Analiză matematică, Cursul VIII

Capitolul VI. Calcul diferenţial in Rk (continuare)

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Elemente de teoria câmpului

O aplicaţie f : D ⊂ R3 → R se numeşte câmp scalar, iar

o aplicaţie F~ : D ⊂ R3 → R3 se numeşte câmp vectorial. Evident
putem scrie câmpul vectorial

F~ (x, y , z) = P (x, y , z) ~i + Q (x, y , z) ~j + R (x, y , z) ~k ,

unde {~i, ~j, ~k} reprezintă un reper cartezian, ortonormat, pozitiv

orientat, iar P, Q, R sunt câmpuri scalare.
Definiţia 20
Fie f : D ⊂ R3 → R un câmp scalar de clasă C 1 . Gradientul lui f
ı̂n punctul a este vectorul

def ∂f ∂f ∂f
gradf (a) = (a) · ~i + (a) · ~j + (a) · ~k.
∂x ∂y ∂z

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Interpretare fizică
Gradientul unui câmp scalar este un câmp vectorial ai cărui vectori
sunt ı̂ndreptaţi ı̂n fiecare punct ı̂n direcţia ı̂n care câmpul scalar
creşte cel mai rapid.

Exemplul 21
Dată fiind o cameră ı̂n care temperatura este dată de un câmp
scalar Φ, astfel ı̂ncât ı̂n fiercare punct (x, y , z) temperatura este
Φ(x, y , z) (vom presupune că temperatura nu variază ı̂n timp),
atunci ı̂n fiecare punct din cameră, gradientul va arăta direcţia ı̂n
care temperatura creşte cel mai repede.

Exerciţiul 22
Fie f (x, y , z) = x 2 yz + xyz 3 un câmp scalar şi a = (1, −1, 2). Să
se calculeze gradientul lui f ı̂ntr-un punct arbitrar M(x, y , z) şi
apoi ı̂n punctul de coordonate (1, −1, 2).

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Definiţia 23
Fie F~ : D ⊂ R3 → R3 un câmp vectorial de clasă C 1 dat de
F~ (x, y , z) = P (x, y , z) ~i + Q (x, y , z) ~j + R (x, y , z) ~k.
Numim divergenţa lui F~ ı̂n punctul a scalarul definit de

def ∂P ∂Q ∂R
divF~ (a) = (a) + (a) + (a)
∂x ∂y ∂z
şi rotorul lui F ı̂n punctul a vectorul definit de
   
def ∂R ∂Q ∂P ∂R
rotF~ (a) = (a) − (a) ~i + (a) − (a) ~j+
∂y  ∂z ∂z
 ∂x
∂Q ∂P ~
+ (a) − (a) k
∂x ∂y

Observaţia 24
 

 ~i ~j ~k 
 
∂ ∂ ∂ 
rotF~ = 

 ∂x ∂y ∂z 
 
 P Q R 

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Observaţia 25
Divergenţa este un operator scalar care măsoară cât de mult un
câmp vectorial iese din sau intră ı̂ntr-un punct, iar rotorul este un
operator vectorial care scoate ı̂n evidenţă viteza de rotaţie a unui
câmp vectorial.

Exerciţiul 26
Să calculăm divergenţa şi rotorul câmpului vectorial
~r (x, y , z) = x ~i + y ~j + z ~k. Avem:

div ~r = (x)0x + (y )0y + (z)0z = 3,

iar
 
 ~i ~j ~k     
 ∂z ∂y ~ ∂x ∂z ~
  − i+ − j+
 ∂ ∂ ∂  ∂y  ∂z ∂z ∂x
rot~r =  = 
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂x ~ ~
 + − k = 0.

 x y z 
 ∂x ∂y

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Definiţia 27
Un câmp vectorial F~ : D ⊂ R3 → R3 de clasă C 1 se numeşte
irotaţional dacă rotF~ (a) = ~0, ∀a ∈ D.

Definiţia 28
Un câmp vectorial F~ : D ⊂ R3 → R3 de clasă C 1 se numeşte
solenoidal dacă divF~ (a) = 0, ∀a ∈ D.

Exemplul 29
Câmpul vectorial F~ : D ⊂ R2 → R2 , F~ (x, y ) = (y , −x), este un
câmp solenoidal. Într-adevăr, rotF~ = −2~k, divF~ = 0.

Exemplul 30
Câmpul magnetic este un câmp solenoidal. Câmpul magnetic
generat de un conductor electric are ca traiectorii cercuri cu centrul
pe conductor, iar vectorii câmpului sunt tangenţi la liniile de câmp
şi au modulul egal cu inducţia magnetică, care este invers
proporţională cu raza cercului respectiv.
Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII
Proprietăţi ale câmpurilor vectoriale
Dacă f : D ⊂ R3 → R câmp scalar şi F~ : D ⊂ R3 → R3 câmp
vectorial de clasă C 1 , atunci au loc proprietăţile:
 
div rotF~ = 0, rot (gradf ) = ~0,

∂2f ∂2f ∂2f

div (gradf ) = + + = ∆f (Laplacianul lui f ).
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2

Aplicaţiile Laplacianului
Laplacianul, numit şi operatorul Laplace este un operator
diferenţial cu multe aplicaţii. În fizică este folosit ı̂n electrostatică
şi mecanica fluidelor, mecanica cuantică, ı̂n modelarea propagării
undelor şi a propagării căldurii. În matematică funcţiile al căror
laplacian este nul se numesc funcţii armonice.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Puncte de extrem pentru funcţii de mai multe variabile cu
valori reale

Fie spaţiile vectoriale normate Rn , R, dotate cu norma euclidiană

şi D ⊂ Rn .
Definiţia E.1
o
Un punct a ∈ D (interiorul lui D) se numeşte punct critic (sau
punct staţionar) al funcţiei f : D ⊂ Rn → R, diferenţiabilă ı̂n
punctul a, dacă
∂f
(a) = 0, ∀i = 1, n,
∂xi
sau echivalent
df (a) = 0.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Definiţia E.2
o
1. Un punct a ∈ D se numeşte punct de minim local al funcţiei
f : D ⊂ Rn → R, dacă există V ∈ V (a) (vecinătate a lui a), astfel
ı̂ncât
f (x) ≥ f (a) , x ∈ V ∩ D.
o
2. Un punct a ∈ D se numeşte punct de maxim local al funcţiei
f : D ⊂ Rn → R, dacă există V ∈ V (a), astfel ı̂ncât

f (x) ≤ f (a) , x ∈ V ∩ D.

Punctele de minim şi maxim local se numesc puncte de extrem

local.
Dacă inegalităţile de mai sus au loc ∀x ∈ D, atunci a se numeşte
punct de minim (respectiv punct de maxim) global, sau
generic, puncte de extrem global.

Teorema lui Fermat

o
Dacă punctul a ∈ D este punct de extrem local al funcţiei
f : D ⊂ Rn → R şi f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, atunci a este
punct critic (sau punct staţionar) al lui f .

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Observaţia E.3
Teorema lui Fermat afirmă că punctele de extrem local ale unei
funcţii ce admite derivate parţiale (sau care este diferenţiabilă) se
găsesc printre punctele sale critice. Deci condiţia ca diferenţiala să
se anuleze ı̂ntr-un punct este necesară dar nu este şi suficientă
pentru ca punctul să fie de extrem local.

Exemplul E.4
Fie f : R2 → R, f (x, y ) = xy . Pentru a determina punctele critice
rezolvăm sistemul

∂f

 (x, y ) = 0 (
y =0
∂x

⇒
 ∂f x = 0,

 (x, y ) = 0
∂y

adică obţinem punctul staţionar a = (0, 0). Pe de altă parte

observăm că funcţia f (x, y ) = xy nu păstrează semn constant ı̂n
nici o vecinătate a lui a = (0, 0) deci a nu este punct de extrem.
Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII
Exemplul E.5
Fie f : R2 → R, f (x, y ) = x 2 − y 2 . Pentru a determina punctele
critice rezolvăm sistemul

∂f

 (x, y ) = 0 (
2x = 0
∂x

⇒
∂f 2y = 0,
(x, y ) = 0



∂y

adică obţinem punctul staţionar a = (0, 0). Pe de altă parte

observăm că funcţia f (x, y ) = x 2 − y 2 nu păstrează semn constant
ı̂n nici o vecinătate a lui a = (0, 0) deci a nu este punct de extrem.

Definiţia E.6
Un punct critic care nu este de extrem se numeşte punct şa.

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Teorema E.7
o o
Fie f : D ⊂ Rn → R de clasă C 2 pe deschisul D, şi a ∈ D un
punct critic al lui f . Atunci,
1) dacă forma pătratică d 2 f (a) este pozitiv definită atunci a este
punct de minim local,
2) dacă forma pătratică d 2 f (a) este negativ definită (adică forma
pătratică −d 2 f (a) este pozitiv definită ) atunci a este punct de
maxim local,
3) dacă forma pătratică d 2 f (a) este nedefinită (adică d 2 f (a) nu
păstrează semn constant) atunci a nu este punct de extrem (este
punct şa).

Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII

Corolarul E.8
o o
Fie f : D ⊂ R2 → R de clasă C 2 pe deschisul D, şi a ∈ D un
punct critic al lui f . Notăm

∂2f ∂2f ∂2f

A= (a) , B= (a) , C= (a) .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

Atunci, dacă
2
1) B − AC < 0 şi A > 0, punctul a este punct de minim local
(forma pătratică d 2 f (a) este pozitiv definită),
2
2) B − AC < 0 şi A < 0, punctul a este punct de maxim local
(forma pătratică d 2 f (a) este negativ definită),
2
3) B − AC > 0, punctul a nu este punct de extrem local
(forma pătratică d 2 f (a) este nedefinită).

Exerciţiul E.9
Să se determine puntele de extrem ale funcţiei f : R2 → R,

f (x, y ) = x 4 + y 4 + 2x 2 y 2 − 8x + 8y .
Lector dr. Simona Romaniuc Analiză matematică, Cursul VIII