba cu vre-o cinci kilograme mai mult... Adaog 159
NEPOTUL
c`te ceva pe deasupra, numai c[ dou[zeci =i cinci de kilograme c`t spui mata, n-am s[ pun niciodat[. Am =uguit... Nu te sup[ra. M[ bate cu palma pe um[r: nu \i-i ur`t aici? Cum te ]mpaci cu fetele? |i-ai g[sit vreuna? Noroc, Veru\o! strig[ c[tre Vera care urc[ pe scar[... Am v[zut-o asear[ pe P[nu\a. A ]ntrebat ce faci, c`nd mai vii prin sat? Ori ai uitat-o? S-a umplut sacul. Unde-s b[ie\ii?... Mi-i greu pe suflet... C`nd aud numele ei, a aceleia care mi-a d[ruit clipe frumoase, dar =i o durere asemenea mor\ii, simt... cum m[ cuprinde m`nia fa\[ de d`nsa, de omul acesta cu fa\a ro=ie, c[rnoas[... Ne-om ]n\elege, z`mbe=te badea Andron ]ng[duitor... Ne-au venit patru ma=ini de la ora= s[ care grùl la stat. Am rupt ]nc[ una. Arat[ spre camion. Asta o s[ care de aici la hambar. Opel, ia p`n[ la =ase tone. Hai s[-\i fac cuno=tin\[ cu =oferul. Badea Andron porne=te spre camion. Jorj! Unde e=ti, Jorj?! +oferul, un b[rbat rotund cu tigva ras[, st[ lungit sub =opron pe grù, cu mìnile la ceaf[. Sare ca o minge, se apropie de mine, m[ prive=te, =i, ]n\eleg`nd cine sunt, ]mi ]ntinde un bra\ ciol[nos, crescut cu p[r p`n[ la ]ncheietur[, z`mbe=te dezvelindu-=i un dinte de o\el. }=i spune numele. Pe obrazul drept are o cicatrice v`n[t[, ca un v`rf de coas[. Bun b[iat Jorj! Badea Andron ]l bate cu palma pe burt[. O s[ facem treab[ bun[. Ce zici: facem treab[? R`nje=te cu pl[cere: facem! }=i rote=te ochii privind la grùl de sub =opron, la sacii r`ndui\i l`ng[ c`ntar, la movila de grù de pe f[\are... Da, da! Bun, bun! Jorj vrea s[ spun[, ]mi explic[ badea Andron, c[-i mult grù, bun grùl, ]i place grùl. Jorj nu prea poate s[ vorbeasc[, ]i vine greu, dar uite ce mu=chi are, o s[ ajute la ]nc[rcat... Ai s[ aju\i, a=a-i? Jorj ]n\elege c[ trebuie s[ se apuce imediat, se p[le=te cu palmele peste =olduri, =i ]ntreab[: de unde ]ncepem? Ia poveste=te-i lui Alexandru cum ai p[c[lit cucoana. O! Co-co! ]nchide un ochi Jorj =i-=i poart[ palma prin aer parc[ ar m`ngìa un coco= de la creast[ la coad[: coo-coo! Poveste=te, mai mult prin gesturi, cum a luat ]n camion o cucoan[ venea de la pia\[, avea m[rgele la g`t, cercei ]n urechi, inele pe toate degetele... cump[rase un coco=, cu pinteni de-o =chioap[ a luat-o s-o 160 duc[ acas[. Pe drum cucoana a adormit. Jorj a ]ntins ]nceti=or m`na spre
VLADIMIR BE+LEAG{
coco=ul de la picioarele cucoanei, i-a sucit g`tul =i l-a aruncat pe fereastr[ sus, ]n co=. Se treze=te cucoana: unde-i coco=ul? A zburat pe fereastr[ f`lf`l! =i s-a dus ]napoi la bazar. Cucoana coboar[ =i fuge dup[ coco=... Ha-ha-ha! r`de Jorj: Coco= ]n co=! M[ ]ntreab[ prin semne: vrei s[ gu=ti? Deschide portiera, ridic[ bancheta, ia un pachet, ]l desface =i scoate un piept de pas[re pr[jit[. Rupe o arip[, o ]ntinde lui Andron, alta mi-o d[ mie, lui ]=i ia mijlocul. Mmm! Buuun! Andron r`de de se \ine de p`ntece. Roade aripa, ]l bate pe Jorj pe burt[: bun b[iat! m[car c[ oleac[-i mut... Jorj bag[ iar m`na sub banchet[, scoate o sticl[ cu g`tul scurt, o destup[ =i =i-o r[stoarn[ ]n gura larg deschis[. Stau cu aripa de pas[re ]n m`n[ demult n-am gustat carne. M-a ame\it mirosul. Am`ndoi m[ ]ndeamn[: m[n`nc[, ce stai? Duc aripa la gur[, mu=c. Jorj ]mi d[ a ]n\elege: din coco=ul cucoanei! Rod osul, el ]mi bag[ sticla dup[ ce-a trecut-o pe la Andron: hai, bea, bea, acuma o s[ lucr[m ]mpreun[, pentru prietenia noastr[, bea, bea... Dup[ ce ]ncarc[ =i pleac[, ]ntors la lucru, bag de seam[ c[, de=i m-am ]nfierb`ntat =i asud tare, nu m[ mai str`nge la inim[. Nu m[ doare! Mare ho\, Jorj! Multe pozne o fi f[cut ]n via\a lui... Zicea badea Andron c[ =i la pu=c[rie a stat. Pentru ce? Pare s[ fie b[iat de dob[. M[car c[-i oleac[ mut... Prin ropotul tractorului, prin vuietul treier[toarei r[sare un c`ntec. Se duce, plutind, peste miri=tea aurie. C[ n[dejdea de la mine Ca =i ghea\a cea sub\ire... C`nt[ fetele de pe treier[toare. Cele de pe stog le r[spund: C`nd te sui =i nu te \ine +i cazi jos =i \i-i ru=ine... S-a ]ntunecat de tot. Treier[toarea amu\e=te. Noaptea de var[-i scurt[ c`teva ceasuri =i lumea se gr[be=te la odihn[. }mi str`ng h`rtiile, num[r sacii... ]ncotro s[ apuc? Noaptea trecut[ am dormit pe-o podin[, dar r[u m-au co=it \`n\arii. Azi urc pe treier[toare: sus abure=te v`ntul =i-i m`n[ la vale. P[cat c[ nu-i lun[ de cu sear[, a= mai citi din cartea de viersuri... Iau sacul cu saci ]n spate, pe 161
NEPOTUL
la jum[tatea sc[rii ]ntreb: este careva sus? Uneori Costea =i Ignat dorm aici. Nu r[spunde nimeni. A=tern c`\iva saci, pe ceilal\i ]i pun sub cap =i m[ ]ntind cu fa\a-n sus... Pu\in c`te pu\in lini=tea m[ cuprinde vine de pe miri=te, printre stoguri, de pe vale trupul mi se r[core=te, se ]nmoaie, pornesc s[ lunec cu picioarele ]nainte ca pe-o ap[... Aud glas de strune. O mandolin[! M[ ridic ]ntr-un cot, da, se aude clar. Somnul ]mi fuge ]ntr-o clip[. Arunc c`\iva snopi peste a=ternutul de saci, cobor =i o iau la vale. V[d aduna\i ]n drum fete =i fl[c[i. +ed ]n=ira\i pe jos, vorbesc, r`d. Iat[-l pe cel cu mandolina. C`nt[ =i trage din \igar[. Mai ]ncolo joac[ dou[ perechi. M[ a=ez al[turi. Ochii se dau cu ]ntunericul, ]ncep s[ v[d. Unde erai? Ignat ]mi face loc l`ng[ d`nsul: te-am c[utat. Te culcase=i? El se bag[-n saci =i doarme! d[ glas Costea puf[ind din \igar[. Crezi c[-i r[u? Ian de-ai avea =i tu m[car unul s[ nu te m[n`nce \`n\arii... Poate-mi dai, ce dracu-! Numai dac[ m[ osp[tezi cu... popu=oi fiert. B[ie\ii r`d: Costea rupe popu=oi din lanul vecin, ]i ]nfige ]ntr-o s`rm[ =i-i fierbe ]n radiatorul tractorului, de unde porecla: Costea-popu=oifiert! Fl[c[ul cu mandolina se apuc[ s[ ciupeasc[ strunele, le str`nge, le sl[be=te, p`n[ c`nd ]l r[zbe=te pe Ignat. D[-o lui Sandu s-o acordeze! Are o strun[ rupt[. O acordez =i ]ncep o melodie. Bucuros c[ are cine-l ]nlocui, muzicantul se duce la dou[ fete care joac[ pereche, o ia pe una =i ]ncepe s-o ]nv`rteasc[. Vera! |ine m`na pe um[rul fl[c[ului, spune ceva =i r`de, d`ndu-=i capul pe spate. De jos ]i v[d clar siluieta pe p`nza cerului. B[iatul ]ncearc[ s-o str`ng[ la piept, ea ]l ]mpinge cu mìnile: fii cuminte! =i r`de. Ce-a= mai juca =i eu! Aici culeg strunele pe ]ntuneric, aici m[ zv`rcolesc parc[ a= =edea pe ghimpi. Picioarele tresar f[c`nd mi=c[ri ]n tactul muzicii de parc[ n-ar fi obosite, de parc[ nu ele m-au dus la culcare. Perechile se desfac. Unii se a=az[, al\ii r[m`n ]n picioare. M[ uit dup[ b[iatul cu mandolina s[ i-o dau.. Zi-i tu, m[i Mariane, Costea ]mi d[ un ghiont ]n coast[, c[-i zici mai bine. Ignat st[ ]ntins pe spate. 162
VLADIMIR BE+LEAG{
Ia mai l[sa\i-le ]n pace pe fete, c[-s numai trei. Taci, c[ mai vin! Se v[d c`teva cobor`nd. Porne=te un joc ]n toat[ legea. Dup[ ploaie drumu-i bine b[tut de ro\ile c[ru\elor =i copitele cailor colb nu-i. Descul\i, fetele =i fl[c[ii se ]nv`rtesc, trop[iesc. Se aude suflarea gr[bit[, ad`nc[, fo=netul rochiilor, lip[itul t[lpilor goale. Miros cald de sudoare. Vorbe scurte. R`sete. Apoi iar t[cere. Lini=te... Lip[itul t[lpilor goale, fo=netul rochiilor, respira\ia ]ntret[iat[... Nop\ile acelea neuitate! Nici nu-\i vine s[ crezi c[ dup[ o zi de munc[ grea, istovitoare fl[c[ii =i fetele erau ]n stare s[ joace p`n[ noaptea t`rziu, uit`nd de odihn[, de somn, de oboseal[, de foame... Am c`ntat c`ntecele pe care le =tiam. P`ndesc momentul c`nd muzicantul se apropie de mine =i-i pun mandolina ]n bra\e. Poate vrei s[ mai c`n\i, Alexandre? m[ ]ntreab[ h`trul. Gata! M[ ]ntind trosnindu-mi oasele. Mai multe nu =tiu, le-am c`ntat pe toate. Ia-le, bre, de la ]nceput. Ori vrei s[ joci? Ba nu mai vreau! zic cu glas tare s[ aud[ fetele. E =i Vera printre ele... Mi-i somn. M[ duc s[ m[ culc. Dau s[ pornesc, Ignat m[ apuc[ de m`n[: Stai, bre, un te duci? Om merge odat[. Ori te a=teapt[ vreo m`ndru\[ ]n c[pi\ele de f`n? M[ a=teapt[... M[ a=ez iar. Ignat se culc[ cu fa\a-n sus, la stele. La un moment dat ]l aud num[r`nd: patru... zece... o sut[... dou[ sute... Uite ce i-a venit ]n cap: num[r[ stelele! Mi-aduc aminte c[ num[ram =i eu pa=ii ast[-iarn[ num[r[toarea ]\i face bine, r`nduie=te g`ndurile, limpeze=te sufletul... Ce are Ignat pe suflet? M[ uit dup[ Vera. Nici nu s-au apropiat unul de altul. +i c`nd te g`nde=ti c[ erau nedesp[r\i\i! S-or fi certat? Vera joac[ cu cineva. Cu Costea? Ce-o s[ zic[ Ignat? Ignat st[ culcat cu fa\a-n sus =i num[r[ stelele. Scoal[, Ignat, =i hai s[ juc[m! Ignat: o mie opt sute treizeci =i trei... o mie opt sute treizeci =i nou[... Vera st[ ]ntre mine =i Ignat. Vrea s[-l apuce de m`n[ s[-l ridice, dar nu ]ndr[zne=te... A vorbit ]ncet s-o aud[ Ignat numai. De mine nu se sinchise=te pot s[ aud. C`nd ]n\eleg acest lucru, inima prinde a zv`cni cu putere. S-o fi priceput c[ =tiu de prietenia lor? 163
NEPOTUL
Mergi? ]ntreab[ Vera. M[ dor picioarele... Trei mii trei sute... Joac[ cu Sandu... Trei mii trei sute treizeci =i trei... Sandu! Aici erai? Ce bine c-ai venit. Vrei s[ juc[m? De vrut a= vrea, dar nu prea =tiu. C`n\i =i nu =tii s[ joci? Uite c[ nu. Totdeauna am c`ntat pentru al\ii =i n-am avut timp s[ ]nv`\... S[ ]ncerc[m! M[ apuc[ de m`n[: Am s[ te ]nv[\! Numai s[ m[ ascul\i... Intr[m am`ndoi ]ntre perechile ce joac[. |in m`na st`ng[ pe um[rul ei, dreapta pe mijloc strecurat[ pe sub bra\ul st`ng. Ori c[ mi-s fierbin\i mìnile, ori trupul ei e ]nfierb`ntat, dar la atingerea pielii bra\ele mele iau foc. Juc[m \in`ndu-ne departe, astfel c[ ar ]nc[pea al treilea ]ntre noi. O polc[. F[r[ s[ vreau ]i ating pieptul. Simt un fior ]n tot corpul. A observat ori nu? Peste c`teva clipe ]ncerc anume s-o apropii, dar bra\ele ei m[ \in la respect. S-ar cuveni s-o conduc eu, cavalerul, dar m[ conduce ea. Mi=c piciorul dup[ cum ]mi spune piciorul ei, ]mi las trupul dup[ trupul ei. C`teva perechi joac[ str`ns ]mbr[\i=ate aceia ibovnicesc, poate sunt pe cale de a se c[s[tori? Pe c`nd eu =i Vera... V[d peste um[rul ei, pe cer, un petic luminos o turm[ de stele. Toate se mi=c[ la st`nga. }ntre ele dou[ mai sc`nteietoare. Pe nea=teptate dispar. M[ uit peste cel[lalt um[r stelele nu-s. Deodat[ le v[d al[turi: ard ]n ochii ei. A=a, vas[zic[: eu m[ uit la cer, iar ea m[ fur[ cu privirea?! De ce r`zi? Am r`s eu? Poate c[ mi-am amintit de Ignat cum num[ra stelele? Oare pe acestea din ochii ei le-a pus la socoteal[? Habar n-aveam c[ =tiu s[ joc. Ai v[zut? +i nu vroiai s[ mergi! Tot juc`nd, ie=im ]n margine =i nu =tiu cum se face c[ ne mi=c[m ]n lungul drumului. Tot pe vale-n sus. Perechile se ]nv`rtesc pe loc, iar noi ne dep[rt[m ]n t[cere. Muzica se aude din ce ]n ce mai ]ncet. Umbrele b[ie\ilor =i fetelor se contopesc cu ]ntunericul. }n schimb drumul devine luminos ca o ap[ alb[ curg`nd pe vale. Suntem aproape: bra\ele au adus pieptul fetei la pieptul meu. La fiecare a doua, a treia mi=care ]i simt s`nul st`ng. Vera ]=i las[ pe o clip[ capul pe um[rul meu. O fi obosit, i s-a 164 ]nmuiat trupul... Deodat[ se ]ndreapt[. Ochii ]i str[lucesc.
VLADIMIR BE+LEAG{
Vera, unde duce drumul ista? Drumul? Nu =tiu. N-am mers pe el niciodat[. Chiar niciodat[? Nu. Dar tu ai mers? Nici eu. M[ ]ntoarce =i pornim spre b[ie\i =i fete. Muzicantul schimbase melodia. }ntre timp, poate, s-au r`nduit multe dansuri, noi ]ns[ ]l continu[m pe acela=i. De fapt, nu era dans, era ceva aparte: ne leg[n[m pe loc, ]ncet, aproape nemi=cat. T[lpile nu se dezlipeau de fa\a cald[ a drumului, rochia Verei ]=i zicea c`ntecul ei fo=nitor, bra\ele noastre se ]n\elegeau at`t de bine de parc[ nu mai erau patru, ci numai dou[... B[ietanul cu mandolina m[ apuc[ de un crac: strig[ c[ vrea s[ mai joace =i el, ce dracu! Fetele ]l roag[ s[ zic[ mai departe. B[iatul se ]nc[p[\`neaz[: m[ dor degetele, am un spin ]n palm[... Iau mandolina. C`nt =i iau aminte spre Vera. St[ pe l`ng[ fete, arunc[ o vorb[, apoi v[d c[ a disp[rut! S[ se fi dus la culcare? Ignat nu-i. S-a dus cu d`nsul? Mi se las[ greu pe inim[. Degetele prind a r[t[ci strunele... Prind momentul c`nd muzicantul se apropie de mine =i-i pun mandolina ]n bra\e: vreau s[ mai joc =i eu! O fat[ era gata s[ mearg[, eu, ]ns[, m[ dau de-a rostogolul pe mìni p`n[ mai departe de joc, m[ ridic =i o iau la deal, spre treier[toare. S-a mai sui careva =i mi-a ocupa culcu=ul ori mi-a =terpeli din saci! Sub =opron se aude vorb[ ]nfundat[. Un glas mi se pare cunoscut. O iau ]ntr-acolo. C`nd ajung la col\, se face t[cere. M[ uit la vale =i z[resc prin noapte p`nza drumului. O iau ]n sus. Merg c`t merg =i deodat[ v[d o umbr[ de om. Cine s[ umble la vremea asta pe deal? E dintre ai no=tri ori, poate, vreunul str[in, din alt sat? S-a oprit. Ia s[ v[d, cine-=i pierde noaptea pe drumuri? Fac c`\iva pa=i. M[ apropii o fat[. Mai fac c`\iva pa=i s-a oprit, m[ a=teapt[. M[ trece fierbinte pe la inim[. Vera! Tu e=ti? Se face a r`de, dar nu-mi r[spunde. Porne=te ]ncet mai departe. Merg ]n urma ei. Ce cau\i pe aici? Credeam c[ te-ai dus la culcare. Ai disp[rut a=a... dintr-o dat[. M-ai ]ntrebat c`nd jucam unde duce drumul ista. Nu \i-am r[spuns, nu =tiam. Am hot[r`t s[ v[d unde duce ca s[-\i r[spund. Amu ai ]n\eles ce caut? 165
NEPOTUL
Se ]ntoarce brusc spre mine. M[ prive=te. V[d iar cele dou[ stele, apoi dispar a ]ntors capul. Da?! }ncerc s[ glumesc ca s[-mi ascund tremurul din glas: dar n-am zis c[ o s[ m[ duc eu? Te-i fi g`ndit, poate? S[ porne=ti noaptea, singur[! De ce nu mi-ai spus? Mergeam ]mpreun[. Din ]nt`mplare te-am g[sit... Singur[? De ce m-a=i teme? De lupi?! Nu-s pe aici. Se mai g[se=te c`te unul... din cei cu dou[ picioare. V[leu! M[ apuc[ de bra\: nu-i fi tu cumva? Ia s[ v[d! }=i poart[ palma pe obrazul meu, pe fruntea mea =i iar m[ apuc[ de m`n[. Are o m`n[ voinic[, cu pielea palmei aspr[, dar pl[cut[ la atingere. C`nd ajunge palma ei la palma mea, ]i prind degetele =i i le str`ng. Nu =i-o retrage. Acum mergem pe drumul de noapte \in`ndu-ne de m`n[. Palma mea zv`cne=te, parc[ s-ar fi mutat ]n ea inima =i bate. Ce m`n[ moale ai, Sa=a. Ca de copil. Pielea neted[... V[leu, m[tu=ico! Iar te lauzi c[ e=ti mai mare... D-apoi c[ sunt! Trei patru ani nu se iau ]n seam[... Ba se iau. Afar[ de asta e=ti =colar, iar eu kolhoznic[. +i nu-i bine s[ umbl[m am`ndoi noaptea pe dealuri. Cu vre-o =col[ri\[ ar mai merge... Uite-o ]ncotro abate vorba! Nu cumva are =tire despre c[r[rile mele din sat? Mai mult ]mi plac kolhoznicele. Se ]n\elege, nu toate. Numai cele vesele, care c`nt[ frumos. Nu cele... plouate... V[leu! }\i ba\i joc de mine... c[ m-a murat ploaia deun[zi? N-am vrut s-o obijduiesc. Vezi ce boroboa\[ am f[cut? Trebuie s[-mi dreg gre=eala. Dar nu sunt ]n stare =i... numai ]i str`ng m`na tare. Vera ]mi r[spunde, ]=i las[ capul pe um[rul meu. Mergem lipi\i unul de altul: cu o m`n[ o \in de m`n[, alta i-o pun pe um[r, ea m[ str`nge de subsuoar[ mergem prin noapte. C`nt[ ]nceti=or, lin... Deodat[ tace. Se face lini=te. Nu se aude dec`t lip[itul t[lpilor goale. Demult n-am c`ntat ca vara asta... Eu te ascult... }\i place cum c`nt, ori r`zi de mine? Frumos c`n\i, Vera... Da? Dac[ spui drept, apoi vreau s[-\i spun =i eu c[... Dar nu! Alt[ 166 dat[ am s[-\i spun...
VLADIMIR BE+LEAG{
C`nd am s[ mai cresc? Poate atunci, dar poate... Oric`t a= cre=te, tot ai s[ fii mai mare de ani ca mine... A=a-i, ofteaz[. }nseamn[ c[ n-am s[-\i spun niciodat[. Nu! zic str`ng`nd-o la piept; spune-mi amu! Dac[ nu-mi spui, nu-\i dau drumul, nu te las... Vera m[ prive=te ]n fa\[. Suflarea ei mi se a=terne pe obraz: are un miros care m[ r[scole=te, m[ ]mbat[... Lucr`nd sus, Sa=a, m[ uit, =i cum te v[d, c`ntecele vin singure. C`nd nu te v[d, fug ]n ad`ncul inimii =i acolo mor toate... Oh, Sa=a! }mi vine s[ c`nt de s[ r[sune dealurile, dar prea suntem aproape de arie. Hai s[ mergem mai departe, vrei? O ia ]nainte, iar peste c`\iva pa=i ]ncepe s[ fug[. Vreau! r[spunde gura mea, dar picioarele r[m`n locului. Odat[ zv`cnesc =i iat[-m[ fugind dup[ d`nsa: vreau, vreau, vreaaaau! Vera fuge r[z`nd, ]ntoarce din c`nd ]n c`nd capul =i m[ a\`\[: s[ vedem... ai s[ m[ ajungi? ai s[ m[ ajungi? ai s[ m[ ajungi? Strig: te ajung! te ajung! te ajung! Dar n-o pot ajunge, pentru c[ ea nu fuge, ci zboar[. Se rupe de la p[m`nt, se ridic[ deasupra drumului alb =i zboar[ peste miri=te. Cerul plin de stele curge asupra ei. Aerul nop\ii curge c`nt`nd pe la urechile mele. Fug, dar n-o pot ajunge. N-am s[ te ajung niciodat[... niciodat[... Iat[ c[ miri=tea s-a terminat. }ncepe o ]ntindere cenu=ie. }ncolo ni=te movili\e ]ntunecate. Vera zboar[ printre ele. }ntind m`na =i o ating cu degetele. Te-am ajuns! vreau s[ zic. Iat[ c[ te-am ajuns! Vera se las[ ]nainte gata s[ cad[, abia reu=esc s-o apuc de m`n[ =i ne pr[bu=im am`ndoi ]ntr-o c[pi\[ de f`n. Apucase a se r[cori f`nul, dar l-au ]nfierb`ntat iar trupurile noastre... ... Stau ]ntins pe spate. Vera ]mi \ine capul pe genunchi. Ai o chic[ a=a de moale, Sa=a. Cerul, sus, s-a lini=tit. Stelele stau cumin\i, fiecare la locul ei. Ce tare bate inima ta... O cuprind pe dup[ g`t =i-i aplec capul. Buzele mele se ]ntind spre buzele ei. Vera ]mi pune capul pe genunchi. Dormi. Am s[-\i p[zesc somnul. A r[mas departe somnul meu. Nu m[ mai g[se=te. |i-aduci aminte, la f`nt`n[, c`nd am sc[pat c[ldarea =i ai venit pe la spate =i m-ai speriat? |i-aduci aminte? 167
NEPOTUL
Ce noapte frumoas[, Vera... Ce lini=te, Vera... Suntem am`ndoi, Vera. S[rut[-m[, Vera.. Destul, Sa=a. Destul at`t. T[cere. Lini=te. C`mpul doarme. Vreau s[ m[ s[ru\i. S[rut[-m[, Vera. Altfel mor. Vrei tu s[ mor? O, nu muri, Sa=a, nu muri. Iat[: te s[rut. S[rut[-m[. Cum =tii tu s[ m[ s[ru\i... Se na=te ]n sufletul meu un c`ntec, Sa=a. Am s[ \i-l ]nchin \ie. Am s[-l c`nt ]n amintirea acestei nop\i... Dar vor mai fi nop\i ca asta, Vera. Vor fi! Nu vor mai fi. Numai o noapte poate fi a=a de frumoas[. Ce se aude? Ce-i asta, Vera? Pe aproape izbucne=te un tril de cioc`rlie. Apoi altul. Al treilea. Cur`nd toat[ ]ntinderea dimprejur r[sun[ de cioc`rlii care zv`cnesc spre ]nalturi. La r[s[rit cerul ia foc. Se lumineaz[ de zi, Sa=a. Se face ziu[... Ce frumoas[ a fost noaptea asta, Vera! +i ce scurt[.. A\ipim ]nbr[\i=a\i. Peste f`nul adunat ]n cl[i, peste trupurile noastre cade roua dimine\ii. nu mi-i somn. Car cu unul din b[ie\i sacii de la treier[toare cel[lalt =i-a spart piciorul ]ntr-un corn de furc[ =i-=i leag[ rana. C[ru\ele a=teapt[: au venit vreo cinci. Notez ]n caiet, scriu chitan\a, i-o dau c[ru\a=ului altul la r`nd... Soarele ]ncepe s[ dogorasc[. Picioarele mi se ]nmoaie =i m[ las pe c`ntar. Dintr-o c[ru\[ sare badea Hortolomei =i-mi d[ un sac: \i-a trimis mam[-ta de m`ncare =i o c[ma=[ curat[... La fund, ]nvelit[ ]ntr-o basma, mandolina! Luce=te la soare de-\i ia vederile. O ascund la loc, fug spre =opron =i ag[\ sacul sub strea=in[. }ntorc`ndu-m[, ]mi arunc ochii spre treier[toare =i o v[d pe Vera... Ce fierbinte-i aerul azi! Toate mi se arat[ ca prin creste de valuri. M[ a=ez pe c`ntar =i ]nchid ochii... Sar ]n picioare am s[ adorm! C[r[m al\i saci, ]nc[rc[m alte c[ru\e =i iar[=i m[ a=ez. M[ apuc s[ fac calcule... c`t a ie=it din stogul pe care... ]l termin[m ast[zi? Scriu ]n st`nga centnerele treierate la dreapta am suprafa\a lanului =i ]ncep s[ 168 adun centnerele, ca pe urm[ s[ ]mpart... la num[rul de hectare... stogul
VLADIMIR BE+LEAG{
N-am dormit aproape de loc, dar nici
fetelor... grù-i foarte bun... trebuie s[ ias[.. la hectar... Coloni\a se r[stoarn[, cifrele prind a se roti mori=c[ =i se risipesc disp[r`nd. Vine o ap[ cald[, m[ ia =i m[ duce la vale... Cioc! Deschid ochii: m-am izbit cu t`mpla de muchia c`ntarului. Ha-ha-ha! Costea st[ ]n fa\a mea cu o c`rp[ uns[-n m`n[: ce, m[i, ai p[scut iepurii ast[ noapte? M[ uit la fa\a lui lat[, la din\ii care se dezvelesc p`n[ la r[d[cin[, ]mi vine s[ m[ ridic s[-i dau una la bot! Costea se uit[ la mine, se ]ntoarce c[tre batoz[, iar prive=te la mine. S[ fi sim\it ceva? +i cum, m[i Mariane, r`de ]ntr-un dinte: nu \i-i ]n grij[ c[ Ignat are s[ ]ntoarc[ cojocul pe dos? M-a p[lit cu ciomagul la ceaf[. +tie?! Ori numai b[nuie=te... Ce am eu cu Ignat? I-am f[cut ceva? Scot sacul plin, pun altul =i-l t`rì pe acesta la c`ntar. Costea se \ine de mine. Nu lui, m[i! Verei! Ce, Verei? Care Vera? Te faci mort ]n popu=oi.. Se =tie! }n p[pu=oi-fiert... ]ncerc s[-l mu=c. C`nd aud c[ se =tie, m[ fac galben: se =tie... ce se =tie? ... c[ v-a\i primblat toat[ noaptea am`ndoi. Unde-a\i fost? Unde-a\i dormit? Nu-i treaba ta! Ei, vezi, =col[relule? Te-ai dat de gol! De aceea \i-i somn. Despre partea mea, pute\i s[ v[ primbla\i n-am nimic ]mpotriv[. Numai c[ de afl[ Ignat, nu =tiu cum ai s-o descurci. El ibovnice=te cu Vera mai de mult. +i mi se pare c[ or s[ fac[ nunt[ la toamn[... Du-te, bre, =i nu m[ s`cì! N-are ce s[ afle! Degeaba te zb`rle=ti, tovar[=e Marian. N-ai cum te ascunde: ai semne pe buze, pe g`t... Ridic m`na, dau pe la gur[, pe la g`t semne? ce fel de semne? Chiar am? Nu cred s[-mi spun[ Costea numai a=a... Am v[zut deun[zi la un b[ietan ni=te pete ro=ii pe g`t. I le f[cuse, cic[, o fat[. Au aflat celelalte =i i-au r`s c[ nu =tiu s[ se s[rute se sug ca vi\elu=ii. S[ am =i eu? Dracul de Costea ]mi bag[ sub nas o a=chie de oglind[: vezi dac[ nu crezi! Am dou[ pete vine\ii pe g`t. Dr[coaica! Oare i-am f[cut =i eu? Are cum se acoperi cu basmaua, pe c`nd eu... Ridic gulerul c[m[=ii. Costea se duce fluier`nd 169
NEPOTUL
spre tractor. Acu= or s[ afle to\i. Zic, ca s[ m[ lini=tesc eu ]nsumi pe mine: ce v[ hlizi\i, m[ rog? Sunt mu=c[turi de \`n\ari... S[ fie adev[rat c[ Vera =i Ignat se au ]n vorb[ de mai de mult... De ce, dar, n-a vrut s[ joace cu d`nsa? }nseamn[ c[ au stricat dragostea! Ori poate-s numai certa\i? +i sa dus s[ se plimbe cu mine ca s[-i fac[ ]n ciud[! }nseamn[ c[ m-a am[git? Nu, nu vreau s[ cred! A fost cea mai frumoas[ noapte =i a=a vreau s[ r[m`n[. Doar a=a ai spus: una =i alta nu va mai fi!... Bag de seam[ c[ fetele de pe treier[toare, oamenii de pe sc`rte, cei de pe f[\are se uit[ la vale. S-a ]nt`mplat ceva? De dup[ col\ul =opronului apar caii negri =i voinici ca ni=te zmei ai pre=edintelui: Ion Vasilevici cu h`\urile ]n m`n[, iar al[turi un b[rbat ]n haine de ora= cu ochelari pe nas =i cravat[ la g`t. Str[inul se d[ jos =i ia din tr[sur[ o cutie ]n patru col\uri =i ni=te pirostrii. Ion Vasilevici d[ ordine lui badea Ilie. Ieri pre=edintele mi-a zis s[ socot c`t iese la hectar, azi m-am apucat dar... m-a ]mb[tat somnul... Uite-l c-a venit =i nu-s gata! Scot iute h`rtiile am scrise tonele treierate, r[m`ne s[ fac totalul =i s[ ]mpart la... Ion Vasilevici vine spre mine. Cum merge treaba? Ai socotit? Ia s[ v[d ce iese? S[ mai controlez o dat[... Adun cu ]nfrigurare cifr[ la cifr[: =i s[ adaug ceea ce s-a treierat azi... Mai repede, c[ a venit de la gazet[. Arat[ spre fotograful care ]=i instaleaz[ pirostriile. Apoi pune mìnile pe scar[ =i urc[ pe batoz[. Ia locul lui Ignat. Mìnile ]i umbl[ repede, abia dovedesc fetele s[-i dezlege snopii. Oamenii se uit[: =tie s[ lucreze pre=edintele nostru! Ion Vasilevici face semn: Costea arunc[ pasul, treier[toarea amu\e=te. Fetelor! strig[ Vera. Fuga la sp[lat, c[ ne-a=teapt[... Adun, ]mpart, verific, iar socot, mai verific o dat[ iese bine: treizeci =i unu de centnere la hectar. Dac[ \inem seama c[ stogul nu-i terminat... cam c`t poate s[ ias[? Ce faci, dragul lelei? Nu \i-i somn? Vera m[ prive=te pe sub marginea basmalei legat[ peste obraz: nu te-a sup[rat cineva cu vreo vorb[ azi? Mul\umesc, draga badei, nu mi-i somn. Poate \i-a spus Costea c[ m-au mu=cat ast[ noapte \`n\arii de mi-au l[sat semne pe g`t? +i tu mi-ai f[cut vre-o dou[, uite-le! D[ broboada la o parte se cunosc arcurile buzelor. }mi ridic[ gulerul c[m[=ii: \ine-l a=a. P`n[-n 170 sear[ trece. La noapte mergi iar s[ ascult[m cioc`rliile?
VLADIMIR BE+LEAG{
R`de =i fuge la prietenele ei care se spal[ =i se piapt[n[ privindu-se ]n oglinjoare c`t palma. Se adun[ toate dou[sprezece l`ng[ o gr[mad[ de grù badea Ilie a pus ni=te femei s[ arunce grù din celelalte ca s[ fie movila mai mare. Fotograful ]=i instaleaz[ cutia, arunc[ un =al negru pe ea, se bag[ sub =al =i ]ncepe s[ se foiasc[: scoate o m`n[, face semne... Vera st[ ]n mijloc, celelalte fete ]mprejurul ei unele ]n picioare, altele la p[m`nt, sprijinindu-se ]ntr-o m`n[. Fotograful ]=i d[ seama c[ trebuie s[ se vad[ =i treier[toarea =i-=i mut[ pirostriile. Dar dintr-acolo bate soarele! Se agit[, ]l vars[ sudorile, ]ncepe s[ se enerveze Fetelor! Titiana arat[ spre mine: s[-l lu[m =i pe Sa=a cu noi! }l ]mbrobodim frumu=el... M[rgele la g`t are!... Prind a hohoti. Ridic um[rul s[ stea gulerul mai sus =i o iau ru=inat la vale. Vera ]ncearc[ s[ le potoleasc[, dar numai fotograful reu=e=te r[stindu-se la ele. Se aud g`gìnd ]n urma mea... M[ uit peste miri=te, departe, unde se ridic[ o creast[ neagr[-verzuie: un lan de popu=oi ori, poate, de r[s[rit[. M[ duc spre lanul acela, am s[ intru =i am s[ m[ pierd ]ntr-]nsul. S[ nu aud r`setele... S[ scap de gurile rele... De ce oare oamenii jignesc, te lovesc ]n inim[ r`z`nd? De ce sunte\i at`t de cruzi, at`t de necru\[tori?... Privet! Ceva ca un bot de vi\el m[ ]mpunge la spate. }ntorc capul: asupra mea, nalt =i mare, ]nainteaz[ camionul lui Jorj. F[r[ motor. Iat[-l =i pe d`nsul, a scos capul ras din cabin[ =i m[ ]ntreab[ r`njind: nu cumva m-am speriat? A=a de tulburat eram c[.. nici n-am auzit ma=ina! M[ trec fiori reci bun[ glum[! Dac[ vrei, pot trece pe l`ng[ un st`lp cu interval de un fir de p[r. Vrei? Aici vorbe=te, aici ma=ina vine peste mine. |ine-o, bre! Ori, de bun[ seam[, vrei s[ m[ calci? Jorj ]=i arat[ din\ii: Sui =i mergem s[ ]nc[rc[m. Andron a=teapt[. A spus s[ ]ncarci bine. Vin =i pe jos nu-i peste lume. O iau ]napoi, spre arie. Jorj d[ drumul motorului. Camionul se r[suce=te-n loc url`nd s[lbatic. Arunc[ asupra mea un nour de colb =i se duce cu vitez[ nebun[ pe dup[ stoguri spre gr[mezile de grù de pe f[\are. M[ uit dup[ ma=in[. Tremur de-mi cl[n\[nesc din\ii m-a speriat, bivolul!
171
NEPOTUL
o jum[tate de ceas la amiaz[, dar n-a fost chip: veneau c[ru\ele una dup[ alta. Au f[cut c`teva drumuri =i camioanele de la ora=, cu... Jorj ]n frunte. C`nt[resc, trimit, iar c`nt[resc p`n[ la urm[ tot vine seara. Se ]ntunec[, dar continu[m s[ lucr[m: a mai r[mas pu\in din stogul fetelor, =i... ]l d[m gata. Se vede, m[i?! Costea a ]nfipt pe aripa tractorului o varg[ cu un bec ]n v`rf pe care l-a unit cu dinamul. Varga tremur[, becul clipe=te, dar tot avem un pic de lumin[. Zor, bre, zor, s[ termin[m azi! Badea Ilie se ]nv`rte=te pe l`ng[ cei ce arunc[ snopii pe treier[toare. Sunt ultimele r`nduri de la p[m`nt, unii jilavi =i grei. Putere trebuie s[ ai ca s[-i sal\i. Vin c`\iva b[rba\i. Costea apuc[ o furc[ =i el. Fetele prind snopii din zbor, ]i dezleag[ =i-i dau lui Ignat. Se vede la c`nt[rit? Badea Ilie-i l`ng[ mine. Mai scap[r c`te-un s`rnic. Vezi s[ nu-mi faci pojar! N-ai grij[: ]i sting ]n gur[. Se duce spre sc`rtele de paie unde b[ie\ii =i fetele ]=i fac de cap: se dau de-a capra, se tr`ntesc, chiuie. I-a apucat pe to\i veselia lucr[m noaptea! }n locul soarelui avem bulg[ra=ul ista de lumin[ =i oamenii umbl[ ca f[r[ de sine, dau unii peste al\ii... M[ simt p[truns de ceva miraculos, fantastic. Fetele de pe batoz[ c`nt[: Nu m[ bate, mam[, C[ \i-oi spune drept, C[ \i-oi spune drept, Drept adev[rat, Unde-am ]nnoptat La puicu\a-n pat...
Lung[ ziua de var[. Am crezut s[ a\ipesc
Cea din dreapta ]i Vera. }ntinde mìnile, ia snopul de parc[ l-ar ]mbr[\i=a, se apleac[ =i-l dezleag[. La fel s-a aplecat =i deasupra mea. O, Vera, ce suflet ai!... Ca al mamei mele... C[ma=a ta e neagr[ de sudoaren spate... ca a mamei mele. Mìnile tale au pielea aspr[ dar sunt bl`nde la atingere... ca ale mamei. P[rul t[u miroase a flori de c`mp... Mi-aduc 172 aminte =i mi s-aprinde focul ]n piept...
VLADIMIR BE+LEAG{
Prinde-l, m[i! Snopul s-a aninat de sc`ndura platformei =i vine ]napoi. Cineva ]ntinde furca, ]l prinde =i-i face v`nt pe treier[toare. }nc[ unul! Dar mai sunt? Altul, bre! |ine-l, m[i! Zboar[ ultimii. Fetele ]i prind. Ignat le d[ drumul ]n ma=in[. Barabanul ]l ]nghite. Ga-ta-a! Treier[toarea ]=i scutur[ m[runtaiele =i opre=te. Tractorul continu[ s[ lucreze f[c`nd lumin[ ca s[ se termine lucrul pe f[\are. Peste o vreme amu\e=te =i se face ]ntuneric. Culeg greut[\ile =i le bag sub c`ntar. Adun sacii de=er\i =i dau s[ m[ pornesc ]n c[utarea unui culcu=. |i-ai scris tot? bubuie l`ng[ mine glasul lui Ignat. +i-a sp[lat mìnile =i acum =i le =terge de =olduri: s[ vedem c`t iese. Azi n-am schimbat o vorb[. Numai la amiaz[ c`nd a venit fotograful am socotit cu Ion Vasilevici c`t avem treierat =i era =i el de fa\[. A stat =i s-a uitat ]n t[cere. Am ]n\eles c[ =tie de plimbarea de ast[-noapte. Ori mi s-a p[rut? Ori nici nu-l intereseaz[? Cum s[ vedem, dac[ nu se vede? M[ aplec spre sacul cu sacii dezveli\i ]n care pusesem h`rtiile legate cu o sfoar[. Aprindem ni=te s`rnice. Ai? C`teva. Costea! Ignat se a=az[ pe c`ntar. Vin[, bre, ]ncoace. Ai s[ dovede=ti s[ dormi... Costea se las[-n genunchi =i scap[r[ un chibrit. Ne uit[m ]n h`rtii. Socotim c`t am trimis ]n total =i ceea ce am treierat azi, dar a r[mas pe f[\are ]n gr[mad[ =i ]n saci. C`nd am f[cut calculele la amiaz[ cu Ion Vasilevici, ne-a ie=it c`te treizeci =i unul de centnere la hectar stogul fetelor era din grùl crescut =i secerat de pe ogorul cu o suprafa\[ de cincizeci =i cinci de hectare. P`n[ la amiaz[ nu fusese treierat tot, =i cifra la hectar avea s[ sporeasc[. Nu iese, bre! strig[ Ignat. Ce nu iese? Grùl! Trebuie s[ fie mai mult. De amiaz[ p`n[ amu la miezul nop\ii am treierat mai mult dec`t ]ntr-o zi de diminea\[ p`n[-n sear[. Dup[ h`rtiile tale iese c[ n-avem nici c`t ]ntr-o jum[tate de zi... 173
NEPOTUL
V[leu?! Costea scap[r[ dou[ chibrituri puse al[turea: cum, t[mìa m[-si, c[ azi curgea mai tare ca-n alte zile? D[ =i celelalte h`rtii! izbucne=te Ignat: S[ vedem c`t ai trimis la hambar. Poate-ai uitat s[ scrii centnerele de azi =i le-ai trimis a=a?... Aicea-s toate. Vezi-le! zic sup[rat =i m[ g`ndesc c[ n-o s[ am parte de odihn[ nici noaptea asta. Ignat pune h`rtiile pe genunchi =i ]ncepe s[ calculeze. Au r[mas pu\ine chibrituri =i Costea le arde p`n[ la unghii: ]=i frige degetele, le scuip[... Vezi ce jertfe aducem pentru fete? zice. Apoi: Verei vor s[-i dea ordin!.. I-am auzit =i eu pe unii vorbind... Pe semne, fotograful a adus vestea, c[ci a pus-o s[ ]mbrace o bluz[ mai cur[\ic[ =i a fotografiat-o separat... Ignat adun[, socoate =i odat[ d[ cu pumnu-n h`rtiile de pe genunchi. Nu se poate s[ avem treierat azi numai at`ta. Unde-i grùl, candela m[-si? L-am m`ncat eu... Cine te =tie ce-ai f[cut? Un lucru-i clar: ai ]ncurcat ceva. Te-am v[zut c[ umbli azi belmeteag. Parc[ m-a izbit cu un cu\it ]nseamn[ c[ =tie! Mìnile ]ncep s[ tremure. Iau creionul =i socot. Da, iese c[ azi, cu toate c[ am lucrat p`n[ la miezul nop\ii, am treierat mai pu\in ca ]n alte zile. Nu poate fi a=a ceva! Costea, zic, aprinde un chibrit. Sun[ cutia n-a mai r[mas nici unul. +ti\i ce, b[ie\i? Costea se ridic[ ]n picioare: n-o s-o desc`lcim pe ]ntuneric. L[s[m pe mìne. Ignat r[sufl[ ad`nc, d`nd aerul afar[. }=i umple iar pl[m`nii: Trebuie s[ =tim azi! Mìne ]ncepem alt stog... Se scoal[ =i porne=te spre treier[toare. Costea se duce =i el s[ se culce. Mai stau c`t mai stau, apuc sacul cu sacii, dau drumul h`rtiilor ]n sac =i pornesc =i eu ]n noapte... arc[ m-ar fi azv`rlit ]n sus de pe sacii pe care m[ culcasem la cap[tul sc`rtei: s[ =tii c[-i trebu=oara lui! Mi-am f[cut v`nt =i ]ntr-o clip[ am fost jos. Am fugit la c[ru\a de dup[ =opron r[mas[ peste noapte la arie, i-am spus pe g`fìte omului care dormea ]n co= c[ iau un cal, m-am aruncat pe spinarea lui, i-am dat pinteni =i am gonit de-a dreptul peste miri=te, spre sat! }ntuneric. C`mpul pustiu =i t[cut. Jos bat copitele calului, v`ntul ]mi 174 =uier[ ]n urechi.
VLADIMIR BE+LEAG{
Mai repede! Mai repede! ]ndemn calul =i el fuge de=i ]i obosit ca =i mine dup[ o zi grea de munc[... Scap frùl din m`n[. M[ ag[\ de coam[ =i-l prind din mers. }l bat cu c[lcìele, bietul s-a umplut de suflet. |ine-te, frate, c[ n-a r[mas mult! La marginea satului ]ncetine=te pasul nu mai poate. M[ dau jos, ]l iau de frù =i cobor pe uli\[ la vale. }n tot satul nici o lumin[. Intru ]n ograda kolhozului, dintr-un col\ se ridic[ o mog`ldea\[ cu arma la spinare. Care umbli la vremea asta, m[i?! Este Ion Vasilevici? A stat p`n[ dinioare. S-a dus. Tu de unde vii? De ce-ai m`nat a=a? De la f[\are. Trebuie s[-l g[sesc. Am o vorb[. |ine, bade, calul p`n[ m[ ]ntorc... +i-i pun frùl ]n m`n[. Ce s-a ]nt`mplat? strig[ ]n urma mea. Dac[-i pe a=a, du-te. L-oi lega. Fug pe uli\[ la vale. Ajung la f`nt`n[. Iat[ =i casa noastr[. Mama doarme. Ori, poate, st[ f[r[ somn, cu g`ndurile =i necazurile ei? Nu =tie c[ am venit... Am s[-\i spun pe urm[... pe urm[, mam[... Trec peste pod. O iau pe l`ng[ =coal[. Fac la dreapta. }ntr-o parte r[m`ne casa cu copac la col\. Iat[ =i zidul ]nalt. M[ prind cu mìnile de piatra de sus, m[ ridic =i m[ uit dincolo. }ntuneric. Lini=te. Cìnele nu se aude. Dup[ =opronul din fundul ogr[zii se vede ceva. Pare s[ fie o ma=in[. Inima ]ncepe s[ bat[: da, e camionul! M[ furi=ez ]n lungul gardului. Ferestrele ]ntunecate: ori c[-i lampa stins[, ori c[-s astupate pe din[untru. D[ glas un cìne prin vecini. }ndat[ tace. De nu m-ar sim\i dul[ul lui! Ajung la porti\[ =i, printr-o sp[rtur[, m[ uit ]n curte. Z[resc a=tern`ndu-se de-a lungul ogr[zii o f`=ie de lumin[. De unde vine? M[ urc pe sc`ndura por\ii =i m[ uit dincolo: dinspre c[soaie cade. Pesemne, u=a-i cr[pat[. }nseamn[ c[ este cineva ]n[untru. Sar peste gard =i m[ furi=ez de-a lungul peretelui p`n[ la u=[. Trag cu urechea. Doi: unul vorbe=te tare, altul mai ]ncet. R`d am`ndoi... R[sun[ zorn[it de lan\ ]n noapte. Din ]ntuneric zboar[ asupra mea vi\elul de dul[u. A sc[p[rat s`rma pe care lunec[ lan\ul. M[ azv`rlu peste gard, ]n drum. Cìnele r[m`ne pe zid, ridicat ]n dou[ labe. Latr[ cu furie. M-ar sf`=ia!... A=tept s[-mi vin ]n fire. G[sesc o piatr[ =i bat ]n fierul por\ii. 175
NEPOTUL
Care st`rne=ti cìnii la vreme t`rzie de noapte? Eu sunt, bade Androane! Deschide. Care eu? Se apropie nalt, m[t[h[los... A, tu e=ti, Marian? Vorbe=te lini=tit, f[r[ mirare ]n glas. Ca =i cum m-ar fi a=teptat s[-i bat la poart[ ]n puterea nop\ii. Ba ]nc[ =uguie=te deschiz`nd =i l[s`ndum[ s[ trec: Credeam c[-i vreo m`\[! Apuc[ dul[ul de lan\, ]l t`rìe la cu=c[ =i-mi spune c[ =i el a venit nu de mult de la cantor[... Iar tu, m[ ]ntreab[, te duci, ori vii de pe deal? Morm[i ceva =i trec iute spre c[soaie. M[ opresc ]n fa\a u=ii deschise. Sus, ]ntr-un cui, arde lampa. Jos, ]n mijlocul tinzii, o m[su\[ rotind[ cu dou[ sc[unele pe din p[r\i. Pe mas[ conserve de carne deschise, pe-o farfurie o scrumbie t[iat[ felii, buc[\i de pìne proasp[t coapt[, br`nz[ de oi, c`teva cepe albe desf[cute ]n dou[, un ochi de sl[nin[... O bucat[ de pìne mu=cat[ st[ mai la o parte. Andron st[ nalt c`t u=a. M[ prive=te de sus =i z`mbe=te. Am avut un oaspete, un prieten. Dar intr[ =i =ezi colea... M[ ]mpinge u=urel ]nainte.. Ai avut un oaspete? +i unde-i, m[ rog, oaspetele care \i-i =i prieten?... M[ a=ez sc[unelul cald. Ceea ce ]nseamn[ c[ p`n[ nu demult a =ezut cineva. Andron se a=az[ pe cel[lalt. Deodat[ ]nal\[ capul, ascult[ atent =i vorbe=te mirat: Ai auzit? A b[tut dou[... Dou[ ceasuri de noapte!... }=i trece m`na peste frunte, peste fa\[, peste b[rbia c[rnoas[, apoi o las[ pe mas[. Casc[: ]n repezeal[, cu cìnele, am uitat s[ te ]ntreb, cum de-ai trecut pe la mine la vremea asta? Erai pe deal... De cum mi-a dat drumul pe poart[, am b[nuit c[ =tie de ce-am venit. Dar uite-l c[ vorbe=te lini=tit, f[r[ urm[ de ]ngrijorare. Dimpotriv[, casc[... Toate cuvintele grele ce s-au adunat ]n mine c`t am gonit prin noapte ]ncoace =i pe care m[ preg[tisem s[ i le arunc ]n obraz, au p[lit. Le-a adormit glasul lui domol de om care se =tie curat... Da, eram pe deal. +tiu, =tiu, b[iete! r`de Andron: dragostea! Am fost =i eu t`n[r... Zici c[ a\i stat p`n amu de vorb[? Pricep ce are ]n vedere =i m[ f`st`cesc. Umbli la P[nu\a, h`trule! clatin[ din cap a mustrare: pe de alt[ parte, faci vorb[ cu kolhoznicele... Am auzit! De mine n-ai ce t[inui. Suntem de-ai no=tri... Dac[ nu schimb vorba imediat, dac[ nu-i spun ce am a-i spune, r[m`n ]mbrobodit, cel mai prost =i mai slab om din lume! }ncerc s[ deschid 176 gura s[ tai =uvoiul ce-i curge de pe limb[, dar nu sunt ]n stare s[ scot un
VLADIMIR BE+LEAG{
cuv`nt. O, de ce n-am voin\[, de ce m[ pierd ]n fa\a lui?... M[ zv`rcolesc pe scaun, ca pe-o tigaie. }mi ]ncle=tez degetele pe margine =i, c`nd face o pauz[, spun tare, r[spicat, ]nc`t m[ mir eu ]nsumi: Seara asta am m`ntuit de treierat grùl fetelor. Tot stogul... Andron mi-arunc[ o privire. Luminile ochilor i-au lucit. Bun grùl anul ista. Oamenii spun c[ a=a road[ n-a fost de mult... Da, da... Bun[ road[. Tace o hab[ de vreme, apoi m[ ]ntreab[ pe nea=teptate: nu cumva de la deal vii? Noaptea, pe jos, de ce n-ai stat s[ a=tep\i p`n diminea\[? Aha, =tie de ce-am venit! }l las s[ m[ acopere cu ]ntreb[ri, s[ m[ jeleasc[ c[ voi fi obosit, c[ de ce trebuia s[ pornesc la drum lung pe ast[ vreme t`rzie, iar ]n g`ndul meu ]mi r`nduiesc un plan cum s[ m[ \in s[ nu m[ dau de gol dintr-o dat[. Dar m[ prind spun`ndu-i direct ]n fa\[: Am venit, noaptea... La grùl fetelor nu ajung dou[ ma=ini de grù. Cum adic[: nu ajung? Iac-a=a: nu-s! De treierat, grùl s-a treierat. De trimis la hambar s-a trimis. }n caietul meu sunt ]nscrise. Iar h`rtiile de primire nu-s. Cum st[tea aplecat asupra m[su\ei, Andron se d[ ]napoi, cu spatele de perete. M[ prive=te lung pe sub pleoapele l[sate, apoi zice cu o umbr[ de z`mbet: Nu cumva ai venit s[ control[m? H`rtiile mele-s la cantor[. Nu le port cu mine. Dar s[ te porne=ti la vremea asta, z[u... Ce lini=tit vorbe=te! Iar se face a nu =ti nici cu spatele. +i doar acum c`teva secunde a tremurat ceva ]nl[untrul lui. Nu, n-am gre=it! Trebuie s[ tai cu hot[r`re. Grùl nu-i, am socotit bine =i eu =i Ignat. Dac[ dau ]nd[r[t, degeaba am venit. Da, am venit noaptea, pe vremea asta! Strig: cele dou[ ma=ini le-a luat Jorj. El nu mi-a adus isc[litura. Azi au c[rat cinci c[ru\e =i badea Carp cu ma=ina. Jorj a ]nc[rcat =ase ma=ini de sub =opron. La patru a adus chitan\ele isc[lite, la dou[ nu. Andron ]ncepe s[ r`d[. }=i sprijin[ palmele pe genunchi, se clatin[ ]nainte =i ]napoi =i r`de. Deodat[ se opre=te. Nu-\i ajung dou[ ma=ini de grù? Nu cumva ai venit s[ le cau\i la mine? Dar ce: mie mi le-ai dat? Uite-n buzunar... }=i desface buzunarele cu cioturile degetelor: le-am pus aici, vin[ =i le scoate... Dac[ de bun[ seam[ nu =tie nimic? ]mi trece prin g`nd... +i trebu=oara a ]nv`rtit-o Jorj singur, f[r[ d`nsul? Vor s[ m[ bage la r[coare. Dou[ ma=ini de grù nu-i glum[! +ase tone =aizeci de centnere sase mii de 177
NEPOTUL
1 ... grùl colhozului, al oamenilor... Era al statului, nu al oamenilor, pentru c[ al statului era p[m`ntul, oamenilor li se d[dea nu conform muncii depuse, ci at`t c`t hot[ra statul, adic[ partidul bol=evic, mai exact, c`t s[ nu moar[ de foame chiar cu totul. Educat ]n spiritul ideologiei dominante, adolescentul-erou nu face dec`t s[ ac\ioneze conform stereotipurilor pe care i le-au b[gat ]n cap to\i anii =coala cu al ei sistem de ]ndoctrinare... Autorul... }n acest punct, consider[ el ast[zi, ]n 1993, const[ ]n bun[ parte neajunsul, falsul ac\iunii acestei c[r\i scris[ ]ntr-o stare de mare 178 disperare...
VLADIMIR BE+LEAG{
kilograme furate din grùl kolhozului, al oamenilor1. Amu c`nd fiecare bob... Grùl fetelor... Ieri aveam c`te treizeci =i unu centnere la hectar. Cu cel de azi trebuie s[ ias[ cam treizeci =i trei... Privirea mi se opre=te asupra unor borcane de sticl[ puse ]n ungher. Toate pr[fuite, unul curat. Plin cu... ap[... M[ uit =i v[d ]n el ca ]ntr-o oglind[ mi=c`ndu-se... un chip de om: cu nas, ochi, gur[.. Da, un cap de om! Fa\a alungit[, urechile... }n dreptul gurii sclipe=te o sc`nteie \igara! Tot atunci simt ]n n[ri miros de tutun. Ce-i cu mine? Aiurez? }mi trec m`na pe la ochi. Fa\a din sticla borcanului mi-e cunoscut[... El le-a luat! +i mata =tii asta! Mata ai venit cu d`nsul! Mata l-ai adus s[ care grùl.. Cine el? Jorj! La mine-i scris tot. Am controlat. Nu degeaba am venit noaptea, ]ntr-un suflet. Ion Vasilevici nu era la cantor[ =i am alergat s[-\i spun matale. Dar las c[-l g[sesc. Dau s[ m[ scol. O m`n[ grea mi se las[ pe um[r ap[s`ndu-m[ la loc. }ntorc capul, speriat. La spatele meu st[ Jorj: bondoc la trup, cu burtic[, capul ras chilug, fa\a unsuroas[ =i \igara ]n col\ul gurii. M-ai chemat? Am venit. Ca duhul din poveste. Ce ai cu mine? A stat ascuns =i a ascultat! Din cauza b[t[ilor inimii, nu observ c[ Jorj nu-i deloc mut vorbe=te clar =i repede. M[ uit la Andron. S-a schimbat la fa\[: e nemul\umit de apari\ia lui nedorit[? }ndat[ ]=i revine. R`de. Auzi, Jorj, ce spune b[ietul... C[ ai luat de la d`nsul dou[ ma=ini de grù =i nu i-ai dus h`rtiile cu isc[litur[. Eu?! Jorj face ochi plini de mirare. Sufl[ fumul spre lampa ag[\at[ pe perete: grù de la d`nsul? Habar n-am. Nu =tiu. N-am v[zut. V[ rog s[ nu m[ ]ncurca\i ]n treburi de astea. Eu am ]nc[rcat, eu am desc[rcat =i s-a terminat. }ntr-o fr`ntur[ de secund[ se r[stoarn[ toate ]n mintea mea: Jorj ]i ]n\eles cu Andron, ]n\eles cu jur[m`nt! S-au pus la cale s[ m[ ]ngroape. V[z`nd c[ le-a reu=it afacerea, beau ald[ma=ul. C`nd m-au auzit la
poart[, Jorj s-a ]ndosit dup[ u=[. C`nd a ]n\eles c[-i demascat, a ie=it. +i-a dat c[r\ile pe fa\[! Ceea ce nu-i vine la socoteal[ lui Andron: Jorj nu trebuia s[ ias[. }l v[d pe ochi c[-i r[u ]nciudat. Dar n-are ]ncotro. Ai vrut s[ gr[ie=ti cu Jorj? Andron m[ prive=te de sus, cu dispre\: Iat[-l. Vorbe=te-i. }ntoarce capul d`ndu-mi a ]n\elege c[ a terminat-o cu mine... A=a, vas[zic[, crezi c[ numai at`ta am a-\i spune? C[ numai socoteala asta am a o ]ncheia cu dumneata? S[ =tii c[ gre=e=ti! Am a-\i spune multe. Dup[ cum multe le por\i pe con=tiin\[. Dac[ nu \i le voi spune acum, n-am s[ \i le spun poate niciodat[. Nu! Mai am de l[murit ceva cu mata. Jorj... Jorj ]i o juc[rie ]n mìnile matale. A=a cum ai vrut s[ m[ faci pe mine. Juc[rie? Andron ]ntoarce capul ]ntr-un mod straniu, m[ prive=te chior`=: ce bolmoje=ti, b[iete?... Acum ascult[: adu-\i aminte o noapte de var[ c`nd ai ie=it de dup[ un col\ de gard =i l-ai oprit pe un om care se ]ntoarcea cu femeia lui de la o cum[trie. L-ai luat de-o parte =i ai scr`=nit: am s[-\i cr[p capul! Dar nu i l-ai cr[pat, c[ omul acela era voinic... V-a\i b[tut... Au r[mas p`n[ azi c`teva pic[turi de s`nge pe c[ma=a ]n care era ]mbr[cat atunci. |i-aduci aminte, Androane, noaptea aceea? Despre ce vorbe=ti? De unde? Iar despre o pu=c[ cu dou[ cocoa=e pe care ai vrut s[ pui m`na, ]\i aminte=ti? }\i aduci aminte o zi de sf`r=it de iarn[ c`nd ai venit la femeia acelui om ]n cas[ =i i-ai cerut-o?... I-ai f[g[duit pre\ bun, numai s[ \i-o v`nd[. }\i aduci aminte, Androane? Pu=c[? De asta ]mi amintesc. Am fost la voi ]n cas[. Dar nu erai de fa\[. De unde =tii? Cine \i-a spus? Ba eram. +i am auzit. +i =tiu tot. Afl[ c[ pu=ca este... Este?! Andron se ridic[ de pe scaun, cuprins de uimire, apoi se a=eaz[ la loc. Chiar este? Da! +i ai s-o vezi. Numai dac[ ai s[ ]ndr[zne=ti s[ te ui\i... N-am terminat! Vreau s[ te mai ]ntreb ceva. Spune-mi, Androane, c`nd te-ai ]nt`lnit cu tat[l aceluia care-\i st[ ]n fa\[, a b[iatului pe care l-ai crezut un prost pe care po\i s[-l ]nv`rte=ti cum vrei, c`nd l-ai ]nt`lnit pe tat[l meu ]n tran=ee =i l-ai ]ndemnat s[ fug[ cu mata =i el a strigat c[ asta-i tr[dare =i a\i ridicat am`ndoi pistoalele unul asupra altuia cine-a tras ]ntì! Aha! }\i tremur[ b[rbia?! Tu ai tras primul. Tu! Tu ai dovedit de data asta! A=a cum i-ai spus ]n ziua aceea mamei. Tu l-ai ucis pe tat[l meu! Tu, tu, tu!!! 179
NEPOTUL
M[ sufoc, nu-mi ajunge aer. Trebuie s[ ies, s[ m[ duc de aici. Chiar acum, ]ndat[. Picioarele ]mi tremur[. N-am s[ pot s[ merg drept, d`rz, tare. A=a cum am vorbit. S[-mi revin mai ]ntì, s[-mi revin, s[-mi revin... Cine \i-a spus?... Andron se schimb[ la fa\[, buzele ]i tremur[: cine \i-a spus c[ eu am tras primul?! Recuno=ti?! exclam: Nu t[g[duie=ti? Da de unde? Inima mi-a spus. Mata mi-ai spus. Tu mi-ai spus. Am visat. Am v[zut morm`ntul lui. Mi-a spus tata c[ tu l-ai ]mpu=cat! I-ai v[zut morm`ntul? Vrei s[ spui c[ n-a avut morm`nt? A r[mas ]n c`mp, ne]ngropat? Andron ]=i pierde cump[tul. Nemaiput`ndu-se st[p`ni se ridic[ de pe scaun ]n picioare: Ascult[, b[ie\ele: ai dat n[val[ ]n casa mea =i-mi spui tot ce-\i tr[sne=te prin cap... Rar, rup`nd cuvintele: Tu cu mine s[ nu te pui, auzi? Cine s-a pus ]n curmezi=ul drumului meu, pe to\i i-am turtit =i i-am f[r`mat, auzi? Dar... clatin[ din cap, pe g`nduri: V[d din cele ce-mi spui c[ =tii c`te ceva. Ai gr[un\e ]n cap, nu ]n zadar te-am ]ndr[git. Are s[ ias[ om din tine. Ce-i drept, e=ti crud =i mai trebuie=ti =colit... O ]ntoarce ]n glum[ =i m[ cuprinde furia: ]=i bate joc de mine! Vrea s[ m[ ademeneasc[! Ce crezi mata? C[ o s[-\i treac[ =i de data asta? +tiu tot =i n-am s[\i iert. S-a zis cu norocul matale. N-o s[-\i mai mearg[... Ce-ai spus? Andron se apropie aplec`ndu-se asupra mea. Tu =i Jorj al t[u am`ndoi o s[ r[spunde\i! Jorj ]ntinde m`na, trage o c[ldare, se a=az[ la mas[ =i m[ bate cu palma pe um[r: De ce faci g[l[gie? Cui trebuie g[l[gia? Hai mai bine s[ lu[m un p[h[rel... Bag[ m`na sub mas[, scoate o jum[tate de rachiu =i toarn[-n pahare: z[u, ai s[ bei =i ai s[ vezi cum te lini=te=ti. De ce strigi a=a? Nu trebuie. O s[ fie totul bine =i la iarn[ r[coare. Jorj, tu e=ti str[in aici =i nu =tii multe. Iar omul ista... +tii ce, Alexandre? ]mi taie vorba Andron pe un ton de la egal la egal. +i-a revenit =i-i iar[=i st[p`n pe sine... El ]i str[in, dar afl[ c[ nici tu nu prea =tii multe. Adic[ ai auzit te miri ce, ai ghicit c`te ceva cu mintea ta de copil, dar dac[ ai pornit vorba, am s[-\i spun eu, ca s[ =tii de la 180 mine. Dar s[ lu[m mai ]ntì c`te-un p[h[ru\.
VLADIMIR BE+LEAG{
Ridic[ paharul =i ciocne=te cu Jorj. }mi toarn[ =i mie, ]n paharul lui Jorj. }l ridic =i beau dup[ ei, singur. Bun. Amu ascult[ cu luare aminte, zice Andron termin`nd de mestecat o bucat[ de sl[nin[... Era odat[ pe lume un b[iat... a=a, cam de v`rsta ta, poate mai mare. +i b[iatul acela frumos nu era =i fetele nu-l iubeau cum te iubesc, bun[oar[, pe tine. Dac[ nu-s frumos, =i-a zis el, m[car bogat de-a= fi. Dar vezi c[ nici bogat nu era. +i a hot[r`t s[-=i ia o fat[ de om cu avere. A pus ochiul pe una cu zestre, dar s-a v`r`t alt fl[c[u, i-a sucit fetei min\ile =i s-a dus fata dup[ acela. L-a l[sat pe fl[c[ul s[rac =i ur`t cu inima fr`nt[. Dragostea dintì nu se uit[... Andron d[ cu palma ]n sc`ndura mesei: multe-s de vorbit, pu\ine de ascultat... Cine =tie cum o fi murit tat[-t[u Petrea? Tu, tu =tii! izbucnesc: Tu l-ai ucis! Eu?! Andron z`mbe=te... +i dac-ar fi cum spui: dac[ l-a= fi ucis eu? Afl[ dar c[ unul eu ]n toat[ lumea asta aveam dreptul s[-l ucid. Da, numai eu!.. +i tu, \`ncule r[cne=te nu l[tra la mine! Se ridic[ de pe scaun: s[ nu latri, c[ acu= te =terg =i pe tine de pe fa\a p[m`ntului. Auzit-ai?! Andron repede pumnul asupra mea. Sar din loc =i m[ izbesc spre u=[. Se ridic[ s[ porneasc[ dup[ mine, dar Jorj ]l apuc[ de bra\. S[ =tii c[ n-ai iertare! strig din u=[. Degeaba te strofole=ti, b[ie\ele!... Unde s-a dus Gr[china, acolo ai s[ te duci =i tu! He-he-he! Mult[ ap[ va s[ mai curg[ pe Nistru p`n atunci. }nc[ nu s-a n[scut acela care s[ m[ turteasc[. Ai s[ vezi! P`n[ diminea\[-i mult. +i ies. Stai! Opre=te-te! }ncotro?! Andron cearc[ s[ m[ re\in[. Jorj ]i zice: Las[-l s[ se duc[. Apoi adaog[ ceva g`fìnd. Cuvinte care nu mai ajung la mine, nu le prind sensul, pentru c[ nu mai sunt ]n stare s[ ]n\eleg nimic. Ies ]n uli\[ =i fug la vale. Trec pe l`ng[ =coal[ o, b[tr`nule director, a venit clipa c`nd a trebuit s[ hot[r[sc de unul singur: s[ m[ iau de piept cu m`r=[via... Ce greu e carul vie\ii... Am pus um[rul, dar el vine asupra mea... N-o s[ m[ striveasc[!... +i fug mai departe. M[ ]mpiedic de bulg[ri, de pietre ascu\ite. Mai repede! Mai repede! S[ ajung ]n deal, s[ ]ncalec pe cal, s[-l g[sesc pe Ion Vasilevici.. Casa lui ]i ]n cealalt[ margine de sat. S[-i spun... Stau am`ndoi =i chefuiesc. Au furat grù... dou[ ma=ini... Din 181 pìnea oamenilor, a oamenilor...
NEPOTUL
Cerul deasupra mea p[le=te =i coboar[. Se rupe f`=ii care se ]ntind de la r[s[rit ]ncoace. F`=iile se clatin[, parc[ le-ar bate v`ntul, flutur[ peste mine ating`ndu-mi obrazul... Ajung la col\. }n st`nga albe=te lespedea lat[ =i scobit[ la mijloc. M-ai prevenit, mo=nege, s[ nu m[ pun cu Andron cine i-a stat ]n cale, pe to\i i-a turtit, =i tot el a ie=it deasupra. Nu m[ tem! L-am prins! Am scos dintr-]nsul secretele cele ascunse. A recunoscut tot, tot, tot! Acum va trebui s[ r[spund[. Pentru tot, pentru tot, pentru tot! Podul. De la pod nu-i departe. Mai repede. Mai repede! Degetele la picioare m[ frig le-am zdrelit nu le mai simt... Pe pod o umbr[... Tu e=ti, tat[? Am aflat cine te-a ucis. El! A recunoscut. A sosit ceasul r[zbun[rii... Un glas de coco= sparge lini=tea. }i r[spund al\ii. S-aud tr`mbi\`nd din toate p[r\ile. Tat[... Brusc, sub picioarele mele, se lumineaz[. Ce lumin[-i asta? M[ uit ]nd[r[t. Vine o ma=in[ cu farurile aprinse. F[r[ zgomot, f[r[ motor. Vine cu vitez[ la vale. Ajung pe pod. Podu-i ]ngust s[ dovedesc dincolo. Trec =i m[ dau la o parte. Ma=ina se apropie cu f[rurile aprinse. Ro\ile salt[ pe grinzi hurduc`ndu-se. Ma=ina noastr[... Ridic m`na: stai! opre=te! Trebuie s[-l g[sim pe Ion Vasilevici... Au furat grù... Lumina farurilor se ]ntoarce spre mine. M[ orbe=te. Fac un pas din drum. Cu m`na ridicat[. Cu fa\a spre ma=in[. Vreau s[ strig iar: stai! opre=te! trebuie s[-l g[sim... M[ izbe=te ceva-n piept =i simt c[ zbor. Trupul mi-i u=or ca o pan[. }n clipa urm[toare m[ str[punge o durere fierbinte. M[ pr[bu=esc lovindu-m[ cu capul de fa\a tare a p[m`ntului. Lumina mai continu[ s[ ard[ c`teva secunde... }mi r[sun[ un \iuit ]n urechi, parc[ s-ar fi rupt un fir. Lumina se stinge =i se face ]ntuneric.. Nu =tiu c`t oi fi z[cut pe marginea drumului. }ntr-un t`rziu mi-am venit ]n fire, am deschis ochii ]mi erau grele pleoapele mi-am ]ncordat memoria s[-mi amintesc ce s-a ]nt]mplat. Am v[zut la r[s[rit, pe cerul aprins, cump[na f`nt`nii ]n[l\`ndu-se, cu ciutura ]n aer. Am pornit s[ m[ t`r[sc. Ap[, m[car un pic de ap[... Ajung la f`nt`n[, sorb din b[ltoac[... S[ m[ t`r[sc p`n[ acas[. Acas[, acas[... Capul ]mi cade. M[ t`r[sc cu fa\a pe p[m`nt. Mam[, ie=i, c[ vin. Eu, feciorul t[u... Ajung de la vale de cas[. Dau cu mìnile peste un lemn. Ciotca... M[ apuc cu mìnile s[ m[ ridic, s[ m[ scol ]n picioare. S-o strig pe mama... N-am 182 putere. Capul ]mi cade greu. +i iar m[ cuprinde ]ntunericul...
VLADIMIR BE+LEAG{
lexandru Marian se ]ntorcea de la cimitir era duminic[ diminea\[. Mergea pe Uli\a Mare la vale, ]n urma lui, cu un co= de papur[ ]n m`n[, venea Vica. }ntr-o m`n[ ducea co=ul, cu cealalt[ scotea biscui\i amesteca\i cu bomboane =i ]mp[r\ea copiilor ce-i ]nt`lnea. A=a o ]nv[\ase bunica Nastasia... Alexandru avea ]n st`nga o garaf[ luase vin, acum r[m[sese pe fund =i un p[h[ru\ ]n cealalt[. La morm`nt au ]ngenuncheat. Era o ]ngr[ditur[ modest[ ]mprejur pe care o pusese la c`teva luni dup[ ]nmorm`ntare, dar cineva apucase a rupe ni=te vergi =i u=i\a at`rna ]ntr-o balama. Au stat ]n t[cere... Am g[tit casa, mam[. Nu mai curge lutul... Am venit s[ te poftim s-o vezi =i tu... Alexandru =i-a proptit fruntea de movili\a de p[m`nt. Se a=ezase ]n ace=ti ani. A crescut iarb[... Iart[-m[, mam[. Dac[ tr[iam pe l`ng[ tine, te-a= fi sprijinit... C`nd m-ai v[zut mare =i a venit vremea s[ te ajut, te-am l[sat =i am plecat. Iart[-m[... Lacrimi s-au prelins ]n \[r`na sub care dormea buna lui mam[... Vica se uita t[cut[ la firele de iarb[ de pe morm`nt umerii tatei se cutremurar[ =i ]n\elese c[ tata pl`nge. O podidir[ lacrimile =i pe d`nsa... Au poftit pe ni=te femei dou[ b[tr`ne =i a nevast[ cu un copil ]n bra\e, care treceau pe l`ng[ cimitir. Le-au cinstit cu un pahar, le-au servit cu ce aveau. Femeile au zis s[ fie de sufletul bietei Maria =i a lui Petrea =i a tuturor neamurilor moarte, =i s-au dus ]n drumul lor. Alexandru =i Vica au pornit printre morminte unele pr[bu=ite de vechime, cu un b[\ ]n loc de cruce la cap, altele cu cununi de flori de h`rtie puse ]mprejur... Au ie=it la drum =i au luat-o spre cas[. Alexandru merge ]ncet. Pe al[turi trec s[teni unii ]l cunosc, al\ii nu =tiu cine-i. Merge \in`nd marginea pe al[turi gonesc ma=ini, zboar[ motociclete, uruie c`te-un tractora= gr[bit... Acum c`nd se ]ntorcea de la morm`ntul mamei sim\i c[ i se r[stoarn[ sufletul. Se desf[cu ]n buc[\i ]ntreaga via\[ tr[it[. Doamne, doamne, cum a pierdut din propria fiin\[, s-a r[t[cit de sine ]nsu=i. C`nd a fost? S-a petrecut dintr-o dat[, ]ntr-un moment? Atunci c`nd a venit mama la d`nsul ]mplinea treizeci =i trei, v`rst[ la care zise ea, te a=teapt[ mare cump[n[, =i iat[, v[z`ndu-te trecut teaf[r, pot s[ m[ dau pe mìnile doctorilor... Atunci s-a ]nt`mplat c`nd a ]n\eles c[ mama s-a jertfit pentru d`nsul? I-a spus doctorul care a operato c[ de venea un an mai ]nainte catastrofa putea fi... Ori r[t[cirea s-a produs pe nesim\ite, cu ]ncetul, ]n lupta cu greut[\ile? R[zbind prin h[\i=urile vie\ii, lupt`nd ca s[ reziste, ceda. De=i vedea c[ pierde din sine, 183
NEPOTUL
accepta s[ piard[ sper`nd c[-=i va ]ntoarce mai apoi. Dar... s-a ]n=elat!.. +i-a dat seama ]ngrozit c[ a ajuns s[rac... at`t de s[r[cit suflete=te c[ nu i-au mai r[mas dec`t porniri =i ambi\ii elementare, =i-a dat seama c[ via\a lui e numai ]n aparen\[ via\[, de fapt o continu[ vegetare... Mai deun[zi diminea\[ a auzit aievea vocea mamei: ai uitat satul, b[iete... ai uitat casa... ai uitat \[r`na care te-a n[scut =i te-a crescut... Iar[=i veni mama s[-l salveze, de dincolo de moarte... Abia acum ]n\elege c`t de credincioas[ propriei firi a fost ea, cum a luptat cu propriul destin, cum =i-a ap[rat bog[\ia =i cur[\enia sufletului. +i ce slab s-a ar[tat el, care... pentru a-=i c`=tiga un loc ]ntre oameni, s-a ]ndep[rtat de cel ce fusese ]n prima tinere\e c`nd era gata, f[r[ a cugeta la urm[ri, s[ ]nfrunte r[ul, minciuna, nedreptatea, m`r=[via... }ntorc`ndu-se acum de la cimitir, a ]n\eles c[ a venit chemat de mama, chemat de cas[, chemat de sat, dar =i de propriul trecut pe care-l uitase, dar care face parte din fiin\a lui, =i f[r[ de care nu este =i nu poate fi om ]ntreg. A venit pentru a se reg[si pe sine, cel de alt[dat[.. O, se roag[ Alexandru, revino =i r[mì cu mine pentru totdeauna, b[iatule scump =i drag de la =aptesprezece ani... Vica a terminat ]ntre timp de ]mp[r\it ce avea, =i-a pus tor\ile pe umeri =i duce co=ul ca pe un sac de merinde. La o r[scruce tata se opre=te cu c`\iva oameni. C`nd se apropie, recunoa=te pe Ignat =i Gori\[. Tata ]i serve=te din garaf[, =i Ignat zice: datoria noastr[ omeneasc[... trebuie s[ ne-o facem p`n[ la cap[t... om veni, mai ]ncolo... }n centrul satului ]l v[d pe mo= Pavel. Merge at`t de repede, c[ f[l[l[iesc hainele pe d`nsul. O z[resc pe o femeie ]n bluz[ alb[ =i cu flori la guler =i pe la m`neci Vera. Se gr[be=te s[-l ajung[ pe taic[-s[u... }n fa\a magazinului de industriale st[ limuzina ro=ie, pe l`ng[ ea se agit[, rumen la chip, mo= Andron. Z[rindu-l pe Alexandru, se ]ncrunt[, apoi z`mbe=te: tot pe aici? n-ai plecat? }n u=a magazinului apare femeia cu coafur[ nalt[ =i cercei ]n urechi: e=ti aici? +tiam c[ n-ai s[ pleci f[r[ s[\i iei r[mas bun de la mine... Vica a=teapt[ ca tata s[ termine vorba. Trec pe la alimentar[, cump[r[ cele trebuincioase pentru... masa de cas[ nou[, apuc[ fiecare de-o toart[ =i o iau pe acela=i drum. Iat[ =i podul. Jos, luce=te p`rìa=ul. Pe mal ni=te ra\e ]=i a=az[ penele dup[ sc[ld[toare. Ziceai c[ te-a ajuns ma=ina... Alexandru tresare. Face un pas din drum, prive=te la un loc anume =i clatin[ din cap. 184 A r[mas, fata tatei, s[-\i povestesc sf`r=itul ]nt`mpl[rii...
VLADIMIR BE+LEAG{
i-am revenit peste c`teva zile, ]n spital. Mama se afla l`ng[ mine. Mi-a pus palma pe frunte =i mi-a spus s[ stau lini=tit. Ce-i cu mine? Bine. Primejdia mare a trecut. Te-a lovit ma=ina =i te-a dat jos. Te-a g[sit Hortolmei ]n zori, c`nd a dus caii la ad[pat. Z[ceai l`ng[ ciotca nucului, cu mìnile ]ncle=tate pe r[d[cinile ei =i cu capul n[cl[it de s`nge. A strigat, am s[rit plin[ de spaim[, el a fugit la Ion Vasilevici. P`n[ la amiaz[ au dat de urmele banditului. Au g[sit pe deal, ]n ni=te tufari, o gr[mad[ de grù. Era turnat jos =i ]nvelit cu paie. Avea de g`nd s[-l ia mai pe urm[. L-au arestat pe Jorj... Cic[-i amestecat ]n treaba asta =i Andron. L-au luat =i pe d`nsul la cercet[ri... Dar, mama s-a ]ntors c[tre u=[: au venit oaspe\i la tine. Doctorul a spus c[ se poate s[ vorbe=ti, dar nu mult... Cine-a venit? Vera lui Pavel, Ignat, Costea, Andrei din clasa voastr[... +i o fat[ ochio=ic[... P[nu\a?! Da, mi se pare c[ a=a o cheam[... `nd termin[ de povestit, Vica vrea s[-l ]ntrebe: de atunci sp[rtura ]n st`nga pieptului? }n clipa asta se aude un strig[t de copil: T[ticule! Pe c[rarea de la vale de f`nt`n[ vine la fuga spre ei un b[ie\a= de vreo =ase-=apte ani, ]n pantaloni scur\i, cu p[rul s[lt`ndu-i pe frunte. Se repede la pieptul lui Alexandru =i ]i ]nl[n\uie g`tul cu m`nu\ele. Tata ]l ridic[ sus. Ai venit, b[iatul tatei... C`nd? Cum? Cu taxiul... V-am a=teptat s[ v[ ]ntoarce\i... Azi ]i ziua ta... R[m`ne cutremurat Alexandru: ziua lui? A uitat... Iat[ c[ vine copilul =i-i aminte=te... Ca demult, ]n vara aceea... O, micu\ul tatei!... So\ia ]l ]nt`lne=te ]n tind[. V-am tot a=teptat s[ v[ ]ntoarce\i =i voi... v[ plimba\i.. Sunt surprin=i de schimb[rile ce v[d: paturile din ambele od[i a=ternute cu cear=afuri albe, la ferestre at`rnate perdele, mesele acoperite cu mu=amale ]nflorate. Din u=[ Alexandru observ[ pe portretele mamei =i tatei pus c`te un 185 prosop brodat, se ]ntoarce c[tre so\ie =i o prive=te cu recuno=tin\[...
NEPOTUL
...M
... kolhoznicul... greul... =i la munc[ =i la r[zboi... O scen[ a=a-zis de mas[, ]n sensul c[ particip[ la ea un num[r mare de personaje. O ]ntrunire la cas[ nou[ e ]n spiritul bunelor tradi\ii, dar... c`nd se rostesc toasturi propogandistice, tradi\ia este profanat[ =i... Autorul ar fi putut renun\a la aceast[ carte,dac[ al[turi de neadev[ruri =i falsuri n-ar fi pus ]n ea =i mult din propria fiin\[ =i via\[, din existen\a 186 ]nainta=ilor, a neamului s[u.
1
VLADIMIR BE+LEAG{
Pune co=ul ]n buc[t[rtie, scoate din el cump[r[turile. So\ia st[ sprijinit[ de u=orul u=ii =i prive=te ]ng`ndurat[: dup[ atì\a ani =i-a luat, ]n sf`r=it, concediu, dar ]n loc s[ se odihneasc[, vine =i repar[ casa. A sl[bit, s-a tras la fa\[, dar i-au ap[rut luciri proaspete ]n privire... Cum punea pìnile una peste alta, una se r[stoarn[ =i Alexandru ]ntoarce capul: s-a ]nt`mplat ceva? }i ]n\elege ]ntrebarea =i era gata s[-i spun[: da, e=ti chemat de urgen\[, dar socoate c[ e mai nimerit s[ lase pentru mai t`rziu... Se a=az[ sub nucul din fundul gr[dinii are Vica a=ternut aici un \oli=or v[rgat... a r[mas cartea uitat[ peste noapte. B[iatul se ca\[r[ iute ]n v`rf, prinde a se leg[na pe-o creang[ cant`nd cucu! Deodat[ strig[: A venit un om, t[ticule, =i vrea s[ intre ]n cas[. Alexandru iese de sub frunzari. La pragul casei st[ un omulean scund, adus din spate, ]n cizme nalte... Vine la prag =i-i d[ m`na. Dac[ nu binevoie=ti s[ treci pe la mine, am hot[r`t s[ vin eu. Mi-a spus Ignat c[-i ziua ta azi =i am venit s[ te trag de urechi. Mul\umesc, Ion Vasilevici. Am crescut destul... +i s-a mai dus un an... dar... de ce st[m ]n prag? Intr[, se a=az[ la mas[. Alexandru pune pìne, bucate, toarn[ ]n pahare. }l ]ntreab[ pe badea Ion dac[ nu cumva l-a v[zut pe Ulian Simionovici... Nu, nu l-am v[zut ultima vreme =i apoi... nu prea vorbesc cu d`nsul, c`nd ]i spun ceva, nu m[ prea ascult[... de=tep\i s-au f[cut peste seam[ conduc[torii de azi: c`nd le spui ceva, zic c[ asta era pe vremuri, acuma nu mai merge, acuma =tiin\a =i tehnica hot[r[sc... auzi tu?! Badea Ion ]nal\[ un deget uscat: tehnica! dar omul? nu mai este bun de nimica dac[ a ]mb[tr`nit? Ridic[ paharul =i ]nchin[ de sufletul p[rin\ilor lui Alexandru, pentru kolhoznicul nostru harnic =i muncitor care a dus pe umerii lui greul cel mare, =i la munc[, =i la r[zboi1, iar c`nd s-a cerut, a pus =i via\a... Gole=te paharul, ]l pune pe mas[, se =terge la gur[ cu dosul palmei =i d[ cu pumnul ]n mas[ suduind cu ciud[ pe cineva care t[r[g[neaz[ cu schimbatul \evilor la baia satului de se opre=te apa =i ies oamenii cu spuma pe d`n=ii...
Vine so\ia =i se a=az[ l`ng[ Alexandru. Se aude glas de om afar[, =i intr[ cu mersul lui leg[nat Ignat. }l vede pe Ion Vasilevici =ez`nd la mas[ =i exclam[ plin de voie bun[: Se adun[ iar kolhozul de demult! Scoate din saco=[ conserve, o pìne alb[ de cas[, o sticl[ astupat[ cu un dop de h`rtie, pescuie=te de prin buzunare un briceag =i se apuc[ s[ deschid[ cutiile. C`nd trece la pìne, ]n cas[ mai intr[ c`\iva: Gori\[, mo= Pavel =i, bine]n\eles, Vera. Nu z[bav[, d[ n[val[ Ic[ cel cu buzele r[sfr`nte, rotindu-=i cu str[=nicie ochii ]n cap. Am aflat, declar[ el, c[ a venit aici so\ia lui Alexandru Petrovici cu g`nd s[-l ia ]napoi la ora=, dar, zice... noi nu-l d[m, c[ dumnealui ]i de acuma s[tean de-al nostru pentru totdeauna... }n vremea asta intr[ Costea, vede c[ nu ajung locuri, aduce din buc[t[rie dou[ sc[unele, le pune unul peste altul =i se a=az[ c[lare la col\ul mesei: aista-i cel mai bun loc la col\ de mas[ =i la margine de \ar[! Vorbe. Glume. Amintiri. T[ceri. Veselie... =i triste\e. Vica aduce vin cu ulciorul dintr-o damigean[. Ai fat[ mare, Alexandre! vorbe=te Ignat: s[ nu ui\i s[ m[ invi\i la nunt[. Am s[ te poftesc neap[rat. Cu nevasta. +i pe Vera cu b[rbatus[u... +i pe mata, bade Pavele. S[ nu te dai, \ine-te! M[ \in, bre! Suntem s[m`n\[ de oameni voinici. O clip[ nu =ed locului umblu, fug. +i =tii de ce? S[ nu m[ prind[ h`rca! Amu am intrat la tine-n cas[, iar ea a r[mas la prag =i m[ a=teapt[. Ia s[-i dau cu rachiu s[ vezi cum fuge, spurcata! +i d[ p[h[relul peste cap. Se poate? Vica ]ntoarce capul =i o vede intr`nd pe femeia cu coafur[ nalt[ =i cercei de aur. Nou-venita se duce cu pas hot[r`t la mama, ]ntinde bra\ele =i o s[rut[: ce bine-mi pare, drag[, c[ te v[d. Demult vroiam s[ te cunosc... Mama ridic[ m`na spre obraz, femeia continu[: N-avea grij[, rujul meu nu se ia. Unde s[rut eu, semn nu r[m`ne. Poate doar... ]n ad`ncul sufletului... Arunc[ o privire c[tre tata: Afl[ c[-l cunosc pe so\ul dumitale... Eram copii am`ndoi... M-a uitat demult... Musafira ocole=te masa =i vine la tata: D[-mi voie s[ te s[rut... de ziua ta... +i-i atinge obrazul cu buzele... Nu at`t din partea mea, c`t a fiului meu... care a cunoscut-o aici pe fiica ta =i... Victor e afar[, te a=teapt[! vorbe=te c[tre Vica. Fa\a Vic[i ia foc. Sare de la locul ei =i, ne=tiind ce s[ fac[ de ru=ine, o zbughe=te pe u=[ afar[. Alexandru prive=te c[tre so\ie nedumerit: a=a sunte\i voi, femeile, ce s[ v[ fac? +i ]ntoarce privirea asupra Verei. 187
NEPOTUL
Oameni buni! Mi-a\i f[cut mare bucurie venind ]n casa p[rin\ilor mei. Simt c[-mi tr[iesc via\a de la ]nceput. M-am uitat adineauri la Vera =i mi s-a p[rut c[ o v[d la masa noastr[ pe mama. Au lucrat mul\i ani ]ntr-o brigad[. M[ duceam =i eu uneori de ajutor: la pr[=it, la ]ngropat via, la cur[\it... S[ cinstim un pahar. +i s[-mi dai voie, Ic[, s[ s[rut m`na Verei... O s[rut[ pe gur[ st`rnind voia bun[ a mesenilor. Se face sear[. Musafirii au plecat, unul c`te unul. Vica =i mama au str`ns masa =i se apuc[ s[ fac[ paturile. So\ia consider[ c[ acum este momentul s[-i comunice vestea. Strig[ din cealalt[ camer[ =i-i d[ coresponden\a. Alexandru pune ziarele =i revistele pe col\ul mesei =i desface scrisorile. Printre ele un plic lunguie\, cu c`teva timbre late o scrisoare oficial[. Il rupe =i scoate o foaie ]mp[turit[ ]n patru. Cite=te cele c`teva r`nduri dactilografiate: s-a aprobat, ]n sf`r=it, c[l[toria pentru documentare ]n \ara vecin[ =i prieten[1 la care a visat din anii de studii... St[ a=a o bucat[ de vreme cu ochii la text, ]mp[ture=te foaia, o pune peste celelalte =i iese. }n tind[ d[ peste b[iat, ]l ia ]n bra\e =i se a=az[ pe prag. G`nduri, planuri de viitor ]i roiesc prin minte... T[ticule! Copilul lunec[ de pe genunchii lui: Ia uite! De peste deal se ridic[ discul ]nv[p[iat al Lunii. Alexandru se uit[ =i f[r[ s[ =tie cum ]=i aminte=te spusa bunic[i: as-ti ma-ra lu-na lu-mea... Ce-o fi vrut s[ spun[ b[tr`na? Vreo concluzie la care a ajuns ]n via\a ei lung[? Vreun sfat pentru nepot =i str[nepoat[? I se face capul greu. }nchide ochii =i-=i propte=te t`mplele ]n palme. }n auz ]i sun[ cuvintele acelui joc din copil[rie: una-i luna =i.. se vede-n toat[ lumea... +i ecoul dinl[untru: voi pleca?... nu voi pleca?... Oriunde-a= pleca, pe oric`t timp m-oi duce, tot la casa aceasta m-oi ]ntoarce... Oric`t de t`rziu... Ca s[ =ed pe acest prag s[-mi limpezesc sufletul... s[-mi r`nduiesc via\a...
1973
1 ... \ara vecin[ =i prieten[... A=a era numit[ eufemistic Rom`nia ]n perioada distrugerii la noi a culturii na\ionale, anihil[rii con=tiin\ei na\ionale, a =tergerii din inimi a oric[rei sim\iri de unitate rom`neasc[. Visul autorului a fost s[ viziteze |ara ]nc[ din anii de studen\ie, a f[cut demersuri =i mai t`rziu, dar nu i s-a acordat permisiunea. La ]ncheierea c[r\ii, ]n ultimele r`nduri a strecurat o aluzie ce con\inea sf`nta dolean\[ a sa chiar dac[ ]n edi\iile anterioare formularea era exprimat[ un pic altfel. Este, a= spune, singura redactare stilistic[ ce atinge fondul... Habent sua fata 188 l ibell i are =i cartea aceasta destinul ei.
VLADIMIR BE+LEAG{
UMORISTICE
189
NEPOTUL
MUST{|ILE
ulte am avut a trage ]n via\a mea, dar la o p[\anie ca asta de la urm[, la b[tr`ne\e, z[u nu m-am a=teptat. +i tot din cauza must[\ilor, fire-ar s[ fie... Vine, care va s[ zic[, vremea =i ies eu la pensie. Nevast[-mea bucuroas[ nevoie mare c[, ]n sf`r=it, o s[ m[ aciuiez pe l`ng[ cas[, iar eu m[ tot g`ndesc =i nicidecum nu pot s[ m[ deprind: m[i, c[ tare repede s-au dus anii... =i unde s-or fi dus ca s[ mi-i iau ]napoi? Am perfectat actele, toate care se cuveneau, le-am depus, care va s[ zic[, unde se cuvine, =edeam =i a=teptam... Trece-o lun[ nu vine pensia. Trec dou[ luni iar[ nu-i pensia. Sare muierea cu ghearele asupra mea ca s[ m[ trezeasc[ din starea de lene ]n care a=a de bine m[ sim\eam: Unde-i pensia, m[i omule? Am oftat, m-am ridicat, mi-am luat bastonul =i m-am dus ]ntins la Asigur[ri, ori la Asisten\[, c[ nici nu prea =tiu cum se cheam[... Acolo, ce crede\i c[ mi se spune? C[ adic[telea la vechimea mea de munc[ ]mi mai lipsesc, nici mai mult, nici mai pu\in, exact trei luni, dou[ s[pt[m`ni =i o zi... Buuun! Care bun, c[-i r[u de tot! Acu zice\i =i Domniile voastre: ce m[ fac eu ]ntr-o situa\ie ca asta? +tiu c[ n-o s[ m[ bag iar paznic-=ef la combinat, din simplul miotiv c[ a intrat cum[tru Efim ]n locul meu, ba eu personal i-am dat recomanda\ie. +i nici po=ta= nu poci ca s[ m[ v`r, pentru c[ cine-mi va ]ntoarce picioarele din tinere\e? Cum m[ zv`rcoleam eu a=a, alergam dintr-o parte ]n alta, iat[ c[ mi-l scoate un sf`nt bun pe Tihon Ivan`ci ]n cale =i, cum ]mi afl[ p[sul, se d[ doi pa=i mai ]napoi, m[ prive=te parc[ m-ar pre\[lui, deodat[ se repede =i m[ ]mbr[\i=eaz[: Fratele meu! Cum de nu m-a luminat mai ]nainte? D-apoi =tii tu oare una: cu asemenea podoabe de must[\i numai la mine \i-e dat s[ 190 lucrezi! Palma, frate, =i haidem cu mine =i de azi e=ti pus ]n leaf[...
VLADIMIR BE+LEAG{
A=a, care va s[ zic[, intru eu ]n serviciu garderobier la Strugura=, c[ a=a se nume=te restaurantul la care-i director Tihon Ivan`ci. De dumnealui nu poci s[ spun nimic, pentru c[ toat[ via\a a fost ]n func\ii ]nalte, numai c[ ]n vremea de la urm[ nu =tiu ce-a gre=it c[ i-au f[cut cei-de-sus v`nt la restaurant, dar el se simte bine =i aici. C`t despre Strugura=ul nostru, e odat[ restaurant, prima clas[ ]n tot raionul! Lume de pe lume vine =i tot musafiri ale=i, mai cu seam[ c[ are =i separeuri de lux, ba prin partea locului ne m`ndrim foarte cu amintirea c[ aici la noi a stat la mas[, ref[c`ndu-=i puterile, chiar =i un ministru din capital[, cu toate c[ unii care l-au v[zut cu ochii lor spuneau c[ acela nu putea s[ fie ministru, c[ci prea era slab =i jig[r`t. Buuuun! Acu s[ v[ spun la ce slujb[ am fost, care va s[ zic[, luat, adic[ ce ]nseamn[ s[ fii garderobier. Osteneal[ mare n-ai: vine, care va s[ zic[, omul la restaurant, tu ]i iai haina =i o anini ]n cui. C[nd iese, care va s[ zic[, i-o dai ]napoi. Ei, s[ zicem, pe c`te unul ]l mai ]nve\i cum s[ se dezbrace, care va s[ zic[, dac[ a uitat, iar altuia se ]nt`mpl[ s[-i ar[\i u=a, care va s[ zic[, dac[ se ]nt`mpl[ s-o caute ]n ungher... Drept s[ v[ spun, mi-a pl[cut slujba la ]nceput: tov. director s-a ar[tat a fi om de condi\ie, din chiar prima zi b[t`ndu-m[ de trei ori fr[\e=te cu palma pe um[r, iar a doua zi mi s-a adresat numindu-m[ =i cu numele de tat[ =i era c`t pe ce s[ m[ serveasc[ cu un =naps, dar taman a fost chemat la telefon =i a uitat. Acu s[ vede\i c[ veneau ei, oamenii, la restaurant =i mai ]nainte, nu zic, dar dindat[ cum am intrat s[ lucrez eu, au prins a da n[val[, care va s[ zic[, cu gr[mada. S[ =ti\i c[ nu i-a adus lui Tihon Ivan`ci at`\ia mu=terii potcoava pe care a b[tut-o anume ]n prag, c`\i i-au adus must[\ile mele. Am fost ]n prima zi, care va s[ zic[, cu Tihon Ivan`ci fra\i ca fra\ii. A doua zi nu se =tie ce s-a ]nt`mplat c[ nu l-am z[rit. Dar a treia, care va s[ zic[, trece el pe l`ng[ mine =i nici dintr-o ureche nu clinte=te, parc[ nici nu m-a observat. Dup[ care ]n zilele urm[toare tot a=a, de parc[ eu nu eram eu, ci ia acolo un sac cu paie uitat ]ntr-un col\. Dac[ v[d =i v[d c[ mi se lezeaz[ demnitatea de om =i cet[\ean, la prima adunare care se \ine prezidiul era, bine]n\eles, Tihon Ivan`ci, cine altul s[ fie? m[ ridic, nu g`ndesc mult =i-i turtesc nasul. Direct, fa\[ de ]ntreaga asisten\[. A=a sunt eu de felul meu: dac[ am a spune ceva de la inim[, o spun tot atunci, nu las pe alt[ dat[, c[ =ti\i cum ]i omul: uit[! Auzindu-mi critica, Tihon Ivan`ci vru s[ se fac[ verde, dar nu =tiu de ce se r[zg`ndi =i se f[cu ro=u. Apoi s[ vede\i, c[ dup[ acea ]nt`mplare, 191
UMORISTICE
c`nd ne vedeam, el primul ]=i scotea c`t de colo p[l[ria =i m[ saluta. Iar odat[, ]ntr-o zi, gr[bit peste seam[ fiind, cum intr[ pe u=[, se tr[sne=te cu fruntea de muchie, dar ]n loc s[ se apuce de cucui, ]mi ]ntinde m`na, fericit c[ m[ vede. Ei?... Cum merge slujba, a? }\i place slujba la mine, a? Dup[ care ]mi face =mechere=te cu ochiul cum =tie el =i zice: Bine m-ai criticat atunci la adunare, daaa... M[ duce mai la o parte ca s[ nu aud[ =i al\ii, ]mi pune mìnile am`ndou[ pe umeri =i-mi vorbe=te cu glas de tain[ mare: M-am g`ndit mult =i bine dup[ critica ta =i uite ce-am hot[r`t: de ce adic[ s[-mi spui Tihon Ivan`ci, tov. director, c`nd po\i s[-mi spui prosto: tu! La noi ]i democra\ie, nu? Suntem, cum s-ar zice, oamenii no=tri, sfoi l iudi... nu? La urm[ m[ ]mbr[\i=eaz[, mai s[ m[ pupe, dar eu nu =tiu cum m-am ferit, =i el se duce c[lc`nd cu pas democratic. Afl`nd de conflictul meu, care va s[ zic[, cu =eful, ]n\eleapta mea nevast[ numai a cl[tinat din cap =i mi-a prezis o mare nepl[cere: S[ =tii c[ dac[-\i d[ m`na nacealnikul, ori o s[-\i moar[ clo=ca pe ou[, ori are s[\i taie leafa, ori va s[ \i se fac[ o zgaib[ ]n cel mai nepotrivit loc, de n-ai s[ po\i =edea pe scaun o s[pt[m`n[... S[ fi crezut-o eu pe b[tr`na mea! S[ fi =tiut ce mi-i dat a p[\i! Dar, precum spune o vorb[ veche, ce \i-i scris!... +i cum spuneam, pune la cale Tihon Ivan`ci un guleai cu ni=te amici de-ai lui s-au ]nfundat ]ntr-unul din separeurile acelea, tr[g`nd la c`ntece, de-au cr[pat vreo dou[ geamuri, =i c`nd iese s[-i petreac[, t`rziu de tot, se propte=te-n fa\a mea ar[t`nd cu degetul: Ei?... }l vede\i pe garderobieru meu despre care v-am povestit? Cum v[ place, b[ie\i?... Numai uita\i-v[ ce must[\i are! Odat[ apuc[ =i mi le ]ntinde c`t poate cu am`ndou[ m`nile ]n p[r\i de-am sim\it c[ m[ ridic ]n aer. Nu g[se=ti a=a ceva nici la sever Moldavii. Apoi ce-l apuc[, ia =i-mi turte=te nasul cu degetul cel mare al lui. Dar ia seama la mine bine: must[\ile lungi, iar limba scurt[, c[ de nu, le facem odat[ cic! cu tot cu cap. Ai ]n\eles? C`nd i-am povestit, seara, acas[ consoartei mele cum am fost ]njosit =i c[ n-are s[-i treac[ a=a, am s[ m[ r[zbun, am s[... ea unde-mi zice: De ce s[-\i pui mintea cu un om beat? Las[-l ]n plata Domnului, tu s[-\i faci datoria =i zilele ce \i-au r[mas.... Ei, nu! strig. Ce-i la cel beat ]n gu=[, la 192 cel treaz ]i ]n c[pu=[: lui, care va s[ zic[, must[\ile mele i-au trebuit, nu
VLADIMIR BE+LEAG{
eu... S[ m[ zg`l\ìe el, chiar dac[ mi-i =ef, de podoabele cinstitei mele fe\e ziua-n amiaza mare, =i-nc[ fa\[ de lume str[in[? N-o s[-i mearg[!.. Nici trei zile nu se scurg dup[ cazul de mai sus, iat[ c[ se ]nf[\i=eaz[ ]n fa\a mea Ghi\[, cu polonicu-n brù, cum l-a apucat vremea, =i m[ anun\[ speriat: Fugi la director c[ te cheam[ de urgen\[... Dar... ]\i spun ]n secret, ca s[ =tii: ]i foc =i par[ de m`nie rupe cu din\ii din tabla mesei =i scuip[ pe fereastr[ afar[... Pe loc am priceput c[ a =i aflat c[ am ]naintat pl`ngere ]mpotriva lui, a tiranului... I-a spus careva de la minister, bine-a zis cine-a zis: =ef la =ef, ptiu... corb la corb nu scoate ochii! Dar mie nu-mi pas[, eu, dac[ am ceva la inim[, o spun direct, pe =leau... Intru, care va s[ zic[, ]n cabinetul directorului, dumnealui cum m[ vede, ]n loc s[ m[ ia la r`ndea precum m[ a=teptam, se repede ]ntru ]nt`mpinare cu g`nd s[ m[ a=eze l`ng[ d`nsul pe divan, dar taman atunci ]l apuc[ un str[nut, a=a c[ r[m`n unde eram, la u=[. Am vrut s[-i zic: S[ v[ fie de bine..., ca un om cu educa\ie ce sunt, dar Tihon Ivan`ci m-a fixat cu privirea parc[ ar fi v[zut pe nasul meu un purice. Ei, amu =tii pentru ce te-am chemat? Nu =tii pentru ce te-am chemat. Te-am chemat s[-\i spun c[ am fost la Chi=in[u =i acolo to\i garderob=cici poart[ mundir. Iar tu? Dac[ ne vine o inspec\ie, un control? Aici tov. director se apleac[, deschide sertarul mesei =i scoate la vedere un chipiu de toat[ frumuse\ea. Mundir ]ntreg n-am putut g[si, p`n[ una alta mi-a ]mprumutat un prieten asta, pentru tine... +i numai ]l ridic[ pu\in, chipiul... ce crede\i c[ face? se rupe din mìnile lui, zboar[ drept ]nspre mine =i mi se a=eaz[ singur pe cap. Ha-ha-ha! r`de Tihon Ivan`ci. Iat[ ai =i tu cartuz! Eu la straie niciodat[ n-am acordat mare aten\ie ori mundir, ori sac, ori piele de drac, pentru mine-i totuna, dar de data asta am sim\it eu c[ =eful a pus ceva la cale =i am hot[r`t s[ m[ r[zvr[tesc prin nesupunere. Dar vede\i c[ consoarta mea a fost de alt[ p[rere: Dac[ la Chi=in[u a ie=it a=a mod[, tu de ce s[ r[mì de lume? Da, zic, n-am nimic ]mpotriva modei, dar vezi c[ acolo colegii mei au uniforma ]ntreag[, pe c`nd eu... numai ceaunul ista cu cozoroc. A=a c[ n-am avut ]ncotro... Buuuun. Vin eu, care va s[ zic[, la serviciu, ]mi iau locul, care va s[ zic[, l`ng[ cuier, =i m[ preg[team s[ a\ipesc un picu=or clien\i nu se vedeau. Deodat[ simt c[ se ]nt`mpl[ ceva cu mine: capul prinde a sf`rì, apoi ]ncepe s[ clocoteasc[ ]ntr-]nsul ceva. Acu apuc[ a se face alungit spre cre=tet, da, da, \uguiat, pe nea=teptate, ]ntr-o clip[, se scurteaz[, dup[ care se rotunje=te la loc, iar ]n secunda urm[toare se l[\e=te... +i c`nd s-o 193
UMORISTICE
l[\it el a=a, zic de capul meu, deodat[ aud un v`jìt sus, ]n cre=tet, ca =i cum ar ie=i ni=te aburi sub mare presiune: fsss! =i mi se face capul, zic de capul meu, a=a de u=or, u=or cum ]i pana, de n-a= fi putut spune dac[-l am ori nu mai am nimic pe umeri. Taman atunci intr[ pe u=[ pu=tanul lui Ghi\[, d[ cu ochii de mine =i strig[: Mo= Ilie Colac umbl[ cu lada ]n cap... Dac[ aud a=a, fuga la oglinda mare din perete =i, c`nd m[ uit, m[ apuc[ ame\elile, mai s[ cad: capul meu de bun[ seam[ era p[trat. Da, m[i oameni buni: nici lat, nici rotund, ci... p[trat. Curat o l[di\[! Asta-i, care va s[ zic[, trebu=oara lui tov. director, el mi-a f[cut-o, a=a s-a r[fuit cu mine pentru... dar las[ c[ i-o pl[tesc cum =tiu eu... +i o ]njur[tur[ ]mi vine pe limb[ =i un plan de r[spuns mije=te ]n mintea mea, dar acest g`nd al meu, ultimul din ce-am mai fost ]n stare, s-a n[scut rece, mort. Dup[ care ]n sc[f`rlia mea, care va s[ zic[, s-a f[cut uite-a=a un pustiu cum nici cuvinte n-am ca s[ v[ spun. Nu m[ las[ m[car s[ m[ deprind c`t de c`t cu ast[ nou[ stare de cap bo=tur, deodat[ ]ncepe s[-mi \iuie ]n urechea st`ng[, chipiul m[ umfl[ uite-a=a pe sus, tot c`t eram de lung =i greu, =i m[ scoate afar[. L-am vazut: Tihon Ivan`ci se apropia de u=a restaurantului. Adic[ limuzina lui. Alerg ]ntru ]nt`mpinare =i nu apuc[ s[ stopeze, deschid portiera, apoi ]mi umflu obrajii, adic[ ei singuri se umfl[, =i ]ncep s[ suflu praful de pe jos, dinaintea pa=ilor lui, bine]n\eles plec`ndu-m[ p`n[ la p[m`nt. Apoi fug s[-i deschid u=a de la intrare. Tihon Ivan`ci las[ m`na pe spinarea mea plecat[, ]mi z`mbe=te: malade\! =i trece mai departe. Buc[tarii =i osp[tarii, v[z`ndu-l, se aliniaz[ pe dou[ r`nduri, cu spin[rile ]ncovoiate; =i a=a r[m`n, nemi=ca\i, ]n t[cere. Tov. director trece printre r`nduri =i, oferind fiec[ruia c`te-o sf`rl[-n frunte, intr[-n cabinet. Abia acum, privindu-l de la spate, am vazut c[ directorul nostru are capul p[trat. Am fost uimit peste m[sur[, nu de d`nsul, ci de mine. M-a fulgerat g`ndul: cum de-am putut s[ tr[iesc eu p`n[ acum cu un cap rotund pe umeri? +i c`nd mi-am dat seama c[ tov. director =i eu avem capetele la fel, m-am =tiut plin de fericire, de parc[... s[ vezi, cum se zice, a= fi primit din partea lui Tihon Ivan`ci ]ntreg mundirul =i pe deasupra mi-ar fi venit pensia pe zece luni odat[. +ed eu, care va s[ zic[, pe scaunul meu, l`ng[ cuier, =i nici c[-mi pas[ de p`rli\ii de mu=terii. Intr[ unul, vine altul, apoi dau n[val[ c`\iva gr[mad[, eu... s[ m[ scol? Ba pe dracu, n-au dec`t s[-=i aga\e hainele 194 singuri ]n cui, c[ n-or fi mare boieri... Eu pentru ce, care va s[ zic[, port
VLADIMIR BE+LEAG{
chipiul? M[ apuc =i prind la u=[ c`teva arcuri s[n[toase, ca s[ se ]nchid[ singur[. O ra\ionalizare tehnic[ ce i-a ]nv[\at minte pe mul\i: unuia u=a i-a rupt tocul de la ciubot[ cu tot cu pielea de pe c[lcì, altuia un deget, la al treilea nasul... Dac[ nu-i duce capul s[ se poarte cu tehnica! }ntr-o sear[, c`nd s[ m[ culc, deodat[ aud pe soa\[-mea zic`ndu-mi plin[ de mirare: Doamne: dar ce-i cu tine, omule? Ia uite cum ]\i sun[ capu: a sec! Asta-i bun[, =i eu credeam c[ numai mie mi se pare. De bun[ seam[, de c`teva zile-ncoace, merg`nd pe drum, tot auzeam cum face: \ac! \ac! \ac! +i iar: \ac! \ac! \ac! Fuga la oglinda de pe fereastr[, ca s[ m[ uit: a=a-i cum zice femeia? +i ce crede\i c[ mi s-a ar[tat? }n[untrul sc[f`rliei mele, a=a, ]n dreptul frun\ii, puse gr[mad[, una cu coadancoace, alta cu g[vanul, ni=te linguri! Strig speriat: Mam[ drag[, dar cine mi-a b[gat trei linguri ]n cap? +i ce s[ mai ]nsemne =i asta? }n\eleapta mea consoart[ pe loc m[ ogoie=te cu vorba:: Dar nu te am[r], mai omule! Ba dimpotriv[, bucur[-te! |i s-a dat semn de bun[ prevestire: una) c-ai ajuns la ]n\elepciunea vie\ii, doi) c[ pe mai departe ai s[ ai noroc la toate, =i trei) \i se h[r[ze=te via\[ lung[ =i ]mbel=ugat[. Aici m[ str[bate un g`nd: dar dac[ mi se ar[ta un polonic? Bine]n\eles, nu i-am dat glas, pentru c[... Dar acum am s[ v[ spun deschis: cele trei erau... g`ndurile mele. +i-apoi s[ vede\i ce via\[ de huzur, cum s-ar zice, adev[rat[ baft[, trai ca-n rai, a ]nceput pentru mine din ziua c`nd mi-a pus Tihon Ivan`ci chipiul ]n cap =i capul mi s-a f[cut p[trat ca al lui cu numai trei g`nduri ]ntr-]nsul. Lucru =tiut de c`nd lumea: unde-i mult[ ]n\elepciune, acolo-i mult[ am[r[ciune... Iar eu? Dorm g`ndurile mele, odihnesc =i eu... ]n pace =i onor, cum se zice. Da, trai ca-n rai. Dar totu=i din c`nd ]n c`nd se trezea, mijea c`te o umbr[ de g`nd, care va s[ zic[, cele trei ce-mi mai r[m[seser[. +i anume: c`nd se mi=ca primul, ]ncepea s[-mi \iuie u=urel ]n urechea st`ng[, ceea ce ]nseamna c[ se apropie tov. director. S[ream iute de pe scaun =i fugeam s[-i deschid u=ile =i s[-i m[tur drumul. C`nd se mi=ca al doilea g`nd, pornea s[-mi v`jìe urechea dreapt[, ceea ce ]nsemna c[ vine vreun mu=teriu. Atunci cum ]l vedeam, din prag ]l =i repezeam: Ori ]\i faci bocancii lun[, ori r[mì cu tot cu ei afar[!. C`t despre a treia lingur[, care va s[ zic[, al treilea g`nd, apoi acesta de la bun ]nceput lunecase pe g`t ]n jos =i se oprise exact sub linguric[, de unde \ipa mereu cer`nd: de m`ncareeee!.. de m`ncareeee!.. de m`ncareeee!.. M[ ve\i ]ntreba: dar chipiul? V[ spun c[ nu-l puteam scoate nici noaptea, c[ci se f[cuse una cu c[p[\`na mea, parc[ era crescut pe d`nsa. 195
UMORISTICE
Must[\ile? Must[\ile Ghi\[ mi le ungea ]n fiecare diminea\[ cu o crem[ special[ =i st[teau ]n p[r\i curat ni=te s[ge\i. }i cade ]ntr-o zi lui Tihon Ivan`ci o musc[ ]n blidul cu m`ncare. C`t pe ce era s-o ]nghit[, dar am observat eu, care aveam datoria de a-i supravegea masa. M-am r[pezit =i ]ntr-o secund[ am lichidat-o. A fost un caz ie=it din comun =i tov. director a convocat o adunare special[. A vorbit un ceas ]ntreg, a=a frumos cum =tie d`nsul s[ vorbeasc[, =i ar mai fi continuat, dar a prins a se ]nv`rti o alt[ spurcat[ de g`z[ pe la gura lui, de aceea mi-a oferit cuv`ntul mie. Tovar[=i oameni buni! am ]nceput =i tot atunci am observat c[ lighioana cu aripi ]l las[ =i se d[ la mine. O vede\i? S[ nu care va s[ zic[ s[ crede\i c[ mi-ar fi fric[. Dimpotriv[, sunt gata s-o lichidez =i pe asta, chiar la nevoie ]nghi\ind-o, numai ca s[ salvez via\a scumpului =i bunului nostru director Tihon Ivan`ci. Lacrimile, m[rturisesc, au prins a-mi =iroi pe obraz. Dumneata, iubite Tihon Ivan`ci, m-ai cules, care va s[ zic[, de pe drumuri, dumneata, care va s[ zic[, m-ai f[cut cu acest minunat chipiu-cartuz, dumneata, care va s[ zic[, m-ai numit frate, a=a c[ eu acuma am s[ te rog plecat s[-mi permi\i s[-\i zic tat[! Chiar a=a, mai mare de ani cum sunt. Iar[=i m[rturisesc c[ lacrimile m-au ]necat cu totul, ceea ce a dus la pleo=tirea podoabelor de must[\i astfel ]nc`t n-am putut scoate un cuv`nt pre\ de vreo cinci minute. }n sf`r=it, mi-am venit ]n fire. Acum a= vrea s[ v[ ]ntreb, tovar[=i oameni buni: cine a ]nv[\at-o =i a pus-o la cale pe musca de adineauri s[ cad[ exact ]n bucatele preg[tite =i servite iubitului nostru Tihon Ivan`ci? A=a, t[ce\i cu to\ii? N-ave\i curaj nici unul s[ recunoa=te\i? Dar las c[ v[ =tiu =i cum v[ stau a=ezate ]n voi ma\ele cele t[rcate! Aici g`za s-a izbit drept c[tre Ghi\[. Iat[-l, deci, cine era du=manul! El este! Dup[ acea adunare, Tihon Ivan`ci i-a ordonat lui Ghi\[ s[ dea ]n primire polonicul, s[ scrie cerere de a pleca benevol, care va s[ zic[, din proprie dorin\[, de la lucru. Ghi\[ a plecat, precum am spus, benevol, din proprie dorin\[, iar eu, care va s[ zic[, am ]nceput s[ m[ ]ngra=. Din bucatele ce mi le d[dea Tihon Ivan`ci de la masa lui, adic[ ceea ce-i r[m`nea lui, el ]mi d[dea mie, iar eu m`ncam totului tot de nu r[m`nea nimic, a=a c[ ]n zece zile am ad[ugat treisprezece kilograme opt sute =i cincizeci de grame, bine]n\eles greutate natural[! Vezi, b[rb[\ele, ce rotunjor mi te-ai f[cut, dac[ m-ai ascultat? A=a zic`nd, femeia ]mi cioc[nea capul cu nodul degetului =i tare-i mai pl[cea 196 cum sun[.
VLADIMIR BE+LEAG{
1962 197
UMORISTICE
Toate bune, care va s[ zic[, dar una ]ncepu de la o vreme s[ m[ incomodeze: pantalonii. S-au f[cut ]ntre timp a=a de str`m\i, de nu mai ]nc[peam ]ntr-]n=ii =i tremura fiecare a\i=oar[ pe mine ca struna. Mai r[u: de la o vreme nici nu-i puteam scoate de pe mine =i, care va s[ zic[, dormeam ]mbr[cat. Acum s[ spun cum s-a sf`r=it slujba mea la restaurantul lui Tihon Ivan`ci. +edeam eu, care va s[ zic[, ]ntr-o zi pe scaunul meu de l`ng[ cuier, picuram de somn =i eram fericit, r`deam ]n g`ndul meu de toate cuno=tin\ele =i prietenii care aveau capul rotund =i erau slabi. Mai s[ m[ cuprind[ somnul de-a binelea, c`nd deodat[ ]ncepe s[-mi v`jìe ]n urechea dreapt[ =i s[-mi \iue ]n urechea st`ng[. Adic[ ]n acela=i timp =i dinspre cabinet =i dinspre u=[. Ce era s[ fac? }ncotro era s[ apuc? Cele dou[ g`nduri ale mele, care va s[ zic[, despre care v-am vorbit mai ]nainte, s-au ciocnit ]ntre ele at`t de violent, c[ mi-a sunat r[u de tot c[p[\`na =i am ame\it. Parc[-i v[d ]n fa\a ochilor =i acuma: c`nd au intrat, i-am num[rat erau trei =i trustrei ]n negru. Tihon Ivan`ci, cum i-a v[zut, s-a f[cut galben =i mi-a =optit: Asta-i comisia... comisia cu revizia... Apleac[-te =i te ]nchin[ c[ am s[-\i dau s[ m[n`nci toat[ m`ncarea mea pe-o zi... pe dou[! pe trei zile!.. A=a praznic nici c[ am visat ]n via\a mea, a=a c[ m-am ]ntors c[tre comisie =i m-am ]nchinat cu mult respect, dar... precum v[ pute\i prea bine da seama, nu puteam, fiind prea str`ns ]n afurisi\ii mei de pantaloni. Iar de colo Tihon Ivan`ci ]mi tot d[ ghes de la spate: Apleac[te mai tare... Mai tare... }nc[ mai tare! }\i dau m`ncarea pe-o s[pt[m`n[!.. Dac[ am auzit-o =i pe asta, m-am aplecat c`t am putut =i atunci s-a ]nt`mplat, ceea ce s-a ]nt`mplat adev[rata catastrof[. Am auzit p`rìndu-mi la spate =i am sim\it c[ porne=te s[-mi sufle un v`nt rece ]n fund =i tot atunci mi-a s[rit chipiul din cap... Dup[ asemenea ru=ine, care va s[ zic[, n-am mai avut chip s[ r[m`n ]n serviciu. Venit acas[, am luat foarfecele =i, care va s[ zic[, mi-am t[iat frumu=el must[\ile, poftim de le vede\i: le port ]n buzunarul de la piept, ]nvelite ]ntr-o b[sm[lu\[. C`t despre pensie, s-a dovedit c[ func\ionarul de la Asigur[ri sau Asisten\a Social[ a ]ncurcat lucrurile =i, p`n[ la urm[, mi-a venit pensia pentru patru luni odat[. Asta-i: eu mi-am luat r[masbun de la cuier, iar tov. Tihon Ivan`ci a plecat de la restaurant, numai c[ nu =tiu unde a fost numit ori mai jos, ori mai sus, foarte greu de spus...
+EDIN|{ FULGER
ani s-or fi construit vreo sut[ de case noi. Oamenii ]s muncitori, harnici... Dar nu degeaba se cheam[ R`pa-Galben[, c[ i-a f[cut parte cine i-o fi f[cut de-o r`p[ ad`nc[ =i r`pa asta s-a culcat taman ]n mijlocul satului. L-a t[iat drept ]n dou[: o parte dinspre asfin\it, se cheam[ Vatra, alta despre r[s[rit, la Mori. R`pa fiind ad`nc[, trebuia pod. S-au adunat s[tenii, au b[tut furci nalte, peste ele au pus druci gro=i, au a=ternut ]n curmezi= sc`nduri s[n[toase... A ie=it o frumuse\e de pod, de trecea lumea care pe jos, care cu c[ru\a ori cu limuzina, chiar =i camioane ]nc[rcate. Dar... p`n[ la o vreme. De ce? C[ s-a stricat podul. S-au rupt ]ntì c`teva sc`nduri. Pe urm[ au prins a se cl[tina furcile. Pe urm[... Dar s-o iau pe r`nd cum s-a ]nt`mplat. }ntr-o zi, pe dup[-amiaz[, prinde deodat[ a r[suna valea satului de \ipete =i ni=te covi\[ituri, iar convi\[ituri, iar \ipete. La ]nceput unii au crezut c[ poate taie careva un godac, dar atunci de ce \ip[ femeia? +i-apoi era ]n miezul verii. Ca s[ vezi, purcelul Varvarei lui Toader p[=tea pe malul r`pei =i ce i s-a n[z[rit c[ dincolo-i iarb[ mai gras[. A rupt br`nca dracului priponul =i hai s[ treac[ pe pod. A mers el mu=luind p`n[ pe la jum[tate =i acolo hu=tiuliuc! cu capul ]n jos. L-au dus ]n bra\e acas[ =i aici s-a constatat c[ =i-a fracturat s[rmanul un picior. Amu ce, s[ i-l punem ]n ghips =i s[ umble ]n c`rje? =i-a dat cu p[rerea gospodarul. O s[ trebuieasc[ s[-l ]njunghiem. Cum s[-l tai eu pe mititelul mamei? a explodat pe gur[ Varvara. M[i Toadere, ia hai cu mine! }l apuc[ pe b[rbatu-s[u de-o arip[ =i drept la selsovet (amu se zice 198 prim[rie). D[ n[val[-n cabinet =i:
VLADIMIR BE+LEAG{
Satul nostru e sat mare, numai ]n ultimii
M[i Mitrofane, dar tu pre=edinte te afli-n satul ista ori ce e=ti? (Amu se zice primar.) Mitrofon Pintilievici Sc`nduric[, cum r[scolea nervos cu am`ndou[ mìnile, cu degetele desf[cute ca ni=te furci ]n gr[mada de h[r\oage de pe birou c[ut`nd o h`rtie pe care n-o g[sea, a f[cut ochii rotunzi, iar musta\a i s-a ridicat \epu=[. Ce te-a apucat, m[tu=[ Varvar[? M-a apucat? Auzi-l, Toadere, m-a apucat! +i ]ncepe s[ boceasc[: mititelul mamei, mititel!... Dac[ te-am l[sat singur-singurel cu picioru=ul rupt... Apoi o ]ntoarce: a=a-i de s[rac satu ista de nu se g[sesc ni=te druci =i c`teva sc`nduri? Dindat[ cum a venit apa aceea mare =i l-a mi=cat din loc, tot atunci trebuia dres podu... Care pod, m[tu=[ Varvar[? Ce tot bolmoje=ti acolo? Auzi-l, Teoadere, eu bolmojesc! Tu de ce taci? Podu nostru, podu peste r`p[... La tat[-t[u un par nu se clintea ]n gard, c[ gospodar era, da tu? Satu te-a ales, satu te-a pus... +i iar prinde a boci. Stai, m[tu=ic[ drag[, ogoie=te-te =i-mi spune ce-ai p[\it, ]ncearc[ Mitrofan Pintilievici s-o potoleasc[, dar v[z`nd =i b[rbatu-s[u c[ nu-i chip, s-apuc[ de spune el ]nt`mplarea cum a fost. Zice atunci pre=edintele (amu se zice primarele): Las[ c[-l dregem noi podul peste r`p[. }l repar[m numaidec`t cum termin[m de acoperit f`nt`nile. Vorbesc eu, chiar azi vorbesc cu Cozma Ivanovici (aista era pre=edintele cooperativei) =i cu Andrei Efimovici (iar aista era pre=edintele kolhozului), vorbesc =i-n trei zile-i ca =i nou... A f[cut haz mult satul de ]nt`mplarea asta. P`n[ s-a uitat. Iar podul cum a fost, a=a a r[mas. Alt[ dat[, ]ntr-o sear[, vrea Condrat a lui Simion Budihal[ s[ treac[ cu autocisterna cu lapte peste pod =i se r[stoarn[. Noroc de capul lui c[ nu s-a prea =oldit, ia, numai s-au v[rsat dou[ bidoane. O ia =ont`c-=ont`c spre garaj s[ aduc[ un tractor s[-i pun[ ma=ina pe roate. La f`nt`na p[r[sit[ se ]nt`lne=te cu Volga lui Andrei Efimovici Pìnealb[, pre=edintele kolhozului (amu se zice societate pe ac\iuni). Afl`nd de cazul cu pricina, ]l ia tovar[=ul Pìnealb[ (amu se zice domnul) pe a lui Budihal[ la refec: Curat c[ unde nu-i cap vai de picioare, m[i b[iete! De ce nu te-ai dus pe devale, pe ]nconjur, dar te-ai b[gat taman pe unde =i purcelul acela, c[ am uitat al cui era... 199
UMORISTICE
Se ]n[crea produc\ia, d[du l[muriri Condrat, dar sim\ind c[ =eful l-a cam luat ]n b[=c[lie, mai s[-i spun[ una de la obraz, c`nd colo ]l aude hohotind. Ni=te mot[na=i le=ina\i, ie=ind, pesemne, de prin buruieni, se adunaser[ ]n jurul lui =i-i lingeau ]nc[l\[mintea =i pantalonii. Ars de ru=ine, o ia la fug[ ]ncotro pornise, iar Pìnealb[ mai st[ c`t st[, apoi zice: Hot[r`t lucru =i nici un fel de am`nare: podul de urgen\[ s[ fie reparat! Disear[-i chem pe Mitrofan Pintilievici =i pe Cozma Ivanovici. }=i face o not[-n carnet, urc[-n Volg[ =i se duce ca v`ntul. A fost uitat[ =i povestea cu motanii lui Condrat. Vine toamna =i alta la r`nd. Odat[, a=tept`ndu-l zadarnuic toat[ noaptea pe Toader al ei, porne=te Varvara diminea\[-n c[utarea lui =i unde crede\i c[-l g[se=te? Pe pod, dormind c[lare pe-un druc =i cu m`nile vinete ]ncle=tate s[ nu cad[. Fusese omul dincolo, ]n Vatr[, se p[h[rise bini=or, cum se zice pe la noi, =i d`nd s[ treac[ dincoace, n-a mai putut ajunge acas[. C`nd afl[ c[ gospodarul ei (dup[ ce l-a scuturat bine) =i-a tras piciorul =i pe la bufet, se duce val-v`rtej la =eful cooperativei: Vinde\i rachiu, m[i Cozmu=or, dar ce p[\esc bie\ii oamenii dup[ asta nici v[ pas[. }i trimite\i s[ moar[ pe pod... Care rachiu? Care pod, m[tu=[ Varvar[? Mai ]ntrebi? Dup[ ce mi s-a pr[p[dit cu zile mititelul mamei, amu =i f[r[ om s[ r[m`n? +i prinde a-=i boci nenorocirile ce-au p[lit-o una dup[ alta... Cozma Ivanovici a ascultat-o, apoi, dup[ ce s-a r[corit femeia =i s-a dus, s-a sprijinit cu un cot ]n t[blia mesei, cealalt[ m`n[ a ridicat-o ]nceti=or =i s-a sc[rpinat ]ndelung dup[ ureche unde avea o pat[ de cerneal[. Da, a cuv`ntat ad`nc, trebuie reparat podul, c[ nici nu po\i =ti ce se poate ]nt`mpla: ceva nea=teptat (azi se zice urm[ri imprevizibile). }=i face imediat cu creionul ro=u pe fila alb[ de calendar de pe birou nota: De urgen\[ s[ iau leg[tura cu colegii mei: Andrei Efimovici =i Mitrofan Pintilievici. S-a uitat =i asta, =i podul cum a fost a=a a r[mas. Unii treceau cobor`nd 200 prin r`p[ dac[-i apuca dorul de rudele din cealalt[ parte de sat =i dac[
VLADIMIR BE+LEAG{
puteau s[ri balta care se aduna dup[ ploi. Al\ii f[ceau un ocol de vreo trei kilometri mai la vale, pe la =osea. Aici s-ar ]ncheia povestea cu bucluc a podului nostru, dac[ n-ar avea o urmare, ]n care treab[ am fost =i eu ]ncurcat. Fiind eu ]ntr-un r`nd dejurne la selsovet (azi se zice de serviciu la prim[rie), dup[ ce-am alergat toat[ ziua cu fel de fel de porunci prin sat =i am dat o fug[ acas[ de-am pus ceva drept inim[, m[ ]ntorc la datorie, m[ las pe-o banc[ =i picur. Aici dormitez, aici nu-mi dau pace grijile =i nevoile de acas[: vin ploile =i iar bat apele-n perete... ciment, o ton[ m[car... poate-mi scrie... s[-l rog pe Mitro... =i un bec s[-mi pun ]n pivni\[... cucuie c`nd m[ duc s[ scot un ulcior de... Deodat[ a tunat deasupra mea:: zrrr! telefonul. Hello! strig. Solsovetu R`pa-Galben[ ascult[! Care-i la telefon, licino? (Adic[: personal cine-s?) Parc[ nu vorbea acela, dar turna maz[re-ntr-un linghean de aram[. Dejurne B[l[nu\[ Niculai Timofeievici personal! Solsovetu R`paGalben[ ascult[! (Azi prim[ria.) Bade Niculae... hrrr... hrrrr... sss... zrrr, toarn[ acela maz[rea lui... Eu, Buliga P[v[la= de pe r`p[, sun de la Dealu-Verde... hrrr... zrrr... prrr... Am venit asear[ aici la club... prrr... zrrr... mi s-o spart l isapetu... zrrr... zrrr... +i ce vrei amu de la mine: s[-l scol pe tat-tu ]n dricu nop\ii s[-\i aduc[ \ie clei? Iar ]n g`ndul meu: sun[ to\i muco=ii, de unde n-a h`rì telefonul ista a=a vr[jma= de nu po\i pricepe mai nica?! Am aflat... am ]n=tiin\at mare secret... strig[ a lui Buliga, sufl[, iar sufl[ parc[ ar v`ntura maz[rea =i ar turna-o de sus. Ascult[, bade Niculae... secret... mare secret... vine mìne... am ]n=tiin\at... hrrrr... prrr... o delega\ie de la Dealu-Verde... tovar[=ului prisidatil i... lui Mitro... prrr... hrrr... }ntì am sim\it c[ ligeanul de aram[ al lui Buliga a c[zut drept ]n capul meu de s-a auzit: bang! ]n urechile mele, apoi a venit =i maz[rea toat[ c`t[ o tot turnase ]ntr-]nsul: zrrr! apoi m-am dumerit ce secret a ghib[cit P[v[la=, de-a telefonat la vreme t[rzie. Ceasul mare de pe perete ar[ta dou[ de noapte trecute. Ne vine o delega\ie de la Dealu-Verde! Trivoga! am strigat c[tre Costic[, tovar[=ul meu de slujb[ (facem 201
UMORISTICE
de noapte c`te doi). El sfor[ia, parc[-i clocotea o oal[ cu g[lu=te-n g`t. Luat din somn, deschide mai ]ntì ochiul cu gean[ alb[ =i-ncepe a d`rdì. Scoal[-n sus (a=a-mi zicea el mie, da eu ]i r[spundeam: eu m[ scol ]n jos), c[ ne vine delega\ie de la Dealu-Verde... M[i dr[cie! suduie fl[c[ul. Amu, noaptea? Ce, acei de la Dealu-Verde nu dorm? =i d[ s[ se-ntind[ iar pe banca lui c[sc`nd de-i trosnesc f[lcile toate. }l ridic de piep\i la loc =i-l scutur. Voina taina! Fuga s[-i spui lui Mitrofan Pintilievici dincolo, la Mori. Eu fug la Andrei Efimovici, aici ]n Vatr[. Dup[ aceea treci =i pe la Cozma Ivanovici s[ le d[m de =tire la to\i c[ vine delega\ia... Am uitat s[ v[ spun de la ]nceputul acestei p[t[r[nii c[ satul nostru, adic[ R`pa-Galben[, avea (cum era moda) ]ntrecere (cum se zicea tot pe atunci) socialist[ cu satul Dealu-Verde unde se dusese la club la fete a lui Buliga =i i se stricase lisapeta, =i ne-a b[gat pe noi ]n boale cu sunatul lui la telefon. Amu c[ am fi putut =i noi s[ telefon[m pre=edin\ilor no=tri la tustrei , dar era, cum se zice, voina taina, =i am luat-o am`ndoi de ne sc[p[rau c[lcìele s[ ducem secretul cui se cuvenea, cu gura. Alergam noi, vreme t`rzie dup[ miezul nop\ii, nu =tiu care din noi s-a sc[pat vreunui paznic de noapte cu vorba, c[ chiar de \ineam din\ii str`ns ]ncle=ta\i =i ]n fa\a celor trei i-am descle=tat, dar s-a aflat =i a pornit vestea prin sat: Vine... o delega\ie Vine o delega\ie s[ controleze! Primul a s[rit din pat Andrei Efimovici care sta cu casa mai aproape de centru. C`nd a ]n\eles ce-i socoteala, =i-a pus hainele pe d`nsul (nu demult se culcase) =i fuga cu capul gol cum era. Eu, neav`nd n[dejde ]n Costea, am luat-o spre Cozma Ivanovici, iar Andrei Efimovici, uit`nd ]n graba mare c[-i pre=edinte de kolhoz (azi: societate pe ac\iuni) =i c[ dator este s[ umble numai ]n Volg[, a rupt-o m`nc`nd p[m`ntul spre Mitrofan Pintilievici s[ se sf[tuieasc[ ce-i de f[cut... Alerga s[rmanul de s[ ias[ sufletul dintr-]nsul. De cu sear[-mi spunea inima c[ am a p[\i ceva, dar la una ca asta din partea dealverzenilor nu m[ a=teptam... Mai am poam[ de cules vreo cincizeci de hectare, popu=oi mai jum[tate pe 202 deal. S[-l v[d mai repede pe Mitro=ca, g[se=te el cum s[-i ghib[cim...
VLADIMIR BE+LEAG{
Amu s[ fi stat Volga la poart[... Dar las c[ trec de-a dreptu peste r`p[... Ajung`nd la mal, s-a uitat ]n h[ul ce i s-a deschis la picioare =i l-a apucat frica. S[ coboare, dar cine =tie de nimere=te c[rarea pe ]ntuneric? Poate nici c[rare nu-i? St[ o vreme, se fr[m`nt[, d[-ncolo, d[-ncoace, deodat[-i vine ideea: Las[ c[ trec pe pod... Tot atunci parc[ l-ar fi ]ncercat cineva mai h`tru ca d`nsul: Dar dac[ nu te \ine? }i r[spunde: Oi fi eu greoi, dar chiar c`t o cistern[? (Adic[: la fel ca a lui Condrat care s-a r[sturnat.) }=i ia Andrei Efimovici inima-n din\i =i porne=te ]ncet, cu b[gare de seam[, cerc`nd mai ]ntì cu piciorul ]ntins, apoi c[lc`nd. Un pas, al doilea, ]nc[ unu... Ar trebui s[ fi ajuns la mijloc. Se uit[ mai bine la picioare, parc[ vede albind sunt sc`ndurile... Am sc[pat! Tot atunci jos, sub d`nsul, se aude ca o bubuitur[ de tun: Hapciu! }i lunec[ piciorul =i se duce printr-o cogeamite sp[rtur[ sub pod: buf! Se preg[ti din zbor s[ cad[ pe loc tare, b[t[torit, ori ]ntr-o b[ltoac[ m[car, c`nd colo s-a l[sat pe ceva care aducea cu o saltea moale =i pe deasupra cald[. D[ cu m`na: un om! Care dormi aici, m[i? Pe dracu, parc[-i chip s[ dormi ca oamenii? Glas cunoscut. Eu sunt, nu m[... nu m[ cuno=ti? Andrei Efimovici scapar[ un chibrit. Mitro=ca, tu erai? Dar ce f[ceai aicea, fr[\`ne? Mitrofan Pintilievici duce m`na la spinare, ]=i m`ngìe locul (acolo aterizase cu genunchii Andriu=ca): M[ duceam la mata s[ te anun\: vine-o delega\ie din... Psss! }i acoper[ gura Andrei Efimovici. Vas[zic[, =tii? Se a=az[ turce=te =i ofteaz[: ce m[ fac eu dac[ vin? Mai am de cules la vie, mai am de c[rat... Mitro=ca cu ale lui: Amu g`nde=te-te ce m[ fac eu? Mi-au r[mas c`teva f`nt`ni de acoperit... Afurisitul de pod! trage Andriuha o ]njur[tur[. Mi se pare c[ mi-am f[cut un cucui. +i pip[indu-=i fruntea: este, cred c[ m-am p[lit de vre-un druc c`nd am... 203
UMORISTICE
Da-i maaare... =i frumos, i-l laud[ Mitrofan Pintilievici aprinz`nd un chibrit de-al lui care lumina ca o f[clie. Mata nu \i-ai f[cut nici unu? ]ntreab[ modest, dar oarecum cu invidie Andrei Efimovici. De unde? r[spunde tot modest, dar =i absolut sincer Mitrofan Pintilievici. Eu am c[zut, cum s-ar spune, ]n patru labe. Mi-am st`lcit, nu-i vorb[, genunchiul, dar nu-i bai, se vindec[, trece... Bine c[ nu-i tare nalt... Afurisenie de pod! mai blestem[ o dat[ Andrei Efimovici. C[ numai dracu l-a scos ]n calea mea... Ce s[ mai gr[im? Afurisenie =i gata. Aista pod se cheam[? Mai stau ei c`t mai stau c[in`ndu-se unul pe cel[lalt s[ vezi tu: ]n loc s[ se ]nt`lneasc[ s[ stea la mas[, s[ petreac[, m[ rog, ca de obicei, ei na... De acum erau s[ ias[ din r`p[ sprijinindu-se fr[\e=te unul pe cel[lalt, c`nd iat[ c[ aud pa=i gr[bi\i sus, pe pod, un strig[t scurt =i cineva cade drept peste d`n=ii. Dar tu cine e=ti? ]i pun am`ndoi ]ntrebarea ]n nas. P[spunsul vine limpede =i sub\ire ca un clinchet de pahar de cristal: Eu? Cozma Ivanovici! El era cu bun[ seam[: Cozmu=or ]n carne =i oase (ia s[ fi fost s[-l vad[ m[tu=a Varvara). Alergam s[ v[ spun, se a=az[ comod l`ng[ cei doi buni prieteni ai lui. S[ v[ spun o veste stra=nic[... Ne vine o delega\ie... De la Dealu-Verde? +tim! Ce m[ fac eu? d[ s[-=i spun[ =i Cozma Ivanovici necazul lui. Adic[ pot ei s[ vrea s[ vad[ =i prin magazine cum aprovizion[m popula\ia cu cele m[rfuri? Am vrut s[ plec azi la baz[ ]n raion, dar parc[ anume m-a ]mpiedicat cineva... Dintr-o dat[ au amu\it tustrei, fiecare g`ndindu-se la ale lui. O t[cere =i o lini=te, care poate c[ le-ar fi alinat m[car pe-o clip[ necazurile, dac[ nu s-ar fi auzit undeva pe aproape or[c[ind un broscoi smintit. Dar a=a mai or[c[ia, de parc[ ar fi menit a rù, obr[znic[tura neru=inat[. De asta nu scapi, ]=i d[ cu p[rerea Mitrofan Pintilievici: or s[ se boldeasc[ neap[rat =i prin magazine! +i f`nt`nile or s[ le treac[ la control =i le-or pune la socoteal[, intr[ ]n vorb[ Andrei Efimovici. Nu-i =tiu eu pe cei din Dealu-Verde c`t 204 ]s de tic[i\i?
VLADIMIR BE+LEAG{
Mitrofan Pintilievici, lini=tindu-se el pe sine: V[ruite toate, dar mi-au r[mas vreo c`teva f[r[ acoperi=... +i drumurile, Mitro=ca, ]l iude=te ca totdeauna Andriuha, adic[ Andrei Efimovici! Drumurile reparate: netede =i curate... +i... Aici Mitrofan Pintilievici d[ cu pumnul peste genunchiul julit =i dintr]nsul iese ceva care-i =i geam[t, dar =i \ip[t: V[leu, fra\ilor, s[ =ti\i c[ m-am ars! Dar =i voi ]mpreun[ cu mine. +i arat[-n sus: podul, fra\ilor! Numai unul cuv`ntul rostit de tovar[=ul pre=edinte (azi domnul primar) le-a c[zut drept ]n v`rful sc[f`rliilor celor trei de-au ]nceput s[ se clatine pe picioare, ame\i\i, parc[ s-ar fi pr[bu=it o dat[ cu el toat[ schel[ria de lemn de deasupra lor. Zi ceva! Salveaz[-ne! l-au apucat prietenii de subsuori, s[ nu cad[. Eu zic, fra\ilor, c[ trebuie chiar acum, aici s[... s[... Bietul Mitro=ca mai s[ se ]nece de at`ta ]ncordare de g`nduri =i sim\iri. Zi, ce s[? ]l roag[ Andriuha cu lacrimi. Spune-ne! gr[ie=te Cozmu=or pl`ng`nd de-a binelea. S[ facem o =edin\[ =i s[ lu[m o hot[r`re! Taman suntem tustrei! Hot[r`re... Hot[r`re? Hot[r`re!!! Tovar[=ul pre=edinte (adic[: domnul primar), pro\[pindu-se, cum s-ar zice, pe picioare: Da! Deci, declar =edin\a deschis[! Ce p[reri sunt? ]ntreab[ vesel. Alegem prezidiu? Pre=edinte? Se ]n\eleg s[ \in[ =edin\a f[r[ prezidiu =i f[r[ pre=edinte (vin primul r`nd, nu aveau mas[ a=ternut[ cu ro=u, ]n al doilea r`nd, erau numai trei =i cum s[ voteze?). Dar f[r[ protocol (azi se zice proces-verbal)... f[r[ protocol, fra\ilor, nu se poate! strig[ Mitrofan Pintilievici. Cine are h`rtie? Eu! Andrei Efimovici scoate din tureatca ciubotei un caiet. Timp de pierdut nu mai aveau: Cozma Ivanovici ]ntoarce spuinarea, c[ a lui era mai lat[, Andrei Efimovici pune caietul pe ea, iar Mitrofan Pintilievici, 205
UMORISTICE
ca un gospodar ce era, av`nd deasupra obiectul cu... pricina, ]ncepe s[ dicteze pe un ton solemn: Protocolul nr... (num[rul ]l punem pe urm[, c[ acum nu prea se vede)... protocolul =edin\ei comune a... de pe data de... (scriem ziua de alalt[ieri) ]n alc[tuin\a (corect: ]n componen\a) (urmeaz[ numele celor prezen\i). Av`nd ]n vedere c[: 1. Starea ]n care se afl[ podul Vatr[-R`p[-Mori este nemul\umitoare; 2. }n vecin[tatea lui (de fapt, sub d`nsul!) au avut loc unele ]nt`mpl[ri nepl[cute cu unele dobitoace =i chiar cu unii oameni; 3. }nsemn[tatea podului r[m`ne foarte ]nsemnat[ =i ]n zilele noastre; 4. }n urma cererilor unor s[teni de a-l repara p`n[ ]n prezent nu a fost reparat mai de loc; 5. Nu cumva un lucru ne]nsemnat ca aceasta s[ ne fac[ de ru=ine ]n fa\a vecinilor no=tri din Dealu-Verde Hot[r`m: A repara imediat podul Mori-R`p[-Vatr[. +i semn[turile (precum urmeaz[): M. P. Sc`nduric[ C. I. Chistrug[ A. E. Pìnealb[. Nu m-a= fi apucat s[ v[ povestesc cu de-a m[runtul cum a fost ]nt`mplarea, mai cu seam[ c`t prive=te documentul acela de adev[rat[ importan\[ istoric[ pentru satul nostru R`pa-Galben[, dac[ n-a= fi fost martor =i oarecum participant la eveniment =i eu, personal... Iar documentul am avut ocazia s[-l v`d ceva mai t`rziu cu ochii mei: era scris r[=chirat, cu creionul, =i avea o mul\ime de bor\i ]ntr-]nsul (era originalul). A= putea s[ ]nchei cam a=a: a doua zi de diminea\[ podul era gata reparat alte furci, alte grinzi, alte sc`nduri la podin[, albe =i geluite bine, pe din p[r\i parapet... }ntr-un cuv`nt, o frumuse\e de pod cum nici n-au visat s[tenii no=tri (]n spiritul realismului socialist, cum se =i ]ncheia schi\a la vremea c`nd a fost scris[). +i ]n continuare: delega\ia din Dealu206 Verde a venit, dar ceva mai t`rziu, iar ]n ]ntrecere, se ]n\elege, c[ noi am
VLADIMIR BE+LEAG{
biruit pentru c[ nu aveam cum s[ nu biruim dac[ la noi ]n sat to\i oamenii sunt harnici =i buni gospodari (cum, de fapt, se ]ncheia povestea ]n spiritul vremii de atunci). Dar vezi c[ p[t[rania asta ]i despre trei oameni de conducere din sat, iar ei acum nu se mai cheam[ ca mai ]nainte: amu nu se cuvine s[ spui pre=edinte de selsovet, dar domnul primare; nu pre=edinte de kolhoz ci domnul director general al Firmei Agricole ori Pre=edinte al Societ[\ii pe Ac\iuni etcetera... Numai c[ multp[timitul nostru pod MoriR`p[-Vatr[ tot ]i stricat cum a fost =i mai ]nainte =i n-are cine-l repara... Iar c[ azi conduc[torii no=tri se cheam[ altfel, parc[ nu-i tot un drac?
1962 (1993)
207
UMORISTICE
P{L{RIA LUI SOFRONIE
ofronie Blajinu din satul Corbu era om bun. Bun cu ai lui acas[. Bun cu oamenii din sat. Bun cu tovar[=ii de lucru. Bun cu... nacealnicii, c[ cine nu-i bun cu ei? Dar a=a om bun cum era, Sofronie se socotea un nenorocit. Eh! =i-a zis el scul`ndu-se ]ntr-o diminea\[. Tare-i greu s[ fii pe lumea asta om bun. Ia s[ m[ fac =i eu de azi ]nainte om r[u. +i atunci am s-o duc bine. +i cum se scoal[, face ce face =i strig[ la femeie: Fa, ia mai tac[-\i fleoanca ceea, c[ acu=i te ating! Femeia s-a crucit: Doamne, dar ce-i cu tine? Nu cumva mi te-a deocheat cineva disde-diminea\[? Dar cine, c[ parc[ n-a fost nimeni la noi? +i-i d[ p[l[ria din cui s[ se duc[ dup[ ap[. Era s[ zic[ Sofronie o vorb[ de s-o fulgere pe femeie, dar cum numai a pus p[l[ria ]n cap, cum a sunat znnn! clopo\elul cela-n urechi =i-ndat[ s-a f[cut Sofronie bl`nd, bun cum ]i pìnea cald[. Nu degeaba ]i zicea toat[ lumea Blajinu, c[ om mai bun ca d`nsul nu g[seai. Stai, ]=i zise ]n sinea lui Sofronie pun`nd m`na pe p[l[rie. Acu am ]n\eles de unde mi se trag mie toate belelele: de la tine, p[l[rie! C`t nu te am pe cap, ]s =i eu om ca to\i oamenii nici prea bun, nici prea r[u. Cum te pun ]n cap, cum m[ fac mai bun. +i atunci to\i, v[z`ndu-m[ a=a, ]=i fac interesul =i eu r[m`n prost. Gata! De azi ]nainte nu te mai port. M[ lipsesc de tine!. +i cum, crede\i, a vrut Sofronie s[ scape de p[l[rie? C[ doar nu era s-o dea pe foc? Ar fi v[zut copiii, femeia =i ce s-or fi g`ndit: s-a \icnit tata? S-o dea ]ntr-o f`nt`n[? Tot ar fi scos-o careva cu c[ldarea, ar fi recunoscut-o =i ar fi zis: Sofronie aista nu-i cre=tin ne spurc[ apa care-o bem. Iese Sofronie ]n drum, merge c`teva por\i mai la vale, scoate p[l[ria 208 din cap =i o pune ]ntr-un par. Lasc[ trece careva, ]=i zice, o ia =i am sc[pat
VLADIMIR BE+LEAG{
de d`nsa. Cu sufletul desc[rcat, porne=te ]napoi spre cas[. Nu apuc[ a intra bine ]n ograd[, c[ vede scurm`nd ]n straturile din fa\a casei ni=te g[ini de-ale vecinului Pintilie. Ia de pe jos o scurt[tur[ =i zvrrrr! ]n ele. Inc[ noroc c[ a dat pe al[turi, c[ le cotonogea =i ar fi avut scandal, s-ar fi stricat cu vecinul. Taman se ]nv`rtea c[ut`nd o piatr[, ]nr[it peste seam[ c[ au intrat afurisitele s[-i fac[ r`s, =i el nu le-a nimerit, c`nd aude glas de copil strig`ndu-l de la poart[: Bade Sofronie! Bade Sofronie! Am g[sit p[l[ria matale-n par =i \i-am adus-o. +i i-o d[. Ia Sofronie p[l[ria, o ]ntoarce pe-o parte, o ]ntoarce pe alta: ce s[ fac[? S[ zic[, chipurile, nu-i a lui? Dar cum dac[ toat[ lumea ]n sat =i mic =i mare =tie c[ asta-i p[l[ria lui? O pune-n cap. +i ]ndat[ cum o pune, clopo\elul face-n urechea dreapt[ znnnn! =i Sofronie devine cu totul alt om bun, blajin, bl`nd, binevoitor. Intr[ ]n gr[din[, ]ntinde mìnile =i ]nceti=or, cu bini=orul, m`n[ g[inile din gr[din[ =i le trimite acas[. Ba mai vorbe=te peste gard c[tre femeia vecinului, nu cumva s[ se supere c[ i-a alungat p[s[rile, dar tare se teme s[ nu le fac[ cineva vreun r[u afl`ndu-se la d`nsul ]n gospod[rie. +i s[-l ierte c[ el trebuie s[ plece la lucru =i n-are timp s[ aib[ grij[ de ele p[n[ s-or s[tura =i s-or duce singure. Noaptea iar se zv`rcole=te Sofronie-n a=ternut: cum s[ scape de p[l[rie? Peste noapte, mai spre zori, ]i vine o idee: am s-o duc departe de sat =i am s-o las acolo. +i cum avea a se duce la lucru la Via-cea-de-pe-Deal la vreo zece kilometri de sat , ]=i pune p[l[ria ]n cap, ]=i ia cele de trebuin\[: foarfece, b[rdi\[, cu\itoaia (era prim[var[ =i se reteza via) =i pleac[. Seara se ]ntoarce acas[ cu c[ru\a, dar f[r[ p[l[rie. Face ce mai face, deodat[ r[cne=te =i la femeie =i la copii de-nlemnesc cu to\ii de fric[, apoi se d[ la gard, =i d`nd cu ochii de vecin, strig[: M[i r[pciugosule! S[-i spui p`cli=itei tale de muiere s[-=i \ie cobele acas[ c[ am s[ i le cotonogesc. +i pe g`nsa am s-o cotonogeasc. +i pe tine am s[ te cotonogesc! +tiindu-l om cumsecade =i a=ezat care nu \i-a spune o vorb[ nec`nt[rit[, Pintilie a holbat ochii de mirare: oare ce-i cu Sofronie? Nu cumva s-a scr`ntit la minte? +i ca s[-l ]mbuneze mai degrab[, bag[ m`na-n traist[, c[ taman venise =i el de la cur[\it via de pe deal. M[i Sofronie, d-apoi \i-am adus, m[i, p[l[ria. Am g[sit-o uitat[ pe un butuc. 209
UMORISTICE
Sofronie a sim\it c[ i se-ntunec[-n ochi: =i de-acolo i-au adus-o! Ce s[ fac[: s[ zic[ c[ nu-i a lui? Se face de ru=ine. O ia =i nu =tiu cum face c[ o pune-n cap. +i cum o pune, clopo\elul din urechea st`ng[ face znnn! =i el iar[=i devine omul bun =i bl`nd =i blajin, =i binevoitor cel dintotdeauna. Zice: Auzi, drag[ vecine, demult n-am mai stat noi, colea, la un p[h[rel. Ce-ai zice dac[ ne-am ]nt`lni a=a, pe s`mb[t[ seara, la un stog de pl[cinte =i un burlui de cel ro=u? Am s[-i zic femeii s[ fac[ un cuptor plin... Fa\a vecinului a ]nflorit: iaca asta-i alt[ vorb[! Iaca aista-i Sofronie cel pe care-l =tim cu to\ii. Seara, Sofronie se culc[... A treia zi se scoal[ dis-de-diminea\[ cu hot[r`rea s[ fac[ pe dracu-n patru, dar s[ scape odat[ de afurisita de p[l[rie. }=i ia ni=te parale, geanta de mu=ama cu care se duce femeie-sa la magazin dup[ cump[r[turi, =i zice: M[i nevast[, eu am plecat la ora=. Ce s[ cau\i acolo, b[rbate, dac[ mai deun[zi am fost am`ndoi? Am eu o treab[. Poate s[ cump[r niscai... \inte. Ori chiroane... Era s[ zic[ r[stit: mai la urma urmei, ce-\i bagi tu nasul, chestii b[rb[te=ti, dar tocmai ]=i punea p[l[ria-n cap =i vorbele aspre, de obid[, i s-au stins ]n g`t. +i dus a fost. Ajunge la ora=. Umbl[ prin magazine. A ]ncercat de vreo c`teva ori s[ scoat[ p[l[ria =i s-o lase: o dat[ pe un gard de piatr[, alt[ dat[ pe un dulap de tabl[ sur[, care dac[ b[gai ]ntr-o cr[p[tur[ un ban mititel, ]\i d[dea un pahar de ap[ chioar[, iar dac[ b[gai unul mare un pahar de ap[-nro=it[. Dar nu = cum c[ se nimereau pe acolo b[ietani, feti=cane =i el se g`ndea c[ poate s[ fie vreunul din satul lui, l-a cunoa=te =i are s[ alerge pe cele str[zi cu p[l[ria dup[ d`nsul. Mai mare ru=inea! +i n-o lep[da. Las[ c[ m[ duc eu la Pia\a Bazarului. +tiu acolo un loc... Ajunge la Pia\[. Intr[ ]ntr-un magazin, cump[r[ dou[ chile de \inte m[run\ele-m[run\ele, de b[tut ]n talp[, =i vreo patru chile de chiroane lungi, cele mai lungi, de b[tut ]n c[priori. Le pune-n geant[ =i porne=te pe dup[ ni=te =iruri de hardughii lungi din sc`nduri date-n verde. G[se=te o sp[rtur[, trece ]n dosul lor, face ce face acolo, c[ era demult plecat de acas[, =i peste c`teva minute iese. F[r[ p[l[rie. Se uit[-ntr-o parte, se uit[-n alta nu l-a v[zut nimeni dintre cunoscu\i? Parc[ nu... =i, ca s[ nu bat[ la ochi c[-i cu capul gol acu=i te 210 opre=te careva =i te ]ntreab[: nu cumva ai vreun mort, Sofronie, =i ai
VLADIMIR BE+LEAG{
venit dup[ covrigi? scoate din geant[ cascheta b[iatului, luat[ de acas[ anume =i o pune-n cap. Se ]ntoarce dup[-amiaz[ la casa cui ]l are, ]mp[cat cu sufletul c[ a f[cut o treab[ ca aceea. Se a=az[ pe prag =i se apuc[ s[ numere \intele, s[ vad[ de nu cumva l-a am[git v`nz[torul la c`ntar. C[ apoi las c[-l frec eu: scriu la gazet[!. +i cum =edea el a=a =i num[ra ajunsese la milionul =i se g`ndi c[ are s[ ]mb[tr`neasc[ tot puchind , taman vine b[iatul =i zice: De ce s[ te chinuie=ti at`ta, tat[ h[i? Pune la c`ntar partea asta num[rat[, apoi c`nt[re=te-le =i pe celelalte =i ai s[ =tii c`te-s de toate! Sofronie l-a privit ponci=: Ia te uit[, baistrucul! Se vrea mai de=tept ca t[t`ne-s[u. D-apoi acela nu tot mi le-a c`nt[rit? Eu anume \in s[ le num[r, c[ nu grame bat ]n talp[, dar \inte! +i c`nd a adus m`na s[-l ot`njeasc[ pe cople=, iaca aude un glas strig`ndu-l din drum: M[i Sofroane, m[i! Ian d[-te-ncoa... Era cum[tru-s[u Simion, din cealalt[ margine de sat. Ce mai vrea =i aista? a pufnit Sofronie. A ]n=tiin\at c[ num[r la \inte =i a venit s[ ]mprumute. Dar las c[-i dau eu o... ciuparc[, nu \inte. S[-=i cumpere!. Strig[ la b[iat s[ arunce iute o c`rp[ pe gr[mada de \inte, s[ nu vad[ nepoftitul. Iaca, zice cum[trul Simion c`nd vine Sofronie la poart[. Am fost azi la ora=. Am trecut pe la Pia\a Mare. +i nu =tiu cum m-am dat dup[ dughenile cele lungi =i \i-am g[sit acolo p[l[ria. Cred c[ ai fost =i tu =i ai uitat-o. |i-am adus-o... Sofronie mai s[ cad[ jos: parc[ l-a tr[snit ]n cre=tet. S-a apucat cu m`na de st`lp. La una ca asta curat c[ nu se a=tepta: s[ i-o aduc[ pe blestemata de p[l[rie tocmai de la ora=! Ce s[ fac[? S[ zic[ c[ nu-i a lui? Cum, dac[ =tie o lume c[-i a lui? O ia =i o pune-n cap. +i cum o pune, clopo\eii din cele dou[ urechi fac: znnn! =i Sofronie pe dat[ se face bun =i bl`nd, =i blajin, =i binevoitor, =i la vorb[, =i la fapt[. +tii ce mi-am adus aminte chiar acuma-ia? Demult ziceai c[ de m[ duc la ora=, s[-\i cump[r ni=te chiroane. Am fost azi =i \i-am cump[rat. Iar cum[trul: Dac[ =i eu am fost, nu \i-am spus? +i tot azi, nu \i-am spus? +i mi-am cump[rat, iaca asta nu \i-am spus, dar \i-o spun. Da, poate c[ ai =i fost, zice Sofronie, poate c[ ai cump[rat, zice Sofronie ca omul cel bun cum nu se mai afl[, dar ale mele-s mai lungi, bre, =i-s drepte, =i-s ascu\ite =i lucesc! 211
UMORISTICE
Cum[trul de colo: +i eu am cump[rat de cele lungi, =i ascu\ite, =i drepte, numai c[ n-am b[gat bine de seam[, da-mi pare c[ lucesc. Ei, vezi? ]l prinde Sofronie. Nu se putea tu s[ g[se=ti ca acelea de care-am g[sit eu. Hai s[ \i le ar[t. +i dac[ n-o s[-\i plac[, s[ nu-mi zici nici Sofronie, nici Blajinu! }l ia de cot =i-l duce. +i i le-arat[. +i i le laud[. +i zice c[ i le d[. +i se roag[ s[-l ierte cum[tru Simion c[ n-a putut el, Sofronie, s[ se duc[ mai ]nainte la ora= ca s[-i cumpere. O dat[ ce l-a rugat cum[tru, el face tot m[car s[ se rup[-n buc[\i, gata s[ lase copiii fl[m`nzi, nesp[la\i, negriji\i... Acela iar: c[-i mul\ume=te, c[ =i-a cump[rat, c[ are... Sofronie: c[ s[ nu-l obijduiasc[, s[ le ia... +i-i toarn[ chiroanele-n poala c[m[=ii. Chiar dac[ ai, mai multe nu stric[. Unu se-ndoaie, altu se rupe, iar la al treilea ]i sare g[m[lia... Cum[trul le ia ce s[ fac[? =i, ie=ind pe poart[, ]=i zice-n g`ndul lui: Iaca aista om bun. Iaca aista pìne cald[. Ian dac[ am fi mai mul\i ca d`nsul pe lumea asta, ar fi mai u=or de tr[it. Iar Sofronie intr[ ]n cas[ =i se-ntinde pe pat, ]mbr[cat =i ]nc[l\at cum era. +i cu p[l[ria-n cap c[ n-o putea scoate tot degeaba: nu mai scap[ de d`nsa c`te zile va avea. C`nd a venit femeie-sa s[-l cheme la mas[, el dormea. Pe fa\[ avea o lumin[ care ]nsemna bl`nde\e, senin[tate, bun[tate, bun[voin\[. Femeia se a=ez[ pe margine la picioarele lui, ]=i puse m[inile-n poal[ =i se g`ndi c[ tare bun b[rbat are, c[-i cu noroc ]n via\[, c[-i mul\umit[, c[ nimeni nu are b[rbat ca el ei... Un lucru nu putea ]n\elege femeia: de ce \ine el a=a de tare la p[l[ria asta de nu-=i cump[r[ alta? Uite-o c[-i roas[, uite-o c[-i spart[, uite-le pete albe de sare pe la t`mple... De ce-o fi \in`nd oare la d`nsa? +i lacrimile-i umplur[ ochii.
VLADIMIR BE+LEAG{
1974
212
TAT{L +I FIUL
odor Gliga din Teziceni avea un n[rav: de c[te ori trecea pe la vreun vecin ori om din sat la care nu prea era nimeni acas[, numaidec`t c[uta s[ pun[ m`na pe ceva. Dac[-l ]ntreba femeia: de c`nd ai adus lemnul ista, b[rbate? ori: de unde fr`nghia asta, b[rbate? el r[spundea: taci din gur[! De unde ar fi, amu-i lucrul nostru. Apoi ]l chema pe fecioru-s[u mic =i-i spunea: tu, tatei, cat[, c`nd ]i cre=te mare, s[ aduci la gospod[rie tot ce\i pic[, auzit-ai? Bun, tat[, r[spundea feciorul =i fugea la joac[. Dar cel mai des trecea Fodor pe la frate-s[u Nechifor Gliga. Aici =tia tot lucru=orul unde =i cum =ede... }ntr-o zi, dar, d[ el pe la frate-s[u. U=a ]ncuiat[. Vede b[rdi\a uitat[ l`ng[ trunchi. O pune subsuoar[ =i porne=te acas[. }l ]nt`lne=te un vecin =i-l ]ntreab[: De unde b[rdi\a asta frumoas[, m[i Fodore? Seam[n[ exact cu a lui Nechifor, c[ mi-a ]mprumutat-o ast-prim[var[ =i am cioplit ni=te pari de gard. E a mea b[rdi\a. Tata, s[racu, mie a vrut s[ mi-o lase, dar n-a apucat =i a murit. Dac[ tr[ia, f[r[ dec`t mi-o l[sa... +i lui frate-s[u tot a=a i-a spus. Acesta, om cumsecade =i cu sim\ire, s-a uitat la d`nsul =i a dat din m`n[: moare lumea de-o b[rdi\[? }mi cump[r eu alta. S[ stric fr[\ia pentru un lucru ca aista? Alt[ dat[ trece iar Fodor pe la frate-s[u era pe ]nserate , vede un poloboc sp[lat =i ]nfundat bine, gata de pus la locul lui =i umplut cu ce se cuvine. Se uit[ ]n lungul ogr[zii, se uit[-n curmezi= , numai ni=te g[ini. }nha\[ polobocu-n spate =i porne=te spre cas[. Amurgise, nu prea se vedea, dar tot l-a recunoscut un vecin =i-l ]ntreab[: M[i Fodore, m[i! Ce poloboc aista de-l t[burce=ti pe ]ntuneric, parc[ l-ai fi furat? Nu cumva de la Nechifor, frate-to? Am v[zut de cu zi cum ]l ]nfunda =i-nc[ zicea c[ amarnic ]i trebuie s[ mai caute unu. +i mie-mi trebuie. Aista-i polobocul meu. Tata, s[racu, a vrut s[ 213 mi-l lase mie, dar n-a dovedit =i a murit...
UMORISTICE
Omul s-a uitat lung dup[ d`nsul: atunci b[rdi\a, acu polobocul car[ de la Nechifor. Cum de tace acela =i nu se iau odat[ la b[taie? Fuge =i-i spune lui Nechifor. Aista st[ =i se g`nde=te: s[ se duc[ s[-l ia de piept? Las[-l ]ncolo c[-i cam sucit r[u Fodor. O s[ se duc[ mìne-poimìne =i o s[-l ia de la cumn[\ica, polobocul, ]napoi. V[z`nd c[-i merge bine, Fodor vine a doua zi cu un sac la frate-s[u, chitind anume c`nd nu se afla acas[. Pune scara la strea=in[, urc[ pe acoperi=ul casei, ]ncepe s[ scoat[ c`te-o oal[ =i s-o puin[-n sac. Scoate =i pune, scoate =i pune. C`nd avea sacul jum[tate, iaca =i frate-s[u. Dar ce faci acolo, m[i Fodore, m[i? }mi iau oala, nu vezi? D-apoi ]i oala ta asta, bre? se r[ste=te Nechifor, de jos. Tata mie avea s[ mi-o lase, dac[ nu murea. Dar a=a, a murit =i n-a mai dovedit... Iar Nechifor: M[i Fodore, m[i. Oala asta eu am cump[rat-o nu-i de la tata, m[i... Mai la urma urmei, c`nd ai s[ te dezve\i tu de n[ravul ista, m[i? Dac[-mi e=ti de-ai=tia, =ezi acolo pe cas[ s[ te vad[ tot satul... Acestea zic`nd, ]i ia scara. +i odat[ strig[ c[tre vecini. +i au prins a se aduna oamenii s[ vad[. Atunci Fodor s-apuc[ s[-l roage pe Nechifor. Frate, nu m[ f[ de ru=ine, te rog! De azi ]nainte n-am s[ pun m`na pe un cap[t de a\[ din gospod[ria ta. Iart[-m[... Dar de-acum se adunase lumea =i-n drum =i-n ograd[, r`dea lumea =i ar[ta cu degetul la d`nsul. }ntì unul, apoi vreo c`\iva strigar[: Oal[-n sac! Oal[-n sac! Dac[ a v[zut a=a, s-a dat Fodor pe sp[rtur[-n pod =i a stat acolo p`n[ s-a f[cut ]ntuneric. L-a rugat pe frate-s[u s[ nu-l dea-n judecat[, c[ Nechifor a\`\at de femeie-sa era s-o fac[. S-a dus acas[, cu sacul gol subsuoar[. }n acea zi n-a adus nimica la gospod[rie. A stat ]nchis ]n cas[ o s[pt[m`n[. A gogit dou[. C`nd i s-au mai limpezit min\ile =i a ]n\eles ce-a p[\it, ]l cheam[ pe fecioru-s[u mic =i-l pov[\uie=te a=a: Dragul tatei b[iet! Grele zile am ajuns eu ]n satul ista. Nu mai am chip s[ adun la gospod[rie. P`n[ =i frate-meu, frate bun, m[ p`r[=te =i m[ face de ru=ine ]n fa\a satului. Dragul tatei, ascult[ ce-\i spun eu: c`nd ]i cre=te mare, s[ te mu\i la ora=. Acolo nime nu te =tie. +i ai s[ tr[ie=ti bine. Dac[ ai s[ r[mì aicea-n sat, tot cu porecla asta dup[ tine-ai s[ umbli: Oal[-n sac!. 214 Feciorul l-a ascultat. A crescut mare =i s-a mutat cu traiul la ora=.
VLADIMIR BE+LEAG{
Auzind Fodor c[ a ajuns fecioru-s[u om tare-nv[\at, s-a bucurat. Pe de-o parte, s-a bucurat. Pe de alta, s-a g`ndit cu mare-ngrijorare: am uitat s[-l ]nv[\ la ce lucru s[ se v`re unde-\i chic[ c`te ceva. Amu ce poate el aduce la gospod[rie c`nd vine de la lucru? Numai ni=te petice de h`rtie? Bulbuci cu cerneal[? Pene de scris? Sose=te odat[-n musafirie anume s[-l ]ntrebe despre asta ca s[ se ]ncredin\eze cum a \inut minte feciorul lui ]nv[\[tura ce i-a dat-o de acas[. S-au ]nt`lnit ]n u=[: taman se ]ntorcea =i Teodor de la lucru. C[ Teodor ]l chema. Ca pe tat[-s[u. Dar rostit mai altfel. Pe nou. Alte vremuri, al\i oameni! O map[ subsuoar[. Destul de sub\iric[. }n schimb ]n cealalt[ m`n[ o geant[ mare. Umflat[. Grea. S-a uitat tat[l la fecior: rumeor la fa\[, rotunjor la trup, =i b[rbii are, nu una dou[. Apoi =i-a mutat ochii la geant[ ]i buc=it[ bine. F[r[ dec`t c[ are ceva bun ]ntr-]nsa. Car[ mititelu la gospod[rie. Ori m[car ni=te sticle cu b[utur[, ceva de gustare... Dac[ am venit eu, tata, la d`nsul?... Pune feciorul geanta pe col\ul mesei, se a=az[-ntr-un jil\ =i ]ncepe s[-l ]ntrebe pe tata ce mai face, cum o duce acolo-n sat, de-i s[n[toas[ mama, cum se-mpac[ cu vecinii =i tot a=a... Tata r[spunde, dar de ici nu mai poate de ner[bdare s[ vad[ ce-a adus feciorul ]n geant[. P`n[ la urm[-l r[zbe=te =i ]ntreab[: M[i Teodore, m[i, ian spune tu la tata, c`nd vii de la lucru acas[, bun[oar[ ca amu, ce-aduci la gospod[rie? Ce ai, bun[oar[, ]n geanta ceea? Ce s[ am, tat[? H`rtii scrise. Nici m[car curate? se m`hni tata Fodor. Scrise! ]nt[ri feciorul. Anume c[ scrise. A=ternute pe ele g`nduri, a=ezate idei. G`nduri mari. Idei ad`nci. De mare pre\, tat[... Chiar mare? se bucur[ tat[l. Dar cam c`t s[ coste ele, po\i s[-mi spui ca s[ =tiu =i eu? +i de unde, dragul tatei, le... cela... cum s-ar zice, le sco\i, g`ndurile acelea, dac[-s a=a de ad`nci? Milioane cost[, tat[. Mi-li-oa-ne! Chiar milioane? Adic[ se cheam[ c[ aduni =i tu la gospod[rie, tatei? Iaca m-ai ogoit. Dar eu m[ g`ndeam c[ ai uitat ce te-am ]nv[\at de mititel. Aduc, tat[, cum s[ n-aduc? +i-apoi cum puteam s[ uit? S-a bucurat stra=nic tata Fodor. Mai rar a=a om ]nv[\at. +i c[pos! Cum altfel, dac[ lucreaz[ cu capul? Nu ca alde d`nsul, cu bra\ele. Bun sfat i-a dat: s[ vie la ora=. C[-n sat, cum ceva, te v[d to\i? Aici... S-a repezit, l-a ]mbr[\i=at =i mai era s[-l pupe, dar d[ cu ochii de h`rtiile ]n=irate pe mas[. 215
UMORISTICE
S-a uitat o vreme printr-]nsele, a=a =i altfel, =i cu toate c[ n-a priceput nimica, odat[ a sim\it c[ parc[-l ia frica de la spate. A luat aminte la u=iferestre, s-a t[inuit ]ntr-]nsul, apoi s-a dat la urechea lui fecioru-su: Dragul tatei, dar... vorba ceea: nu pot ei cumva s[ fac[ =i s[ te prind[? Am auzit c[ =i la ora= sunt de-ai=tea care... Ce vorbe=ti, tat[? ]l lini=ti feciorul. Eu s[ nu =tiu cum se fur[ ideile, adic[ g`ndurile? Iaca, bun[oar[, scriu ceva =i dau ori la revist[ ori chiar scot o carte. Iau de pe unde g[sesc ideile care-mi sunt de trebuin\[, adic[ g`ndurile, =i le pun la mine. A=a, a=a, dragul tatei... Una ar[t, chipurile, am ]mprumutat-o de la cutare om vestit, dar pe celelalte zece... Bine, bravo, dragul tatei... Celelalte zece m[ fac a uita =i nu mai scriu de la cine-s. Zic c[-s de-ale mele, de la mine din cap... Oh, m[i Teodore, de la mine toate le-ai mo=tenit =i capul! M[i, ce fecior am! Aici iar, ca un om b[tr`n =i p[\it, ]l trec ni=te furnici prin spinare. Dar dac[ se isc[ vreunul de-ai=tia, care?... Atunci =tii ce-am s[ zic eu? Am s[ zic c[-s de la mata, tat[! Ce vorbe=ti, fiule? se r[ci la inim[ Fodor abia put`nd ridica m`na s[-=i fac[ sf`ntul semn. Dac[ vin pe la mine =i m[ ]ntreab[, m[ cerceteaz[, eu ce-am s[ r[spund? Parc[ eu =tiu ce scrie\i voi ]n h`rtiile voastre?... Dar n-o s[ vin[ nimeni s[ te zg`l\ìe, tat[ h[i! Eu am s[ le spun c[ mata e=ti mort. Demuuuult mort! Ho-pa! f[cu Fodor =i c[zu ]ntr-un fotoliu, cu ochii bulbuca\i. Eu... mort. Mort? De-amu =i mort... A stat c`t a stat a=a Fodor. Dup[ ce =i-a venit ]n fire, =i-a luat desaga-n spinare =i s-a pornit ]napoi, acas[-n sat, la Teziceni. Peste o vreme s-a zvonit prin sat c[ i s-a ]nt`mplat ceva feciorului lui Gliga. A venit la Fodor un vecin =i l-a ]ntrebat: ]i drept ce s-a scris la gazet[ c[ b[iatul lui a fost prins cu furt de idei str[ine =i chiar s-a publicat un foileton? A trimis-o fuga pe femeie la fratele Nechifor care se abona la o mul\ime de gazete s[-i aduc[ s[ vad[ =i el. A luat ziarul =i a citit titlul: Plagiatorul sau Idei de la tata mort. Primul cuv`nt nu l-a ]n\eles =i s-a g`ndit c[ or fi ni=te scorneli, dar c`nd a citit pe ultimele dou[, cum =i-a ]nfipt ochii ]ntr-]nsele, a=a a r[mas boldit =i nu i-a mai putut desprinde. C`nd a venit femeie-sa s[-l pofteasc[ la plachie, c[ tare-i mai pl[cea, el, s[racul, era demult rece...
1974
216
VLADIMIR BE+LEAG{
CU PATU-N DRUM
[ vede\i ce s-a-nt`mplat la noi ]n sat. Filea Irinei lui Neculae Jora s-a ]ndr[gostit de Nastea Ilenei lui Ispas din deal. Iar dragostea-i ca sc`nteia ]n paie: la ]nceput abia fumul dac[ se vede, pe urm[, dac[ se aprinde, se ridic[ para p`n[-n cer. C`t s-or fi =tiut ei a=a: o lun[, trei, un an ori mai mult, numai c[ focul din ei a ajuns a-i arde, de-au sim\it c[ nu mai pot unul f[r[ cel[lalt s[ se c[s[toreasc[ =i gata! Pe la aceea a lui Ispas ]\i tragi piciorul? se r[sti m`nioas[ Irina lui Neculae Jora c[tre fecior. Cu d`nsa-\i pierzi nop\ile, de nu te pot porni a doua zi la lucru? Cu d`nsa, mam[. +i am de g`nd s[ \i-o aduc de nor[. V[leu, Doamne! Dar alta n-ai g[sit? C[ o fi ca =i m[-sa. Aceea a vrut s[ mi-l ia pe Neculae. Dar nu i-a mers! Amu a ]nv[\at-o pe fiic[-sa s[ se r[zbune. S[ n-o iei! Cel care te fluier[ seara s[ ie=i ]n drum ]i feciorul lui Neculae Jora? Cu d`nsul te plimbi noaptea pe Vale de trebuie s[ \in u=a descuiat[ p`n[ diminea\[ =i-or s[ m[ prade ho\ii? Cu d`nsul, mam[. }l iubesc =i am hot[r`t s[ m[ m[rit. V[leu! Ai fric[ de Dumnezeu dac[ nu te temi de mine. Iaca-s bolnav[ =i v[ am pe patru. Cum s[ te m[ri\i ]naintea sori-ta Xenia? Ea-i mai mare, ea s[ se m[rite-ntì. Tu mai a=teapt[, auzi? Or fi avut, poate, dreptate mamele, dar ce are a face asta cu dragostea lor? S[ mai a=tepte, c[ le-a trece? Da de unde? Mai tare se aprinde. Mai r[u ]i cuprinde! }=i pierd pofta de m`ncare. Le fuge somnul. Nu le mai este drag[ lumea dac[ nu se v[d o zi. Se ]ntunec[ soarele-n cer dac[ nu simt unul m`na celuilalt ]n palm[. Se ]nt`lnesc ei ]ntr-o zi ]ndesear[, ]n mijlocul satului. Tocmai trecea un alai. O nunt[. Muzic[. Chiote de vornicei. Veselie. Nastasia ]l apuc[ 217
UMORISTICE
pe fl[c[u de m`n[ =i-l trage mai la o parte. S[ nu-i vad[ fetele ce-o ]nso\eau pe mireas[? S[ nu se am[rasc[ am`ndoi mai tare c[, vezi, tinerii care se iubesc se c[s[toresc, iar ei trebuie s[ a=tepte =i s[ sufere? C`t s[ a=tepte? P`n-or ]mb[tr`ni? P`n[ s-a g[si careva s-o ia pe sora ei? P`n[ a uita mama lui obida din tinere\e? A=a d`ndu-se mai la o parte, intr[ am`ndoi ]n magazin. Era deschis. Femei, b[rba\i. Unul ]=i alege o grebl[. Altul cearc[ un val de funie. Al treilea socoate c`\i metri de furtun i-ar trebui pentru udat ]n gr[din[. Ni=te femei aleg vopsele. Altele cump[r[ scaune, tig[i =i ce se mai cere la gospod[rie... Stau Filea =i Nastasia, se uit[ ce cump[r[ lumea =i deodat[ dau cu ochii de-un pat. St[tea gata ]nchegat ]ntr-un col\. Un simplu pat de fier. Cu plas[ de s`rm[. Vopsit ]n albastru. Cu capetele nichelate, lucioase. Se vede c[ fuseser[ mai multe, dar se v`nduser[. R[m[sese numai unul. Unul singur. Se uit[ Filea la pat. Apoi cu coada ochiului la Nastea. Se uit[ =i Nastea la pat, apoi prinde momentul c`nd Filu\[ se ]ntoarce ]ntr-o parte =i se uit[ la d`nsul. Prinde a ]ncol\i ]n ei un g`nd pe care nici unul, nici cel[lalt nu l-a rostit, dar =tiau am`ndoi c[-l au. Se dau mai spre col\ul acela: Filea, chipurile, s[ vad[ mai bine ce-i pe tablourile ag[\ate pe perete, Nastea s[ cerce cu m`na covorul prins desf[cut ]n ni=te cuie. +i tot arunc[ am`ndoi c`te-o c[t[tur[: amu la pat, amu unul la cel[lalt. A=a, pe nesim\ite apropiindu-se, pune Filea m`na pe un cap[t =i-l clatin[: ]i tare? \ine bine? Nastea se d[ =i ea =i-n g`nd ]l m[soar[ cu =chioapa: ]i de ajuns de lat? ar fi bun pentru doi?... +i tot uit`ndu-se ei a=a =i socotind ]n g`nd, trece o bucat[ de vreme. C`nd colo, aud glasul v`nz[torului: Mi-a\i r[mas numai voi, huluba=ilor. Cump[ra\i ceva, c[-i vremea s[ ]nchid? Se ]ntorc tinerii nostri magazinul pustiu. S[ cump[r[m ceva? gr[i Filea pierdut. Sigur c[ cump[r[m! ]i s[ri Nastea ]ntr-ajutor. De ce-am venit la magazin?... Filu\[, ai ceva bani la tine? +tiut c[ am! Eu s[ n-am? +i scoate banii.. Adaug[ ea, =i, pun`nd, cum se zice, m`n[ de la m`n[, cump[r[ patul. }l iau, unul de-un cap[t, altul de alt cap[t, ]nchegat cum era, =i ies din magazin. F[r[ s[ schimbe un cuv`nt ]n privin\a asta. Abia dup[ ce 218 v`nz[torul a ag[\at lac[tul la u=[, lu`nd-o spre casa lui, iar ei s-au v[zut
VLADIMIR BE+LEAG{
]n fa\a magazinului, cu patul pl[tit =i luat, abia atunci s-au dezmeticit =i s-au privit mira\i unul pe altul. Dar numai pe-o clip[, c[ r[s[ri l`ng[ ei o momìe de camion =i =oferul strig[ s[ se fereasc[ la o parte: era ma=ina cooperativei =i se =tia la d`nsa acas[. Apuc[ am`ndoi de capetele patului =i pornesc: Filea ]nainte, Nastea din urm[ =i iat[-i ie=i\i ]n drum. Aici: unii merg la deal, al\ii vin la vale. Zi de duminic[: nun\i, veselie. Ma=ini trec. Motociclete trec. Zboar[ biciclete. Trec oameni pe jos: tineri, b[tr`ni, copii, fete, fl[c[i. Ia uita\i-v[: Filea lui Jora cu Nastea lui Ispas duc un pat. Ce vor s[ fac[? S[ doarm[-ntr-]nsul? Cum s[ doarm[, dac[ nu-s c[s[tori\i ]nc[? Filea tr[ie=te la p[rin\ii lui, Nastea la casa ei. Chiar a=a, m[i! Dar atunci nu-n\eleg: de unde l-au luat =i unde-l duc? I l-o fi dat Nastei mam[-sa de zestre. Ori l-a furat =i se duce cu tot cu pat la Filea acas[? Dar mi se pare c[ vor s-o ia ]nspre casa Nastei? Iaca-l pun jos. S[ =tii, c[ or s[ se culce aicea-n drum... Filea =i Nastea de bun[ seam[ l[saser[ patul jos. Muchiile le ]nvine\iser[ degetele: fata sufla ]ntr-]nsele, iar Filea, d`nd mìnile la spate, le freca. Unul st[tea la un cap[t, altul la cel[lalt cap[t. Filea privea ]n jos, la picioarele Nastei: le vedea prin plasa de s`rm[. Nastea se uita =i ea ]n jos, =i tot la picioare, numai c[ la ale lui Filea, pe care le vedea =i ea prin ochiurile plasei. Abia acum au v[zut foarte mira\i cu ce erau ]nc[l\a\i. Filea purta pantofi negri, ieftini, cu v`rfurile roase, date cu crem[, dar crema tot nu acoperise petele albe. La un =iret avea un nod mare, se vede c[ a fost rupt, el l-a ]nnodat, dar nodul ie=ea ]n afar[ =i st[tea, nu =tiu cum, ]n v[zul lumii. Las[, ]=i zise Nastea. Am s[ am eu grij[ de d`nsul. S[ nu mai poarte =ireturi rupte, cu noduri, la pantofi. Ia s[ ne a=ez[m cu traiul... Fata purta pantofi albi, ]ngu=ti, cu v`rfuri ascu\ite =i Filea b[g[ de sam[ c[ o cam str`ng. Se vedea pielea c[putelor t[iat[ ]mprejur, ro=ie. Se g`ndi: }i vine greu s[ umble, s[rmana, dar rabd[. Las[ c[ am s[ am eu grij[ s[-i cump[r ]nc[l\[minte pe potriv[. S[ nu-=i st`lceasc[ picioarele de poman[. Ia numai s[ ne a=ez[m cu traiul... +ezi de te odihne=te pu\in, N[stico, o pofte=te Filea. Te dor picioarele. Ia aminte Nastea la cei ce trec pe drum: se ru=ineaz[ s[ =ad[. Dar dac[ i-a spus Filea s[ =ad[, trebuie s[-l asculte! C[ dac[ n-are s[-l asculte acuma, 219
UMORISTICE
cum or s[ se-n\eleag[ ei c`nd s-or a=eza cu traiul dimpreun[? Se a=az[ pe margine, la un cap[t de pat. +ezi =i tu, ]l ]ndeamn[ pe Filea. Odihne=te-te, c[-i greu de dus. |i s-a desf[cut un =iret, s[-l legi mai bine c[ po\i s[ calci ]ntr-]nsul =i s[ cazi... Se uit[ Filea la picioare: =ireturile-s legate. Dar dac[ zice N[stica ]nseamn[ c[-i slab vreunul =i poate s[ se dezlege, s[ calce-ntrnsul =i s[ cad[ cu tot cu pat. Nastea, bine]n\eles, n-are s[ dea drumul la cap[tul ei, a=a c[ or s[ cad[ am`ndoi... Aicea-n drum, ]n v[zul satului! Cum or s[-=i duc[ ei via\a, cu o ru=ine ca asta, dup[ ce s-or a=eza cu traiul ]mpreun[? Filea se a=az[ =i el, la cap[tul lui. +ed am`ndoi pe pat. Nastasia ]ntinde m`na =i-=i neteze=te un picior. Pantofii i-a cump[rat anul trecut, crez`nd c[ o s[ aib[ nevoie, de nunt[. Atunci parc[ erau buni, acum o str`ng. S-au uscat... Ori a mai crescut piciorul? Filea se apleac[ s[ vad[ ce-i cu =ireturile. Parc[-s bine legate. Se vede c[ N[stica a glumit. Glumea\[ fat[... N-are s[-i fie ur`t cu d`nsa c`nd s-or a=eza cu traiul la un loc. P`n[ la urm[ dezleag[, totu=i, =iretul, ]l cerceteaz[, ]l potrive=te iar ]n g[urele, d`nd s[-l lege mai bine. +tii ce, Filu\[? Scoate-l de tot =i d[-l la mine. Ia Nastasia =iretul =i se apuc[ s[ desfac[ nodul. Dac[ are de g`nd s[ arunce un cap[t, r[m`ne prea scurt =i n-are s[ ajung[. Ei, dar dac[ N[stica vrea s[-l potriveasc[ ea, s[ fac[ cum vrea, nu se pune ]mpotriv[. Altfel cum s-or ]n\elege ei ]nde ei c`nd s-or a=eza cu traiul ]mpreun[? Suce=te Nastea =iretul, cere pantoful, Filea i-l d[ =i r[m`ne cu un picior desc[l\at. Ridic[ ochii, vede mai ]ncolo ni=te oameni, opri\i ]n drum. Privesc la d`n=ii =i vorbesc ceva. Filea ]=i ]ntoarce privirea spre Nastea: are =i ea un picior descul\. Pantoful st[ jos, sub pat. }=i odihne=te piciorul... O doare r[u, s[rmana... I se face mil[ de N[stica. Parc[ ar fi durerea lui. }n piciorul lui. Ia s[ v[d ce-i cu pantoful cela de-o chinuie a=a? Se mut[ mai aproape. Are margini tari! Ce-ar fi s[ le bat olecu\[? S[ se-nmoaie... G[se=te pe jos o piatr[, pune marginea pantofului pe muchia de fier a patului =i prinde a bate... Bate Filea, =i ori c[ \ine o m`n[-n pantof, acolo unde =ezuse p`n[ mai adineauri piciorul N[stic[i, ori pentru c[ se d[duse mai aproape de d`nsa =i mireasma sufl[rii ei ]i umplu sufletul, ]=i aminti ziua aceea de toamn[, c`nd s-au cunoscut. Era la o nunt[. |i-aduci aminte, N[stico, cum \i-am luat b[sm[lu\a? Te-ai sup[rat 220 pe mine atunci...
VLADIMIR BE+LEAG{
}i ]ntoarce Nastea o privire pe sub gene: Ia s[-l nec[jesc oleac[! S[ v[d ce are s[ fac[? A=a =tiai s[ faci cuno=tin\[ cu o fat[? Te furi=ezi pe la spate =i-i smulgi b[sm[lu\a din m`n[? Cine te-a ]nv[\at? Filea prinde a clipi din ochi ru=inat, ba chiar speriat: nu cumva vrea s[ spun[ c[ i-a luat-o ho\e=te? Ea singur[ i-a ar[tat-o: Pentru cine ai brodat-o, Nastea? Pentru tine, Filu\[.... Bunelul m-a ]nv[\at... |i-aduci aminte? Era toamn[, N[stico? Mi-amintesc, Filu\[. Ai venit la nunt[ cu al\i doi fl[c[iandri. Cum te-am v[zut, am sim\it c[ ai s[ m[ ]ntrebi ce am ]n m`n[. +i ai s[ m[ rogi s[ \i-o ar[t, b[sm[lu\a... Mi-a spus bunic[-mea... A=a f[ceau fetele pe vremea ei: ]=i brodau o b[sm[lu\[, frumoas[, cu flori, =i se duceau cu ea la nunt[. Acolo fl[c[ul, dac[-i pl[cea fata =i dorea s[ aib[ vorb[ cu d`nsa, o poftea de-o parte, spunea glume fel de fel =i c`nd fata se lua cu vorba =i cu r`sul, h`r=ti! ]i smulgea b[sm[lu\a din m`n[ =i o b[ga ]n buzunar ori ]n s`n. Fata ]ncepea s[-l oc[rasc[, s[-l roage s[ i-o dea. Dac[ ie=i disear[ la poart[, \i-o dau. Dac[ nu... Fata, ce era s[ fac[? Am s[ ies... C[ dac[ afl[ maic[-sa: Unde \i-i b[sm[lu\a, fato?... Te-a ]ntrebat pe tine maic[-ta atunci? Nastea: M-a ]ntrebat. Dar n-ai terminat vorba cu bunelul... +edea sub nuc la umbr[. Zic: Bunelule, ]mi place-o fat[. El: D-ai frumoas[, nepo\ele? Frumoas[, bunele: merg pe drum =i o v[d, dorm =i o visez. Nu mai pot de dragul ei. Dar nu =tiu cum s[-i spun. Dac[ tac, m[-mboln[vesc =i am s[ mor. S[ te duci s[-i spui c[-\i place. Dar cum, dac[ mi-i ru=ine de lume, de al\i b[ie\i. +i singur[ n-o pot vedea niciodat[. Tu g[se=te-o la joc ]n sat ori la o nunt[, cheam-o de-o parte, vorbe=te, =uguie=te =i fur[-i b[sm[lu\a... De prima dat[, \ii minte? nu \i-a mers: n-ai putut s[ mi-o iei. Te-ai apropiat de mine =i ]n loc s[-mi dai bun[ ziua =i s[ zici: ai venit la nunt[, Nastico? Eu s[ r[spund: da, Filea, am venit. Tu s[ zici: =i-\i place nunta, N[stico? Eu s[ r[spund: ]mi place, ]i vesel[ nunta. Dar unde-i mireasa c[ n-o v[d, s[ zici tu. Eu s[ m[ nal\ ]n degete =i s[ \i-o ar[t cu o m`n[, iar tu ]n vremea asta s[-mi furi batista din cealalt[ m`n[... Nu, ]n loc de asta, te-ai dat aproape de mine, tot atunci ai ]ntins m`na s[ mi-o smulgi. Curat un b[ie\el, ca un pu=tan... 221
UMORISTICE
R`z`nd, N[stica termin[ de legat =iretul de la pantoful lui Filea, dar a=a c[ nodul nici nu se cunoa=te unde-a fost. Drept s[-\i spun, recunoa=te Filea, eram olecu\[ ame\it. Ame\it? De vin? Da, N[stico, =i te rog s[ nu te superi. Eram at`t de ru=inos, nendr[zne\, c[ nici nu m[ apropiam de tine. A=a?! strig[ Nastea =i-i bag[ pantoful ]n m`n[. Te-ai dat de gol. Vas[zic[, vinul te-a ]ndemnat s[ faci cuno=tin\[ cu mine? Vinul, nu dragostea!... Ba da! Ba dragostea! geme speriat Filea. Cum eram s[-mi birui ru=inea? Dar s[ nu cumva s[ crezi c[ m-a ]nv[\at bunelul. +tii prea bine c[ te iubeam cu mult ]nainte! La joc ori la nun\i m[ urcam pe-o piatr[, pe-un col\ de gard, te g[seam cu ochii =i te tot priveam, te urm[ream p`n[-n sear[. C`nd se sp[rgea jocul, se ducea nunta =i porneai acas[, veneam ]n urma ta =i te conduceam p`n[ la cotul drumului, p`n[ intrai ]n ograd[... F[r[ a-\i spune un cuv`nt, ca s[ =tii ce mult te iubesc, cum ]\i duc dorul ziua =i noaptea, c`t suf[r =i m[ chinui... +i zi, c`te pahare ai uscat? ]l cerceteaz[ Nastea. Pahare? De unde pahare? Am tras printr-o \eav[ de stuf. Pe vran[. Din poloboc. Pe vran[? r`de nest[p`nit Nastea. De asta te-a ame\it? Nu at`t vinul, c`t duhul lui? Da, da, da! r`de =i Filea, cu lacrimi. Poftim pantoful. N-are s[ te mai taie. L-am b[tut bine pe muche. +i pune piatra sub pat: o s[ mai aib[ nevoie de ea, cine =tie? Din gr[mada de femei ce se adunaser[ ]ntre timp ]n marginea cealalt[ de drum au tot =optit ]ntre ele, arunc`nd c[t[turi pline de mirare spre cei doi care =edeau pe pat =i-=i dregeau ]nc[l\[mintea se desprinde una =i vine ]nfipt drept la d`n=ii. Se opre=te cu o m`n[ la gur[, alta subsuoar[ =i unde zice cl[tin`nd din cap: Ce, v-a\i cump[rat pat? Filea: Ne-am cump[rat. +i Nastea, ]n\epat: Da! Ne-am cump[rat! Dar ce ai a ne iscodi? Eu ]s olecu\[ neam, taie femeia vorba, ce-i drept cam departe, cu Irina, mama b[ietului istuia. Dup[ c`te =tiu, nunt[ n-a\i f[cut. Ori a\i 222 f[cut =i nu m-a\i poftit?
VLADIMIR BE+LEAG{
Parc[ a v[zut-o la d`n=ii acas[, se g`nde=te Filea, parc[ zicea mama c[ le-ar veni un fel de rud[ de pe bunica, dar cum o cheam[, habar n-are. O s[ facem, lele h[i, o lini=te=te fl[c[ul lu`nd aminte spre Nastea. Numai-f[r[-dec`t o s[ facem! ]l sus\ine fata, ]ntorc`nd o privire plin[ de m`ndrie =i demnitate asupra femeii. Mata cum ai crezut? S[ ne lu[m a=a, f[r[ nunt[? O s[ poftim la nunta noastr[ jum[tate de sat. +i pe mneata cu b[rbatul o s[ te poftim. Dac[ eu n-am b[rbat, d[ femeia dintr-un um[r. N-ai? Dar cum tr[ie=ti mneata f[r[ b[rbat? face mirat[ Nastea s[lt`ndu-se de pe marginea patului =i l[s`ndu-se la loc. N-ai putut s[ te m[ri\i =i a=a ai tr[it? Oh, oh, oh, sunte\i tinerei. Dac[ v[-\i lua =i-\i fi cumin\i =i ]n\elep\i, v[-\i ]n\elege ]n de voi =i-\i face cas[ =i gospod[rie... Nu-i mai de pre\ lucru pe lume c`nd oamenii se ]n\eleg ]ntre d`n=ii. Dar dac[ apuc[ de se sf[desc, se stric[ =i cas[ =i gospod[rie. A=a, pesemne, mi-a fost dat mie... Femeia sc[p[ un suspin: cu al meu, c`nd ne-am luat, ne pr[p[deam din ochi unul pe altul. Am tr[it o lun[ nedezlipi\i unul de altul. Tot a=a a doua lun[. Iar a treia b[rbatu-meu se scoal[ de l`ng[ mine =i: M[ duc de la tine. Nu vreau s[ tr[iesc cu tine. De ce, b[rbate? Iaca, nu vreau =i gata. +i dus a fost. +i nu mi-a spus. Numai pe urm[ am aflat c[ de la ]nceput nu i-am fost pe plac. L-au sf[tuit p[rin\ii s[ m[ ieie. Ori l-au silit, nu =tiu. C[ am cas[ bun[, c[-s din gospodari, am de toate. Lui, cum se vede, alta-i trebuia. Eu, c`t am fost ]mpreun[, sim\eam c[ ne s[rut[m, el cu ochii ]n alt[ parte. G`ndurile-i zburau h[t. M`ncam, tot a=a, se uita pe fereastr[, pe pere\i. Stam de vorb[, el tot cu g`ndul aiurea... G`ndeam c[ o s[-i treac[, am s[-l apropii de mine, c[-mi era drag. }ntr-o vreme am crezut c[ mi l-am apropiat, dar m-am am[git. }ntr-o zi m-a l[sat, a plecat =i nu s-a mai ]ntors. Am r[mas singur[: nici fat[, nici nevast[, ia o biat[ v[dan[. Nici copii n-am apucat s[ am, de-o m`ngìere... }=i =terge pe furi= obrazul a sc[pat o lacrim[. Nastasia =i Filea o c[ineaz[: nici m[car de-un copil n-a avut parte, s[raca... Ian cum ]i omul pe lumea asta? +ezi mata aici, cu noi, de te hodine=te, ]i face loc Filea ]ntre d`n=ii, pe pat. Ai s[ =ezi =i ai s[ te lini=te=ti, se face Nastea a netezi locul, m[car c[ plasa-i goal[. 223
UMORISTICE
S-a=az[ femeia oft`nd. Jele=te c`t jele=te, lini=tit, f[r[ glas. Dup[ care, pe nea=teptate, o apuc[ sughi\ul. Tare, zg`l\ìt. Se scutur[ =i se ridic[. Am ni=te iepuri. Au ie=it din cu=c[, ]mi spune inima, de asta sughi\ a=a. Mi i-or sp`rcui cìnii, m[ duc mai repede acas[. }=i ia de pe pietri=ul drumului geanta =i porne=te iute. Peste c`\iva pa=i se-ntoarce: Am uitat s[ v[-ntreb: amu, dac[ n-a\i f[cut nunt[, dar v-a\i cump[rat pat, unde-l duce\i? La tine acas[, m[i Filea, ori la tine, fat[ h[i? Fl[c[ul se uit[ la fat[: unde? Fata la fl[c[u: ]nc[ nu ne-am g`ndit. +i am`ndoi c[tre femeia care st[ mai ]ncolo, ]n drum: Om vede noi ]ncotro om apuca. Deocamdat[ st[m aici... Femeia se duce-n treaba ei, l[s`ndu-i cu ]ntrebarea: de bun[ seam[, ce vor face? Nu s-au ]n\eles ]nc[, dar... mai au vreme! Bine c[ nu ne plou[, nici nu ninge. +i suntem am`ndoi!. Se uit[ iar Filea la Nastea, Nastea la Filea, =i privirile lor sunt pline de duio=ie, mìnile lor sunt gata s[ se desfac[, unele c[tre altele s[ se ]mbr[\i=eze, dar ]i ziua-n amiaza mare, soarele luce=te-n ceruri =i ei stau cu patu-n drum, iar pe drum trece lume. Filu\[ pleac[ ochii, pleac[ ochii =i Nastea. Ce frumos mi-ai legat =iretul... Nastea ]=i mi=c[ piciorul, ]n pantof. Ce bine mi-ai dres tufla, Filu\[, nu m[ taie. Tac iar[, o bucat[ de vreme. Fl[c[ul aude suflarea Nastasiei =i tare-ar vrea s[ se dea mai aproape de d`nsa, dar nu ]ndr[zne=te. Ea ]l simte mi=c`ndu-se ]ncet pe marginea patului =i ar vrea s[-i vin[ ]n ]nt`mpinare, s[-i pun[ capul pe um[r =i s[ stea a=a, cu ochii ]nchi=i, s[ asculte cum ]i bate inima. Tare-i place s-o asculte: bate voinic, bate frumos... St[ ea a=a, cu capul pe um[rul lui, p`n[ Filu\[ ]ntoarce capul =i, ]ncet, ca s[ n-o trezeasc[, o atinge cu buzele pe t`mple, pe ochii ]nchi=i, pe frunte... Dar c`nd vrea s[-i ating[ buzele, N[stica, pref[c`ndu-se dormind, odat[ deschide ochii: A=a, ho\ule? M[ pupi dormind? |i-am dat eu voie?! A=a ar fi, de-ar fi noapte. Dar e zi, stau ]n drum, ]n v[zul lumii, =i-i cuprinde nelini=tea, o nelini=te sor[ cu sup[rarea. Scoate Filea din buzunarul jachetei o copert[ albastr[, o pune pe genunchi =i o acoper[ cu palma. Nu cumva s[ g`nde=ti c[ am s[ procedez ca b[rbatul femeii celeea. Chiar la asta m[ g`ndeam. Nastasia ]=i umfl[ buzele, pleac[ fruntea 224 =i-l cerceteaz[ pe sub spr`ncene pe fl[c[u. A=a c[ n-ai s[ m[ la=i, Filu\[?
VLADIMIR BE+LEAG{
Sim\ea el, s[rmanul, c[ asta o fr[m`nt[ pe N[stica, =i, poate, era mai bine s[ n-o fi ]ntrebat. Dar cum s[ n-o ]ntrebe, dac[ =i el taman la asta se g`nde=te? C[ dac[ n-avea s-o ]ntrebe, nici ea n-avea s[ zic[: da, la asta mam g`ndit, iar el n-avea s[-i spun[ c[ d`nsul s-a g`ndit la ceea ce s-a g`ndit ea =i... a=a avea s[ r[m`n[ ]n sufletul ei g`ndul nespus =i dup[ aceea avea s-o chinuie mereu. G`ndul s[ se prefac[ ]n team[, iar el avea s-o simt[ numaidec`t, teama ei, =i atunci cum or s[ tr[iasc[ ei am`ndoi c`nd s-or a=eza cu traiul ]mpreun[? De asta a ]ntrebat-o, ca s[ fie l[muri\i din capul locului. Dar dup[ felul cum i-a r[spuns, tot ]ntr-o secund[, Filea =i-a zis, sim\ind c[ l-a t[iat ceva la inim[: Nu cumva ai avut g`ndul ]naintea mea, N[stico? Adic[ nu eu m-am g`ndit, te-ai g`ndit tu c[ a= putea s[ te p[r[sescc, iar eu \i-am citit pe fa\[ g`ndul, =i de asta te-am ]ntrebat?. De cum descoperi acest lucru, fu p[truns Filea de sup[rare, =i chipul lui fu t[iat de o ]ncre\itur[. Numai o clip[, =i s-a netezit iar fa\a lui, dar N[stica a observat =i a tres[rit: S[ te por\i tu oare, Filu\[, ca omul acela am[gitor =i f[r[ suflet? Oare... Nastasia prinde a-=i fr[m`nta degetele-n palme, =i a=a cum privea la picioare, pietri=ul de la v`rfurile pantofilor prinde a curge ca o ap[. Filea sare de pe marginea lui de pat. Ce-mi v[d ochii, iubito? Nu cumva pl`ngi? +i strig[: Dar n-am s[ te las niciodat[, auzi? Cum a= putea, ia g`nde=te-te? F[r[ tine nu am via\[. Tu e=ti suflarea mea... Tu e=ti lumina soarelui... Tu e=ti tot ce am mai scump! Vru s-o ]mbr[\i=eze, s-o str`ng[ la piept precum f[cea ori de c`te ori trecea o umbr[ printre ei (]mbr[\i=area venea s[ spele sup[rarea, s[-i ]mpace), =i ar fi ]mbr[\i=at-o, dar Nastasia ]ntinse m`na spre d`nsul, s[ se a=eze: c`\iva oameni se opriser[ ]n cealalt[ margine de drum =i vorbeau cu jum[tate de glas, tot lu`nd aminte spre ei. Se a=az[ Filea pe marginea lui de pat, ]ns[ obida c[ Nastea s-a putut g`ndi la una ca asta era at`t de mare, c[-l str`nse de inim[, el prinse a se sufoca, n[du=eala-i acoperi fruntea cu broboane mari =i el d[du cu m`na c[-i venea ]n ochi. Iart[-m[, Filu\[, dac[ \i-am f[cut durere n-am vrut! Am spus a=a c[ mi-a venit ]ntrebarea pe limb[ dup[ ce-a plecat femeia aceea. Credem[, niciodat[, nici c`nd te a=teptam ore-ntregi s[ vii, nici ziua, nici noaptea-n somn, nu m-am g`ndit c[ ai putea s[ m[ la=i, s[ m[ p[r[se=ti. Tot a=a cum nici eu nu te pot l[sa. E=ti lumina mea, e=ti suflarea mea, e=ti soarele meu, iubitul meu cel mai iubit... 225
UMORISTICE
Filu\[ ]ntoarce nervos capul spre fat[: cel mai iubit? Ce vrea N[stica s[ spun[ cu asta? C[, adic[, ar mai avea pe cineva pe care ]l iube=te? }ntrascuns? +i el nu =tie? Abia acum a luat-o gura pe dinainte. S-a dat de gol! Nu cumva a reu=it s[-i suceasc[ min\ile c`t timp a lucrat el departe de sat, ]n c`mp? Trebuie s-o cercetez... Un junghi ]l taie-n partea st`ng[: aflu eu! Dar se st[p`ni s-o ]ntrebe. Mai =tii? Poate mi s-a p[rut? +i iar am s-o am[r[sc. +i am s[ m[ ]nveninez =i eu... Acum c`teva clipe, =tii ce m[ g`ndeam, N[stico? A=a-i c[ o s[ tr[im ]n bun[ pace =i ]n\elegere? Toat[ via\a... Da, Filu\[! spuse cu glas tremurat fata. N-o s[ ne facem sup[r[ri unul altuia niciodat[! Dac[ ai s[ vii tu mai devreme de la lucru, ai s[ m[ a=tep\i pe mine. Dac[ am s[ vin eu mai devreme, am s[ te a=tept eu pe tine. C`nd am s[ am ceva greu pe suflet am s[-\i ]mp[rt[=esc \ie. +i tu la fel... +tii ce m[ g`ndesc eu, Filea? Toate ne]n\elegerile dintre b[rbat =i femeie ]ncep de-acolo c[ ascund ceva unul de cel[lalt... Ascund? Cum, adic[, ascund? Nu-n\eleg. Nastasia ]=i =terge obrazul: ochii ei devin cura\i, limpezi, sc`nteietori ca totdeauna. Uite cum: bun[oar[, eu am ceva la inim[. Dar nu-\i spun \ie. Atunci tu sim\i c[ am ceva =i te g`nde=ti: nu cumva din cauza mea? Nu cumva e ]mpotriva mea g`ndul ei, adic[ al meu? Filea: Simt eu? +tiut c[ sim\i! Cum s[ nu sim\i ce-i cu mine? C[ doar m[ iube=ti! Iar cei care se iubesc mult, mult! se simt unul pe cel[lalt la mare dep[rtare. +i c`nd nu sunt ]mpreun[... Se aud =i vorbesc ]ntre ei f[r[ cuvinte: prin visuri, prin g`nduri nespuse, numai a=a, g`ndite... Filea: Oare a=a s[ fie? +i eu am sim\it c[-i a=a, dar mi se p[rea c[ m[ am[gesc... Dar dac[ zici tu, s[ =tii c[-i a=a... +i s[ mai =tii c[ te iubesc mult mult! Auzi ce-am zis, N[stico?... Chiar ast[zi, bun[oar[, c`nd... N-a mai fost nevoie de cuvinte, am`ndoi odat[ amintindu-=i ]nt`mplarea de azi: cum s-au ferit de lume, cum au intrat ]n magazin, cum au dat cu ochii de pat, cum, f[r[ s[ =tie bine ce fac, l-au pl[tit =i l-au luat... Fiecare hot[r`se ]n sinea lui, dar parc[ s-ar fi sf[tuit ]mpreun[, =i asta f[r[ a spune un cuv`nt... Iar acum, =ez`nd aici, fiecare pe cap[tul lui 226 de pat, g`ndul fiec[ruia se zb[tea ]n parte, dar era unul singur, g`ndurile
VLADIMIR BE+LEAG{
lor am`ndou[, =i zburau acele g`nduri dou[ un-singur-g`nd ba spre casa p[rin\ilor lui Filea, ba spre casa mamei N[stic[i: Ce ne facem mai departe? }ncotro apuc[m? Nastasia: Dac[ zici c[ m[ iube=ti at`t de mult, de ce-ai scos, Filea, carnetul cu coperte albastre, l-ai pus pe genunchi =i l-ai acoperit cu palma, dar numi spui ce ai ]ntr-]nsul? }n carnet Filea p[stra h`rtiile ]n care-=i ]nsemna chestiuni legate de lucrul lui: benzin[, ulei... Le trecea pe ni=te foi. Dup[ ce se umpleau =i nu mai avea nevoie de ele, le arunca =i punea alte foi ]n loc, curate. De data aceasta, ie=ind din cas[, =i-a b[gat pa=aportul ]n copertele albastre. Ast[noapte au stat am`ndoi =i abia ]n zori, cu greu, s-au desp[r\it. +i unul =i altul sim\eau c[ mai departe a=a nu se mai poate, nu mai au unde am`na, c[ are s[ se ]nt`mple, ]n sf`r=it, ceea ce avea s[ se ]nt`mple, chiar dac[ nu erau de acord mamele. Ce era s[ se ]nt`mple, cum =i ]n ce fel, nu =tiau nici unul, nici cel[lalt, dar de ]n\eles ei ]n de ei s-au ]n\eles, f[r[ cuvinte, bine]n\eles, ca dou[ suflete ce se iubesc, =i se iubesc mult-mult. A=a c[ atunci c`nd =i-a pus Filea pa=aportul ]n copertele lui, nu =tia =i n-avea cum s[ =tie c[ =i Nastasia, ie=ind din cas[, =i-a strecurat ]n s`n, la piele, pa=aportul, ca s[ nu vad[ sor[-sa mai mare. (}l avea f[cut c`nd cu ]ncercarea de a intra la ora=, la cursurile de croitorie). Filea: Am documentul aici, N[stico. L-am luat cu mine pentru c[... Nici eu nu =tiu pentru ce l-am luat. Vezi cum ]i lumea asta? P`n[ nu-i ar[\i documentul, nu te crede c[ tu e=ti tu! Ba te mai caut[ de ai =tampila pus[... Bun[oar[, noi. Ne iubim, ne iubim mult-mult, dar, iaca, n-avem =tampil[-n document. Amu dac[ vine careva =i zice c[-i omul legii, =i ne ]ntreab[ ce =edem noi aicea-n drum? Cu ce drept? Arat[ =tampila? Noi ce facem? }i r[spundem c[ ne iubim, ne iubim unul pe altul, mult-mult. Iar el iar ne cere =tampila! Noi ce facem? Zicem: ce =tampil[? Care =tampil[? Mie mi se pare c[ =tampila-i ca o pat[ neagr[ pe dragoste... Tu ce zici, N[stico? Drept gr[ie=ti, Filu\[. Dar vezi c[... a=a face toat[ lumea. A=a-i legea: s[ pl[teasc[ mai ]ntì =tampila =i-apoi s[ se a=eze cu traiul ]mpreun[. Numai noi... Filea: Oare ce vrea s[ spun[ N[stica: noi? Adic[, noi nu suntem ca to\i ceilal\i, care ]ntì se dau dup[ lege, apoi se unesc cu traiul? Adic[: 227
UMORISTICE
ceilal\i caut[ s[ lege unul pe altul prin isc[lituri, cu martori, cu =tampile? }n loc s[-i lege puterea cea mare a iubirii, a=a cum ]i leag[ =i-i m`n[ pe ei am`ndoi?. Noi suntem altfel, N[stico, zice Filu\[. Pornind de acas[, cu documentu-n buzunar, m-am g`ndit s[-\i spun: hai s[ facem =i noi ca toat[ lumea cu martori, cu semn[turi, cu =tampile... Dar acolo ]n magazin inima mi-a spus: la ce bun? Parc[ asta aduce fericirea?... Amu s[-\i spun: =tii la ce m-am g`ndit ]n clipa asta, N[stico? Spune-mi, Filu\[. La b[ie\elul nostru, N[stico. N[stica, ro=ind p`n[-n v`rful urechilor: La b[iatul nostru? Cum? De unde?... C[ =i eu... S-a g`ndit =i ea, ]n c`teva r`nduri, dup[ ce-au ie=it cu patul din magazin: O s-avem un copil. Unde-l culc[m? Duc`nd de cap[tul ei, merg`nd ]n urma lui Filu\[: +tiut lucru: cu noi, ]n pat. Eu la marginea asta, Filu\[ la cealalt[, iar copilul o s[ doarm[ ]ntre noi. S[ nu cad[!. Atunci, deodat[, ]ngrijorat: Poate vrei s[ spui c[ n-o s-avem? Ca femeia care se d[ c[ ne-ar fi un fel de rud[-neam? B[g`nd de seam[ c[ a ro=it: De ce oare? S[ fi av`nd un g`nd al ei, tainic, =i el, cu ]ntrebarea lui, a nimerit taman pe firul lui? Ast[-noapte, =ez`nd ]mbr[\i=a\i, =i-a culcat capul ]n poala N[stic[i, a pus urechea la p`ntecele ei =i a auzit cum b[tea ]n[untru, b[tea ceva. Inima ei bate, s-a g`ndit. Dar se mai aude =i alt[ b[taie. A stat s[ asculte: S[ fie b[taia inimii mele? Nu, c[ s-aude ]ncet, mai slab. +i atunci l-a luminat: Dar dac[ N[stica-i gravid[? +i nu vrea s[-i spun[? O s-avem. Numaidec`t o s-avem, ]l lini=te=te Nastasia. Dar... Dar... ce? se ridic[ Filea de pe marginea lui de pat. De ce zici: dar? Prinde a-=i fr[m`nta degetele Nastasia. Tace o bucat[ de vreme a=a cum obi=nuia c`nd o ]ntreba ceva Filu\[. Nu pentru c[ n-ar fi =tiut ce s[ r[spund[, ci: cum s[ r[spund[? Caut[ cuvintele, astfel biruindu-=i sfiala care o cuprindea uneori, dar mai ales de team[ c[ de se va gr[bi cu r[spunsul, poate s-o ]n\eleag[ altfel dec`t a vrut ea =i s[ se supere, s[-l am[rasc[. Dac[-i r[spund a=a, cu aceste cuvinte, oare are s[ le ]n\eleag[ cum le-am g`ndit eu? Dac[ are s[ le ]n\eleag[ altfel? A=a, chibzuind, vremea trecea, Filea a=tepta, se chinuia, dar tot pe t[cutele o ruga s[-i 228 r[spund[...
VLADIMIR BE+LEAG{
Zici, Filu\[, b[iatul nostru. Dar dac[ are s[ fie fat[? Cum, fat[? se pr[bu=i pe marginea patului Filu\[. Eu totdeauna m[ g`ndeam: b[iat! Nastasia ]nchise ochii, gem`nd: de ce i-a spus c[ poate s[ se ]nt`mple s[ fie feti\[ copilul lor? Acum, hot[r`t lucru: se sup[r[ =i o las[ singur[ cu patu-n drum, ]n v[zul lumii. +i r[m`ne =i ea cum a r[mas femeia aceea, p[r[sit[. I se umplu sufletul de lacrimi de durere. Cuvinte grele, amare prinser[ a i se ridica din ad`nc: Dac[ are s[ fie fat[, ai s[ m[ la=i? Ai s[ te duci de la mine? Se ]mbulzeau ]n gur[, pe limb[, s[ i le spun[, s[ i le arunce-n fa\[: Ai s[ m[ la=i? Ca s[ fie l[murit[, de la bun ]nceput, altfel cum au s[ tr[iasc[ =i au s[ se ]n\eleag[ c`nd se vor a=eza cu traiul ]mpreun[? Un camion opre=te-n dreptul lor. Ce sta\i ]n drum, huluba=ilor? scoate Iustin, =oferul, un fl[c[u de seama lor, capul din cabin[. V-a\i cump[rat ramp[ de lansare a copiilor? Filu\[ ia o piatr[ de jos: Vrei s[ r[mì f[r[ faruri? R`de Iustin: +i-amu ]ncotro? Hai s[ v[ reped acas[! Se uit[ Filea la Nastasia, Nastasia la Filea: acas[? Dar ]n care parte-i casa lor? Mul\am, Iustine, dar mai avem a l[muri c`te ceva =i pe urm[ ne ducem noi. }n trei minute ne-ai =i desc[rcat, dar noi, vezi bine, mai avem de clarificat at`tea lucruri =i chestiuni... Anume c[! aprob[ Nastasia. Ne-om duce noi singuri... Iustin: voia voastr[! +i o ia cu vitez[ din loc. Filea =i Nastasia ]=i scutur[ colbul ce se a=az[ pe hainele lor dup[ ma=in[, fiec[ruia sun`ndu-i ]n urechi cuv`ntul: acas[... N[stica: O fi =tiind el, Filu\[, c[ de ce-i b[rbat. Filea: Amu N[stica a=teapt[ s[ zic eu vorba dintì. Mergem! apuc[ Filea de marginea lui de pat =i p[=e=te ]nainte. Mergem! vine Nastea ]n urma lui. Merg a=a am`ndoi, unul ]nainte, cel[lalt ]n urm[, iar ]ntre ei patul, cu plasa goal[, vopsit ]n albastru, dar ]n schimb cu capetele sus nichelate. Stai, N[stico! opre=te Filea la un cot de drum =i am`ndoi pun patul jos. Tu a=tep\i aici, iar eu m[ duc s[ v[d care-i situa\ia la mine-acas[... De aici, de la col\, se vede poarta casei p[rin\ilor lui Filea, copacii din fa\a casei, o parte din perete, acoperi=ul jum[tate. Nastea ]l petrece pe 229
UMORISTICE
b[iat cu privirea: Tare-i ru=inos Filu\[ al meu! De-amu dac[ ne-am pornit, intr[m cu patu-n ograd[, =i fie ce-o fi! Oh! O s[ trebuiasc[ s[-l fac mai ]ndr[zne\, mai b[rbat. Dar asta de-amu dup[ ce ne-om a=eza cu traiul ]mpreun[... Pe poarta de al[turi se ca\[r[ un bahur =i strig[: Bade Filea! Bade Filea! Lelea Irina a auzit c[ o aduci pe N[stica lui Ispas =i v[ a=teapt[ cu cociorva! |`st! se ]nd`rje=te Filea ]n partea lui, dar cople=ul s-a dizolvat ]n aer! Ia aminte Filea ]nd[r[t s[ vad[: oare a auzit =i N[stica? Nastea, chiar de-a auzit, s-a ]ntors ]ntr-o parte, cu ale ei, dar, de fapt, trage cu ochiul dup[ Filea: nu cumva s[ se ]ntoarc[ ]napoi! C[ atunci ]ncotro apuc[m? Prinde a-=i fr[m`nta degetele. Se apleac[ =i-=i maseaz[ piciorul iar o taie pantoful. Ridic`nd capul, se uit[ spre casa lui Filea: copacii s-au cl[tinat de strig[tele Irinei. S[ te cari cu tot cu d`nsa. (Adic[, cu N[stica). M[ faci de ru=ine ]n fa\a satului. (Pe d`nsa, pe Irina). Cum a fost mam[-sa, a=a-i =i fiica. (Adic[, mama N[stic[i)... Po\i s[-mi aduci =i pe fata Mumei din P[dure, dar pe asta n-o primesc... N[stica ofteaz[ a sf`r=eal[: nu mai este ]n stare s[ asculte blestemele mamei-soacr[. }=i str`nge t`mplele-n palme: Amu ce ne facem? Filea, =i el, ie=ind pe porti\[: Amu ce ne facem?... Numai de n-ar fi auzit =i N[stica... Las[, vine el tata peste-o s[pt[m`n[... Iat[-l porne=te pe drum, dar nu ]n partea unde-i N[stica, ci ]n direc\ie opus[. Fata ]nm[rmure=te: M[ las[! M[ leap[d[ cu patu-n drum =i se duce de la mine... Zv`cne=te-n picioare =i strig[, cu mìnile-ntinse dup[ d`nsul: Filu\[! Nu m[ l[sa... Tot atunci dou[ bra\e o cuprind. Deschide ochii =i-l vede pe Filea-n fa\a ei. Dar nu te las, N[stico... +i n-am s[ te las niciodat[... Nastasia ]=i =terge obrazul ]nl[crimat de um[rul lui: Mi s-a p[rut c[ te duci de la mine... C[ ai apucat ]n cealalt[ parte... Filea a=terne pe plasa de s`rm[ o plapum[. Am luat-o de acas[. Cu asta m[ ]nvelesc eu. +ezi. O s[ ne fie mai moale... A ta? se bucur[ nespus N[stica. Ce frumoas[!... +i eu am una, exact ca asta. +tii ce-a= vrea s[-\i spun ]n clipa asta? C[ noi, Filu\[, suntem cei 230 mai ferici\i oameni din lume. A=a-i?
VLADIMIR BE+LEAG{
Filu\[: A=a-i! O m`ngìe pe obraz, pe frunte, pe g`t. O m`ngìe, o lini=te=te, iar ]n g`ndul lui tot ]l chinuie ]ntrebarea: Oare-a auzit ce striga mam[-sa ]n fa\a casei? +i cum ar face =i ar ]ntoarce-o s[ se dep[rteze mai degrab[ de locul ista, c[ te pomene=ti c[ iese mam[-sa-n drum =i ]ncepe s[ strige dup[ ei! +i baistrucul acela se i\e=te iar printre sc`ndurile por\ii... Vezi care-i socoteala, N[stico, ]ncepe Filu\[ diplomatic: nu-i tata acas[... Se-ntoarce peste-o s[pt[m`n[ de la p[dure... Nu te-ai ]n\eles cu mama? Filu\[: care va s[ zic[, n-a auzit. Continu[: Nici nu vrea s[ aud[. Dar tu s[ nu te am[r[=ti: are s[ fie bine, a=a cum vrem noi. Mama nu-i sup[rat[ pe tine, pe maic[-ta. Cic[, ]n tinere\e ar fi vrut s[ i-l ia pe tata... +i nu poate uita! Nastasia mirat[: |i-a spus asta maic[-ta? }h], mi-a spus. Dar tata! s[ vezi tata ce om cumsecade, N[stico! Nare s[ fie ]mpotriva dorin\ei noastre. Dac[ se-ntoarce =i afl[ c[ n-a vrut mama s[ ne primeasc[, a=a, cu toporul cum vine de la p[dure, face moarte de om. Doamne fere=te! strig[ Nastasia alb[ la fa\[. Mai bine s[ mergem! Ce mai st[m aici? Haidem!.. Se ridic[ =i apuc[ de cap[tul ei de pat. Filea o ascult[. Acum ea merge ]nainte, el vine din urm[. Patul vopsit ]n albastru, cu capetele nichelate, nu mai este gol peste plas[ e a=ternut[ plapuma lui Filea. Acum merg ]napoi, ]n cealalt[ direc\ie. Pietri=ul drumului scr`=ne=te sub picioarele lor. Parc[-ar ]ntreba: ce-i cu tinerii i=tia? Au c[rat patul la deal, acuma-l duc la vale. Nu cumva vor s[-l ]ntoarc[ la magazin c[-i stricat? Vine Filea-n urma Nastasiei, o vede p[=ind greu: A obosit, s[rmana. Ia de-ar ie=i de pe undeva o c[ru\[ s[ ne ia... C[ru\a nu s-aude, c[ru\a nu se vede, merg ei mai departe =i pietri=ul drumului scr`=ne=te sub picioarele lor de se aude ]ntre din\i. Dar ]ncotro, b[ie\i? Glas de femeie, glas cunoscut. Filea ]ntoarce capul: ruda lor, femeia cu iepuri de musc[. Apoi iaca, mergem. Femeia, sub\ire: Dar mi se pare c[ mergea\i la deal? Nastasia, ]nfipt: 231
UMORISTICE
Am mers la deal, acum mergem la vale. Ce ai a ne iscodi? Femeia n-a auzit-o. Asta-i: nu v-a primit Irinu\a. Ce s[-i faci? +i a=a se-nt`mpl[ pe lumea asta. Cu mine cum a fost c`nd m-am dus dup[ al meu? Ziceau p[rin\ii mei: n-ai g[sit pe altul, dec`t numai pe ciob[l[ul ista? Pute de la d`nsul a oaie de la o azv`rlitur[ de b[\. +i dac[ aducea olecu\[... Dar era fl[c[u rum[n la fa\[, nant =i frumos... Aproape de magazin las[ patul jos ]i t[iase r[u la mìni. Filu\[ scoate batista lui, o cere pe-a Nastei =i se apuc[ s[ ]nf[=oare dungile ascu\ite, s[ fie mai bine la dus. V[z`ndu-i, dintr-o parte vine la fuga, g`fìnd, o femeie cu o pern[ =i un \ol. Vasilina, m[tu=a lui Filea. Dar ce-i cu voi, m[i b[ie\i? Aracan de mine, am auzit c[ Irina nu va primit. Ian cat[, v[-le-leu: s[ alungi ni=te copchii de la u=a ta. Pun`nd perna =i \olul pe pat: A=a era ea de mititic[ t[rcat[ la ma\e. Mi-i sor[ dreapt[, dar... nu \i-a ]ntinde o m`n[ s[ te vad[ c[ arzi ]n foc. O can[ de ap[ nu-\i d[ s[ te vad[ c[ te usuci de sete... Filea: Ce-o s[ cread[ N[stica despre maic[-mea: c[-i o r[ut[cioas[? Nu mai este a=a! Ia nu mai tr[nc[ni at`ta, m[tu=[-h[i! +tie tot satu c[ sunte\i sf[dite cu maic[-mea... Vasilina face ochi c`t str[chinile: M[i p`rlitule! Are un glas de s-aude ]n a =aptea mahal[. Eu am venit s[-\i aduc a=ternutu ista ca s[ nu hodini\i pe s`rmele goale, dar tu a=a-mi gr[ie=ti? Mam[-ta Irinu\a nici at`ta n-a binevoit s[ v[ dea un \ol! Dac[-i pe a=a, nu v[ dau nimic! }nha\[ perna =i \olul =i se duce de unde-a venit. Dup[ o bucat[ de loc se ]ntoarce =i strig[ furioas[: A=a cum sta\i cu patu-n drum, a=a s[ tot umbla\i =i s[ nu v[ primeasc[ nimeni. Auzi-m[, Doamne, =i f[ cum te rog eu... Blestemul o cutremur[ pe N[stica. I se r[ci sufletul ca ghea\a. De asta se temea cel mai tare: de blestem! Dac[ =i mama nu ne prime=te? Cum a f[cut mama lui Filu\[? Ce ne facem atunci? Se ]ntoarce c[tre fl[c[u: st[tea sprijinit de cel[lalt cap[t de pat. Femeia-cu-iepurii-de-musc[ o boscorodea pe Vasilina, c[, ]n loc s[-i ]mb[rb[teze pe tinerii i=tia, c[-s la str`mtoare =i li-i greu, ea mai tare-i ]nvenineaz[. Vasilina striga Ian cine s-a g[sit s-o probozeasc[ =i s-o ]nve\e minte, ea, pe care a leap[dat-o b[rbat-su c[ nu era de nici o treab[... o le=in[tur[... o zdohnitur[... 232 Aici Vasilina ar[t[ ceva =i spuse un cuv`nt care nu ]ncape-n povestea
VLADIMIR BE+LEAG{
asta... Biata Nastasia =i s[rmanul Filea sim\ir[ c[ li se umplu sufletele de un fel de mil[, de r[ceal[, de ]ntuneric... Primul se scutur[ Filea. Se ]ntoarse c[tre fat[: Tu s[ nu te ui\i la ni=te babe, N[stico... Dar nici nu le-am auzit, Filu\[... De ce, dar, s-au ]ntristat ochii t[i, N[stico? |i se pare, Filu\[... Nu mi se pare, N[stico... Nastasia ]ntoarce capul ]ntr-o parte. Ridic[ m`na =i-=i =terge ochii. S[ nu crezi, Filu\[, c[ pl`ng. S[ nu \i se par[ cumva c[ a= fi o pl`ng[rea\[ =i a=a am s[ fiu c`nd ne-om a=eza la trai am`ndoi. Ia, mi s-a pus... o cea\[ pe ochi. G`nde=te-te la cele bune, N[stico. La bucuria noastr[, la dragostea noastr[... +i ai s[ te sim\i bine. Dar tu, Filu\[, te sim\i bine? Spune drept: te sim\i bine? V[d c[ teai cam m`hnit =i ]ntunecat =i tu la chip. Ori, poate, mi se pare, Filu\[? De ce-a= ascunde, N[stico? M-am ]ntristat =i eu pu\in. Dar nu pentru c[ nu ne-a primit azi mama. Mai mult pentru z[p[cita de m[tu=[mea... Cu vorbele ei de ocar[ =i blestem... Femeia-cu-iepurii-de-musc[ a stat c`t a stat, apoi, auzindu-i sf[tuind ]ntre ei, =i-a zis c[ aicea-i chestie de familie =i s-a dus ]n drumul ei. Filea iar cu glas de ]mbunare: S[ nu cumva s[-\i pierzi cump[tul, N[stico. Chiar de-o fi s[ sent`mple cum a cobit nebuna de m[tu=[-mea, noi tot nu ne l[s[m. Cum: s[ ne l[s[m?! strig[ Nastasia ]ngrozit[. De ce: s[ ne l[s[m? Unul de altul. Ooo! geme Nastasia =i se a=az[ pe pat, apuc`ndu-se cu mìnile am`ndou[ de mijloc. Ce-i cu tine, N[stico?! |i-i r[u? S[ri\i, oameni buni! Care auzi\i =i sunte\i pe aproape... De bun[ seam[, N[stica se f[cu alb[ la fa\[. Femeia-cu-iepurii-demusc[, cum nu apucase a se ]ndep[rta, se ]ntoarce iute ]napoi, se las[-n genunchi, l`ng[ pat, o descheie pe Nastea la g`t =i ]ncepe s[-i sufle-n fa\[. Alearg[ =i gospodina de la casa de al[turi cu o cof[ de ap[, a treia aduce o pern[ =i i-o pune sub cap. |ine-te, draga mea, \ine-te bine, o ]ndeamn[ femeia-cu-iepuriide-musc[. Nu te l[sa, c[ po\i s[ pierzi pruncul =i n-ai s[ mai na=ti dup[ 233 aceea. N-ai s[ fii mam[...
UMORISTICE
Filea: Pruncul? Care prunc? S[ fie, de bun[ seam[, N[stica gravid[? De unde? De c`nd? De ce nu mi-a spus? Ori femeia asta ne pune la-ncercare pe am`ndoi? Se repede la Nastasia, ]i cuprinde capul la piept =i abia \in`ndu-=i lacrimile: Iart[-m[, N[stico! N-am vrut s[ zic: s[ ne l[s[m! Adic[: unul pe cel[lalt... Am zis c[ nu ne-om l[sa ]nfr`n\i... S[ ne distrug[ dragostea noastr[... Iar noi nu ne l[s[m unul de cel[lalt niciodat[. Orice s-ar ]ntmpla! Orice s-ar ]nt`mpla... Nastasia, auzindu-i glasul aproape, deasupra ei, deschide ochii, r[sufl[ ad`nc. E=ti bun, Filu\[. Tare bun e=ti. M-am speriat c[ m[ p[r[se=ti. Era s[ mor... Mai bine mor dec`t s[ r[m`n f[r[ tine... Femeia-cu-iepurii-de-musc[ face semn cu capul, a total[ ]ncuviin\are: A=a-i! mai bine s[ moar[ femeia dec`t s[ r[m`n[ f[r[ b[rbat pe lumea asta... Ia o nuc[ seac[... L`ng[ d`n=ii opre=te o c[ru\[: femeile au oprit-o. }mpreun[ cu Vasiloi, c[ru\a=ul, urc[ patul. Gospodina care adusese perna zice c[ le-o d[ruie=te s[ le fie la ]nceput de cas[ nou[, =i c[ru\a porne=te. Filea =i Nastea ]n urma ei, pe jos. Caii albi am`ndoi. Parc[ anume pentru d`n=ii, tinerii ]nsur[\ei. Au vrut femeile s-o urce pe Nastasia, dar ea a zis c[ merge pe jos. Cu Filu\[. C[ru\a=ul ]ndeamn[ caii cu biciu=ca. Are obrazul neted, ras. Ro=u bine la fa\[. Zice c[ a dus ni=te saci cu grù la un cum[tru =i cum[trul acela i-a pus un pahar. Apoi ]nc[ unul. +i tot a=a. Acum se ]ntoarce... la baz[. Prinde a fluiera un c`ntec. De demult, din tinere\e... Odat[ se ]ntoarce c[tre cei doi: Nainte vreme fetele se furau. Amu vin singure dup[ fl[c[u. Nainte vreme tinerii f[ceau nunt[ =i pe urm[ se duceau la pat. Amu ]ntì ]=i iau pat =i pe urm[ fac nunt[... H`c! Ca s-o scuteasc[ pe Nastasia de ]mpuns[turile chefliului, Filea odat[ trage mai cu putere piciorul prin prundi=ul drumului =i se face a tu=i c`t de tare, dar v[z`nd c[ nu-l poate acoperi, d[ de-a dreptul: Ia seama s[ n-o p[\e=ti, m[i Vasiloi. O roat[-\i cam bate! Eu, zici? Cu mine s-a vede-se. +i f[c`nd cu ochiul c[tre fat[: tu de-amu ai =i ]nc`lcit-o! Adic[: ai luat, dar parc[ =tii pe cine? }l las[ Filea-n plata Domnului. O apuc[ pe Nastasia pe dup[ umeri =i, 234 aplec`ndu-=i gura la urechea ei:
VLADIMIR BE+LEAG{
C`nd m-ai ]ntrebat de copertele albastre, =tii la ce m-am g`ndit? La ce, Filu\[? C[ o s[-l trec pe b[ie\elul nostru la mine-n pa=aport. A=a, cic[: copii se scriu la tata... Numai la tata? Nastasia se r[scoal[: dar nu-s =i ai mamei, copiii? Filea, str`ng`nd din umeri: +tiu eu... Apoi: Dar ai pa=aportul la tine? Cum s[ nu? }l am! Nastasia bag[ m`na-n s`n =i-l scoate, ]nvelit ]ntr-o b[sm[lu\[ brodat[ cu floricele albastre. Interesant! Foarte interesant! se mir[ Filea. Exact aceea pe care i-am furat-o la nunt[. Avea dou[ la fel? Ori a brodat alta, pentru a o ar[ta maic[-si? Ce te ui\i a=a, Filu\[... M[ g`ndeam... M[ g`ndeam: oare se-nscriu b[ie\ii =i la mama ]n pa=aport? Oare s[-l ]ntreb[m pe... +i arat[ cu ochii la c[ru\a=. }n clipa aceea se-nt`mpl[ ceva cu totul nea=teptat cu Vasiloiul: sc`ndura pe care =edea se las[ cu tot cu d`nsul ]n jos, iar patul pus de-a curmezi=ul se duce peste d`nsul. Caii izbesc, dar c[ru\a opre=te ]n loc: s-a turtit o roat[! H[t mama sa! se pr[vale Vasiloi cel vesel c[z`nd ]n drum mototol. De spaim[, Nastasia ]=i acoper[ ochii cu palmele, iar Filea se gr[be=te s[-l ajute pe om. Vasiloi, ridic`ndu-se, sp[sit: V-am gr[it de r[u... De asta m-a pedepsit Dumnezeu... Anume c[! Filu\[-i scutur[ hainele. Alt[ dat[ s[ =tii. Vasiloi, c[in`ndu-se: Hrentuit[, hrentuit[, dar chiar aici s[ se desfac[? Amu cum s[?... Cum... Filea, lini=tit: De noi nici o grij[ ne ducem cum ne-am mai dus... S[ vedem mneata cum cari c[ru\a stricat[? Apuc[ am`ndoi de capetele patului =i pornesc mai departe. Nastasia ]nainte, Filea dup[ d`nsa, iar pe pat ]ntins[ plapuma de-acas[ =i perna d[ruit[ de un suflet bun. C`nd mai r[m`ne ce mai r[m`ne p`n[ la casa N[stic[i, ea se opre=te, las[ cap[tul patului jos =i prinde a-=i freca degetele. Pune =i Filea cap[tul lui jos: a obosit, s[rmana... Amu ce are de g`nd?... Las-o s[-=i mai vin[ ]n fire c[ ar ]ntreba-o el!... De=i cat[ spre d`nsul, 235
UMORISTICE
simte Nastasia la ce se g`nde=te Filea =i i-ar spune ce are... Tocmai trece pe al[turi o femeie cu o c[ldare plin[ cu ap[. Numai c`t =i-a aruncat ochii =i =i-a v[zut chipul ]n oglinda apei: leg[nat, tremurat, sf`=iat chipul ei. Stai aici, Filu\[, eu dau o fug[ s[ v[d cine este acolo... Dup[ aceea vin s[ te iau... }=i umple Nastasia pieptul cu aer proasp[t =i porne=te c[lc`nd ap[sat. Filea-i ascult[ pa=ii p`n[ se-ndep[rteaz[, apoi ridic[ ochii =i-o vede intr`nd pe poart[. Se sprijin[ cu spatele de cap[tul patului =i a=teapt[. Aici drumul face un cot, a=a c[ dac[ vrea s[ vad[ ce se face la poarta N[sticai =i-n ograd[, ar trebui s[ fac[ un pas-doi ]nainte ori s[ se urce cu picioarele pe pat. Nu face nici una, nici alta: pe de-o parte, pot s[-l z[reasc[ femeile-fetele din ograda Nastei, pe de alt[ parte, cum s[ calce cu piciorul pe pat, chiar dac[ acesta-i singurul lor teritoriu, teritoriu sf`nt, care le garanteaz[ deocamdat[ ]ntreaga libertate =i independen\[? Anume pentru asta Filea st[ sprijinit cu spatele de cap[tul patului =i se =tie tare, neclintit. Da, patul st[ pe terenul satului, al ob=tii, unde-i satul st[p`n, dar aici unde-i patul, el este st[p`n. A=a cum satul are drepturi, are =i el drepturile lui, =i nimeni nu poate s[-i repro=eze nimic! }=i d[ astfel curaj Filea, se ]mb[rb[teaz[ el pe d`nsul spre a fi gata de orice ]ntors[tur[ neprev[zut[ a destinului. (Azi toate c`te s-au ]nt`mplat, neprev[zute au fost: 1) au cump[rat patul; 2) l-a pa=olit mam[-sa de-acas[ cu tot cu mireas[; 3) s-a turtit roata c[ru\ei; 4) iat[-l st[ la col\ul gardului =i nu =tie ce-l a=teapt[...) Trece vremea, curge =i se duce, iar dinspre casa fetei nici un semn, nici o veste. Se sprijin[ Filea de cel[lalt cap[t de pat =i a=teapt[. Iar prin cap ]i trec fel de fel de presupuneri: a intrat Nastea ]n cas[, le-a v[zut pe toate sup[rate =i a uitat de d`nsul... S-a a=ezat pe lai\[ =i a=a a ]ncremenit, =i to\i, adic[ toate, se uit[ \int[ la d`nsa. Ea tace, cum =tie ea s[ tac[, tac =i ele mama =i sora... Nastea-i ]nd[r[tnic[, poate s[ tac[ toat[ ziua, =i ]nc[ o noapte, =i o s[pt[m`n[, =i-o lun[... Un an! Filea se desprinde de pat: vine ea odat[ ori nu vine? S[ vin[ s[-mi spun[: ]i laie ori b[laie? Nu se vede Nastasia. Nu se aude Nastasia. Face atunci Filea un pas, desprinz`ndu-se de pat, ca s[ se uite pe dup[ col\ul gardului, spre poart[, =i, c`nd s[-l fac[ pe-al doilea, intercepteaz[ un schimb de informa\ie, ]n secret, de dup[ gardurile a dou[ cur\i din cele dou[ p[r\i ale drumului: Ai auzit, fa Panaghie, ce-a p[\it Ileana? Ileana? Asta, a lui Ispas? 236
VLADIMIR BE+LEAG{
A lui Ispas, fa. Tu care-ai crezut? Credeam c[ a lui Nichifor. Ileana lui Ispas, c[ a lui Nichifor, ce mai are a p[\i dup[ ce i-a ars casa? I-a ars casa Ilenei lui Ispas? Of, c[ tare mai e=ti grea de cap, fa Panaghie. I-a ars casa Ilenei lui Nichifor, iar Ileana lui Ispas a p[\it alta =i mai gogonat[! Chiar mai gogonat[? C`t de gogonat[, fa? Filea se lipe=te de gard s[ nu-l simt[ cele dou[. A fugit fiic[-sa dup[ b[iatul Irinei lui Neculai Jora. Dar Irina nu i-a primit, i-a alungat pe am`ndoi cu furca din ograd[... Cu furca? De tors? Nu! Cu furca de fier, cu patru coarne. Dar ce, Irina are furc[ cu patru coarne? +tiam c[ are cu trei. C[ grea de cap mai e=ti, fa Pahaghie! +tia Irina c[ b[iatul ei are s[-i aduc[ nor[ care nu i-i pe plac =i =i-a cump[rat furc[ cu patru coarne ca s[-i alunge! V[leu! Mi-am adus aminte c[ i-am v[zut pe b[ietul Irinei =i pe fata Ilenei duc`nd un pat... Nu-\i spun eu? L-au cump[rat de la magazin =i drept la Ileana lui Jora... Unde s-a mai pomenit una ca asta, Doamne Dumnezeule? A=a dr[covenii nu \in minte s[ se fi ]nt`mplat ]n satul nostru: s[ nu fac[ nunt[, dar s[ umble cu patul pe drumuri... }n alte sate poate c[ s-a ]nt`mplat. Ori la ora=... La ora=, ce nu se ]nt`mpl[? Cele mai mari minun[\ii!.. Am auzit c[ la ora= merg unii cu ma=inile pe pere\i! Nu cu ma=inile, fa, cu motocicletele. V[leu! +i nu cad s[-=i rup[ g`tul? Nu, fa, c[-i ajut[ necuratul! Dac[ Dumnezeu doarme, s[racu, de tare ce-a ]mb[tr`nit... Taci! Se aude... Ce s-aude? Glasurile amu\esc. Se las[ t[cere. Filea ciule=te urechile: s[ fi auzit ele ceva dinspre ograda Nastei? Ascult[: nici un zgomot, nici o vorb[. Li s-o fi n[z[rit cum[tri\elor. Se a=az[ Filea pe pat cu coatele pe genunchi. Nu cumva au ]nchis-o =i n-o las[ s[ vin[? urmeaz[ s[ se ]nghesuie femeile =i prepusurile ]n mintea fl[c[ului. Parc[ o aude pe Ileana: te-a apucat m[riti=ul? Mai ]ng[duie, copili\o, s[ se m[rite soru-ta! 237
UMORISTICE
+i deodat[ i se arat[ ceva ]ngrozitor: o bat am`ndou[ pe N[stica! Au str`ns-o ]ntr-un col\, ]i rup p[rul, s-o ]nve\e minte! Sare Filea de pe marginea patului, gata s[ porneasc[ spre cas[, s[ intre pe poart[, c`nd schimbul de informa\ie este reluat. A venit acas[... Am v[zut-o trec`nd, v`n[t[ la fa\[... De ce v`n[t[, fa? De ru=ine, nu pricepi... C[ tare grea de cap mai e=ti. A venit s-o roage pe mam[-sa s[-i primeasc[ la d`nsa, c[ Irina nu i-a primit precum \i-am mai spus. Eu cred c[ nici Ileana n-are s[-i oplo=easc[. Are s[-i alunge cu cociorva. Cu cociorva? Fierbinte? Of, c[ parc[ nu-i tot un drac: fierbinte ori rece? }i alung[ =i gata. Las[, fa, c[ dac[-i fierbinte, poate s[-i frig[, ori pe d`nsul ori pe d`nsa, =i s[-i usture. Iaca eu m-am fript azi diminea\[, c`nd scoteam g[lu=tele din cuptor... Dar tu, fa, Panaghie, tot ]n cuptor le fierbi, ca bunica? Amu toate gospodinele le fierb pe plit[... Bine c[ tu ai plit[ cu gaz. Eu n-am. Dac[ e=ti proast[. Pune-l pe b[rbatu-to s[-\i cumpere. Filea ofteaz[: s-au pus pe tr[nc[nit. Dar, stai, schimb[ placa. Auzi, auzi cum strig[ Ileana? }i zice s[ se care cu tot cu zacu\ unde =tie... S[ n-o vad[-n veci c[lc`ndu-i pragu... Chiar a=a s[ zic[? Eu n-aud. C[ e=ti, fa, tare =i de urechi, nu numai de cap. Ascult[! Nici zestre nu-i d[. Care zestre, c[ numai Vetei i-a g[tit. Nastea n-are nimic... Cum n-are? Mi-a ar[tat deun[zi: perne, \oale, un dulap de haine, televiz... Care televiz? Ce televiz? Unul mititel. Cu fereastra c`t palma... Aa... Acela-i stricat... Auzi? Auzi ce-i r[spunde Nastea maic[-si? Bine! Bine-i zice! Bravo, nu se pierde. A ]nchis gura Ileana. Na, c[ a p[\it-o r[u Ileana. Bravo, bravo, fato... Dar ce zice, fa? Ce-i spune Nastasia mam[-si? Odat[ r[sun[ un zgomor asurzitor: trosc! pleosc! Parc[ cerul n-ar fi fost cer, ci un cear=af uria= =i cineva a apucat de un col\, a tras =i cear=aful 238 acela a p`rìt, spintec`ndu-se de la un cap[t la altul. Taman deasupra
VLADIMIR BE+LEAG{
drumului! Dinspre casa N[stic[i, ]ncoa, spre col\ul gardului. Filea se izbi ]nainte: Ce-i? ce s-a ]nt`mplat? ce vor s[ fac[ cu N[stica? Abia apuc[ a face c`\iva pa=i, c[ asupra lui se repede o dihanie cu dou[ roate, venind cu o vitez[ turbat[, iar pe d`nsa o namil[ cu casc[ ro=ie =i ochelari... Gata! M[ tr[sne=te! ]i trece lui Filea prin minte =i ]n secunda urm[toare zboar[-n aer, descriind o miraculoas[ traiectorie =i aterizeaz[ pe marginea drumului, ]n =an\. C`nd deschide ochii, nu vede dec`t o p`cl[ alb[ ]nv[luindu-l =i aude r[p[it departe, ]n alt[ uli\[. Se ridic[ Filea =i se a=az[ pe buza =an\ului: cea\a alb[ se a=terne la p[m`nt, iar gardurile, copacii mai continu[ s[ se ]nv[rt[ ]n jurul lui. Flutur[ din cap, ]=i =terge ochii, se uit[ mai bine: lumea continu[ s[ se ]nv`rteasc[... Aha, se dumere=te: acum se dezv`rte=te la loc! +i-i vine iar ame\eala: m-am p[lit bine. C`nd se uit[, vede venind spre d`nsul, printre garduri =i copaci, un chip de om, care =i acela se ]nv`rte=te, se clatin[, dar nu apuc[ s[ ]n\eleag[ cine-i, c[ iar se las[ pe-o parte, sprijinindu-se-ntr-o m`n[. Ce-i cu tine, Filu\[? Ce-ai p[\it? A v[zut Nastea pe cineva =ez`nd pe marginea drumului, dar abia c`nd s-a potolit colbul l-a recunoscut =i s-a ]nsp[im`ntat. Hainele t[v[lite, p[rul ]nc`lcit, urme de glod pe obraz, =i la t`mpl[ o d`r[ de s`nge... S-a b[tut cu cineva! ]i trece Nastasiei un g`nd prin minte. Ori, sora Veta, c`nd se certa ea cu maic[-sa, a ie=it fuga din cas[ s[-=i aduc[ dr[gu\u, a dat de Filu\[ =i... a s[rit cu ghearele la d`nsu... Ai venit, N[stico? Bine c-ai venit. Filea se ridic[: am c[zut... Las[, nu-i stra=nic... N[stica ]i =terge fa\a, ]i scutur[ hainele. Atingerile ei ]i fac bine. Era s[ m[ izbeasc[ un nebun cu motocicleta... Pe tine? Dar cum? Am dat s[ ies de dup[ col\, s[ vin la tine... Aici apare el, pe nea=teptate =i... M-am aruncat ]n =an\. Te-a lovit? Nu! M-am aruncat eu singur. }n clipala ochiului. Dac[ nu m[ azv`rleam ]n sus =i peste cap, m[ lua roata din fa\[ =i ne f[ceam praf am`ndoi... Te-ai zg`riiat? Filea se ridic[, o lini=te=te pe Nastea c[ nu-l doare nimic, ea ]l scutur[, el vrea s-o ]ntrebe: Te-ai ]n\eles cu ai t[i? Ne primesc? Lu[m patul =i 239
UMORISTICE
mergem la tine acas[?, dar vede c[ Nastea \ine-n cel[lalt bra\ o leg[tur[ mare, f[cut[ dintr-o basma g[lbuie cu flori ro=ii. A ]n\eles. S-a ]ntors =i: Haidem! El ]nainte, Nastea ]n urma lui, cu leg[tura pe bra\. Fac dup[ col\, g[sesc patul st[tea cuminte =i-i a=tepta , Filea se sprijin[ cu pieptul de cap[tul lui, nichelat, Nastea st[ o bucat[ de vreme cu leg[tura ]n mìni, f[r[ a spune o vorb[, ca ]mpietrit[. Apoi deodat[ arunc[ leg[tura pe pat =i se pr[bu=e=te asupra ei cu fa\a-n jos. Pl`nge ]n[bu=it, ]ncet, f[r[ glas. Nici n-ai spune c[ pl`nge ai zice c[ a c[zut =i a adormit ]ntr-o f[r`m[ de secund[, cum se ]nt`mpl[ cu omul c`nd, obosit peste seam[ ori c`nd a trecut prin mari tulbur[ri =i fr[m`nt[ri, s-a \inut, s-a st[p`nit, c`t l-au slujit puterile, dar, ajuns la cap[tul r[bd[rii, s-a rupt ceva ]ntr-]nsul =i el, iat[-l, s-a d[r`mat la p[m`nt, d`nd cale liber[ amarului =i amarul acela se revars[ dintr-]nsul ca un =uvoi nest[vilit... Pl`nge Nastasia, numai umerii i se cutremur[. Rup`ndu-se din ]n\epenirea ce-l cuprinse =i pe d`nsul pentru c`teva clipe, Filea se a=az[ l`ng[ ea, pe pat, o ]mbr[\i=eaz[ pe dup[ umeri =i o clatin[ u=urel: Lini=te=te-te, N[stico... St[p`ne=te-te, dragostea mea... Nastasia nu-l aude. C`nd l-a v[zut dat la p[m`nt s-a ]ntunecat lumea-n fa\a ei. Apoi, c`nd s-a aruncat pe pat ca s[-=i ascund[ fa\a, s-a f[cut =i mai des ]ntunericul. Pe nea=teptate au zbucnit ni=te fl[c[ri albastre-n ochi, au p`lpìt =i s-au stins. Presim\ise c[ a=a avea s[ se ]nt`mple. Nu se cuvenea, de bun[ seam[, s-o ia ]naintea surori-si... Amu... cu ce drept pl`nge? +i, totu=i, pl`nge ]n[bu=it, ]n inima ei, s[ n-o aud[ nimeni. Nici Filu\[. Umerii ]i tresalt[. Lacrimile se strecoar[ printre degete, pe leg[turica cu lucruri pe care i-o d[duse ele de acas[, mama =i sora, trimi\`nd-o s[ se duc[ unde-or duce-o ochii. +i mai =tie Nastea c[ Filu\[ presim\ise, =tia ce avea s[ se ]nt-mple cu ei. +i dac[ =tia, ca b[rbat ce este, trebuia s[ poarte lucrurile-n a=a fel ca s[ nu se pomeneasc[... alunga\i... =i de la casa lui... =i de la casa ei... }n ce hal au ajuns!... Ce-a crede lumea? Ce-a zice satul? O pornire de m`nie se n[scu ]n inima ei, =i, cresc`nd =i cuprinz`nd-o, m`nia se ]ntoarse ]mpotriva lui Filea, ]mpotriva lui Filu\[ al ei. Dar aici, m`nia, se-nt`lni cu dragostea pentru d`nsul, pentru Filea-al ei, =i N[stica nu mai =tiu ce-i cu d`nsa, p[rea c[ se rupe pe dinl[untru, o sf`=ie o putere 240 vr[jma=[ =i inima-i s`ngereaz[... Dac[ mai dureaz[ a=a, ]=i iese din min\i.
VLADIMIR BE+LEAG{
M[ ridic =i urlu! Dau foc casei! S[ ard[ lumea toat[... }l sugrum pe omul acesta care mi-i cel mai drag... C`nd sim\i cuprinz`nd-o ast[ s[lbatic[ pornire, buzele lui Filu\[ ]i atinser[ t`mplele, =i ea se de=teapt[ ca dintr-un somn r[u, dintr-o scurt[, dar grea boal[. Se ridic[ brusc =i-l prive=te. }ntr-o clip[ ochii devin usca\i =i lucitori. Filea z`mbe=te: A=a ]mi placi, draga mea... Acum ar[\i bine... +i-i d[ cu degetele p[rul de pe fa\[. Iart[-m[, Filu\[, c[ m-am ar[tat neputincioas[ =i slab[. Dar nu sunt a=a! S[ nu cread[ c[ o s[-ngenunchez ]n fa\a lor. }l prive=te c`teva clipe fix, p[trunz[tor: M[ iube=ti, Filu\[? Dar s[-mi spui sincer, auzi? Da, da, da! Te iubesc, N[stico, draga mea. Te iubesc =i te rog s[ nu mai pl`ngi... N-am s[ pl`ng. Nu pl`ng. Dar s[-mi r[spunzi la a doua ]ntrebare: ce-ai face dac[ am avea un copil? Un copil? exclam[ Filea. Mic, micu\ de tot, da? N[stica ]ncuviin\eaz[ cu capul: Da, mic, micu\ de tot. A= fi cel mai fericit om de pe p[m`nt. L-a= purta ]n bra\e. M-a= juca cu el. L-a= s[ruta. L-a= leg[na... N[stica, ]ngrijorat[: Dar unde l-am pune? Unde l-am culca? Unde? Cum, unde? urmeaz[ Filea, f[r[ a b[nui c[ ]ntrebarea are un dedesubt al ei. Cu noi! Aici, cu noi! }n patul nostru. Pe urm[ i-om cump[ra =i lui un p[tuc. Unul mic, micu\ de tot. Pe m[sura lui... Nu! Patul lui trebuie s[ fie mai mare. Copilul are s[ creasc[ =i trebuie s[-ncap[-n patul lui =i dup[ ce va mai cre=te... Ai dreptate, spuse Filea =i tot atunci v[zu culcat ]ntre ei un b[ie\el care d[ din mìni =i din picioare =i g`ngure=te =i a=a ]=i poart[ ochi=orii =i z`mbe=te ca un ]ngera=... Aici r[sun[ un glas mare, clocotitor. Ce face\i, m[i copii? Ce-i cu voi? Lua\i a=a, pe neprins de veste, tinerii no=tri se fac mici de tot. Se uit[ntr-o parte, se uit[-n alta: de unde glasul? Dar nu v[d pe nimeni. Asta-i umple =i mai mult de fric[. Eu v-am ]ntrebat. De ce t[ce\i?! +i, mai la urma urmei, ce face\i aicea-n drum? 241
UMORISTICE
Acum, c`nd a vorbit a doua oar[, =i Filea =i Nastasia au ]n\eles c[ badea Matei, primarele satului, i-a ]ntrebat cu glas de tunet. Dar unde-i, c[ nu se z[re=te pe aproape? Tot Nastea s-a dumerit prima. Oriunde-ar fi fost, erau obliga\i s[-i r[spund[. Ne odihnim... Am obosit =i ne odihnim... Filea, holb`nd ochii: Cui ai gr[it c[ eu nu-l v[d? +i-o atinge la bra\: Tu-l vezi? Fata-i ar[t[ cu un deget: acolo, sus! =i Filea pe dat[-=i d[ seama c[ badea Matei poate fi aici ori departe, ]n alt cap[t de sat, dar de v[zut vede =i =tie tot ce se face ]n zona lui. Anume: ne odihnim, zice =i el. Patu-i greu, taie la mìni... ne odihnim. De ce n-a\i luat o c[ru\[? O ma=in[? Acum glasul r[sun[ l`ng[ ei =i am`ndoi ]l v[d pe badea Matei tat[l =i mama, mila =i biciul satului. E un b[rbat ]ntre dou[ v`rste, nici t`n[r, nici b[tr`n, scurt =i gros, mai degrab[ rotund. Nu degeaba unul bun de gur[ i-a zis odat[ Matei +tampil[, =i a=a i-a r[mas numele. Nastasia: Am luat, dar s-a f[rmat c[ru\a... Filea: Cu ma=ina-i prea repede... Aaa! ]n\eleg! A\i vrut s[ vede\i dac[-l pute\i duce cu mìnile, a=a-i? Bine-a\i hot[r`t, m[i b[ie\i! ]i laud[ badea Matei. Avem destui ]n sat care, c[s[torindu-se, se adun[ cu ma=inile, dar nu peste mult dau de greu =i se despart. Numai degeaba ]mi rod =tampila cu d`n=ii... Odat[ se ridic[-n sus, ca un balon u=or, str[lucitor =i dispare. Tot a=a, pe nea=teptate, cum a ap[rut. Filea =i Nastea hot[r[sc c[ a fost o n[z[rire. Filea, frec`ndu-=i ochii: Ai ]n\eles, N[stico, ce-a vrut s[ ne spun[? Nastasia, apuc`nd de cap[tul ei de pat: Eu zic s[ mergem, Filu\[, c[ chiar poate s[ vin[! +i c`t mai repejor! Filea apuc[ =i el de cap[tul lui de pat: Dar ]ncotro, N[stico? Nastasia: Unde ne-or duce ochii... Filea: Aha, =i picioarele... 242
VLADIMIR BE+LEAG{
De bun[ seam[, c[lcaser[ satul de la un cap[t la altul. Fuseser[ la casa unuia =i n-au fost primi\i. Fuseser[ la casa altuia =i iar[=i n-au fost primi\i. Ce le r[m`ne s[ fac[? Dac[ nu i-au primit casele lor, ]nseamn[ c[ nu i-a primit satul. Iar dac[ nu i-a primit satul, ce s[ mai caute ]n el? O iau din Drumul Mare ]ntr-o parte =i merg pe-o ulicoar[ ]ngust[, la deal. Unul ]nainte, altul ]n urm[, apoi se mut[: acesta p[=e=te primul =i cel[lalt vine dup[ el. La mijloc patul cu cele dou[ plapume =i perna =i leg[tura Nastasiei. Pe la por\i se ive=te c`te-un chip de om care se uit[ dup[ ei cl[tin`nd din cap. Femeile: Cum a=a, s[ nu-i primeasc[ p[rin\ii? Acum ce-or face ei, s[rm[neii? B[rba\ii: Las[ c[ s-or l[muri, s-or ]n\elege p`n[ la urm[ cu p[rin\ii. Principalul: ei s[ se ]mpace, ]ntre d`n=ii... Femeile, iar: Dar cum or s[ tr[iasc[ f[r[ acoperi= deasupra capului? Numai cu patul ista =i cu te miri ce pe el? Nici tu saltea, nici \ol, nici... B[rba\ii dac[ v[d c[ nu g[sesc ce s[ spun[, ca s[ nu r[m`n[ mai prejos de muierile lor, dau s[-i ]ntrebe pe cei doi tineri: ce au de g`nd? cum or s[ tr[iasc[? Dar ei au apucat a se ]ndep[rta. Chiar de nu i-au ]ntrebat, acum ]=i zic =i ei: ne ducem. Dar unde ne ducem? A=a s-a g`ndit Filea =i vrea s-o ]ntrebe pe Nastasia, pentru c[ ea merge ]nainte. Ne ducem. Dar unde ne ducem? se g`nde=te =i Nastasia =i vrea s[-l ]ntrebe pe Filu\[, pentru c[ atunci c`nd au pornit, el mergea ]nainte. Nu ]ntreab[. De ce? Pentru c[ picioarele lor =tiu ele unde-i duc. Asta-i ulicioara pe care au mers prima dat[ c`nd s-au cunoscut. Asta-i ulicioara, care i-a scos ]n marginea satului, la livada ]nflorit[. Era prim[var[ =i s-au s[rutat ]ntìa dat[. R[m`n casele ]n urm[, una c`te una, precum zilele albe din via\a omului. Tinerii merg, c`nd unul, c`nd cel[lat ]n fa\[ =i nu v[d c[ ba de la o cas[, ba de la alta iese c`te-o femeie =i pune pe patul lor: una un \ol, alta o saltea, a treia o pern[, alta un cear=af, alta un prosop, iar alta o fa\[ de pern[... Merg =i nu v[d, pentru c[ p[=esc ca ]n vis... Satul, B[tr`nul Sat, care-i =tia de pe c`nd se juca el de-a \urca, iar ea cu p[pu=ile, v[z`ndu-i c[ ies ]n margine, s-a mirat. Nu pentru c[ sunt am`ndoi, ci pentru c[ merg: unul ]nainte, altul ]n urm[, iar nu al[turi, 243
UMORISTICE
]mbr[\i=a\i cum i-a v[zut de at`tea ori. Iar c`nd a mai v[zut (dup[ ce =i-a suflat de pe ochi spr`ncenele stufoase, ca ni=te m[turi de m[lai) c[ cei doi duc ]ntre ei un pat cu perne, \oale =i altele pe el, s-a ]ntrebat: ce-i cu d`n=ii? Ziua am auzit pe oameni c[ doi tineri umbl[ cu patul pe Drumul Mare. Dar de ce nu s-au aciuat pe la casele lor? De ce iese afar[? Unde se duc acum, la l[satul serii? Filea =i Nastasia ajung ]n marginea livezii, mai merg pu\in =i pun patul jos. Dar ei au ie=it din mine? s-a mirat =i mai mult B[tr`nul Sat, care ]n sutele de ani, de c`nd se a=ezase pe valea asta, v[zuse at`tea perechi de ]ndr[gosti\i: unii tr[iau ferici\i, p`n[ la ad`nci b[tr`ne\e, al\ii se desp[r\eau la o s[pt[m`n[ dup[ nunt[, iar al\ii fugeau unul de altul ]n chiar noaptea nun\ii. Iar ace=tea ce fel de pereche sunt? Nu cumva s-au sup[rat pe mine? Dar pentru ce? C[ doar le-am ocrotit dragostea, c`nd se plimbau nop\ile pe Vale! Zice Satul: Ei, voi, copiii mei! Nu cumva m[ p[r[si\i? T`n[rul =i t`n[ra, cum puseser[ jos patul, st[teau unul cu fa\a la cel[lalt, cu mìnile-n jos, obosite. Priveau ]n p[m`nt =i nu vedeau nimic. Suna frunza livezii ]n jurul lor =i ei n-o auzeau. Se las[ seara peste lume. Auzi? Gr[i b[rbatul ]n sinea lui: ne ]ntreab[ Satul ce facem... ]l p[r[sim? L-am =i p[r[sit, Filu\[, r[spunde tot ]n t[cere femeia. N-a vrut s[ ne primeasc[ =i l-am p[r[sit. +i acum unde ve\i tr[i? vrea s[ =tie Satul. Cum ve\i tr[i? R[spunde femeia: Cum vom putea, a=a vom tr[i. Aici vom tr[i, ]n locul acesta, =i arat[ cu m`na. Da, confirm[ b[rbatul: aici o s[ tr[im. O s[ ne dur[m cas[ =i o s[ tr[im. Satul, B[tr`nul Sat: Dar sunte\i tineri, nu v[ pricepe\i... F[r[ mine n-o s[ pute\i face nimic. F[r[ mine... B[rbatul c[tre femeie: Auzi, ce spune Satul? Zice c[ n-o s[ putem. Femeia, d`rz: Ba o s[ putem! Nu suntem nici ciungi, nici ologi. R`ndunica e mic[ 244 =i-=i face singur[ cuibul. O s[ ne facem =i-o s[ tr[im...
VLADIMIR BE+LEAG{
S-a f[cut sear[. Femeia simte c[ o p[trunde r[coarea, vine =i se lipe=te de b[rbat: }nc[lze=te-m[, b[rbate, simt c[ tremur. B[rbatul o cuprinde cu bra\ele. Ea ]=i pune obrazul pe pieptul lui, el ]=i las[ obrazul pe fruntea ei =i a=a lipi\i unul de cel[lalt se ]nc[lzir[ =i adormir[ ]n picioare. Patul st[tea al[turi, cu pernele, salteaua, plapumele, leg[tura cu lucruri dat[ fetei de acas[. C`t o fi dormit a=a Nastasia =i Filea obosi\i foarte erau , nu se =tie. Poate o or[, poate noaptea toat[, poate o lun[, poate mai multe luni ]n =ir... Iat[ c[ femeia deschide ochii =i vede pe cer o lun[ mare, neobi=nuit de mare =i luminoas[. Prive=te la ei, ]n jos, =i z`mbe=te. Femeia se uit[ la lun[, apoi la b[rbatul de l`ng[ ea care continua s[ doarm[, ]n picioare, ]i atinge m`na =i zice: Ia uite, Filu\[, luna! B[rbatul deschide ochii, se uit[ la lun[ =i r[m`ne uimit: nu era pe cer luna unde s-ar fi cuvenit s[ fie, ci ]n pat. Ardea luna ]n pat. Uite, N[stico, copilul nostru se joac[-n pat... Se uit[ N[stica =i vede pruncul h`rjonindu-se ]n pat gol-golu\, culcat pe burtic[ pe plapuma ]ntins[, d[ din picioare, se aga\[ cu m`nu\ele gr[sulii de plapum[, tot opintind s[ se mi=te ]nainte. Din c`nd ]n c`nd ridic[ ochii =i se uit[ spre d`n=ii g`ngurind =i spun`nd ceva ]n limba lui. +i seam[n[ copilul jum[tate Nastasiei, jum[tate lui Filu\[, parc[ erau am`ndoi mic=ora\i tare =i ]ntruchipa\i ]ntr-un singur trupu=or. Ce dulce g`ngure=te, ce lumin[ de aur ]i scald[ fruntea larg[ =i pielicica ]i luce=te ca m[tasea. Tot izbind ]nainte, ajunge la margine. O s[ cad[! se sperie Nastea =i se repede spre el. Las[-l! S[ vedem ce va face. Nu cade, n-avea grij[... Nastasia: S[ nu-i pese de copil? =i r[m`ne pe loc. Auzind strig[tul speriat al mamei, copilul ]i z`mbe=te =i ochi=orii lui lucesc ca dou[ luni pline. Se apleac[ am`ndoi tat[l =i mama asupra pruncului =i v[d c[ pielea lui din aurie s-a f[cut ro=ie. I-i frig! se alarmeaz[ Nastea. Trebuie s[-l ]nf[=[m. Cade roua... }nvele=te-l... Desface Nastasia leg[tura luat[ de acas[, scoate scutece =i c[m[=u\e, ]mbrac[ copilul =i-l ]nfa=[. Cum st[-n genunchi, l`ng[ pat, copilul culcat pe spate, mìnile ei umbl[ repede, pricepute de parc[ toat[ via\a ar fi 245
UMORISTICE
]nf[=at prunci. Tat[l st[-n picioare, al[turi, ocrotind cu trupul lui pe mam[ =i pe copil. Culcat ]nf[=at, copilul, ]n loc s[ doarm[, ]ncepe s[ pl`ng[. Nastea. E fl[m`nd, s[rm[nelul. S[-l al[ptez. Se culc[ l`ng[ el, d`ndu-i s`nul alb. Copilul ]l apuc[ =i pe dat[ amu\e=te. Filea se a=az[ al[turi, privindu-l fericit. Copilul suge o bucat[ de vreme, cu ochii la chipul mamei, apoi ]i ]ntoarce =i prive=te la tata. Cur`nd adoarme. Sprijinit[ ]ntr-un cot, adoarme =i Nastasia. }ncet-ncet, se las[ =i Filea pe-o parte =i adoarme =i el... La vreme t`rzie de noapte, din fundul livezii venea spre sat un t`n[r cu plete negre, urmat la numai un pas-doi de un cal alb. P[=ea pe sub pomi fl[c[ul cu fa\a luminat[ =i inima plin[ fusese la iubita lui ]n satul vecin =i acum se ]ntorcea acas[. C`t au stat ei doi ]n claia de f`n de la hotarul satelor calul l-a a=teptat pe zare, p[sc`nd slobod prin c`mpul cu flori. Acum c[lca ]n urma t`n[rului nedumerit de ce merge pe jos =i m[car nu-l duce de frù. A uitat de d`nsul? Ori ]i era team[ s[ nu se zdruncine =i s[ se reverse din prea plina lui inim[ dragostea =i fericirea? Merge fl[c[ul =i aude cum c`nt[ p[m`ntul sub picioarele lui, cum c`nt[ frunza-n copaci, aerul din jur c`nt[, c`nt[ stelele pe cer. Deodat[ se opri o v[zu iar pe dulcea lui copil[ cum se rupse din bra\ele lui =i fugi spre c[su\a ei unde tr[ia cu maica b[tr`n[ =i c`nd se opri, calul, cum venea ]n urma lui, ]l ]mpunse cu botul ]n spate. Fl[c[ul se ]ntoarse mirat poate c[ de bun[ seam[ uitase de el? , ]l v[zu lumin`nd ca argintul ]n b[taia lunii =i ce-i veni? ]i cuprinse capul =i ]ncepu s[-l s[rute. M[i fr[\`ne, m[i! De-ai =ti tu ce-i dragostea? Ce fiin\[ f[r[ seam[n este iubita mea. O, Doamne... Fl[c[ul ]n[l\[ ochii spre cerul cu stele: ]\i mul\umesc, Cerule, pentru nem[rginita fericire ce mi-ai dat. Calul ]ntinse g`tul =i-l atinse cu buzele pe obraz. Erau calde buzele calului, era cald[ suflarea lui =i mirosea a iarb[ fraged[. F[r[ de sine, fl[c[ul ]l s[rut[ pe bot, apoi r`se, se ]ntoarse =i porni mai departe, pe sub crengile joase ale pomilor. Se strecura prin umbr[, prin lumini=uri, d`nd uneori cu m`na crengile la o parte. Merg`nd a=a, cu sufletul ]mb[tat de bucurie, c`nd ajunse ]n marginea 246 livezii dinspre sat, deodat[ v[zu ]n fa\a lui ceva de ne]nchipuit, ceva care-l
VLADIMIR BE+LEAG{
zgudui, f[c`ndu-l s[ ]ncremeneasc[ ]n loc: ]ntre pomi, ]n b[taia lunii, st[tea un pat, un obi=nuit pat de fier, vopsit ]n albastru =i cu capetele nichelate =i-n patul acela dormeau un b[rbat =i o femeie =i ]ntre ei un prunc ]nf[=at. Femeia dormea sprijinit[-ntr-un cot, cu s`nul alb la gura pruncului =i cu o m`n[ adun`ndu-l la piept. B`rbatul cu un bra\ ocrotea picioarele pruncului, iar cu altul proptea capul femeii. Dormeau a=a tustrei =i lumina lunii curgea asupra lor, c[ fl[c[ul cum deschise gura a mare mirare a=a r[mase s[ =i priveasc[ la ei. Ce frumos, Doamne! Ce frumos dorm... }i veni un g`nd: Nu cumva mi se n[zare? P[=i ]ncet, pe v`rfuri, p`n[ mai aproape, calul veni =i el =i se uit[ mirat la cei ce dormeau ]nseamn[ c[-i aievea. Forn[i u=or calul, fl[c[ul ]i astup[ gura s[ nu-i trezim! , ]l apuc[ de frù =i, dup[ ce mai privi o dat[ la ei, ie=i ]n drum, s[ri pe cal =i o lu[ la galop intr`nd ]n sat. Oameni buni! Oameni buni! strig[ de la primele case. Veni\i s[ vede\i ce minune-i pe deal, ]n marginea livezii! Tot strig`nd a=a, fl[c[ul trecea c[lare pe calul alb prin satul adormit, pe uli\ele pustii, p`n[ ajunse ]n Drumul Mare =i o lu[ la vale. Prinser[ a se aprinde lumini ]n ferestre, ie=eau oamenii la por\i =i ]ntrebau: Unde? Ce minune? Care livad[? Din fug[, fl[c[ul le ar[ta cu m`na spre deal, ei se uitau ]ntr-acolo =i cl[tinau din cap: Ce-i cu b[iatul ista? Oare ce i s-a n[z[rit ]n toiul nop\ii? Unii intrau ]napoi ]n case, al\ii care aveau trebi se apucau de grijile lor, iar al\ii av`nd a merge la lucru ]ncepeau a se preg[\i de duc[. Peste o bucat[ de vreme r[sun[ un sunet de corn, anume dinspre livad[. Era a=a cum chemau de obicei v`n[torii c`nd trebuiau s[ se adune la locul anume ales. Dar de data aceasta nu era glas de corn, ci mai degrag[ chemare de primejdie. Dintr-o parte iese unul cu arma ]n cump[n[ =i cu cìnele de curea =i porne=te fuga ]ntr-acolo. Apar dup[ el =i al\i s[teni =i, ]n\eleg`nd din unul ]n altul c[ fl[c[ul cu cal alb n-a strigat degeaba, de bun[ seam[, este ceva pe deal, pornesc =i ei ]n sus, spre livad[. Gospodinele c[ nu: s[-=i opreasc[ acas[ b[rba\ii. Mai =tii? Poate s-a iscat vre-un balaur, ori o fi vreo bomb[, ceva care s[-i z[treasc[. R[i-r[i b[rba\ii, dar cum s[ tr[iasc[ f[r[ ei? }ncearc[ a-i opri, dar v[z`nd s[ nu-i chip, ]=i arunc[ =i ele o hain[ pe umeri =i hai dup[ ei. 247
UMORISTICE
Una din fug[ c[tre alta: Demuuult, fa, n-am mai v[zut minune-n satul nostru... Alta: A dat Dumnezeu =i avem =i noi una. Amu ne-a merge =i nou[ vestea! Oare ce s[ fie? Mneata ce zici? S-a ar[tat, cic[, Maica Domnului cu pruncul. Chiar? Tu ce crezi: e a bine ori a r[u? Dumnezeu =tie... B[rba\ii care fugeau ]nainte, aveau vorba =i prepusurile lor. Unul c[tre altul, plini de mirare: Acela, Costic[, venea noaptea pe lun[, de unde-o fi venit, =i ]ntr`nd ]n livad[, a v[zut, mai ]ntì, un pom ]nflorit care nu ]nflore=te niciodat[. Altul =i mai uimit: Nu zi! Ce pom? Un nuc. Nuc? Care nuc? Nu-i nici un nuc pe acolo. Este! Ai uitat! Chiar a ]nflorit nucul? Cum a ]nflorit? A=a cum ]nfloresc vi=inii, cire=ii? Da! Alb, tot plin de floare... Al treilea ]i ajunge din urm[ cu alt[ veste: M[i, cic[ s-a ivit ]n livad[ un urs. Maaare, c`t casa, gros =i p[ros la blan[. St[ iac-a=a l`ng[ tulpina unui copac ]n dou[ labe =i morm[ie. Cum, l`ng[ copac? De ce morm[ie? Are, poate, vreo ran[ =i nu poate merge... St[ sprijinit cu spinarea de copac, ridicat ]n dou[ picioare. Costic[ taman pe l`ng[ d`nsul a trecut =i, noroc c[ s-a ferit, dac[-i d[dea mo= Martin o lab[, ]l adormea pe loc cu tot cu cal. Cu cal cu tot? Nu cred s[ fie urs. De unde ur=i prin p[r\ile noastre, dac[ n-avem nici mun\i, nici p[duri? Taman ajunge ]n vremea asta Costic[ ]n centrul satului =i d[ peste badea Matei care se-nv`rtea pe loc ca un titirez ne=tiind ce s-a ]nt`mplat ]n zona lui =i ce s[ fac[. Cum l-a v[zut, apuc[ de frùl calului =i-l d[ jos: De ce tulburi satul, m[i?! Plin de suflet, fl[c[ul prinde a-i povesti lui Matei ce-a v[zut venind 248 acas[.
VLADIMIR BE+LEAG{
+i zici c[ doarme cineva? Doi ]s. +i-n mijloc un copil de \`\[. Matei, ne`ncrez[tor: Auzi? Un copil! +i-nc[ de \`\[... Abia acum observ[ calul pe care-a venit fl[c[ul. Amintindu-=i c[ numai Vasiloi avea cai albi, ]l ia la rost: Dar calul de unde-i? L-ai furat? Ei, r[spunde?! Dar nu mai are cine s[ r[spund[: Costic[ o =i cotigise. Iar ]n marginea livezii s-a adunat, po\i spune, mai jum[tate de sat: zeci de zeci, dar, poate, sute de oameni. F[c`nd ca un fel de arc cu capetele spre cei dintì pomi, oamenii b[rba\i, femei, fete, fl[c[i, c[ci pe copii i-au l[sat s[ mai doarm[! se tot ridic[ ]n degete =i se uit[ spre locul unde-i minunea. Luna-i ]nalt[, bate tare =i-n lumina ei, ]ntre copaci, plute=te alb, \esut din raze, un leag[n mare, =i-n leag[n culca\i doi. Iustin, =oferul, de la spatele celorlal\i: L[sa\i-m[ s[ trec =i am s[ v[ spun eu ce-i... Peretele de oameni, strig`ndu-i s[ stea pe loc: Dar nu se poate! Sperii minunea =i... Poate s[ dispar[. Noi vrem s-o vedem! B[rbatul cu arma ]n cump[n[ =i cìnele \inut de curea, reu=ind s[ se rup[ ]nainte: Urs! Copac ]nflorit! Las[ c[-i ]ntreb eu: de ce dorm aici?! Dar peste c`\iva pasi se pomene=te apucat de zeci de mìni de femei =i tras ]napoi. Una: Unde te v`ri, m[i antihristule?! Alta: Dac[-s trimi=i de la Dumnezeu s[ ne spun[ ceva? A treia, a patra, a cincea: Las[ c[ st[m =i a=tept[m p`n[ s-or trezi singuri... Dac[-l treze=ti pe om din somn pe nea=teptate, se-mboln[ve=te!.. Chiar a=a, cu mine cum s-a ]nt`mplat: eram t`n[r[, abia ne luasem cu b[rbatu... Apare Vasiloi =i strig[ v`r`ndu-se-n mul\ime: Mi-a furat careva asear[ un cal. }l caut toat[ noaptea... N-a\i v[zut cineva calul meu? Se aude din vale ropot de copite. Peste un minut-dou[ apare un c[l[re\ pe un cal alb. Vasiloi se repede =i apuc[ de frù, gata s[-l ia de g`t pe 249
UMORISTICE
t`lhar, dar... pe loc se-nmoaie: Ia te uit[: +tampil[ mi l-a luat!... Din ograd[... De la iesle... Badea Matei taie-n mul\ime, cu trupul =i cu glasul: Ce-i cu voi, oameni buni? La o parte! La o parte! Ce v-a\i bulucit aici cu noaptea-n cap? Ce v-o strechiet? }mpr[=tie\i-v[ pe acas[! Ce-i adunarea asta ]mpotriva legii?... Femeile: O minune... A=a ceva nu s-a pomenit la noi ]n sat... Avem =i noi minunea noastr[, m[i Matei: doi oameni dorm ]n livad[ cu copilul ]ntre d`n=ii... B[rba\ii: Copil de \`\[... Da! Unii ne-am furi=at p`n-aproape =i am v[zut cu ochii no=tri... Matei se d[ mai aproape, se uit[, da, a=a este: sub copac un pat, ]n pat dorm doi, un b[rbat =i o femeie, =i ]ntre d`n=ii un prunc ]nf[=at. Ajunge =i Costic[, pe jos, cu sufletul la gur[: Eu am v[zut minunea primul!... Eu, oameni buni!... Dac[ are s[ scrie la gazet[ =i are s[ spun[ la radio, s[ se anun\e c[ eu am v[zt-o ]ntì!... Matei ridic[ m`na: T[cere, oameni buni!... S[ nu cumva s[-i trezim: nu po\i =ti ce sent`mpl[, =i atunci cine r[spunde? Alt semn: S[ vin[ to\i mai aproape de d`nsul. V[ ]ntreb, oameni buni: cine crede\i c[ sunt cei doi care dorm cu pruncul ]ntre d`n=ii? P`n[ nu =tim, nu putem hot[r], nici face ceva. Care=i d[ cu p[rerea primul? Str`ng din umeri oamenii. Se uit[ unii la al\ii s[ vad[ care-i cel mai ]ndr[zne\. Se tot =optesc ]ntre ei: nu =tim, z[u... de unde s[ =tim?... una ca asta n-am pomenit de c`nd suntem... nici din b[tr`ni n-am auzit de-a=a ]nt`mplare... ]n alte sate, la P`rli\i, la Bro=teni se ]nt`mpl[ minuni mai ]n fiecare an, dar la noi... da, cic[, a f[tat o scroaf[ unsprezece purcei, iar al doisprezecelea era \`nc... chiar: \`nc!... da, =i un vi\el cu dou[ capete, pe un trup... se mai ]nt`mpl[ =i altele, dar noi, dac[ nu suntem a=a umbla\i prin lume... Primul cuv`nteaz[ Iustin, ]nv`rtind lan\ul cu chei pe degetul ar[t[tor: M[ sculasem dis-de-diminea\[ s[ aduc un co= de paie, c`nd aud... =i arat[ cu capul spre livad[: eu cred c[-s ni=te lunatici. Cum lunatici, m[i? Care lunatici, m[i? ]i bag[ lui Iustin unul nasul 250 ro=u-v`n[t ]n ochi. Hm, lunatici! Chiar ai mai zis-o...
VLADIMIR BE+LEAG{
Iustin ]i d[, plin de demnitate, nasul cu cheia cea mare la o parte: Dac[ nu =tii ce-s lunaticii... Nu ascul\i radio... Nu cite=ti gazete! Lunaticii, m[i, ]s oameni care tr[iesc ]n Lun[! }n Lun[? se mir[ altul, proptindu-se ]ntr-un toiag mai nalt ca d`nsul. Am auzit de la tata b[tr`n c[ tr[iesc acolo-n Lun[ ni=te oameni, dar numai doi =i aceia-s fra\i. Pe c`nd aici cic[-i un om =i-o femeie... Un b[rbat cu must[\i =i ochelari deasupra lor aduce, ]n sf`r=it, lumin[: Lunaticii sunt ni=te oameni bolnavi. Noaptea, c`nd dorm, se scoal[, ies din cas[ =i a=a, prin somn, umbl[ c`t umbl[, pe acoperi=uri, pe garduri, pe muchii ]nguste, dup[ care vin, intr[ ]napoi ]n cas[, se culc[ =i dorm mai departe. Iar a doua zi, dac[ ]ntrebi ce-au f[cut noaptea, nu \in minte nimic. Umbl[ prin somn... Costic[ sare de colo, cu gura: Ai=tea s[ =ti\i c[-s veni\i pe vreo farfurie zbur[toare. Ori li s-a stricat aparatul, ori au lunecat de pe farfurie =i ea s-o dus mai departe... B[rbatul cu arma la bra\ =i cìnele \in`ndu-l de curea: Adev[rat ai gr[it: am v[zut asear[ pe la apus de soare lunec`nd pe partea asta o roat[ luminoas[ pe cer. S-a tot ]nv`rtit, s-a-nv`rtit, apoi s-a oprit locului. Dintro-o dat[ s-a l[sat la p[m`nt =i a disp[rut ]ntre copaci de n-am mai v[zut-o... Iustin, =oferul, cuprins de bucurie: }ntre copaci? }nseamn[ c[ =i ma=ina-i pe undeva pe aproape. Haide\i s-o c[ut[m! B[rbatul cu must[\i =i ochelari, oprindu-i alarmat: Sta\i! Nu cumva s[ v[ apropia\i. Eu am citit ]n ni=te reviste c[ farfuriile zbur[toare au ni=te raze at`t de puternice c[ omoar[ omul dac[ se apropie... Matei, ne]ncrez[tor, dar =i curios: Ai citit? }n ce gazet[? }n reviste str[ine. Nu de-ale noastre... Aaa, face cu sub]n\eles Matei: str[ine? Hm, str[ine... interesant, str[ine... O b[tr`n[ care nu prea auzea ce vorbe=te lumea, dar se tot b[ga mai aproape, c`nd, ]n sf`r=it, a ajuns l`ng[ Matei, de unde se vedeau bine =i patul =i cei doi care dormeau ]n el, =i leg[tura cu c`rpe de la capul femeii, zice: Eu zic c[ ai=tea-s ni=te \igani. Da, Mafteia= +tampil[, ni=te \igani. 251
UMORISTICE
Or fi r[mas de =atra lor, au =terpelit de la careva un pat, l-au t`rìt aici =i amu hodinesc... D[-te-ncolo, babo! o ]mpinge omul cu arma =i cìnele ce-l \ine de curea. Ai=tea-s spioni americani! Trebuie s[ anun\[m urgent mili\ia. Care se duce s[ telefoneze la raion? Eu cu Matei r[m`nem s[-i p[zim, nu cumva s[ fug[. Ridic[ arma =i trage cocoa=ele am`ndou[, ]ndrept`nd-o asupra patului din livad[. Un b[ie\el ciufulit =i descul\, cu plete care mai s[-i acopere =i ochii, se strecoar[ p`n[ l`ng[ Matei, aici, ]ntorc`ndu-se cu spatele la d`nsul, zice cu glas de dojan[, ca un b[tr`n: S[ v[ spun eu cine-s cei doi care dorm ]n patul din livad[? C[ voi, oameni mari, ori v[ preface\i c[ nu =ti\i, ori v[ juca\i asemenea copiilor mici. Spune! Cine-s? Tu de unde ai =tire, m[i furnic[? B[iatul foarte calm: Ai=tia culca\i ]n pat nu-s nici lunatici, nici veni\i pe vreo farfurie zbur[toare, nici spioni americani =i nici m[car \igani ai=tia-s Filea a lui Jora =i Nastea a lui Ispas de la noi din sat. Au vrut s[ se-nsoare =i s[ fac[ nunt[, dar p[rin\ii i-au alungat =i ei au venit aici =i, iaca, dorm. Dac[ n-au cas[!... M[ g`ndeam eu! r[sun[ glasul Femeii-cu-iepurii-de-musc[. Cine al\ii s[ fie? Alta: Ce p[rin\i! Iustin: S[ doarm[ ei afar[... Alt b[rbat: +i cu copil mic, de \`\[... O b[tr`n[, f[c`ndu-=i semnul crucii: Doamne-Dumnezeule, s[-\i alungi tu copiii de la cas[... Sf`r=itul lumii! Dac[ eu... eu... nu-=i poate st[p`ni pornirea de m`nie omul cu arma: eu i-a= ]mpu=ca pe a=a p[rin\i: trosc! =i gata! +i sloboade ]ncet cocoa=ele armei la loc, strig`nd c[tre cìne s[ dea ]napoi. }n sf`r=it, se dumere=te =i Maftei +tampil[: 252
VLADIMIR BE+LEAG{
D-apoi cum? I-am v[zut de cu zi merg`nd pe drum, cu patul ]ntre d`n=ii... S[rmanii b[ie\i... Coboar[ de pe bolovanul pe care urcase ca s[-l vad[ lumea mai bine =i porne=te, p[=ind ]n degete. Merge ]ncet, \in`ndu-=i suflarea, ]mprejurul patului, s[ se ]ncredin\eze cu ochii lui, de aproape, c[ cei doi dorm. Da, dorm... Femeia cu lumina unui z`mbet pe fa\[, b[rbatul \in`ndu-i capul ]n palm[, copilul rotund la chip ca Luna... Ceilal\i vin ]n urma lui, c[lc`nd ]ncet, neauzit... Dup[ ce fac ]nconjurul patului, ies de cealalt[ parte, ]n drum, =i se opresc cuprin=i de m`hnire =i g`nduri grele. T[cere. O lung[ =i ap[s[toare t[cere. }ntr-un t`rziu, careva ofteaz[: Ei, =i amu, oameni buni, ce ne facem? Am venit, am v[zut, putem s[ ne ducem pe la casele cui ne are... Cum s[ ne ducem?! A=a s[-i l[s[m =i s[ ne ducem! }ntreb[rile au venit, bine]n\eles, din partea femeilor. Dar ce putem s[ facem? nu se las[ b[rbatul dintì =i casc[: nu-=i ]mplinise somnul =i a c[scat de i-au trosnit f[lcile. S[-i l[s[m ]n plata Domnului. Atunci sare cu gura Femeia-cu-iepurii-de-musc[: Cum s[-i l[s[m? Dar dac[-s bolnavi? Ori f[rm[ca\i =i dorm o zi =i o s[pt[m`n[, o lun[, un an? Nu! Trebuie s[-i lu[m ]nceti=or, cu pat cu tot, =i s[-i ducem ]n sat... Care sat? Unde-n sat? Cu tot cu pat? o pune la punct pe femeie b[rbatul somnoros =i se ]ntoarce s[ vad[ ce zice Matei. Matei nu zice nimica. Se scarpin[ la ureche: asta-i o problem[. Grea problem[! }ncurcat[ problem[. +i se iut[ la Iustin, s[ vad[ ce zice Iustin. Dar nici el nu zice nimic. Tare-i trebuia s[ vin[ aici! De atunci ]=i aducea paiele pentru c[lcatul lutului, dar a=a... Totu=i, a ]n\eles c[ Matei a=teapt[ o vorb[, o idee din partea lui, de aceea zice: S[-i ]nvelim cu ceva, c[ li-i frig. N-au m[car o p[tur[ pe d`n=ii... +i cade roua, c[-i spre diminea\[... Vasiloi, cam tare de urechi ori cu drojdia ]ntr-]nsul, strig[: Dar gr[ie=te mai tare, mai Iustine! Ce secrete ave\i acolo cu Matei? Ori pune\i la care vre-o t`lh[rie?!... Lovit r[u la ambi\ie, Matei se simte dator s[ ia atitudine, ca maimarele satului ce se afl[, se urc[ pe bolovanul lui =i, cer`nd lini=te, cuv`nteaz[: 253
UMORISTICE
N-a gr[it r[u Iustin: ar trebui s[-i ]nvelim cu ceva c[-i diminea\[ degrab[, cade roua =i or r[ci... Un tinerel cu must[cioar[ ca un t[i= de lun[ neagr[ sub nas se salt[ dintre ceilal\i: +ti\i ce m-am g`ndit eu, oameni buni? Haide\i s[ le facem o cas[ deasupra! O ccccas[? se ]neac[ Matei. Cum adic[: o cas[? +i Vasiloi, ca toropit: Deasupra? Deasupra lor? Iustin primul a prins g`ndul: Ce idee minunat[! Z[u c[-i bun[!.. S[-i l[s[m, oameni buni, s[ doarm[, iar noi s[ le facem cas[-mprejur... Chiar acum ne apuc[m! strig[ tinerelul cu musta\[ coada=oarecelui. Ne apuc[m de lucru! Aduce fiecare ce are. V[z`nd c[-i scap[ conducerea din mìni, Matei bate c`t bate din ochi, mai cl[mp[ne=te de c`teva ori din urechi, ]n cele din urm[ ]ntreab[ =i el, doar ar ]ntreba: Ce zice\i, oameni buni? Cum vi se pare propunerea? Buuuuun[!.. r[spunde adunarea. Le faaacem!... }ncepem chiar amuuu... }n c`teva clipe se ]mpr[=tie care =i-n partea lui, fugind pe uli\e =i hudicioare ca furnicile. R[m`n ]n marginea livezii numai doi: Maftei zis +tampil[, care acum se simte general, =i omul cu arma aninat[-n um[r cu \eava-n jos =i cìnele de curelu=[ ca s[ asigure lini=tea =i somnul tinerei familii... Nici un sfert de or[ nu trece la mijloc =i pe muchea dealului apare-un camion =i pe el o jum[tate de cas[ peretele din fa\[, cu tot cu u=i =i ferestre, =i unul lateral, cu o fereastr[. Iustin c[tre cei doi: Mi-a r[mas de la casa mea. Veni\i iute s[-i d[m jos... Omul anin[ arma ]ntr-o creang[, leag[ cìnele de-un ciot =i, ]n trei, dau pere\ii jos =i-i pun l`ng[ pat: de la amiaz[ =i de la r[s[rit. Se dau mai la o parte se uit[ s-au a=ezat bine! Sunt mul\umi\i! Da, dar de unde iau ceilal\i doi pere\i?... O g`fìal[ stra=nic[ s-aude dinspre sat =i p`n[ s[ se dumereasc[ ce s[ fie, pe muchia dealului se ive=te Vasiloi, ]n carne =i 254 oase, t[b`rcind ]n spinare ceva lat =i mare.
VLADIMIR BE+LEAG{
Aduc un perete!... At`ta apuc[ a zice =i cade-n genunchi. Iustin fuge-n ]n ]nt`mpinare: }ncoace! D[-l ]ncoa... Se mai opinte=te odat[ Vasiloi =i cu ajutorul celorlal\i ]l aduce =i-l pune la locul cuvenit dinspre apus. Iar stau, iar se uit[: las c[-i bine, nu bate a=a v`ntul, numai cel din spate dac-ar mai fi... Omul cu arma se p[le=te peste frunte: Bre! Dar =ti\i c[ aveam =i eu un perete acas[! H[t uitat de cine =tie c`nd... Las[ arma =i cìnele pe seama lui Iustin, fuge c`t ]l \in picioarele ]n sat =i c`t ai zice o ghicitoare se-ntoarce cu peretele-n spate. Taman la \anc! S-au potrivit to\i parc[-i pl[nuise un inginer clasa ]ntì. Dar las[ c[ =i ei me=teri mari, deloc de lep[dat. Amu se dau mai ]ndr[zne\ pe la ferestre =i se uit[ ]nl[untru. Cei doi tineri ]nsur[\ei dorm ]n pat cu pruncul ]ntre d`n=ii nu mai trage rece de sub copaci, dar... Dar roua, roua dimine\ii tot cade, acu=i prinde a picura =i de pe frunzele pomilor!... Matei ]l cheam[ pe Iustin mai la o parte: Urc[-n ma=in[ =i fuga la magazin. }n spatele cl[dirii este un acoperi=. Pune-l ]n ma=in[ =i adu-l iute! Iustin, bine]n\eles, ]l aduce. Acoperi=ul ]l pun deasupra pere\ilor. Casa, bine]n\eles, a fost gata, po\i zice, ]ntr-un ceas, cel mult un ceas =i jum[tate. Mai mult n-aveau cum s-o ]ntind[, pentru c[ p`n[ la ziu[ nu mai r[m[sese mult, vara noaptea-i scurt[, lucru =tiut. Treaba asta, partea cea mai grea, au f[cut-o cei trei b[rba\i, dar vezi c[ nu numai ei au fost martori ai minunii acesteia cum nu s-a pomenit. A fost, precum am spus mai sus, mai jum[tate de sat. Jum[tate de sat trezit ]n toiul nop\ii de un fl[c[u ]nt`rziat =i adunat aici ]n marginea livezii s[ vad[ ce nu s-a pomenit de c`nd lumea pe la ei. +i dac[ au v[zut cu ochii lor =i dac[ au hot[r`t to\i dimpreun[ s[ le fac[ cuib, =i dac[ erau gata pere\ii =i acoperi=ul, celorlal\i ce le r[m`nea? Ei, ce aveau a face ceilal\i? Numai s[ vede\i! C`\iva iat[ aduc buc[\i de garduri =i le a=eaz[ ]mprejurul noii case de oameni. Al\ii r[sad de flori, preg[tesc straturi, le pun, tot atunci ud`ndu-le s[ se prind[. Dou[ vecine aduc un cuptora= de var[ =i, c[ut`ndu-i un loc mai potrivit, ]l a=az[ ]ntr-un col\, pun`nd al[turi o sarcin[ de lemne, s[ fie pentru ]nceput. Iar Femeia-cu-iepuriide-musc[ ce crede\i c[ aduce? O iepuroaic[ a f[ta, cu tot cu cu=c[. Dar vecina, v[z`nd-o a=a darnic[, nu se las[ mai prejos, vine cu o clo=c[ ]ntr-o 255
UMORISTICE
plas[ =i cu poala plin[ cu pui=ori, mititei =i g[lbiori. Pune clo=ca jos =i aceea ]nc`lcit[ ]n ochiurile de a\[ se r[zvr[te=te furioas[, iar femeia, turn`nd puii jos, o potole=te: Hai, hai, taci, taci! To\i ]s, nu \i-am luat nici unul, to\i i-am adus... Asta numai ce-i ]n curte. Dar c`teva neveste, mai tinerele =i mai pricepute, au socotit c[ se cuvine s[ aib[ tinerii destule lucruri trebuincioase =i-n cas[, nu numai pe afar[. A=a c[ le-au adus o mas[ care se desface =i se lunge=te, iar pe urm[ o str`ngi la loc, c`teva scaune, chiar =i o oglind[. Pe toate, ]ncet, le-au pus ]n odaia unde era patul =i tot a=a au ie=it, pe neauzitele, pe nesim\itele... C`nd au fost gata =i cas[, =i gard, =i acareturi, =i toate cele , s[tenii b[rba\i, femei, tineri =i tinere se adun[ iar ]n drum, la marginea livezii =i se uit[ de la o parte: Frumoas[ cas[... +tiut c[ frumoas[, cum dar? S[ le fie de bine... S[ tr[iasc[ ]ntr-]nsa =i s[ le fie cu noroc... +i s-o umple cu copii... Zic a=a s[tenii =i se ]mpr[=tie, pe uli\e =i hudicioare, pe la casele lor, c[ de acuma se luminase de ziu[... Se luminase de-a binelea. Primul s-a de=teptat din somn Filea. Deschide ochii =i o vede culcat[ al[turi, l`ng[ d`nsul, pe N[stica. Cu capul ]n palma lui. O bucurie, o nem[rginit[ bucurie ]i umple sufletul: de at`\ia ani visa s-o aib[ al[turi, nop\ile, ]n somn, al[turi diminea\a, c`nd se va trezi... S[ ]ntind[ m`na, s-o m`ngìe pe obraz, s[-i ating[ fruntea larg[ =i luminat[ cu buzele... F[r[ a-=i trage m`na, ca s[ n-o trezeasc[, se ridic[ ]ntr-un cot =i d[ cu ochii de pruncul dintre ei. Doarme, ]nf[=at, cu fa\a-n sus, respir`nd u=or. Are un n[suc mic, =i-n el dou[ g[urele c`t dou[ fire de mac. Se freac[ Filea cu cealalt[ m`n[ pe la ochi. }i ]nchide, iar ]i deschide, nevenindu-si s[ cread[ ceea ce vede. Ia te uit[: =i copil avem! +i-i frumu=el... }ntoarce capul, se uit[-mprejur, pe jos: la picioarele patului cre=te iarb[ verde, ]n fereastr[ bate-o creang[, =i pe creang[ mere rumene... Nu mai =tie ce s[ cread[ bietul Filea de at`ta uimire. Suntem ]n cas[: iat[ pere\ii, iat[ ferestrele, iat[ u=a... Patul lor st[ la o margine de odaie, ]n 256 col\ o mas[, c`teva scaune, chiar =i-o oglind[... Ca ]n cas[, numai c[
VLADIMIR BE+LEAG{
podeaua-i de p[m`nt. Flutur[ Filea din cap: m[i, minune, mai ]n\eleg... copilul... ce dragoste f[r[ copil? dar casa? de unde casa? }n vremea aceasta o raz[ de soare p[trunde pe fereastr[ =i cade pe fa\a N[stic[i. Femeia deschide ochii =i, v[z`nd c[ are un s`n afar[, ]l acoper[ repede cu bluza r[stindu-se sup[rat[ c[tre b[rbatu-s[u: Te-ai uitat la \`\a mea, Filu\[, c`nd dormeam! Recunoa=te, neru=inatule! S[rind din pat =i str`ng`ndu-=i centura, Filea ]i spune marea lui mirare: Ce s[ fie, N[stico? Ne-am culcat ieri sub cerul liber =i acum ne trezim ]n cas[, cu acoperi= deasupra... Ieri sear[ eram numai doi, acuma avem copil... +ez`nd cu picioarele sub d`nsa, N[stica ]=i adun[ p[rul la ceaf[. Dar ce mi te miri a=a, b[rbate? Ai vrut s[ ne iubim =i s[ n-avem copii? Ai vrut s[ avem copil =i s[ dormim cu patu-n drum?... Se apuc[ s[ primeneasc[ pruncul, care, auzind glasul mamei, se trezi =i el =i g`ngurea ceva pre limba lui, n[zuind s[ scoat[ m`nu\ele din leg[toare ca s[ apuce merele din fereastr[. Las[, b[rbate, nu te mai minuna at`ta, c[ n-avem vreme de pierdut... Nu vezi c[-i demult ziua alb[?... Nu vezi c[ n-avem podea pe jos? Fugu\a ]n sat de caut[ sc`ndur[, me=ter s[ ne pun[ podeaua c[ din clip[ ]n clip[ ne vin oaspe\i =i cum o s[-i primim pe lutul gol?... Filea face gura mare: eu mor de a=a ciud[\enie, iar femeia... nici c[-i pas[! Cele mai mari minun[\ii pentru d`nsa sunt lucruri de toate zilele. Eu nu =tiu ce se face cu mine, =i ea m[ trimite nu =tiu unde-n sat. Fa N[stic[, dac[ aista-i copilul nostru, ]nseamn[ c[ eu ]s tat[? Dar ce-ai crezut, Filu\[? E=ti! Eu? Tat[? nu-i vine a crede lui Filea. Odat[ se p[le=te peste frunte, d[ palm[ de palm[, sare-n sus, se-nv`rte=te ca un titirez, apoi se repede spre copil s[ vad[ ce-i... Da-i b[iat? Da-i fat[? Dar nu poate s[ vad[, c[ nu-l las[ N[stica, chiar dac[-l desf[=ase. Ce stai =i te bolde=ti? Fuga la magazin s[ cumperi ceva de m`ncare, c[ \i-am spus, ne pic[ ni=te oaspe\i... +i vreo sticl[ de cinste, auzi? Auuuuud! Filea ]nha\[ o geant[ =i iese glon\ pe u=[... Se opre=te o clip[-n prag. Soarele-i sus. Deasupra lumii un cer albastru =i curat. }ntoarce capul: ]ntr-o parte se vede satul a=ternut pe vale, ]n alta 257
UMORISTICE
livada fream[t[. Bun loc am ales, se bucur[ Filea. Frumos loc. C`nd coboar[ de pe prag, vede gard ]mprejurul casei. Josu\, vopsit ]n verde... Straturi de flori... +i gard avem!.. +i flori... zice el mai f[r[ s[ =tie cum... Vede cuptora=ul de var[... Cu=ca de iepuri... Clo=ca clonc[nind prin curte cu pui=orii dup[ ea... He! s`ntem gospodari, N[stico! Iar c`nd mai vede =i-o capr[ legat[ de parul por\ii, mai s[-i ias[ ochii din cap. Vru s[ intre ]napoi ]n c[s[ =i s[-i spun[ Nastei, dar t`n[ra femeia a sim\it c[ el st[ =i se holbeaz[ la cele nimicuri, ]n loc s[ se duc[ unde l-a trimis. A=a c[ deschide fereastra =i-l pune-n vitez[: Filea! Eu ce \i-am spus? Un picior aici, altul la magazin =i s[-mi vii ]n clipala ochiului acas[... M-am duuuus... C`nd o zbughi pe porti\[, ]=i ]ntoarse din ]nt`mplare ochii ]ntr-o parte =i v[zu pe banca de la poart[ st`nd fa\[-n fa\[ =optindu-se ]ntre ele, bot la bot, dou[ f[pturi. }mbr[cate-n haine groase, de=i vremea era cald[, cu =aluri mari pe cap, legate ]ntr-a=a fel c[ nici nu li se vede fa\a. Filea vru s[ treac[ pe al[turi, dar cele dou[ ]=i desprind fe\ele una de alta =i se uit[ spre d`nsul. Le recunoa=te: una-i Irina lui Neculai Jora, mama lui Filea, alta Ileana lui Ispas din deal, mama Nastei. Ia te uit[! se minuneaz[ iar ]n ast[ zi a minun[rilor Filea. Stau am`ndou[ ca cele mai nedezlipite prietene... Parc[ nu s-ar fi du=m[nit o via\[... Parc[ nu i-ar fi alungat pe d`n=ii am`ndoi de la casele lor... Le face semn cu capul: buna! Femeile se ]nchin[ am`ndou[: |[nim. Filea: Dar ce sta\i aicea-n drum? De ce nu intra\i ]n cas[? Una, sp[sit[: }n cas[? S[ intr[m? Dar ne g`ndeam c[ hodini\i =i ne era oarecum... Alta cu acela=i glas: S[ nu v[ trezim... St[m demulti=or aici... Da, st[m... St[m demulti=or =i a=tept[m s[ v[ trezi\i... Asta-i Ileana lui Ispas. Dar unde-i N[stica? Acolo, arat[ Filea cu m`na... }n cas[... }nfa=[ copilul... +i copil ave\i? 258
VLADIMIR BE+LEAG{
N-are timp Filea s[ le dea =i alte am[nunte fuge unde-a fost trimis. }n vremea asta u=a casei se deschide =i-n prag iese, ]mbr[cat ]ntr-un c[m[=oi alb, cu flori ro=ii, un b[iat. Vede-n poart[ pe cele dou[ femei ]mbrobodite cu =aluri mari =i grele, ]ntoarce capul =i-o ]ntreab[ pe maic[sa, care a ie=it =i ea =i s-a oprit la spatele lui pun`ndu-i m[na pe umeri: Mam[, cine-s babele iestea? Nastea ]l m`ng[ie pe cre=tet. Nu se poate s[ vorbe=ti astfel, Cez[rel! Acestea-s bunicu\ele tale! +i-s femei, nu-s babe... Bunicu\ele mele? B[iatul vine la d`nsele, apuc[ de-un =al, ]l trage de pe umeri =i-l arunc[ pe gard. Vezi c[ are p[rul sur? }nseamn[ c[-i bab[! Rupe =alul de pe umerii celeilalte femei =i iar[=i ]l arunc[ pe gard. +i asta are p[rul sur. }nseamn[ c[ =i asta-i bab[! Ileana lui Ispas ]=i aranjeaz[ piept[n[tura =i odat[ se r[ste=te c[tre copil: M[i, cum te-o fi chem`nd: eu nu-s bab[, eu-s femeie b[tr`n[! Irina lui Neculai Jora se cruce=te: Auzi tu?! Nici nu =i-a =ters bine laptele m[-si de pe buze, dar vezi ce d[ dintr-]nsul... Eh! ofteaz[ Ileana. Amu, cuscr[, to\i copchiii ]s a=a... Parc[ nu i-a n[scut m[-sa, da televizu... z[u-c[!.. +i prind a r`de am`ndou[: de bucurie c[-s bunicu\e ori, poate, pentru c[ Cez[rel a ]nceput s[ le g`dile pe subsuori ca s[ vad[ ce-or face. +i r`d, =i r`d, r`d de se pr[p[desc, p`n[ c`nd prinde a r`de =i N[stica. R`d cu to\ii, de se pare c[ =i soarele-n cer r`de cu d`n=ii dimpreun[... ... C`nd se-ntoarce Filea de la magazin acas[, ]nc[rcat cu pachete, geanta grea, cu cutii =i sticle, vede ceva, ceea ce nici s[-\i ]nchipui nu-\i po\i ]nchipui, dar nu ]nc[ s[ vezi cu ochii cum m[ vezi =i te v[d: b[iatul le ]nh[mase pe cele dou[ bunici leg`ndu-le de g`t cu ni=te sfori lungi, el \inea capetele sforilor ]ntr-o m`n[, iar cu cealalt[ le ]ndemna cu o v[rgu\[. B[ie\a=ul tr[gea de h[\uri strig`nd: Dii, c[lu\ilor, dii! Cele dou[ femei se uitau una la alta z`mbind =i se f[ceau a fugi, dar trop[iau pe loc f[r[ a se mi=ca. }l pufni r`sul pe Filea, ]n prima clip[, c`nd v[zu a=a, dar imediat strig[ la b[iat s[ lase pe bunicu\e ]n pace, s[ nu le oropseasc[ a=a. Dar, auzindu-l, b[tr`nele se rugar[, cu glas tare: 259
UMORISTICE
A=a vrem noi! Tare ni-i vesel cu nepotul nostru... D[, Cez[rel, d[ cu biciu=ca, mai tare! D[, nepo\ele, d[... +i continuar[ a tropoti =i mai zdrav[n: tot pe loc! tot... pe loc! Aici Filea auzi hohote de r`s dinspre poart[. Se ]ntoarse ]ntr-acolo =i v[zu pe aceea=i banc[ pe care =ezuser[ la ]nceput cele dou[ bunicu\e, pe doi b[rba\i ]n etate: erau Neculae Jora =i Ispas, tat[-s[u =i socru-s[u. Ascultau am`ndoi o melodie la un aparat cu tranzistori =i tot aplaudau din b[rbile albe: M[i, Ce mai c`nt[!, m[i, asta-i muzic[!, +i, bine]n\eles, b[teau am`ndoi tactul cu piciorul... C`nd a vrut Filea s[-i ]ntrebe de ce stau acolo? de ce nu intr[-n cas[? am`ndoi au spus c[ a=teapt[ p`n[ nepo\elul se va s[tura s[ se joace de-a c[lu\ii, c[ vor =i ei s[ se joace oleac[ cu nepotul lor
1974-1975
260
VLADIMIR BE+LEAG{
MIC GLOSAR
De=i cartea vizeaz[ realit[\i devenite de domeniul trecutului (sistem social, climat lingvistic), ]n virtutea respect[rii adev[rului istoric al acelor vremuri autorul a \inut s[ p[streze specificul graiului viu ]n intimitatea textului pentru a-i imprima o mai mare for\[ de convingere. Cei care vor ]nt`mpina dificult[\i la lectur[ sunt invita\i s[ apeleze la acest mic glosar. Pag. 9 Univermag (rus.) magazin universal Pag. 18 Harman (reg.) gr[din[ Pag. 19 C[mar[ (arh.) camer[ Pag. 23 S`rnic (ucr.) chibrit Pag. 38 Veretc[ (reg.) o bucat[ de \esatur[ de c`nep[ Pag. 43 (Hiri=) macuh (rus.) (tot numai) turte oleaginoase Pag. 43 Baistruc (ucr.) copil din flori Pag. 44 Parteini om de partid, aici: komunist Pag. 44 Vlastea (s[racilor) (rus.) puterea Pag. 47 Jiv[laie (reg.) liot[, mul\ime Pag. 49 Trudozile (calc rus.) zile-munc[ Pag. 53 Cuzni\[ (rus., corect: kuzni\a) fier[rie, cov[lie Pag. 53 Zdraste (rus) bun[ ziua Pag. 53 Otd`h prejde vsego (rus.) primul lucru e s[ te odihne=ti Pag. 53 Selpou (rus.) cooperativ[ s[teasc[ de consum Pag. 54 Remont (rus.) repara\ie, depanare Pag. 56 FZO (rus.) =coal[ de meserii Pag. 57 Vstati, smirno, diversia (rus.) sculat, drep\i, diversiune Pag. 59 A tum[ni (rus.) a n[uci, a ame\i prin vorbe Pag. 81 Pri\idatele (rus., corect: predsedatel) pre=edintele Pag. 83 Sclad (rus.) magazie, depozit Pag. 90 Ocop (rus.) tran=ee Pag. 90 Comavdir (rus.) comandant
261
NEPOTUL
Pag. 91 Pihot[ (rus., corect: pehota) infanterie Pag. 91 Leitenant (rus.) locotenent Pag. 96 Plenic (rus.) prizonier Pag. 97 Raicom (rus.) comitet raional Pag. 96 V` cto, russkie? (rus.) cine sunte\i, ru=i? Pag. 118 Semeteu (abr.) sta\ie de ma=ini =i tractoare Pag. 118 Nacealnik (rus.) =ef Pag. 119 Baraban (rus.) b[t[tor (la treier[toare) Pag. 121 Caranda= (rus.) creion Pag. 134 Mi=in[ (reg.) gr[mad[ de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie Pag. 143 Pravlenie (rus.) sediul conducerii Pag. 171 Privet (rus.) salut Pag. 192 Prosto (rus.) simplu Pag. 192 Sfoi liudi (rus.) suntem de-ai no=tri Pag. 192 Guleai (rus.) chef, petrecere Pag. 192 Sever (Moldavii) (rus) nordul (Moldovei) Pag. 193 Garderob=cik (rus.) garderobier Pag. 193 Cartuz (rus.) chipiu Pag. 194 Malade\ (rus.) bravo Pag. 196 Dejurne (rus.) persoav[ de serviciu, de gard[ Pag. 201 Licino (rus.) personal Pag. 201 Lisapet (rus., corect: velosiped) biciclet[ Pag. 201 Trivoga (rus., corect: trevoga) alarm[ Pag. 202 Voina taina (rus., corect: voennaia...) secret militar Pag. 224 Tufl[ (rus.) pantof Pag. 249 A z[tri (reg.) a nimici, a distruge
262
VLADIMIR BE+LEAG{
CUPRINS
NEPOTUL .............................................................................................. 7 UMORISTICE .................................................................................... 189 MUST{|ILE ............................................................................................. 190 +EDIN|{ FULGER ................................................................................. 199 P{L{RIA LUI SOFRONIE ..................................................................... 209 TAT{L +I FIUL ........................................................................................ 214 CU PATU-N DRUM ............................................................................... 219
Mic glosar .......................................................................................................... 261
263
NEPOTUL
VLADIMIR BE+LEAG{
VLADIMIR BE+LEAG{
NEPOTUL UMORISTICE
Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Nicolae Marciuc Procesare computerizat[: Olga Perebikovski Ap[rut: 1998. Format: 60x841/16 Coli tipar: . Coli editoriale: . Grupul Editorial LITERA, str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Tiparul executat sub comanda nr. Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Ministerul Culturii al Republicii Moldova
264

Vladimir Beşleagă

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vladimir Beşleagă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA

Satului meu M[l[ie=ti

(Cronic[ rural[ comentat[ de autor)

8 care nu putea fi spus, dar mite scris =i publicat.

... desf[cute (bisericile)... Distruse, d[r`mate de bol=evici acesta e adev[rul

Am ie=it din cas[ ca zghihuit de friguri

S[ fi =tiut fata aceea ceva din str[vechea

Din c`teva salturi am fost ]n curte.

68 prezint cititorului conform manuscrisului original, cu mici redact[ri stilistice.

Episodul cu cer=etorul a fost mutilat ]n toate edi\iile ap[rute p`n[ ast[zi. }l

M[ mir, cum de-am putut eu, b[ietan

Tot pun`nd pe foc, m-am ]nc[lzit, m-am

A doua zi m-am dus cu badea Horto-

A treia sear[ am pornit spre casa cu un

M-am tot dus pe Uli\a Mare ]n sus. Pe

Aici, la Trei-F`nt`ni, aria st[ pe costi=[.

N-am dormit aproape de loc, dar nici

Lung[ ziua de var[. Am crezut s[ a\ipesc

Satul nostru e sat mare, numai ]n ultimii

P{L{RIA LUI SOFRONIE

S-ar putea să vă placă și