Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
- caria complicată determină pierderea precoce a dinţilor temporari însoţită de
accelerarea erupţiei
- angioamele feţei accelerează erupţia prin creşterea afluxului sanguin.
Etape de erupţie
Erupţia are loc în două etape principale şi una accesorie cea a M3:
prima etapă 6-9 ani: M6 ani şi incisivii
- 6-7 ani M6ani şi Ic inferiori
- 7-8 ani I centrali superiori şi I laterali inferiori
- 8-9 ani I laterali superiori.
Variante:
o M6 ani apoi Ic inferior
o Ic inferior apoi M6 ani
o Simultan
o I c inferiori după Ic superior
o Ic inferior lingual de Ic temporar care persistă pe arcadă (se vor
extrage)
o I c inferior ceva mai lingual dar I temporari nu mai persistă (presiuni
digitale sau cu limba)
A II a etapă 9-12-13 ani (C, PM, M 12 ani)
- erup într-o ordine şi cu o cronologie diferenţiată pe sexe
- LA FETE: la mandibulă în următoarea ordine 3-4-5-7 şi la maxilar 4-3-5-7
2
Cronologia erupţiei în etapa a II-a la fete
3
Clinic: congestie, tumefacţie mare, puroi, căldură mare a zonei ceea ce arată suprainfecţie
Tratament:
- igienă riguroasă, evitarea de alimente iritante, antibiotice generale, colutorii locale
cu antibiotice, vitamine, corticosteroizi, ceai muşeţel
- drenaj local
2. Hematomul de erupţie
Cauza: Se formează prin acumularea de sânge cu lărgirea sacului folicular a unui dinte ce
urmează să-şi producă emergenţa peste câteva săptămâni
Dinţii afectaţi: Apare mai frecvent la molarul unu şi caninul permanent şi la molarii doi
şi caninii temporari.
Clinic: proeminenţă de culoare albastrui-violacee, depresibilă pe gingia din dreptul
dintelui care urmează a erupe. Această culoare anormală este provocată de lărgirea
sacului folicular cu ruperea unor vase la nivelul lui
Tratament: Hematomul de erupţie nu are semnificaţie patologică, nu se tratează pentru că
se resoarbe spontan, uneori poate fi incizat pentru a uşura erupţia
3. Chisturile dentigene (chist de erupţie)
Cauză: Se formează din epiteliul redus al smalţului unui dinte neerupt cu câteva
săptămâni înainte de erupţie
Dinţii afectaţi: Apare la un dinte inclus sau la un dinte în dezvoltare (ex : molarul de
minte, canini sup. şi caninii şi M2 temporar)
Clinic: tumefacţie mai mare, culoare ceva mai clară (serozitate) sau cu culoare mai
violacee (serozitate + sânge), consistenţă mai fermă decât hematomul dar compresibil.
- asimptomatic, uneori se poate asocia cu întârzieri ale erupţiei
Tratament: se dezintegrează spontan, odată cu erupţia. De obicei nu se tratează dar
uneori poate fi marsupializat sau incizat dacă se suprainfectează
4. Sechestul de erupţie
- Apariţia unui fragment osos care se întâlneşte pe suprafaţa ocluzală a unui M
permanent/temporar în erupţie. Micul fragment osos este aşezat la nivelul şanţului
intercuspidian şi este separat de dinte prin ţesut moale
- Cauza este neconcordanţa între viteza de erupţie dentară şi viteza de resorbţie a
fragmentului osos desprins.
- Depistare întâmplătoare prin Rx de vecinătate (radioopacitate separată prin
radiotransparenţă de dinte)
- Clinic poate provoca dureri în masticaţie
- Tratament: se elimină spontan prin erupţia dintelui
5. Momentul erupţiei
Variaţii normale:
- criteriu cronologic: dacă erupţia dintelui NU depăşeşte de 2 ori valoarea DS faţă de
vârsta medie de erupţie
4
- criteriul dezvoltării radiculare - la erupţie dintele trebuie să aibă 2/3 din rădăcină
formate
Dinţii temporari
DS = 1,5 – 3-4 luni
Erupţii accelerată: Primul dinte erupe înainte de 3-4 luni şi ultimul înainte de 2
ani
Erupţii tardivă: Primul dinte erupe peste 1 an şi ultimul dinte erupe peste 3 ani
Dinţii permanenţi
DS = 6 luni -1an ½
5
- 0.5p dacă este dinte din seria normală, bine format şi care nu provoacă ulceraţii
mamei sau copilului
- 0.5p dacă gradul imaturităţii este mic sau absent
- 0.5p dacă gradul mobilităţii este mic sau absent.
0.5p Dacă dintele este păstrat se vor rotunji muchiile ascuţite cu discuri de hârtie
sau plastic şi se efectua fluorizarea.
o 0.5p dintele se extrage
- 0.5p dacă dintele este supranumerar (Rx),
- 0.5p dacă are un grad mare de imaturitate mare şi are o mobilitate mare
- 0.5p provoacă complicaţii.
0.5p Se extrage după 2 săptămâni iar dacă se face mai devreme se administrează
vitamina K pentru evitarea sângerărilor.
ANCHILOZA DENTO-ALVEOLARĂ produce erupţie întârziată
Definiţie
- 1p Anchiloza, este o anomalie de erupţie care implică fuziunea cementului radicular cu
osul alveolar asociată cu pierderea ţesutului moale parodontal.
- 1p Anchiloza poate apărea oricând în timpul erupţiei chiar şi după stabilirea contactului
ocluzal (reincluzie) provocând ca semn clinic principal infraocluzia dentară.
Frecvenţă
- este mai frecventă la dinţii temporari (7-14%) şi mult mai redusă ca frecvenţă la dinţii
permanenţi,
- incidenţa afecţiunii creştere semnificativ la rude,
- molarii temporari sunt cei mai frecvent afectaţi de anchiloză,
- arcada inferioară este de 10 ori mai frecvent afectată faţă de arcada maxilară,
- anchiloza poate apărea la unul sau la mai mulţi molari temporari (tendinţă familială
pentru anchiloze multiple),
- afectarea simetrică a dinţilor este mult mai obişnuită la arcada inferioară iar afectarea
unilaterală este mai frecventă la arcada superioară.
- copiii negrii par a fi mai puţin frecvent afectaţi de infraocluzie faţă de copii albi. Unele
popoare ca de ex. cel israelian pot fi mai frecvent afectate.
- prevalenţa creşte cu vârsta. Infraocluzia poate fi detectată precoce în jur de 3 ani, dar un
maximum al prevalenţei se situează între 8-9 ani.
- nu există diferenţe ale frecvenţei infraocluziei legat de sexe.
- infraocluzia uşoară este mai frecventă faţă de infraocluzia medie sau gravă.
- infraocluzia gravă este specific raportată la lipsa succesorului permanent.
Etiologie
Teoriile etiologice principale sunt: teoria genetică, traumatică şi teoria
dezordinii ligamentului periodontal.
Aspecte clinice şi radiologice
6
- 1p prezenţa şi gradul infraocluziei (ușoară – suprafața ocluzală este plasată cu 1 mm
deasupra pct. de contact, medie – 1 mm deasupra și sub pct. de contact, gravă – sub pct
de contact cu mai mult de 1mm, totală – dintele nu mai este vizibil pe arcadă fiind
complet reinclus în os)
- 1p apare o tonalitate înaltă la percuţie (semn de diagnostic inconstant).
- 1p pierderea mobilităţii dentare
- 1p resorbţie radiculară frecvent încetinită, asimetrică
- 1p complicaţii: dinţii vecini se înclină spre dintele anchilozat, supraerupţia dintelui
antagonist, erupţie dentară întârziată a succesorului, modificări de poziţie intraososasă a
succesorului, tulburări ocluzale ale dinţilor permanenţi.
- 1p examenul radiologic relevă obliterarea spaţiului ligamentului periodontal
(inconstant)
- 1p examenul radiologic relevă prezenţa sau absenţa succesorului precum şi gradul
dezvoltării sale, înclinarea sau poziţia acestuia.
- în cazurile de infraocluzie gravă prin reincluzie (intraosoasă şi submucosă) apar semne
de atriţie, carii sau restauraţii ale dintelui anchilozat ca semn altrecerii dintelui prin
cavitatea bucală.
Tratament
Factorii de care depinde tratamentul sunt:
- vârsta pacientului,
- gradul infraocluziei,
- prezenţa/absenţa complicaţiilor precum şi gravitatea lor,
- prezenţa şi localizarea succesorului permanent sau absenţa lui.
În funcţie de aceste elemente se va elabora prognosticul infraocluziei în funcţie de
care se elaborează planul de tratament.
Tratamentul constă în :
a. pentru cazurile de afectare uşoară sau moderată se recomandă :
expectativa
cu sau fără refacerea coroanei clinice (coroane prefabricate,
refaceri ocluzale cu compozit pentru eliminarea infraocluziei)
b. pentru cazurile de anchiloză severă cu succesor
se recomandă extracţia,
c. pentru cazurile de anchiloză severă fără succesor
se recomandă extracţia urmată de tratament ortodontic. În general acest tratament
se instituie precoce pentru a permite mezializarea molarului unu permanent, limitând
reducerea osului alveolar vecin şi pentru a permite un răspuns ortodontic bun.
6. Poziţia de erupţie
7
o Dinţii incluşi sunt acei dinţi care nu mai erup pe arcadă şi rămân incastraţi în osul
alveolar (ex: molarii de minte şi caninii maxilari, premolarii şi dinţii
supernumerari),
o Erupţia ectopică este un alt tip de tulburare de erupţie care apare când un dinte
erupe în afara arcadei dentare.
La DP ectopia apare cel mai frecvent la M1 sup., C sup., PM2 inf., Ilat. sup., inf.
DINŢII PERMANENŢI
1. debutul formării mugurelui:
- VIU M6 ani (4 luni viu, incisivii şi caninii (lunile 5-6 viu)
- PN: ceilalţi
PM1 la naştere,
PM2 7-8 luni postnatal,
M2 la 8-9 luni postnatal,
M3 4 ani.
2. debutul mineralizării coroanei
- I centrali superiori şi inferiori: 3-4 luni postnatal
- I laterali superiori: 8-12 luni postnatal
- C 4-5 luni post natal
8
- PM1 1-11/2-2 ani
- PM 2: 2 ani -21/2 ani
- M 6 ani: naştere
- M12 ani: 2ani-21/2-3 ani
- M3 7-10 ani
3. terminarea mineralizării coroanei
- I central 4-5 ani
- Ilateral 4-5 ani
- C 6-7 ani
- Pm1 5-6 ani
- Pm2 6-7 ani
- M6 ani 2-3 ani
- M12 ani 7-8 ani
- M3 12-14 ani
4. erupţia
5. închiderea apexului.
- Icentral 2-3 ani după erupţie
- I lateral 2-3 ani
- C 1-3 ani
- PM1 2 ani
- PM 2 2 ani
- M1 3-4 ani
- M2 2-3 ani
- M3 3-4 ani.
9
- Procesul descris este similar pentru toţi dinţii, temporari şi permanenţi; cu
specificaţia, că el apare la diferite momente şi cu diferite viteze pentru diferitele
grupe dentare.
- Există studii asupra vârstei dentare a unui individ la o anume vârstă cronologică
(tabele pe sexe)
- Cunoaşterea vârstei dentare este importantă pentru ortodont pentru aprecierea
vârstei optime de tratament şi pentru pedodont pentru un dinte în cursul
tratamentului
- Se efectuează ortopantomograme şi se notează pentru fiecare dinte în parte care
este dezvoltarea dentară (scoruri 0-10 pentru diferite grade ale mineralizării de la
debutul mineralizării până la închiderea apexului). Scorurile fiecărui dinte se adună
şi se face o medie. Apoi se caută în tabele şi se vede ce vârstă dentară corespunde
acestui scor mediu.
- Se apreciază dacă vârsta dentară corespunde cu vârsta biologică.
10
- DT sunt mai mici decât DP cu 1/3 în toate dimensiunile faţă de DP
- frontalii faţă de succesori şi molarii faţă de molarii permanenţi (dinţii accesori)
Implicaţii clinice: evoluţia rapidă a proceselor de carie, deschiderea c.p.,
Implicaţii terapeutice: retenţia cavităţilor este deficitară şi de aceea ea este modificată
prin prepararea de cavităţi autoretentive)
- molarii temporari sunt mai mici în dimensiune M-D faţă de dinţii succesori – vezi
tabelul de mai jos
M1 mx 0,1 7,3/7,2
M2 mx 1,4 8,2/6,8
M1 md 0,7 7,7/7
M2 md 2,7 9,9/7,2
11
- toate coroanele sunt mai mai rotunjite, mai globuloase şi mai înguste la colet datorită
convexităţii V pronunţate (creastă de smalţ) şi a constricţiei cervicale accentuate. Aceste
elemente morfologice descresc spre distal
- convexităţile şi constricţia cervicală orale sunt mai reduse faţă de cele V, descrescând
dinspre anterior spre posterior
- toate feţele proximale au o convergenţă pronunţată spre colet
Implicaţii terapeutice: montarea matricilor şi portmatricilor Ivory pt obturaţiile proximale
este dificilă (sunt preferate matricile parţiale sau matricea în T)
- linia cervicală mezială este mai ondulată decât cea distală
CAMERA PULPARĂ
- camera pulpară este proporţional mai mare faţă de DP, în raport cu volumul coroanei
Implicaţii clinice: se deschide repede camera pulpară
Implicaţie terapeutică: nu se foloseşte turbina pt îndepărtarea tavanului c.p. ; pulpa
coronară trebuie să fie îndepărtată cu excavatoare sau linguri Black
- forma camerei pulpare urmăreşte conturul extern al dintelui (la incisivi în secţiune
frontală este în formă de trapez, la canin în formă de romb şi la molari cu formă
patrulateră)
Implicaţie terapeutică pereţii V/Oral al cavităţilor trebuie să fie paraleli cu conturul
extern al dintelui pt a evita deschiderea c.p.
- nr. coarnelor pulpare este cât nr. cuspizilor
- coarnele pulpare sunt mult mai apropiate de suprafaţă (MV) ca şi zonele pulpare MV
ale frontalilor
54/64 → aproximativ 1,7 mm
74/84 → aproximativ 2,1 mm
55/65 → aproximativ 2,3 mm
75/85 → aproximativ 2,7 mm.
12
Implicaţii clinice: risc crescut de deschidere a cp şi adâncimea cavităţilor trebuie să fie
mai mică în aceste zone
- înălţimea camerei pulpare este mică
Implicaţie clinică: trecerea rapidă a proceselor infecţioase interradicular
Implicaţii terapeutice: risc de perforaţie interradiculară
RĂDĂCINILE
- frontalii sunt monoradiculari cu rădăcinile recurbate spre oral (germenul d. succesor)
şi cu 1 canal
- molarii sunt pluriradiculari cu 2-3 rădăcini:
la mandibulă sunt 2 rădăcini una mezială cu 2 canale (mv, ml) şi alta distală cu 1-2
canale (dv, dl)
la maxilar sunt 3 rădăcini: palatinală cu 1 canal, disto-vestibulară cu 1 canal şi
mezio-vestibulară cu 1-2 canale
- rădăcinile molarilor sunt puternic divergente de sub podeaua camerei pulpare (fără
trunchi comun) şi se recurbează spre apex (germenul d. succesor)
- dimensiune: rădăcinile sunt relativ mai lungi (de 2x) şi mai subţiri în comparaţie cu
coroanele
Implicaţii terapeutice: pt realizarea odontometriei în cadrul tratamentului endodontic, la
extracţie se poate fractura apexul, tratament endodontic se face cu ace Kerr subţiri (15-25
la pluriradiculari şi 15-30 la monoradiculari) pentru a nu subţia şi mai mult rădăcina
13