Diversificareaalimentatiei PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/323585324
DIVERSIFICAREA ALIMENTAIEI SUGARULUI ŞI

COPILULUI MIC-CÂND?-CUM?-DE CE? ŞI CE AR
TREBUI SĂ MAI ŞTIM?
Book · November 2011
CITATION READS
1 6,621
2 authors:
Maria Livia Ognean Silvia Stoicescu

Lucian Blaga University of Sibiu U
274 PUBLICATIONS 26 CITATIONS 61 PUBLICATIONS 47 CITATIONS
SEE PROFILE SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Neonatal ultrasonography View project
SUPORTUL RESPIRATOR DE TIP CPAP LA NOU-NĂSCUT View project
All content following this page was uploaded by Maria Livia Ognean on 06 March 2018.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Maria Livia OGNEAN Silvia Maria STOICESCU
DIVERSIFICAREA
ALIMENTAŢIEI
SUGARULUI ŞI
COPILULUI MIC
- CÂND?
- CUM?
- DE CE?
ŞI CE AR TREBUI
SĂ MAI ŞTIM?
EDITURA ALMA MATER SIBIU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
OGNEAN, MARIA LIVIA

Diversificarea alimentaţiei sugarului şi copilului mic:
când ? cum ? de ce ? şi ce ar trebui să mai ştim ? / Ognean
Maria Livia, Stoicescu Silvia. – Sibiu : Alma Mater, 2011
Bibliogr.
ISBN 978-973-632-660-8
I. Stoicescu, Silvia
613.22
Tipărit la Editura „Alma Mater” Sibiu

str. Aurel Vlaicu, nr. 1, Sibiu - 550327 - România
tel. 0269-234332
fax. 0269 – 234332
www.editura-amsibiu.ro
e-mail: tipografia.am@gmail.com
2
DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI SUGARULUI ŞI COPILULUI MIC
¤ Notă importantă:
Toate recomandările următoare fac referire la sugarul

sănătos, născut la termen; în cazul sugarilor care s-au născut
prematur, cu greutate mică la naştere şi a celor care suferă de
diverse afecţiuni este de dorit ca mamele să consulte medicul
neonatolog, pediatru sau dieteticianul.
3
4
5
6
INTRODUCERE
Primii doi ani de viaţă reprezintă o perioadă extrem de

importantă pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a
copilului. De la naştere şi până la vârsta de 2 ani creşterea şi
dezvoltarea copilului au loc într-un ritm extrem de rapid, mai
rapid decât în orice altă perioadă al vieţii.
O nutriţie adecvată a sugarului şi copilului mic

asigură fundamentul dezvoltării fiecărui copil la potenţialul
său maxim. Intervalul dintre naştere şi 2 ani reprezintă o
fereastră critică pentru promovarea unei creşteri sănătoase şi
a unei dezvoltări optime. Nutriţia inadecvată înainte de vârsta
de 3 ani se asociază cu îmbolnăviri frecvente şi creşterea
mortalităţii şi nu rareori cu întârziere a dezvoltării şi chiar
retard mental. Pe termen îndelungat, alimentaţia incorectă a
sugarului şi copilului mic afectează performanţele
intelectuale, capacitatea de muncă, prognosticul reproducerii
şi sănătatea în adolescenţă şi la vârsta de adult.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Societatea

Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie şi Nutriţie
Pediatrică (ESPGHAN), Academia Americană de Pediatrie
(AAP), Societatea Canadiană de Pediatrie, multe alte societăţi
de pediatrie din întreaga lume dar şi Asociaţia de Neonatologie
din România recomandă alimentaţia exclusivă la sân ca fiind
modalitatea ideală de alimentaţie în primele 6 luni de viaţă. În
lipsa laptelui matern, toate aceste organizaţii recomandă,
unanim, formule (lapte praf) obţinute din lapte de vacă drept
cea mai sănătoasă alternativă.
Diversificarea alimentaţiei (6-24 de luni) este o

perioadă de tranziţie a alimentaţiei copilului de la alimentaţia
cu lapte (matern sau formule) la alimentaţia familiei. Orice
alimente – solide sau lichide – introduse în alimentaţia
7
sugarului în afară de laptele matern şi formulă sunt alimente
de diversificare (sau complementare sau de înţărcare).
Toate organizaţiile profesionale enumerate mai sus

recomandă ca diversificarea alimentaţiei să înceapă după
vârsta de 6 luni acceptând că, în anumite situaţii,
diversificarea poate începe înainte de vârsta de 6 luni dar nu
mai devreme de 4 luni şi nu mai târziu de vârsta de 6 luni si
½.
Părinţii au rolul şi responsabilitatea de a asigura

copiilor o alimentaţie sănătoasă. Ei trebuie să fie modele
pentru copiii lor şi să îi ajute să-şi dezvolte preferinţe pentru o
alimentaţie sănătoasă, ce va constitui ulterior baza unei vieţi
sănătoase. Alimentaţia sănătoasă a sugarului şi copilului mic
presupune nu doar furnizarea unei cantităţi suficiente de
nutrienţi, vitamine şi minerale, ci şi oferirea acestora în
momentele şi asocierile optime care permit scăderea riscului
de obezitate, diabet zaharat, boli alergice, cardiace, cancere şi
osteoporoză. În esenţă, o alimentaţie sănătoasă în această
perioadă asigură creşterea şi dezvoltarea armonioasă,
sănătatea şi vitalitatea copilului.
8
9
10
CAPITOLUL 1
Când trebuie iniţiată diversificarea?
Atât pentru sugarul alimentat la sân, cât şi pentru cel

alimentat cu formule, se recomandă ca diversificarea
alimentaţiei să înceapă după vârsta de 6 luni. Laptele matern
şi formulele de început asigură în totalitate nevoile
nutriţionale ale sugarului în primele 6 luni de viaţă în marea
majoritate a cazurilor.
În anumite situaţii se acceptă ca iniţierea diversificării
să aibă loc înainte de vârsta de 6 luni dar nu înainte de vârsta
de 4 luni.
Situaţiile în care diversificarea poate avea loc între 4 şi
6 luni:
- creşterea în greutate nu este satisfăcătoare în ciuda unei
alimentaţii corecte la sân
- sugarul cere frecvent sânul şi pare flămând şi după ce a
supt.
În aceste situaţii e de dorit ca mama să apeleze la
sfatul medicului şi să iniţieze diversificarea alimentaţiei
conform recomandărilor acestuia.
De ce se iniţiază diversificarea după vârsta de 6

luni?
Nevoile energetice ale sugarului cresc după vârsta de 3

luni, pe măsură ce acesta devine mai activ, creşte şi se
maturizează. Necesarul de nutrienţi este mare la sugar şi
copilul mic, dacă ne raportăm la greutatea acestuia (kgcorp).
În acelaşi timp, la aceste vârste, capacitatea stomacului
copilului este mică şi, pentru a asigura nevoile de nutrienţi şi
energie pentru o creştere şi dezvoltare armonioase, sunt
necesare alimente cu conţinut nutritiv şi energetic ridicat.
11
Alimentele de diversificare trebuie introduse în alimentaţie
după vârsta de 6 luni pentru a acoperi aceste nevoi energetice
crescute. După vârsta de 6 luni volumul de lapte matern
consumat de copil nu mai poate acoperi nevoile de energie,
proteine, fier, zinc, vitamina A şi D. Proteinele sunt necesare
pentru a susţine în continuare creşterea rapidă a ţesuturilor
şi a organismului. Zincul şi fierul sunt minerale extrem de
importante pentru buna funcţionalitate a organismului, mai
ales pentru funcţia imună, dezvoltarea neurologică, motorie,
intelectuală şi creştere. Întârzierea diversificării alimentaţiei
după vârsta de 6 luni duce la încetinirea sau chiar oprirea
creşterii. Deficitul de fier, dar mai ales anemia prin deficit de
fier, în această perioadă determină scăderea performanţelor
cognitive şi încetinirea dezvoltării motorii ale copilului.
Laptele de mamă are un conţinut redus de fier astfel
încât rezervele de fier primite la naştere se epuizează după
vârsta de 5 luni. Datorită creşterii accelerate, în primul an de
viaţă sugarul trebuie să producă mult sânge şi pentru aceasta
are nevoie de fier. De aceea, alimentele de diversificare trebuie
alese în aşa fel încât acestea să furnizeze o cantitate mare de
fier, suficientă pentru a acoperi nevoile crescute ale sugarului
în această perioadă – de fapt alimentele de diversificare
trebuie să asigure, după vârsta de 6 luni, peste 90% din
necesarul de fier al organismului. Şi sugarii alimentaţi cu
formule au nevoie mare de fier în jurul vârstei de 5-6 luni.
Deşi formulele sunt îmbogăţite cu fier, la nivel gastrointestinal
se absoarbe mai puţin fier din formule, comparativ cu laptele
matern. În condiţiile unui aport scăzut de fier, după vârsta de
6 luni există risc crescut de anemie. Studiile arată că anemia
prin lipsă de fier afectează atât creşterea, cât şi dezvoltarea
motorie şi cognitivă.
Pentru majoritatea nutrienţilor, necesarul creşte odată
cu creşterea vârstei, astfel încât, după vârsta de 6 luni, laptele
– matern sau formule – nu mai poate asigura nevoile
sugarului. Atenţie deosebită trebuie acordată în perioada de
diversificare nevoilor energetice, de zinc şi vitamina A, cele
mai dificil de acoperit.
După vârsta de 4 luni tractul digestiv este suficient de
matur pentru a putea digera, procesa şi asimila nutrienţii iar
rinichiul poate elimina produşii toxici de metabolism la
majoritatea sugarilor.
12
În plus, după vârsta de 4 luni, marea majoritate a

sugarilor încep să prezinte semne că sunt pregătiţi să
primească şi alte alimente în afară de lapte:
- salivează excesiv: saliva este necesară pentru înmuierea
alimentelor şi pregătirea lor pentru masticaţie
- au un mai bun control al limbii
- prezintă mişcări de masticaţie sus-jos (înainte de erupţia
dentară sugarii mestecă cu gingiile)
- mişcă mâncarea dinspre partea anterioară a gurii spre
partea posterioară
- le place să ducă diverse lucruri în gură
- experimentează gusturi noi.
Împingerea mâncării afară din gură arată că sugarul nu e
pregătit încă pentru diversificarea alimentaţiei, neavând un
control suficient de bun al limbii.
Care sunt riscurile unei alimentaţii diversificate

iniţiate prea devreme (înainte de 4 luni sau la sugarul care
nu e pregătit)?
Alimentele de diversificare nu sunt necesare înainte de

4 luni, laptele de mamă şi formulele de început acoperind în
totalitate nevoile sugarului la această vârstă.
Alimentele complementare introduse de obicei sub 4
luni sunt lichide sau cel mult semisolide pentru a putea fi
ingerate de sugar. Ele umplu stomacul, dar nu furnizează
suficienţi nutrienţi, nu au o compoziţie la fel de echilibrată ca
şi laptele matern sau formula (care conţin proteine, grăsimi,
zaharuri, minerale, vitamine, apă), nu asigură nevoile
energetice şi înlocuiesc mesele de lapte. Aceasta înseamnă un
supt mai rar şi, ca atare, o stimulare insuficientă a lactaţiei,
cu scăderea cantităţii de lapte matern.
Introducerea alimentelor solide în alimentaţia
sugarului mai mic de 4 luni creşte riscul de alergii
(respiratorii, cutanate şi digestive) indiferent dacă există sau
nu în familie persoane cu istoric alergic. De asemenea,
diversificarea alimentaţiei înainte de vârsta de 4 luni creşte
riscul depunerii excesive de grăsime (obezitate) şi de boli
respiratorii.
13
Laptele matern conţine numeroşi factori antiinfecţioşi.
O cantitate mai mică de lapte matern presupune şi creşterea
riscului de îmbolnăvire. În plus, alimentele de diversificare pot
să nu fie la fel de curate ca laptele matern, crescând riscul de
diaree.
Care sunt riscurile unei alimentaţii diversificate

iniţiate prea târziu?
Nevoile energetice şi nutriţionale nu sunt acoperite

dacă se întârzie diversificarea alimentaţiei după vârsta de 6 şi
½ - 7 luni, având ca rezultat încetinirea sau chiar oprirea
creşterii, malnutriţie şi deficit de micronutrienţi.
14
15
16
CAPITOLUL 2
Reguli importante în diversificare şi rolul

laptelui în primii doi ani de viaţă
Reguli importante în diversificare
1. Laptele matern şi formula rămân alimentele cele mai

importante în primul an de viaţă, şi continuă să fie
importante şi în cel de-al doilea.
2. Nevoile energetice ale fiecărui copil diferă în funcţie de

dimensiunile corpului şi de propria rată de creştere, de
aceea diversificarea trebuie să respecte anumite reguli,
dar în acelaşi timp se face individualizat, după
caracteristicile fiecărui copil.
3. Diversificarea alimentaţiei se iniţiază numai în cazul în

care copilul este sănătos (fără afecţiuni acute).
4. Alimentele de diversificare trebuie să fie bogate în

nutrienţi şi energie, în cantitate suficientă, curate, sigure
şi uşor de preparat.
5. Diversificarea alimentaţiei se face lent, introducând un

aliment la 3-7 zile, astfel încât să poată fi observate
semnele de intoleranţă sau alergie. Se începe cu câteva
linguriţe, şi se creşte în timp, progresiv, atât cantitatea,
cât şi varietatea alimentelor.
6. Treptat, mai multe mese de lapte sunt înlocuite cu

alimente de diversificare.
17
7. Introducerea alimentelor complementare se face în paralel
cu dezvoltarea neurologică şi motorie a copilului,
încurajându-l permanent să mănânce singur.
8. Consistenţa şi varietatea alimentelor de diversificare cresc

odată cu vârsta copilului, adaptat nevoilor dar şi
abilităţilor acestuia de a mânca.
9. Pentru prepararea alimentelor de diversificare trebuie
respectate cu stricteţe regulile de igienă.
10. Se recomandă ca alimentele de diversificare să fie

administrate cu linguriţa sau cana, nu din biberon sau
sticluţă.
11. Greutatea sau talia unui sugar la un moment dat sunt

indicatori de creştere şi dezvoltare mai puţin folositori
decât ritmul de creştere. Ritmul creşterii poate fi evaluat
cu ajutorul curbelor de creştere. Există curbe de creştere
ale greutăţii, taliei şi perimetrului cranian pentru copiii
alimentaţi la sân şi pentru cei alimentaţi cu formule.
Medicul de familie trebuie să aprecieze periodic creşterea
sugarului folosind aceste curbe de creştere.
12. Apa poate fi oferită sugarului care primeşte şi alimente

solide, uneori aceştia având nevoie de un supliment de
lichide. Ceaiul nu este recomandat la nicio vârstă, întrucât
scade absorbţia fierului.
13. Pentru prepararea alimentelor destinate nutriţiei copilului

sub 2 ani nu se vor folosi: sarea, zahărul, condimentele
(altele decât cele naturale, proaspete).
14. Dietele fără carne sau lapte nu pot oferi sugarului şi

copilului nutrienţii necesari dacă restul alimentelor din
dietă nu sunt îmbogăţite (cu nutrienţi) şi nu se folosesc
suplimente nutriţionale (dietele vegetariene şi macrobiotice
nu sunt adecvate nutriţiei sugarului şi copilului mic).
18
Laptele şi rolul acestuia după iniţierea diversificării

alimentaţiei
Laptele matern este alimentul ideal până la vârsta de 6

luni, asigurând nu doar nevoile nutriţionale şi de creştere ale
acestora, ci şi factorii de apărare antiinfecţioasă, factori care
favorizează creşterea ţesuturilor şi organelor, şi dezvoltarea
unei legături psiho-emoţionale strânse între mamă şi copil.
Alimentaţia exclusivă la sân până la vârsta de 6 luni şi
continuarea alimentaţie la sân cât mai mult timp posibil are o
serie de efecte benefice pe termen lung asupra sănătăţii
copilului şi mamei sale.
Este de dorit ca alăptarea să continue, la cerere, până
la vârsta de 2 ani, chiar şi după această vârstă, atât timp cât
mama şi copilul doresc acest lucru. Laptele matern continuă
să reprezinte o sursă importantă de energie şi nutrienţi de
foarte bună calitate, dar şi de factori antiinfecţioşi, pe toată
durata alăptării: laptele matern asigură 1/2 din aportul
energetic între 6 luni şi 1 an iar după vârsta de 1 an
furnizează 1/3 din aportul energetic, 70% din necesarul de
vitamina A şi 40% din necesarul de calciu.
Iată principalele beneficii ale alăptării exclusive 6 luni
şi prelungite după vârsta de 1 an:
- protecţie împotriva bolilor infecţioase (diaree, pneumonie,
otită, infecţii urinare cu frecvenţă şi severitate diminuată)
- dezvoltare motorie accelerată
- scoruri cognitive mai mari
- risc scăzut de astm bronşic, dermatită atopică, diabet
zaharat tip 1, boală celiacă, boli inflamatorii intestinale, colită
ulcerativă, leucemie
- risc scăzut de obezitate şi boli cardiovasculare.
Mamele care alăptează exclusiv 6 luni şi prelungit după vârsta
de 1 an pierd mai repede în greutate şi au risc scăzut de
cancer ovarian şi de sân.
Cantitatea de alimente complementare trebuie ajustată
în funcţie de cantitatea de lapte matern primită de copil, astfel
încât densitatea energetică şi frecvenţa meselor să acopere
nevoile copilului.
În absenţa laptelui matern, formulele (laptele praf) de
început reprezintă soluţia ideală de a asigura nevoile
19
nutriţionale şi de creştere înainte de vârsta de 6 luni.
Formulele de continuare reprezintă soluţia cea mai bună
pentru sugarul care a depăşit vârsta de 6 luni.
Pentru prepararea formulelor se recomandă să se
folosească apă plată îmbuteliată, apă îmbuteliată specială
pentru prepararea formulelor slab mineralizată (cu maxim
200 mg sodiu (Na)/litru) sau apă de la reţeaua de apă
potabilă. Apa folosită pentru prepararea formulei, indiferent
de tipul acesteia, trebuie fiartă înainte de amestecarea cu
praful de lapte. Dacă apa de la reţeaua potabilă (robinet) este
evident murdară se va evita folosirea ei pentru prepararea
formulei şi pentru pregătirea alimentelor de diversificare. Apa
din fântâni sau puţuri poate conţine o cantitate prea mare de
nitriţi şi folosirea ei pentru prepararea formulei se poate solda
cu intoxicarea copilului, deci trebuie evitată.
Pulberea de lapte (formula) nu este sterilă. Pentru a
scădea riscul de contaminare se recomandă prepararea
formulei cu apă fiartă (de exemplu într-un ibric curat dar nu
mai mult de jumătate de oră) şi răcită conform recomandărilor
producătorului. Se măsoară apa sterilizată prin fierbere în
biberon şi se adaugă numărul corespunzător de măsuri de
pulbere de lapte, se sigilează sticla cu capac şi se agită pentru
amestecarea pudrei. Apoi se răceşte biberonul cu lapte sub jet
de apă rece. Părinţii trebuie să testeze temperatura laptelui
înainte de fiecare masă. Pentru evitarea contaminării, se
recomandă de asemenea, ca formula să fie proaspăt preparată
înainte de fiecare masă, iar laptele rămas în biberon se fie
aruncat în maxim 1 oră după preparare. De asemenea,
biberoanele şi tetinele trebuie spălate şi curăţate atent după
fiecare utilizare, iar cutia cu formulă (lapte praf) trebuie
păstrată în condiţiile recomandate de producător.
Alegerea tipului de formulă trebuie să fie individuală,
în funcţie de istoricul de alergii al familiei, de starea de
sănătate a copilului, vârsta acestuia, ritmul de creştere şi
nevoile nutriţionale. Medicul de familie şi medicul pediatru
trebuie să sfătuiască părinţii privind cea mai potrivită formulă
ţinând cont de toţi aceşti factori.
Cele mai potrivite formule pentru sugari sunt cele
obţinute din lapte de vacă (nu din soia). Formulele obţinute pe
bază de proteine din soia sunt recomandate doar pentru copiii
nealăptaţi care prezintă alergie la proteinele laptelui de vacă,
20
sau boli metabolice congenitale precum galactozemia şi

intoleranţa congenitală la lactoză. Părinţii care aleg pentru
copiii lor o dietă vegetariană, în ciuda recomandărilor
specialiştilor, trebuie avertizaţi că aceste formule au un aport
nutriţional redus comparativ cu formulele obţinute din lapte
de vacă. În plus, proteinele din soia sunt proteine de calitate
inferioară celor de origine animală (din lapte, carne, ouă).
Formulele bazate pe proteine din soia au un conţinut crescut
de aluminiu şi izoflavone (substanţe care influenţează
sistemul hormonal) şi fitaţi care inhibă absorbţia cuprului şi
zincului.
Părinţii trebuie să evite adormirea sugarului şi
copilului cu biberonul în gură, acest obicei fiind unul din
principalii factori de risc ai cariilor dinţilor de lapte. De
asemenea, adormirea copilului cu biberonul (cu lapte, apă
sau orice altă băutură) creşte riscul de otită.
Formulele fără lactoză sunt formule destinate copiilor
cu deficienţe congenitale de metabolizare a lactozei (deficit
congenital al lactazei – enzima care metabolizează lactoza) sau
celor care, din cauza altor afecţiuni, prezintă un deficit
tranzitoriu al lactazei (de exemplu, după diaree prelungită,
pentru o perioadă limitată de timp, până la refacerea lactazei
la nivelul intestinului).
Laptele de vacă nu este recomandat pentru alimentaţia
copilului înainte de împlinirea vârstei de 1 an – 1 an şi
jumătate. Această recomandare se bazează pe compoziţia
extrem de diferită a laptelui de vacă comparativ cu cea a
laptelui matern şi a formulelor (lapte praf), necorespunzătoare
nevoilor şi posibilităţilor de digestie, metabolizare a
ingredientelor şi eliminare a reziduurilor metabolice. Laptele
de vacă conţine insuficient fier, acid linoleic (acid gras esenţial
pentru copil), vitamina C, E şi zaharuri. În schimb, conţine
mult prea multe proteine, săruri minerale (sodiu, potasiu,
clor) şi grăsimi saturate (nesănătoase). Datorită acestei
compoziţii, laptele de vacă suprasolicită sistemul digestiv şi
rinichiul – insuficient dezvoltate pentru a putea prelucra
laptele de vacă. În plus, consumul de lapte de vacă produce,
înainte de vârsta de 1 an, mici hemoragii la nivelul tubului
digestiv, acestea accentuând şi mai mult deficitul de fier.
Riscul de anemie creşte foarte mult la sugarii care primesc
21
lapte de vacă atât datorită acestor hemoragii digestive cât şi
datorită aportului redus de fier – laptele de vacă conţinând o
cantitate mică de fier – comparativ cu laptele matern şi
formulele. În plus, laptele de vacă este cea mai frecventă
cauză de alergie alimentară la sugar şi copilul mic. Studiile au
arătat că introducerea laptelui de vacă înainte de vârsta de 1
an s-a asociat cu risc crescut pentru hipertensiune arterială
şi obezitate.
După vârsta de 9-10 luni pot fi folosite mici cantităţi
de lapte de vacă integral (nedegresat) dar totdeauna fiert sau
pasteurizat pentru prepararea alimentelor de diversificare (de
exemplu, o mică cantitate de lapte pentru prepararea piure-
urilor).
După vârsta de 1 an – 1 an şi jumătate copilul poate
primi lapte de vacă integral (nedegresat) sau formule (lapte
praf) speciale destinate acestei vârste (formule de tip junior).
După vârsta de 1 an copilul continuă să aibă nevoile
energetice crescute iar grăsimea din lapte oferă un plus de
energie. Dacă se optează pentru laptele de vacă integral este
de preferat ca acesta să fie sterilizat la temperatură înaltă
(UHT). Prin laptele crud, nesterilizat termic se pot transmite
diferiţi agenţi infecţioşi.
Alte alternative sunt laptele bătut şi iaurtul. Prin
fermentarea laptelui scade riscul de transmitere a agenţilor
infecţioşi. În plus, laptele fermentat favorizează absorbţia
fierului şi are efect de stimulare a florei microbiene sănătoase
la nivelul tubului digestiv (efect probiotic).
Laptele degresat nu este recomandat la copiii sub 2 ani
ca sursă majoră de nutrienţi întrucât nu conţine acizi graşi
esenţiali, are un conţinut scăzut de vitamine liposolubile
(vitamine care se dizolvă în grăsimi), este sărac în fier,
vitamina E şi C şi are un aport energetic scăzut (datorită
absenţei grăsimilor). În plus, solicită mult funcţia renală
datorită conţinutului mare de proteine, sodiu, potasiu şi clor
(la fel ca şi laptele de vacă). Grăsimile sunt necesare pentru a
asigura echilibrul principalilor nutrienţi (proteine, zaharuri şi
grăsimi), astfel încât creşterea şi dezvoltarea organismului să
fie armonioasă. În plus, grăsimile sunt necesare pentru
dezvoltarea sistemului nervos.
Nici laptele condensat nu e potrivit pentru alimentaţia
copiilor înainte de împlinirea vârstei de 2 ani pentru că are
22
adaos de zahăr şi solicită prea mult funcţia de eliminare a

rinichiului.
În general, laptele animalelor (vacă, capră, măgăriţă,
bivoliţă, oaie, etc.), conţine o cantitate prea mare de proteine
şi minerale (sodiu, potasiu, clor, fosfor) care suprasolicită
rinichiul şi cresc riscul de deshidratare în situaţii de stress
acut (de exemplu în timpul bolilor). Laptele de capră nu este
corespunzător nutriţiei sugarului şi copilului mic datorită
conţinutului neadecvat de fier, acid folic, vitamina C, D, B1,
B3, B5 şi B6.
Substituenţii de lapte precum laptele din soia sau orez
nu sunt adecvaţi nutriţiei copilului până la vârsta de 2
ani,având un conţinut nutriţional insuficient (proteine,
grăsimi şi calorii insuficiente pentru creştere).
Compoziţia comparativă a laptelui matern şi a laptelui

provenit de la vacă, capră şi oaie
dublarea grăsimi proteine lactoză săruri

masei (%) (%) (%) minerale
corporale (%)
(zile)
lapte 180 3,8 0,9 7 0,2
de
mamă
lapte 47 3,7 3,4 4,8 0,7
de
vacă
lapte 19 4,5 2,9 4,1 0,8
de
capră
lapte 10 7,4 5,5 4,8 1
de oaie
după Costin GM, Tudorică CM: Produse pentru alimentaţia sugarilor

şi preparate de continuare. În Costin CM, Segal R: Alimente pentru
nutriţie specială – Alimentaţia şi sănătatea. Editura Academica
Galaţi 2001; 46-101
23
24
25
26
CAPITOLUL 3
Cum se iniţiază diversificarea alimentaţiei

sugarului?
Cum se începe diversificarea?
Gustul alimentelor noi poate surprinde copilul, de

aceea se începe cu 1-2 linguriţe o dată sau de 2 ori pe zi din
alimentul nou. După ce copilul a acceptat un aliment nou în
cantitate mai mare, se poate trece la un al doilea aliment nou
(nu mai mult de 3 alimente noi pe săptămână). Se creşte
progresiv cantitatea şi varietatea alimentelor de diversificare,
astfel încât după 9 luni sugarul să primească o paletă largă de
alimente, asemănătoare celor consumate de întreaga familie.
Pentru a fi acceptate cu uşurinţă, se recomandă ca
alimentele de diversificare să fie oferite copilului înainte de
lapte şi când nu este foarte flămând (nu plânge încă de
foame). La început mesele de diversificare se vor finaliza cu
lapte – sân sau formulă. Treptat cantitatea de lapte
consumată de copil pe parcursul unei zile scade, în paralel cu
creşterea cantităţii de alimente complementare primită de
copil.
Durează un timp până când copilul învaţă cum să-şi
folosească limba pentru a „culege” mâncarea din lingură, cum
să mişte mâncarea în gură pentru a o pregăti de înghiţire.
Uneori o cantitate de aliment iese din gură din aceste motive,
dar aceasta nu înseamnă că mâncarea nu e plăcută de copil.
Este nevoie de încurajare şi răbdare pentru a învăţa
copilul să mănânce şi să aprecieze gusturile noi. Majoritatea
sugarilor sunt dispuşi să încerce texturi şi gusturi noi.
Frecvenţa cu care i se oferă unui copil alimente noi – cu
texturi şi gusturi diferite – şi nu cantitatea de alimente
consumată la o masă este cea care determină în final cât de
27
repede învaţă copilul să îi placă mâncarea. Iniţial, alimentele
complementare se administrează moi, sub formă de piure,
apoi pasate şi, în final, cu granulaţie din ce în ce mai mare.
Gradual se creşte consistenţa şi varietatea alimentelor
de diversificare în funcţie de vârsta, nevoile nutritive şi
abilităţile motorii ale copilului. Dacă la vârsta de 6 luni
alimentele complementare oferite sugarului trebuie pregătite
sub formă de piure, semisolide şi chiar pasate, după vârsta de
8 luni pot fi date copilului bucăţele moi (fierte bine) de
dimensiuni ceva mai mari. După vârsta de 6 luni sugarii încep
să prezinte mişcări de masticaţie, mişcă cu mai multă
siguranţă mâncarea în gură, sorb din cană şi chiar pot prinde
cu mâna bucăţele de mâncare. În plus, după vârsta de 6 luni,
majoritatea sugarilor sănătoşi sunt capabili să stea în şezut,
cel puţin cu sprijin, pe durata mesei, ceea ce scade riscul de
înecare. După vârsta de 9 luni sugarii au frecvent câţiva dinţi,
sunt capabili să mestece bucăţele mici şi moi de hrană (de
exemplu pasate cu furculiţa) şi chiar încearcă să folosească
linguriţa sau propria mână pentru a se alimenta. Pentru a
mesteca alimentele de diversificare, copiii nu au nevoie de
dinţi. Dacă alimentele sunt suficient de moi ,acestea sunt
zdrobite cu gingiile. De la 12 luni, alimentele pot fi preparate
aproape la fel ca şi pentru restul familiei, continuând însă să
fie oferite alimente cu conţinut nutritiv şi energetic mai mare,
adaptat nevoilor încă crescute ale copilului. De obicei, la
această vârstă copilul prinde destul de bine linguriţa şi chiar
reuşeşte să se alimenteze parţial singur. Dezvoltarea
neurologică şi musculară a copilului dictează momentul în
care un copil poate ingera un anumit tip de aliment. Dacă la
început copilul poate primi şi înghiţi doar alimente sub formă
semisolidă sau piure-uri, din momentul în care copilul poate
mesteca şi înghiţi pot fi oferite copilului alimente cu
granulaţie din ce în ce mai mare.
Dacă se oferă copilului alimente cu granulaţie
necorespunzătoare vârstei şi abilităţilor acestuia, copilul va
mânca prea puţin, sau masa va dura prea mult.
Copilul care primeşte alimente complementare cu
biberonul şi nu cu linguriţa tinde să mănânce prea mult, ceea
ce creşte riscul de obezitate.
Este foarte important de ţinut cont de faptul că în
jurul vârstei de 10 luni există o „fereastră” critică pentru
28
introducerea alimentelor fragmentate ceva mai mare

(mărunţite), pentru trecerea de la piure-uri, paste, alimente
pasate, la alimente cu bucăţele mai mari. Dacă părinţii nu
ştiu să profite de această perioadă, pot apare ulterior
dificultăţi, copilul refuzând perioade îndelungate să primească
alimente cu granulaţie mai mare.
Cum iniţiem diversificarea înainte de vârsta de 6

luni?
Dacă copilul nu mai creşte bine, sau pare flămând

după o alimentaţie şi se decide iniţierea diversificării
alimentaţiei înainte de vârsta de 6 luni (dar nu mai devreme
de 4 luni), se recomandă ca alimentele oferite copilului în
această perioadă să fie alimente simple, pe cât posibil cu un
singur ingredient – de exemplu o singură cereală, carne de
animal, legumă – abia apoi acestea vor fi amestecate între ele.
În acest fel copilul va percepe mai bine gustul fiecărui aliment
în parte. Înainte de 6 luni se pot oferi copilului carne de vită şi
carne de pasăre (de preferat carnea de pasăre mai închisă la
culoare, întrucât conţine mai mult fier) iar dintre legume:
morcovul, fasolea verde, spanacul, dovlecelul, prazul alb,
mazărea fină. Cantitatea de morcov din alimentaţie trebuie
limitată la copiii care se constipă uşor. Legumele cu gust
puternic şi conţinut bogat în fibre – precum varza, sfecla,
ceapa, prazul verde, ţelina, roşiile, ardeiul, vinetele,
pătrunjelul – trebuie evitate înainte de vârsta de 6 luni.
Glutenul este o proteină complexă, prezentă în
produsele alimentare procesate din grâu, secară şi orz. Unii
copii nu pot tolera glutenul în alimentaţie. Pentru a evita
sensibilizarea la gluten, se recomandă ca, la sugarii alimentaţi
cu formulă, alimentele care conţin gluten să nu fie introduse
în alimentaţie înainte de împlinirea vârstei de 6 luni. Cerealele
speciale şi biscuiţii pentru copii din comerţ trebuie să aibă
inscripţionat pe etichetă dacă în compoziţie există sau nu
gluten şi, în funcţie de aceasta, se vor alege sau nu pentru
diversificare înainte de vârsta de 6 luni. Biscuiţii care nu sunt
special preparaţi pentru sugarii sub 6 luni conţin, foarte
probabil, gluten chiar dacă acest lucru nu e inscripţionat pe
etichetă şi, de aceea, nu sunt indicaţi înainte de vârsta de 6
29
luni. La sugarul alimentat la sân, glutenul poate fi introdus în
alimentaţie după vârsta de 4 luni (dacă este necesară o
diversificare mai rapidă a alimentaţiei). Introducerea
glutenului în alimentaţie, gradual şi în paralel cu alimentaţia
la sân şi înainte de împlinirea vârstei de 7 luni protejează
împotriva sensibilizării la gluten şi scade riscul de diabet
zaharat de tip 1 şi celiachie.
Se recomandă ca peştele şi ouăle să nu fie introduse în
alimentaţie înainte de vârsta de 6 luni, aceste alimente având
potenţial mare de a declanşa alergii. Nici ficatul nu este un
aliment potrivit pentru sugarii care nu au împlinit încă 6 luni
întrucât conţine prea multă vitamina A. Cartoful trebui folosit
în cantităţi mici în alimentaţia copilului mai mic de 6 luni,
mai degrabă ca liant pentru restul alimentelor.
Întrucât sugarul de 4-6 luni stă rareori în şezut, se
recomandă ca mesele de diversificare să fie oferite copilului
ţinut în braţe. Deoarece după vârsta de 4 luni majoritatea
sugarilor au un control al musculaturii gurii şi limbii suficient
de bun pentru a mişca mâncarea dinspre partea din faţă spre
partea din spate a gurii pentru a fi înghiţită, părinţii vor oferi
alimentele complementare tot cu linguriţa, fierte foarte bine,
sub formă de piure sau pasate foarte mărunt.
Cum procedăm?
Mama trebuie să ţină cont de faptul că este nevoie de

timp şi răbdare pentru a învăţa un copil să se alimenteze cu
linguriţa: mănâncă încet, face mizerie, atenţia îi este distrasă
uşor de la mâncare. Mâncarea copilului trebuie pusă într-un
bol separat pentru a putea aprecia cantitatea mâncată.
Copilul trebuie hrănit de îndată ce se observă primele
semne de foame. Dacă îi este foame şi trebuie să aştepte,
copilul se poate supăra şi apetitul scade. Sugarul flămând
este plângăcios, mişcă mâinile şi picioarele, deschide gura şi
ia mâncarea din lingură. De asemenea, nu este corect să fie
pus la masă un copil somnoros.
Diferenţele individuale de acceptabilitate a mâncării
sunt evidente de la primele experienţe cu alimentele (altele
decât laptele).
Masa trebuie să fie un moment plăcut, de relaxare.
Este bine ca părintele (părinţii) să stea la masă cu copilul, să-l
30
supravegheze (chiar şi atunci când mănâncă singur) şi să

încurajeze copilul să mănânce. Timpul petrecut de familie la
masă cu copilul, poate ameliora sau stimula dezvoltarea
mentală a copilului. O alimentaţie optimă nu înseamnă doar
alimente de bună calitate (cu conţinut nutritiv adaptat
nevoilor copilului), contează foarte mult şi cum, când, cât şi
de către cine este hrănit copilul. Un copil care nu este
încurajat să mănânce poate deveni un copil „leneş” la
mâncare. O abordare corectă a diversificării alimentaţiei va
ajuta copilul să dezvolte un comportament alimentar normal,
important pentru sănătatea sa fizică şi psihică pe termen
îndelungat.
Părinţii trebuie să ţină cont de faptul că experienţele
gustative precoce şi preferinţele alimentare ale sugarului şi
copilului mic se pot perpetua în copilărie şi adolescenţă. La
naştere toţi copiii preferă gustul dulce. Cu toate acestea, la
vârsta de 6 luni preferinţa pentru dulce este deja remodelată
în funcţie de experienţele alimentare ale copilului: cei care
primesc apă îndulcită (ceai) prezintă preferinţă mai puternică
pentru dulce decât cei care nu au primit lichide îndulcite.
Este clar deci faptul că părinţii joacă un rol important
în dezvoltarea preferinţelor alimentare ale copilului. O
alimentaţie responsabilă a copilului este o alimentaţie care
ţine cont de nevoile şi gusturile acestuia, nu de plăcerile şi
gusturile părinţilor.
Cu unii copii este nevoie de imaginaţie şi jocuri pentru
a-i stimula să mănânce. Jocurile stimulează adesea apetitul
copilului: o pasăre sau un avion vine şi hrăneşte copilul,
mâncarea e pregătită pentru o păpuşă sau un animal, etc.
Adulţii prezenţi la masă cu sugarul sau copilul trebuie să
vorbească cu acesta, să denumească obiectele folosite la
alimentaţie, alimentele, culorile acestora, să definească
obiectele prin mărime (mari, mici), să discute despre gusturi.
Dacă i se permite copilului să atingă mâncarea şi să o simtă,
aceasta va ajuta la dezvoltarea coordonării şi stimulează
dezvoltarea motorie.
Copilul trebuie să aibă propria sa veselă – la început
boluri, căniţă, farfurioare, linguriţe, mai târziu şi furculiţe
(tacâmurile cele mai puţin periculoase sunt cele de plastic,
care nu pot leza gura sau gingiile copilului).
31
Atunci când se opresc din mâncat se aşteaptă puţin
apoi se reia alimentaţia.
Când copilul este mai mare (şi poate apuca cu mâna) i
se poate da o bucată de mâncare în mână. Unora le place să
se hrănească singuri.
Dacă copilul ia din farfurie doar ceea ce îi place se
recomandă ca mama să amestece alimentele între ele.
Sugarii şi copii care nu doresc sau nu mai doresc să
mănânce devin nervoşi, întorc capul de la mâncare, închid
gura, strâng buzele la apropierea lingurii, scuipă mâncarea,
se lasă pe spate, încep să se joace sau chiar adorm.
Dacă copilul refuză mai multe alimente se recomandă
ca părinţii să combine alimentele între ele, diversificând
gustul şi textura alimentelor dar şi metodele de încurajare a
copilului să mănânce.
Oferirea repetată a unui aliment care nu place
copilului şi este refuzat (la intervale de câteva zile, de obicei)
poate învinge rezistenţa copilului. Pentru acceptarea unui
aliment nou este uneori nevoie de până la 10 astfel de
încercări.
Nu e indicat ca mama să grăbească copilul să
mănânce. Părinţii trebuie să aloce suficient timp meselor,
astfel încât copilul să poată savura aromele, să înveţe să-i
placă hrana şi, în timp, să dezvolte o atitudine sănătoasă
pentru mâncare.
În general, sugarii şi copiii au capacitatea de a-şi regla
aportul caloric total şi refuză alimentele în momentul în care
sunt sătui (mai ales dacă nu sunt forţaţi niciodată să
mănânce, să termine biberonul sau din farfurie). Forţarea
copilului să mănânce este o atitudine incorectă care duce
iniţial la scăderea plăcerii copilului pentru acel aliment şi, în
timp, la diminuarea apetitului. Părinţii trebuie să permită
copilului să îşi regleze aportul alimentar în funcţie de foame şi
senzaţia de saţietate, astfel se evită apariţia ulterioară a
tulburărilor de alimentaţie. Din contră, restricţionarea unui
aliment poate induce dorinţa copilului pentru acel aliment şi
chiar preferarea acestuia.
Este bine ca părinţii să evite categorisirea netă a
alimentelor drept alimente bune sau rele. La fel, pentru a
evita confuziile legate de mâncare şi dificultăţile de
alimentaţie se recomandă ca părinţii să nu folosească
32
alimentele drept recompensă pentru ceva ce copilul face bine

şi nici pentru a-l consola pentru altceva ce nu i se oferă sau
nu i se permite. Un semnal foarte prost pentru copil îl
reprezintă recompensarea (în anumite condiţii speciale) prin
oferirea unor alimente etichetate drept „proaste” şi refuzate
copilului în condiţii normale. Pot fi oferite recompense (jocuri,
excursii, jucării, dar niciodată alimente) pentru a stimula
alimentaţia corectă şi suficientă.
Un copil poate refuza alimentaţia pentru a atrage
atenţia. Dacă copilul refuză în continuare, se recomandă ca
mama să nu mai insiste şi să încerce să hrănească copilul din
nou mai târziu. Dacă şi a doua oară mâncarea este refuzată e
posibil ca aceasta să nu fie agreată de copil. Mama poate oferi,
în această situaţie, altă mâncare.
Se recomandă ca în timpul mesei copilului părinţii să
minimalizeze orice factori care pot distrage atenţia copilului
de la mâncare: televizor (oricum este indicat ca accesul la
televizor să fie permis doar după vârsta de 2 ani), muzică,
telefoane, etc.
Cât trebuie să mănânce sugarul şi copilul mic?
Apetitul este cel mai bun ghid pentru nevoile unui

copil sănătos, flămând, alimentat frecvent şi încurajat să
mănânce. Dacă apetitul copilului este scăzut aceasta poate
însemna că are o problemă – e bolnav, supărat, gelos pe un
frate, etc. -, doreşte să capteze atenţia, se află într-o perioadă
de negativism sau dieta oferită este mereu aceiaşi, cu acelaşi
gust. Dacă apetitul este scăzut un timp îndelungat, copilul
prezintă risc de malnutriţie. Părinţii trebuie să încerce să
identifice ei înşişi cauzele apetitului scăzut al copilului şi să
încerce să le soluţioneze. Dacă nu reuşesc, se poate apela la
ajutorul medicului de familie sau al psihologului, în funcţie de
cauza suspectată.
Copilul trebuie încurajat să mănânce chiar dacă este
sănătos şi are un apetit bun. Nu se recomandă însă oferirea
alimentelor în afara orelor de mese, „ronţăitul” sau oferirea
continuă de alimente între mese, fiind cauze principale atât
ale scăderii apetitului cât şi ale obezităţii.
33
Copilul cu apetit scăzut
De obicei, apetitul copilului este variabil, la fel ca şi

noi, sugarii şi copiii pot avea perioade scurte când apetitul
este scăzut. Dacă scăderea apetitului persistă părinţii trebuie
să se gândească şi la eventualitatea unei boli. De cele mai
multe ori dor gura, (ies dinţii) sau gâtul.
Atunci când un copil este bolnav nevoile sale nutritive
sunt mari deşi apetitul este scăzut. Se recomandă ca mama
să alăpteze mai frecvent, să ofere copilului mese mai reduse
cantitativ dar mai dese, să încurajeze copilul să mănânce fără
însă a-l forţa, oferind alimente lichide sau moi, cele preferate
de copil şi un plus de lichide pentru a preveni febra şi
deshidratarea sau pentru a acoperi pierderile de lichide prin
diaree. Dacă copilul este somnoros se amână masa până când
acesta devine alert iar dacă nasul este înfundat sau curge e
bine ca mama să cureţe nasul copilului înainte de masă.
Părinţii trebuie să apeleze la ajutorul unui medic dacă
copilul bolnav refuză să bea lichide şi să mănânce, are diaree
şi primeşte greu lichidele, prezintă scaune cu sânge, tuse
frecventă, respiraţie dificilă sau foarte rapidă sau starea
generală se agravează. De asemenea, părinţii trebuie să
solicite sfatul medicului dacă sugarul prezintă dificultăţi de
alimentaţie sau alimentaţie insuficientă timp mai îndelungat.
În convalescenţă copiii au nevoi energetice crescute de
aceea, după boli, părinţii trebuie să acorde atenţie deosebită
nutriţiei copilului, oferind acestuia alimente cu conţinut
caloric şi nutritiv ridicat, care ajută la însănătoşirea
organismului. Nu rareori, copiii bolnavi nu mai cresc în
greutate sau chiar pierd din greutate în timpul bolii. După
boală, copiii au nevoi nutriţionale şi energetice crescute
pentru a acoperi pierderile din timpul bolii (diaree, vărsături,
febră) şi pentru a recupera greutatea pierdută. O atenţie
deosebită trebuie acordată nutriţiei copilului convalescent –
alimente mai hrănitoare, mese mai frecvente – cel puţin până
la reluarea creşterii în greutate.
Un copil este „bine” dacă creşte bine, mănâncă bine,
este vesel, activ, jucăuş, nu se îmbolnăveşte frecvent iar după
boală se recuperează rapid.
34
35
36
CAPITOLUL 4
Alimentele de diversificare (complementare)
Care sunt nutrienţii alimentari şi care este rolul

acestora?
Proteinele reprezintă materia primă de bază pentru

formarea de noi celule, dezvoltarea ţesuturilor şi organelor şi
deci pentru creşterea şi dezvoltarea organismului. În lipsa
unui aport suficient de proteine creşterea şi dezvoltarea
organismului încetinesc, scade rezistenţa organismului faţă
de boli, se produc dereglări hormonale şi ale sistemului osos.
Necesarul de proteine (pe kgcorp) este cu atât mai mare cu cât
vârsta copilului este mai mică, concordant cu ritmul de
creştere al sugarului şi copilului mic (ritmul de creştere este
mult mai accelerat în primul an de viaţă faţă de cel de-al
doilea). În mod normal, la copil, proteinele trebuie să
reprezinte 15% din totalul de calorii. Nu doar cantitatea de
proteine este importantă la copil ci şi calitatea acestora. În
intervalul dintre naştere şi 6 luni, proteina de care are nevoie
copilul este proteina din lapte – o proteină cu valoare biologică
ridicată şi uşor de digerat. Între 6 şi 12 luni de viaţă sugarul
are nevoie şi de alte proteine de origine animală (din carne,
peşte, ouă), acestea reprezentând 20-25% din totalul
proteinelor din dietă (restul fiind proteine din lapte şi proteine
vegetale). Între 1 şi 3 ani 75% din proteinele din dietă trebuie
să fie asigurate de proteinele de origine animală (lapte, carne,
peşte, ouă).
Grăsimile (lipidele) au rol important în imunitate,
participă şi ele la formarea structurilor celulare, la dezvoltarea
sistemului nervos central şi sunt vehicul pentru vitaminele
liposolubile (A, D, E, K). La fel ca şi în cazul proteinelor,
necesarul de lipide este cu atât mai mare cu cât vârsta
copilului este mai mică. Înainte de vârsta de 1 an grăsimile
37
trebuie să reprezinte 30-35% din aportul caloric total, după
vârsta de 1 an doar 30%. Grăsimile din lapte au valoare
biologică deosebită şi gust bun (lapte, unt, smântână, frişcă).
Alimentele care conţin acizi graşi polinesaturaţi (de tip omega
3, omega 6) au numeroase efecte benefice asupra sănătăţii,
asigură un metabolism lipidic mai bun, cresc apetitul şi
favorizează creşterea în greutate (fiind indicate în dietele
speciale ale copiilor cu tulburări gastro-intestinale severe).
Uleiurile vegetale, deşi conţin acizi graşi polinesaturaţi, nu
sunt grăsimi ideale pentru nutriţia sugarului şi copilului. Se
recomandă ca în dieta copilului (după 1 an) 90-95% din
grăsimi să provină din lapte (unt, smântână, frişcă) şi doar 5-
10% să fie uleiuri vegetale.
Zaharurile (glucidele) sunt şi ele necesare pentru
formarea celulelor şi ţesuturilor şi reprezintă principala sursă
de energie din alimentaţia copilului pentru că se
metabolizează mai rapid decât grăsimile şi proteinele. Lactoza,
principalul zahăr din lapte are un rol deosebit de important în
dezvoltarea creierului. Glucidele trebuie să furnizeze peste
50% din totalul zilnic al caloriilor din dieta sugarului şi
copilului. Excesul de glucide din dietă se depozitează sub
formă de grăsime şi creşte riscul de obezitate şi deficienţe ale
vitaminelor din grupul B. Un aport insuficient de zaharuri în
dietă se soldează cu subnutriţie. Principalele surse de glucide
din dieta sugarului trebuie să fie reprezentate de lapte,
cereale, legume şi fructe.
Fibrele sunt zaharuri complexe nedigerabile, de origine
vegetală cu rol important în funcţionalitatea tubului digestiv.
Prin absorbţia apei, fibrele cresc bolul fecal şi scurtează
durata tranzitului intestinal, prevenind constipaţia. De
asemenea, fibrele vegetale absorb din tubul digestiv toxine şi
bacterii. În cazul unui aport excesiv de fibre vegetale (diete
dezechilibrate bazate pe fructe şi legume, vegetarieni) acestea
pot absorbi şi o parte din nutrienţii din tubul digestiv cu risc
consecutiv de deficienţe nutriţionale.
Vitaminele şi mineralele sunt nutrienţi extrem de
importanţi pentru nutriţia sugarului şi copilului mic, implicaţi
în creşterea, dezvoltarea şi buna funcţionare a tuturor
ţesuturilor şi organelor. La fel ca şi în cazul celorlalţi
nutrienţi, nevoia de vitamine şi minerale este mare la aceste
vârste. O atenţie deosebită trebuie acordată aportului de
38
vitamina A, D, C, vitamine din grupul B, fier, calciu şi fosfor

din dieta sugarului şi a copilului mic.
Care sunt alimentele complementare bune?
Alimentele complementare bune sunt cele care:

- au conţinut energetic ridicat, sunt bogate în proteine şi
micronutrienţi – mai ales fier (alimentele de diversificare
oferite copilului după vârsta de 6 luni trebuie să asigure peste
90% din nevoile de fier ale acestuia), zinc, vitamina A, C,
calciu şi acid folic (folat), asigurând nevoile crescute ale
sugarului în această perioadă
- sunt sigure şi curate: nu sunt contaminate cu bacterii, nu
conţin chimicale sau substanţe toxice, nu conţin oase sau
părţi tari care să nu poată fi mestecate, nu sunt fierbinţi
- nu conţin sare, piper (condimentele trebuie evitate cel puţin
până după vârsta de 1 an)
- sunt uşor de mâncat de către copil şi sunt plăcute de acesta
- sunt uşor de preparat.
Tipuri de alimente de diversificare:
- alimente special preparate pentru copii – gătite acasă sau

obţinute industrial (piureuri – amestecuri de carne, legume,
fructe) folosite mai ales între 6 şi 9 luni, până la 12 luni
- alimente utilizate în familie dar modificate pentru a furniza
suficienţi nutrienţi – pot fi oferite începând cu vârsta de 9
luni, reprezintă baza alimentaţiei după 1 an.
Categorii de alimente
1. Pâine, alte cereale şi cartof
- includ: pâine, cereale pentru micul dejun, orez, porumb,

cuş-cuş, mei, orz, ovăz, secară, paste făinoase, cartof,
alimente gătite cu făină (blat de pizza, chifle, etc.)
- conţin mai ales zaharuri, vitamine din grupul B, fibre, mai
puţin fier, zinc şi calciu
- de dorit de 3-4 ori pe zi la 6-12 luni şi la fiecare masă şi
unele gustări la 1-3 ani
39
2. Fructe şi legume
- proaspete, congelate, uscate, sub formă de piure

- conţin vitamina C, fibre, caroteni (precursori ai vitaminei A)
- de dorit de 3-4 ori pe zi la 6-12 luni, la fiecare masă şi
gustare la 1-3 ani
3. Lapte, brânză (dulce, nu sărată) şi iaurt
- lapte matern, formule (de început şi de continuare), lapte de

vacă (după 1 an), iaurturi, brânzeturi, tofu
- conţin calciu, proteine, iod, riboflavină
- de dorit cca. 500-600 ml/zi plus iaurt şi brânză la 6-12 luni,
de 3 ori pe zi între 1-3 ani (sub formă de lapte minim o dată
pe zi, iaurt, brânză proaspătă, budinci cu lapte, tofu)
4. Carne, peşte şi alternative
- carne de origine animală, de pasăre, ou, legume cu boabe

(mazăre, fasole, linte), nuci, seminţe
- conţin fier, proteine, zinc, magneziu, vitamine din grupul B,
vitamina A, acizi graşi omega 3 (în peştele gras)
- de dorit de 1-2 ori pe zi la 6-12 luni (2-3 la vegetarieni), de 2
ori pe zi între 1-3 ani (de 3 ori pe zi la vegetarieni); de dorit
peşte de 2 ori pe săptămână, iar peşte gras minim o dată pe
săptămână
5. Alimente bogate în grăsimi şi/sau zahăr
- smântână, unt, margarină, uleiuri pentru gătit şi salate

- unele din aceste alimente conţin vitamina D, E şi acizi graşi
omega 3
- înainte de 1 an se adaugă puţin unt, un strop de smântână
sau ulei vegetal dacă alimentele preparate nu au conţinut
caloric mare; după 1 an se adaugă dar nu înlocuiesc alte
grupe alimentare
- maioneza, ciocolata, gemurile, siropurile, snacks-urile,
chips-urile nu sunt recomandate datorită tocmai conţinutului
mare de grăsimi sau zahăr.
40
Exemple de alimente complementare
Terciuri de cereale (orez, grâu, porumb, mei, orz,

ovăz, secară)
- pentru preparare se foloseşte, de obicei, o cantitate mică de

lapte; şi mămăliga este un terci de cereale
- cerealele sunt o bună sursă de energie, furnizează şi o
cantitate de proteine, fibre, vitamine (mai ales din grupul
vitaminelor B) şi minerale (fier, zinc, magneziu, potasiu);
cerealele special destinate copiilor sunt îmbogăţite cu
vitamine şi minerale, putând conţine sau nu o cantitate de
lapte praf
- astfel de terciuri furnizează însă puţin fier, zinc, calciu; în
plus cerealele conţin fitaţi, substanţe care inhibă absorbţia de
fier, zinc şi calciu atât din cereale cât şi din alte alimente
- mălaiul galben şi cartoful dulce sunt însă surse de vitamina
A
- cu cât sunt mai subţiri cu atât sunt o sursă mai slabă de
nutrienţi
- astfel de alimente trebuie combinate cu altele pentru a
furniza suficienţi nutrienţi: de exemplu:
- se poate adăuga formulă, ulei sau unt (adăugarea de
puţin ulei face terciul mai fin şi mai uşor de mâncat)
- cartoful şi banana sunt surse de energie datorită
conţinutului de amidon şi pot fi adăugate terciului de
cereale; cartoful are mai multe proteine decât alte
rădăcini dar mai puţine decât cerealele
- este de dorit ca terciul să fie atât de gros încât să nu curgă
din lingură
- se recomandă folosirea cerealelor gata preparate, care au
sau nu şi formulă încorporată, şi sunt îmbogăţite cu fier
- dintre făinuri este de preferat făina integrală de grâu
(inclusiv pentru prepararea pâinii); părinţii trebuie să citească
atent etichetele produselor alimentare – unele pâini mai
închise la culoare pot părea drept preparate cu făină integrală
dar de fapt sunt produse cu făină albă şi colorate cu melasă
- pastele făinoase (macaroane, spaghete, cuş-cuş, etc.),
pâinea, biscuiţii, pişcoturile, covrigeii fac parte şi ele din
categoria cerealelor
41
Supele
- aportul nutritiv nu este suficient decât dacă supa e groasă

- se recomandă ca legumele să fie mixate ca un piure gros şi
înmuiate cu câteva picături de ulei sau puţin unt pentru a
creşte aportul energetic; partea cea mai bună într-o supă sunt
ingredientele solide ale acesteia
- atenţie: mazărea şi fasolea conţin fitaţi (care interferă cu
absorbţia fierului, zincului şi calciului) şi antinutrienţi
(substanţe care interferă cu absorbţia nutrienţilor) – prin
fierbere se distrug antinutrienţii dar nu şi fitaţii; fierberea în
două ape (cu aruncarea primei ape de fiert) duce la scăderea
cantităţii de fitaţi
- legume care pot fi adăugate supelor şi terciurilor pentru a le
creşte aportul nutritiv: mazăre, fasole, linte, soia (soia este
bogată în grăsimi), dovlecel, cartof dulce, morcov, broccoli şi
uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, dovleac, soia, măsline)
Carnea – de animale, păsări, peşte
- carnea – indiferent dacă este de origine animală, de pasăre

sau peşte – reprezintă o sursă bogată de proteine de calitate
bună, fier, zinc şi numeroşi alţi nutrienţi, inclusiv vitamine
(B1, B2, B3, B6, B12) şi minerale (magneziu, potasiu)
- carnea de animale, de pasăre, peştele sau ouăle trebuie să
facă parte zilnic din dietă sau cât mai des posibil, acestea
fiind cele mai importante surse de fier, zinc şi proteine
- carnea, organele (ficat, inimă) împreună cu lactatele (lapte,
brânză, iaurt) şi ouăle reprezintă cele mai importante surse de
proteine
- carnea şi organele sunt sursa cea mai bună de fier şi zinc
(fierul şi zincul din carne şi organe se absorb cel mai bine): cu
cât carnea este mai roşie cu atât mai mare este conţinutul de
fier
- carnea este o sursă importantă de acid arahidonic –
important pentru dezvoltarea intelectuală a copilului
- carnea aleasă pentru copil trebuie să conţină cât mai puţină
grăsime;
- carnea destinată alimentaţiei sugarului trebuie să nu
provină de la animale tinere sau bătrâne; acest tip de carne
conţine mult colagen, greu digerabil de către copil
42
- se recomandă ca prima apă de fierbere a cărnii să fie

aruncată – în prima apă de fierbere se elimină din carne
compuşi care au efect negativ asupra secreţiei gastrice
- carnea de vită şi de pasăre – ideal proaspete, dar şi congelate
– sunt cele mai indicate tipuri de carne pentru alimentaţia
sugarului, copilului de peste 1 an i se pot oferi şi alte tipuri de
carne; carnea de porc nu este recomandată pentru nutriţia
sugarului şi copilului mic; carnea de vită, oaie, capră, porc,
iepure, animale sălbatice, pui, raţe şi peştele pot fi folosite ca
alimente complementare
- ficatul este o sursă consistentă de fier, vitamina A şi acid
folic (folat) dar ficatul nu trebuie oferit mai des de o dată pe
săptămână (se evită astfel un aport excesiv de vitamina A)
- gălbenuşul de ou este o sursă importantă de vitamina A şi
fier dar fierul din gălbenuş se absoarbe mai prost decât cel
din carne; în plus oul mai conţine: proteine, grăsimi, vitamine
din grupul B şi minerale (zinc, magneziu); pentru evitarea
alergiilor unii specialişti recomandă ca albuşul de ou să fie
oferit copilului doar după vârsta de 1 an; se recomandă ca
ouăle administrate copiilor să fie ouă de găină
- se recomandă ca peştele să fie oferit copilului de 2 ori pe
săptămână; în una din aceste ocazii este de dorit să fie folosit
peşte gras (hering, macrou, somon, somn, păstrăv, ton,
sardine) care este o sursă excelentă de acizi graşi
polinesaturaţi cu lanţ lung (acizi graşi omega 3), foarte
importanţi pentru dezvoltarea creierului şi a retinei; pentru
copil peştele se găteşte cu puţină grăsime, nu prăjit şi nu
pane
- pentru a acoperi nevoile de fier şi zinc sunt necesare zilnic
alimente de origine animală, de exemplu 50 g ou (1 ou) sau
14-75 g carne de animal, de pasăre, peşte sau ficat (în funcţie
de greutatea copilului, de obicei 3,5 g/kgcorp/zi)
- multe legume au un conţinut dezechilibrat de aminoacizi
(proteinele sunt compuse din aminoacizi iar unii din aceşti
aminoacizi sunt esenţiali pentru creşterea şi dezvoltarea
organismului); de aceea se recomandă ca dieta copilului să
conţină o combinaţie de proteine de origine animală şi
vegetală, ideal la aceeaşi masă.
43
Lactatele (altele decât laptele)
- laptele şi produsele lactate reprezintă cea mai importantă
sursă de calciu, o sursă importantă de energie (grăsimi),
proteine, vitamina A şi folat; de asemenea lactatele mai conţin
şi zaharuri, vitamina B2 (riboflavină), B12, D, zinc, magneziu
şi potasiu
- brânza, iaurtul oferite copilului trebuie să fie integrale, nu
degresate
- smântâna este o bună sursă de vitamina A şi grăsime şi
poate fi adăugată în alimentaţie, în cantităţi mici, după vârsta
de 6 luni
- dacă sunt oferite zilnic copilului alimente de origine animală
(carne, peşte, ouă) copilul are nevoie în plus de 200-400 ml
lapte; copiii care nu primesc zilnic alimente de origine animală
au nevoie de mai mult lapte – 300-500 ml/zi
- dacă copilul nu primeşte lapte şi alimente de origine animală
(carne, peşte, ouă) în cantităţi suficiente se recomandă ca
părinţii să suplimenteze dieta cu o cantitate suplimentară de
cereale şi legume (oferite împreună la aceeaşi masă pentru a
maximiza absorbţia fierului) pentru a asigura copilului un
aport de proteine de calitate şi suficient pentru acoperirea
nevoilor.
- dietele sărace în lactate duc la deficit de calciu; în aceste
condiţii se recomandă un plus de legume şi plante cu frunze
verzi (soia, morcov, varză, dovleac, spanac) şi, la copilul peste
1 an, peştişori mici uscaţi sau conservaţi cu oase.
Legumele
- legumele conţin carbohidraţi (zaharuri), fibre, folat,

piridoxină (vitamina B6), vitamina C, A, magneziu şi potasiu
- alimentele vegetale cu frunze verzi şi colorate portocaliu sunt
surse importante de vitamina A, C şi folat: spanac, morcov,
broccoli, mazăre, dovleac, cartof dulce, varză de Bruxelles,
frunze de pătrunjel, salată
- legumele cu boabe (mazăre, fasole, linte) sunt surse de
proteine de calitate medie, energie şi fier (dar fierul conţinut
de aceste alimente are absorbţie redusă datorită fitaţilor)
- legumele congelate sunt o alternativă acceptabilă în absenţa
celor proaspete.
44
Fructele
- fructele conţin carbohidraţi (zaharuri), fibre, folat, piridoxină

(vitamina B6), vitamina C, A, magneziu şi potasiu
- fructele portocalii reprezintă o sursă importantă de vitamina
A: piersica, pepenele galben, mango, papaia, caisa
- portocalele sunt o sursă bună de vitamina C şi folat
- fructele proaspete sunt mult mai sănătoase ca atare
comparativ cu sucurile (care nu conţin fibre decât dacă sunt
preparate cu pulpă de fruct)
- fructele oferite copilului trebuie să fie decojite şi golite de
seminţe
- fructe şi legume proaspete – piure sau pasate - trebuie
oferite copilului imediat după preparare, altfel oxidează rapid
- legumele şi fructele trebuie să facă parte zilnic din dieta
sugarului între 6 luni şi 2 ani, fiind oferite la 2-3 mese/zi.
Uleiurile şi grăsimile
- uleiurile şi grăsimile (untul, margarina) sunt surse

importante de energie (adăugate mâncării cresc aportul
energetic) şi acizi graşi esenţiali, uşurează absorbţia
vitaminelor liposolubile (A, D, E şi K) şi conferă gust mai bun
alimentelor
- margarina este de obicei îmbogăţită cu vitamina A şi D dar
nu este un produs natural ci unul de sinteză
- uleiuri vegetale care pot fi folosite: de floarea-soarelui,
dovleac, soia, măsline, cocos, porumb, susan
- în cazul copilului alimentat la sân, mama trebuie să ţină
seama că laptele matern este o sursă importantă de grăsimi
iar dacă cantitatea de lapte matern scade sau copilul suge
mai puţin trebuie să fie atentă să suplimenteze puţin aportul
de grăsimi din mâncare
- dacă nu i se oferă copilului carne de origine animală în mod
regulat se recomandă un supliment de 10-20 g de uleiuri sau
grăsime/zi; dacă copilul primeşte regulat carne de origine
animală (sau lapte de vacă integral după vârsta de 1 an) nu
este necesar decât un supliment de 5 g uleiuri sau grăsime/zi
45
- se recomandă ca alimentele preparate pentru copil să nu fie
prăjite, deci uleiurile trebuie adăugate ca atare în alimentele
de diversificare
Seminţele
- seminţele reprezintă o sursă de energie şi pot fi oferite

copilului sub formă de pastă, ca de exemplu untul de arahide
Băuturi (sucurile)
- de dorit nu înainte ci la sfârşitul mesei; de fapt sunt de

preferat fructele în sine, sub formă de piure, pastă sau ca
atare, în funcţie de vârsta şi abilităţile copilului de a mânca
- băuturile oferite sugarului şi copilului trebuie să fie sigure şi
curate; dacă se prepară cu apa, aceasta trebuie fiartă
- se spală bine fructele înainte de prepararea sucului, sigure
din punct de vedere al contaminării fiind sucurile pasteurizate
- copiilor li se oferă sucuri de fructe 100% şi nu sucuri de
fructe reconstituite din concentrat de fructe (acestea din urmă
au, de obicei, adaus de zahăr şi arome)
- sucurile trebuie să nu înlocuiască alimentele solide şi
laptele; sucurile conţin apă, diferite tipuri de zaharuri – 11-16
g/100 ml -, urme de proteine şi minerale, fiind mai dulci
decât laptele de mamă şi formula (care conţin cca. 7g
zaharuri/100 ml); fibrele sunt prezente în sucuri dacă acestea
conţin şi pulpă
- atât laptele de mamă cât şi formulele conţin suficientă
vitamina C şi nutrienţi astfel încât oferirea de sucuri de fructe
pentru suplimentarea aportului de vitamina C nu este
justificată înainte de vârsta de 6 luni; înainte de vârsta de 6
luni sucurile vor înlocui o cantitate de lapte reducând astfel
aportul de energie şi nutrienţi oferit de lapte fără a aduce
nimic important pentru copil (apă, zahăr, o cantitate mică de
electroliţi şi o cantitate de vitamina C, mai puţin însă decât
laptele matern şi formula care acoperă complet necesarul de
vitamina C al copilului); se recomandă ca sucul de fructe să
fie oferit copilului doar după 6 luni şi după introducerea
alimentelor solide în alimentaţie, ca parte dintr-o masă sau ca
gustare; după vârsta de 6 luni oferirea unei cantităţi mici de
46
suc la mese poate favoriza absorbţia fierului din alimente (tot

cu cana)
- există în comerţ şi sucuri de fructe speciale pentru copii:
acestea nu conţin sulfiţi şi nici adaus de zahăr dar sunt mai
scumpe
- toate sucurile de fructe conţin zaharuri şi sunt acide de
aceea consumul exagerat de sucuri favorizează apariţia
cariilor şi diareei şi creşte riscul de obezitate; din acelaşi motiv
se recomandă ca sucurile să nu fie oferite copilului seara şi
noaptea şi nici din biberon (sticluţă), nici pe durata întregii
zile şi nici pentru a calma copilul
- de asemenea prin digestia sucurilor se produce o cantitate
mare de gaze (care pot determina distensie abdominală şi
chiar dureri)
- nu se recomandă oferirea de ceai (taninii şi polifenolii din
ceai scad absorbţia fierului)
- trebuie evitate băuturile cu conţinut caloric şi nutritiv
scăzut (precum ceaiurile şi băuturile dulci) şi sucurile pentru
că toate acestea tind să înlocuiască alimentele de diversificare
cu conţinut nutritiv şi caloric ridicat de care copilul are nevoie
în această perioadă (scad apetitul pentru alte alimente) şi
cresc riscul de diaree
- studiile arată că un consum excesiv de sucuri creşte riscul
de malnutriţie (subnutriţie sau obezitate) şi statură mică
- în general, înainte de vârsta de 6 luni, laptele matern şi
formulele – alimentele pe care le primeşte copilul la această
vârstă – asigură nevoile de lichide ale organismului dacă
mediul ambiant nu este extrem de cald; după vârsta de 6 luni,
după introducerea alimentelor solide în alimentaţie, unii copii
au nevoie de un supliment de lichide iar cel mai sănătos astfel
de supliment este apa fiartă şi răcită sau apa plată, oferită cu
căniţa, de câteva ori pe zi pentru astâmpărarea setei; în
condiţiile unei diete cu multe proteine şi minerale este
necesar un plus de apă pentru ca rinichiul să poată elimina
reziduurile metabolice
- pentru a oferi diverse lichide sugarului şi copilului (lapte,
iaurt, suc de fructe) se vor prefera cănile uşoare, fără mânere
şi fără buză (margine asemănătoare tetinei) pentru a încuraja
copilul să mişte lichidul din partea anterioară a gurii spre cea
posterioară pentru a-l înghiţi (aşa cum este corect)
47
Alimentele complementare ca surse de nutrienţi
1. Alimente complementare bogate în fier

- cantitatea de fier absorbită de copil depinde de:
o cantitatea de fier din alimentaţie
o tipul de fier: cel mai bine se absoarbe fierul din
carne şi peşte
o tipul celorlalte alimente administrate la aceeaşi
masă: unele alimente favorizează, altele inhibă
absorbţia fierului
o existenţa unui deficit de fier: copiii anemici absorb
mai bine fierul.
- alimente cu conţinut crescut de fier şi absorbţie bună a

acestuia:
o orice fel de ficat
o organe, mai ales roşii şi cu sânge
o carne de origine animală, mai ales roşie
o carnea de pasăre cea mai închisă la culoare
o cereale integrale, pâine integrală
o alimente fortifiate (îmbogăţite) cu fier (de exemplu
cereale)
o legume cu frunze verzi, legume cu boabe (fasole
verde, linte), tofu
- alimente cu conţinut crescut de fier dar absorbţie scăzută:

o gălbenuş de ou
o mazăre, fasole, linte
o legume de culoare verde închis
- cantitatea de fier din gălbenuş, lapte şi legume

o creşte dacă la aceeaşi masă se consumă alimente
bogate în vitamina C (guave, mango, citrice,
ananas), carne de origine animală, organe sau
peşte
o scade dacă sugarul primeşte ceai.
2. Alimente bogate în zinc: ficat (organe în general), carne de

animale, de pasăre, peşte, gălbenuşul de ou
3. Alimente bogate în vitamina A:
48
- laptele matern, ficatul (de orice animal), gălbenuşul de ou,

fructele portocalii (mango, caise, fructul pasiunii, piersica
dar nu şi portocala – cu cât un fruct e mai portocaliu cu
atât e mai mare conţinutul de vitamina A), legumele
portocalii (morcov, dovleac, cartof dulce galben, ardei gras
galben şi roşu – la fel ca şi în cazul fructelor, cu cât
leguma este mai portocalie cu atât e mai mare conţinutul
de vitamina A), legumele cu frunze verzi închis (spanac,
broccoli, ceapă verde – cu cât verdele e mai închis cu atât
e mai mare conţinutul de vitamina A), unt, smântână
- se recomandă ca alimentele bogate în vitamina A să nu
lipsească din dieta zilnică între 6 şi 24 de luni de viaţă
4. Alimente bogate în vitamina C:

- fructele proaspete (guave, portocale, lămâi, mandarine,
mango, pepene, banane, piersică, măceşe, vişine), roşii,
ardei, plante şi legume cu frunze verzi (spanac, varză,
broccoli, conopidă), rădăcini proaspete (cartof, cartof dulce
dar sunt necesare cantităţi mari)
- alimentele bogate în vitamina C, consumate în timpul
mesei, cresc absorbţia fierului
5. Alimente bogate în calciu:

- lapte şi produse lactate (iaurt, brânză), peştişori mici cu
oase conservaţi sau uscaţi
- alte surse de calciu (mult mai sărace însă): soia, varză,
papaia, legume cu frunze verzi, dovlecel
6. Alimente bogate în vitamina B:

- ficatul, oul, lactatele, făinoasele, ovăzul, cerealele,
legumele cu frunze verzi (mazăre, fasole verde), banana,
soia – sunt surse importante de riboflavină (vitamina B2
care are rol important în procesele metabolice, formarea
anticorpilor, formarea celulelor roşii sangvine şi
dezvoltarea vederii)
- carnea de origine animală, de pasăre, peştele, ficatul,
legumele cu frunze verzi (fasole, salată), cartoful, banana
şi alunele sunt surse importante de piridoxină (vitamina
B6 care este implicată în formarea celulelor roşii, în
procesele metabolice, fiind importantă pentru buna
49
funcţionare a sistemului nervos şi muscular, producerea
de anticorpi şi creştere)
- legumele şi plantele cu frunze verzi (spanac, mazăre,
fasole), ficatul, ouăle şi sucul de portocale sunt surse
importante de acid folic (folatul sau vitamina B9 care este
esenţială pentru buna funcţionare a celulelor
organismului, diviziunea şi creşterea celulară, producerea
celulelor roşii sangvine)
7. Alimente bogate în fibre

- cerealele (inclusiv pâinea), fructele, legumele, seminţele
sunt alimente bogate în fibre
- necesarul zilnic de fibre poate fi apreciat după formula –
vârsta (în luni) + 5 g
- un aport redus de fibre în alimentaţie va duce la o
depunere excesivă de grăsimi şi creşterea nivelului de
colesterol în sânge (cu risc pentru hipertensiune şi
afecţiuni cardiace)
- un aport optim de fibre alimentare este necesar şi pentru
evitarea constipaţiei.
Ce nu este recomandat pentru diversificare?
Sarea conţinută de alimente este suficientă pentru a

acoperi nevoile de sodiu şi clor ale copilului sub 2 ani şi se
recomandă ca alimentele destinate alimentaţiei sugarului şi
copilului mic să fie preparate fără sare. Pentru a stimula
apetitul unui copil care mănâncă foarte prost se poate săra
foarte puţin mâncarea dar, în această situaţie, se recomandă
să se folosească sarea iodată, asigurând un aport minim de
iod. Necesarul de iod este asigurat copilului prin consumul de
lapte (lapte de mamă şi formulă) şi peşte. Adăugarea de sare
duce la creşterea tensiunii arteriale chiar din copilărie.
Zahărul conţinut de alimentele de diversificare
(cereale, carne, lactate, fructe, legume) este suficient pentru a
acoperi necesarul de zaharuri al organismului. Adăugarea de
zahăr în alimentele de diversificare favorizează apariţia cariilor
şi creşte riscul de obezitate.
Oferirea de alimente de diversificare fără adaus de sare
şi/sau zahăr este importantă şi pentru că în această perioadă
se stabileşte pragul pentru gustul dulce şi sărat. Astfel copiii
50
se învaţă cu gustul natural al alimentelor şi sunt feriţi de

riscurile consumului de sare şi zahăr pe termen îndelungat.
Se recomandă ca alimentele de diversificare să nu fie
condimentate – de exemplu piper sau diverse condimente
comerciale pentru aromatizarea mâncării -. Fac excepţie de la
această recomandare plantele-condimentele proaspete
(pătrunjel, mărar, usturoi, ceapă, etc.) dacă gustul acestora
este agreat de către copil.
Ouăle crude şi alimentele preparate cu ouă crude (de
exemplu maioneza) reprezintă alimente care pot determina
infecţii digestive (cu Salmonella), de aceea nu se recomandă
ca parte a dietei sugarului şi copilului mic. Pentru aceştia
ouăle trebuie fierte tari.
Alte alimente care nu sunt recomandate copiilor cu
vârstă mai mică de 2 ani: brânză topită, (nu este un aliment
de calitate), brânza cu mucegaiuri (risc de infecţie cu aceste
mucegaiuri), brânzeturile sărate (conţin sare), pate-uri
(preparate cu conţinut scăzut de carne, multă grăsime şi
multe ingrediente nesănătoase), mezelurile (salam, crenvurşti,
şuncă, cârnăciori, cârnaţi – conţin o cantitate mică de carne,
multă grăsime nesănătoasă, multă sare şi o serie de
ingrediente nesănătoase), mâncarea semipreparată (conţine
conservanţi potenţial periculoşi), carne reîncălzită insuficient
(prin încălzirea cărnii la punctul de fierbere se distrug
eventualii microbi care contaminează foarte rapid produsele
alimentare şi care pot da diaree), nuci şi fructe uscate (risc de
înec), ciuperci (nu înainte de 2 ani întrucât conţin multă
sare), murături (conţin multă sare).
Se recomandă ca mierea să nu fie introdusă în
alimentaţie până după vârsta de 1 an (nici măcar pe suzete
sau biberoane), mierea putând transmite germenii care
determină botulismul, o infecţie faţă de care copiii mici nu se
pot apăra. Face excepţie mierea din produsele gata preparate
pentru copii (de exemplu cereale) – în această situaţie
prelucrarea termică a alimentelor şi mierii distrugând sporii
bacterieni.
51
Numărul de mese:
În general, se recomandă:
- la sugarul alimentat la sân:
- 2-3/zi la 6-8 luni
- 3-4/zi la 9-11 luni
- se creşte la 4-5/zi la 12 luni (3 mese principale şi 1-2
gustări)
- între 1 şi 2 ani 5 mese/zi (3 mese principale şi 1-2
gustări)
- la sugarul alimentat cu formule: 5 mese/zi de la 6-7 luni (3
mese principale şi 2 gustări).
Părinţii trebuie însă să ţină cont de faptul că numărul
de mese/zi depinde de valoare energetică a alimentelor şi de
cantitatea de alimente consumată de copil la fiecare masă. De
asemenea, cantitatea de alimente consumată de copii depinde
şi de capacitatea stomacului (de circa 30 g pentru fiecare
kgcorp al copilului). Astfel, dacă valoarea energetică a
alimentelor este mare sunt suficiente 4 mese/zi. În cazul
folosirii unor alimente cu conţinut energetic mai mic pot fi
necesare 5-6 mese/zi. De asemenea, dacă cantitatea de
alimente primită de copil la o masă este mare sunt suficiente
4 mese/zi iar copiii care mănâncă puţin pot avea nevoie de 5-
6 mese/zi. Se iau în calcul, pentru aprecierea numărului de
mese/zi, şi mesele de lapte şi cele la care copilul primeşte
alimente complementare şi lapte.
Gustări sănătoase
- gustările sunt alimente de diversificare care pot fi consumate

între mese (mese cantitativ mai mici şi nu alimente care pot fi
oferite continuu între mese copilului), uşor de preparat
- exemple: iaurt, banană, măr, avocado, mango (sau alt fruct),
biscuite, cartof copt, budinci cu lapte, pâine cu unt sau unt
de arahide, ou, covrigei, legume fierte, cereale neîndulcite,
carne pasată
- gustări ne-sănătoase sunt cele bogate în zahăr şi sărace în
nutrienţi: sucuri acidulate, acadele, dulciuri, bomboane,
foetaje, produse de patiserie, prăjituri dulci sau cu cremă.
52
53
54
CAPITOLUL 5
Continuarea diversificării alimentaţiei

după vârsta de 1 an
Continuarea diversificării alimentaţiei după 1 an
În jurul vârstei de 1 an copilul începe să exploreze mai

intens mediul înconjurător fiind ajutat de faptul că învaţă să
meargă, dă semne tot mai clare de independenţă, se joacă nu
doar cu jucării ci şi cu mâncarea, decide singur dacă vrea sau
nu să folosească cana, lingura sau chiar furculiţa, doreşte să
„ajute” mama la bucătărie.
Limbajul copilului este din ce în ce mai dezvoltat dar
părinţii trebuie să nu uite că la această vârstă copiii au
memorie scurtă, nu au capacitatea de a prevedea ceea ce
urmează să se întâmple şi nu îşi înţeleg sentimentele. De
asemenea, preferă să se joace în preajma părinţilor, nu cu alţi
copii şi vor să facă diverse lucruri singuri.
În jurul vârstei de 1 an copilul este capabil să ţină
destul de bine linguriţa cu mâna, se hrăneşte parţial singur,
bea singur dintr-o cană uşoară.
Copilul continuă să aibă nevoi crescute de energie,
proteine şi fier deşi ceva mai mici decât până la vârsta de 1
an. Nevoia de vitamina A e mai scăzută decât în primul an de
viaţă.
După vârsta de 1 an copilul are nevoie în continuare
de lapte, cca. 350-500 ml/zi. Formulele de tip junior sunt o
alternativă foarte bună pentru copiii care nu mai sunt
alăptaţi, în locul laptelui de vacă. Aceste formule sunt
îmbogăţite cu fier, zinc şi vitamina D.
Copilului peste 1 an trebuie să i se ofere 3 mese şi 1-2
gustări sănătoase pe zi, numărul meselor variind în funcţie de
55
tipul alimentelor oferite (conţinutul de nutrienţi al acestora) şi
cantitatea consumată de copil la fiecare masă.
Către vârsta de 1 an şi după această vârstă părinţii
trebuie să stabilească ore relativ fixe de alimentaţie, în acest
fel evitând alimentarea cvasicontinuă a copilului pe toată
durata zilei. Copilul care consumă tot timpul câte ceva va
avea probleme legate de apetit, foame, saţietate riscând
probleme de alimentaţie şi metabolism (obezitate sau
subnutriţie, deficienţe minerale şi de vitamine).
Părinţii pot oferi acum copiilor o varietate şi mai mare
de cereale, carne, legume, fructe (până la 18-20 alimente
diferite pe zi), pregătite aproape la fel ca şi pentru restul
familiei dar respectând nevoia mare de calorii şi nutrienţi a
copilului (carne, lactate, peşte, ouă, cereale, legume şi fructe
în cantităţi adecvate necesarului copilului) şi regulile generale
de preparare (alimente fierte şi nu prăjite, fără adaus de sare
şi zahăr, fără condimente în afara celor naturale). Fructele (şi
nu sucul de fructe) sunt recomandate de 2 ori pe zi între 1 şi
4 ani. După vârsta de 1 an părinţii pot încerca să renunţe la
oferirea laptelui cu biberonul, astfel încât copilul să folosească
cana şi pentru lapte.
Nu rareori copii sunt capricioşi, acceptă zile la rând
aceeaşi mâncare apoi brusc o refuză pentru ca, după un timp,
să o accepte din nou. De asemenea, pot prezenta, pentru
variate perioade de timp apetit mai scăzut. Părinţii trebuie să
permită şi să încurajeze, în continuare, explorarea
alimentelor: atingerea lor cu mâna, mirosirea şi gustarea
acestora.
Este de dorit ca mesele să fie evenimente sociale la
care să participe cât mai mulţi din membrii familiei fără însă
ca preferinţele părinţilor să interfere cu alimentaţia copilului.
Alimentaţia copilului – chiar dacă acesta mănâncă foarte bine
şi singur – trebuie în continuare supravegheată atent iar
copilului i se va permite să decidă singur cât mănâncă. Dacă
copilul refuză un aliment părinţii pot oferi acel aliment peste
câteva zile, în cantităţi mai mici. Mâncarea nu va fi folosită de
părinţi nici pentru a recompensa dar nici pentru a pedepsi
copilul pentru a nu încuraja formarea de obiceiuri alimentare
proaste.
Şi după vârsta de 1 an există alimente al căror
consum trebuie evitat sau, cel puţin limitat: prăjeli (conţin
56
grăsimi nesănătoase), produse de patiserie (au conţinut

excesiv de grăsimi şi zaharuri), ciocolată, bomboane,
îngheţată, deserturi reci, gogoşi, brioşe (conţinut prea mare de
zaharuri), cartofi prăjiţi (grăsimi nesănătoase prin prăjit),
fastfood (sare, zahăr în exces, modalitate incorectă de
preparare, ingrediente nesănătoase), chips-uri şi alte snacks-
uri sărate (aport excesiv de sare), băuturi cu arome de fructe
(conţin zahăr, nu conţin fruct ci arome sintetice), băuturi
energizante, sucuri dulci (conţinut excesiv de zaharuri),
băuturi fierbinţi sau prea reci.
Rămân în continuare periculoase (risc de înecare)
alimentele rotunde şi alunecoase precum boabele de strugure,
bomboanele, migdalele, nucile, bucăţele de legume sau fructe
crude (morcov, măr) sau carne, pop-corn-ul.
Copiii riscă să se înece cu mâncarea dacă mănâncă în
picioare, în timpul mersului sau în maşină, de aceea părinţii
trebuie să evite să hrănească copilul în aceste condiţii.
Alimentele pentru copii gata preparate (baby foods

şi junior foods)
Alimentele gata preparate pentru copii sunt produse

industrializate destinate diversificării alimentaţiei sugarului şi
copilului mic, gata de a fi consumate sau consumabile după
reconstituire cu apă sau lapte. Aceste produse au un conţinut
de energie şi nutrienţi stabil, definit de compoziţie, spre
deosebire de alimentele preparate în casă care au valoare
energetică şi conţinut de nutrienţi variabil.
Există mai multe tipuri de alimente gata preparate
pentru copii:
- alimente gata preparate pentru consum, de tip conservă, de
obicei ambalate în borcănele în cantitate corespunzătoare
unei porţii alimentare, necesitând doar încălzire înainte de a fi
oferite copilului
- pulberi care pot fi oferite copilului doar după reconstituire
cu apă sau lapte (cereale şi făinuri pentru copii), ambalate în
cutii, asemănător formulelor; acestea sunt, de obicei fortifiate
cu vitamine şi minerale, se prepară asemănător formulelor şi
se oferă sugarului sau copilului cu linguriţa, imediat după
preparare.
57
Alimentele gata preparate pentru copii de tip conservă
sunt, în funcţie de granulaţia ingredientelor:
- produse cremoase şi piureuri – de tip baby food – care conţin
particule mici şi nu necesită masticaţie, fiind potrivite
sugarului între 6 şi 12 luni; aceste produse conţin amestecuri
de fructe, legume, carne, lapte praf, făină de cereale, orez;
unele din acestea, în funcţie de compoziţie, pot fi oferite ca
hrană şi sugarului care necesită diversificare precoce, după
vârsta de 4 luni;
- soteuri – de tip junior food – care conţin particule mai mari,
stimulând masticaţia şi pot fi oferite sugarului după vârsta de
8 luni; de obicei acest tip de preparate conţin legume, fructe,
carne de vită, de pasăre, ficat şi uleiuri vegetale, conţinutul
fiind adaptat nevoilor copilului la această vârstă.
Aceste preparate pentru copii furnizează o cantitate
corespunzătoare de nutrienţi prin amestecuri de cereale,
legume, carne, peşte, lapte praf şi diverse ingrediente şi aditivi
alimentari admişi de normele sanitare în vigoare.
Alimentele gata preparate pentru copii sunt obţinute
cu respectarea unor reguli mai stricte în ceea ce priveşte
materiile prime, tehnologia de fabricaţie, tipul şi cantitatea de
aditivi alimentari şi condiţiile de sterilitate. De asemenea,
trebuie să respecte regulamentele Uniunii Europene privind
conţinutul de pesticide. Cele care sunt organice sunt
preparate din alimente de origine animală şi/sau vegetală
care nu sunt contaminate cu pesticide. Dezavantajul
alimentelor organice gata preparate pentru copii faţă de
celelalte este că au un conţinut mai mic de fier (regulamentele
de preparare de tip organic nu permit îmbogăţirea acestora cu
fier sau alţi nutrienţi). Alimentele naturale gata preparate
pentru copii sunt obţinute din materii prime naturale (aşa
cum se află ele în natură).
În afara economiei de timp aceste alimente au avantajul de a
avea afişat pe etichetă compoziţia. Este bine ca părinţii să
verifice de fiecare dată termenul de garanţie al produsului,
existenţa aditivilor periculoşi (sulfiţi), adausul de sare şi/sau
zahăr. De asemenea, de pe eticheta acestor produse părinţii
pot afla dacă acestea au fost sau nu fortifiate (îmbogăţite) cu
minerale şi/sau vitamine.
58
59
60
CAPITOLUL 6
Alimentaţia sugarului şi copilului mic

ca mijloc de prevenire a unor boli
Alimentaţia şi protecţia faţă de infecţii
Imunitatea moştenită de la mamă sau imunitatea

pasivă naturală are o durată de câteva luni. Colostrul şi
substanţele antiinfecţioase din laptele de mamă au rol foarte
important în protecţia nou-născutului şi sugarului faţă de
infecţii. Treptat, în lunile următoare naşterii, sugarul începe
să îşi dezvolte propria sa imunitate.
Perioada dintre 6 luni şi 24 de luni este o perioadă de
maximă vulnerabilitate faţă de infecţii pentru că imunitatea
pasivă dobândită de la mamă scade, imunitatea personală a
copilului este încă insuficient dezvoltată şi creşte expunerea la
germeni care produc îmbolnăviri (germeni patogeni).
După vârsta de 6 luni sugarii au risc crescut pentru
diaree pentru că se târăsc şi se joacă pe podea şi îşi bagă
frecvent mâinile şi diferite obiecte în gură. Curăţarea şi
spălarea incorectă a biberoanele reprezintă un factor de risc
în plus pentru infecţiile digestive, la fel ca şi prepararea şi
păstrarea incorectă a alimentelor de diversificare.
Copilul bolnav refuză, de obicei, alimentaţia.
Îmbolnăvirile frecvente prezintă, din acest motiv, risc de
subnutriţie. Copiii subnutriţi au bariere antiinfecţioase
ineficiente iar deficitele de micronutrienţi – minerale şi
vitamine - favorizează multiplicarea bacteriană ceea ce îi
predispune pe copiii subnutriţi la infecţii.
Principalii factori care scad riscul de infecţii:
- alăptarea exclusivă timp de 6 luni şi continuarea alăptării
ulterior, cât mai mult timp, în paralel cu introducerea
alimentelor complementare
61
- diversificarea corectă a alimentaţiei
- asigurarea unui aport nutriţional optim de zinc
- respectarea regulilor de igienă la prepararea formulei
(laptelui praf) şi a alimentelor
- păstrarea unui mediu ambiant curat
- imunizarea (vaccinarea) corectă a copilului.
Alimentaţia şi riscul de obezitate
Obezitatea a devenit în ultimii ani o problemă

importantă de sănătate în întreaga lume iar România se
confruntă cu această problemă tot mai des. Ceea ce este mai
grav este că în ultimii ani a crescut incidenţa obezităţii la
copil. Aceasta înseamnă că nutriţia şi stilul de viaţă sunt
nesănătoase încă imediat după naştere, confirmând
rezultatele studiilor care arată că tipul şi modul de alimentaţie
din primii ani de viaţă sunt extrem de importante pentru
sănătate ulterior (la vârsta de copil, adolescent şi adult).
Obezitatea şi toate afecţiunile spectrului de boli metabolice
care se asociază cu obezitatea (diabetul zaharat de tip 2,
hipertensiunea, bolile cardiovasculare, accidentele vasculare)
pot fi prevenite prin încurajarea unei alimentaţii sănătoase şi
a unui comportament alimentar normal încă din primele luni
de viaţă.
În ceea ce priveşte alimentaţia sugarului şi copilului
mic iată câteva sfaturi pentru prevenirea obezităţii:
- alimentaţia exclusivă la sân, la cerere, până la vârsta de 6
luni şi continuarea alăptării ulterior, până la vârsta de 2 ani
(cât de mult timp posibil), paralel cu iniţierea diversificării
- iniţierea diversificării alimentaţiei după vârsta de 6 luni
- evitarea introducerii alimentelor solide în alimentaţie înainte
de vârsta de 4 luni
- evitarea folosirii sării şi zahărului la prepararea alimentelor
pentru sugari şi copii mici
- respectarea apetitului şi saţietăţii copilului (hrănirea
copilului atunci când îi este foame, evitarea forţării copilului
să mănânce)
- oferirea de alimente de diversificarea sănătoase, proaspăt
preparate adaptate nevoilor sugarului şi copilului
- oferirea alimentelor de diversificare cu linguriţa şi/sau cana
nu din biberoane
62
- combinarea alimentelor din diferite categorii astfel încât să

se asigure în întregime nevoile nutriţionale şi energetice ale
copilului
- evitarea dulciurilor concentrate (bomboane, ciocolată,
produse de patiserie, foetaje)
- limitarea cantităţii de sucuri oferite copilului, evitarea
sucurilor dulci, a celor preparate din concentrate de fructe
(nu naturale) şi a băuturilor energizante
- evitarea folosirii laptelui de vacă în primul an de viaţă
- evitarea oferirii de alimente şi sucuri pe tot parcursul zilei.
Alimentaţia şi protecţia faţă de alergii
Bolile atopice sau alergiile au crescut dramatic din

punct de vedere al incidenţei în ultimii ani. La copiii sub 4 ani
incidenţa astmului bronşic a crescut cu 160% iar dermatita
atopică este de 2-3 ori mai frecventă.
În familiile unde există persoane suferinde de alergii
(mai ales mama sau tata, fraţi) există un risc crescut de
alergie şi pentru copii.
Sensibilitatea sau alergia alimentară este o formă de
intoleranţă alimentară caracterizată prin simptome care se
repetă la fiecare expunere a copilului la acel aliment. Aceste
simptome – iritabilitate, hiperactivitate, crampe sau dureri
abdominale, vărsături, diaree, umflarea buzelor şi a mucoasei
gurii, rinită, respiraţie dificilă, erupţii tegumentare, eczemă,
etc. – sunt însoţite de reacţii imunologice anormale care pot fi
evidenţiate prin teste de laborator. Se apreciază că 2-8%
dintre copiii cu vârstă sub 3 ani prezintă sensibilizare sau
alergie alimentară: 2,5% prezintă alergie sau intoleranţă la
proteinele laptelui de vacă, 1,5% alergie la ou iar 0,6% din
copii au alergie la alune. Alte alimente care pot induce mai
frecvent sensibilizare sunt soia, grâul (glutenul), peştele,
ciocolata (cacao) şi fructele de mare.
Alimentaţia exclusivă la sân în primele 4 luni de viaţă
este cea mai eficientă metodă de profilaxie a alergiilor. În lipsa
laptelui matern sau când acesta este insuficient se recomandă
folosirea de formule (lapte praf) obţinut din lapte de vacă dar
cu proteine parţial hidrolizate (formule hipoalergenice
etichetate drept HA) este o alternativă care poate întârzia sau
63
preveni alergiile. Pentru obţinerea acestor formule proteinele
din laptele de vacă (cele care induc sensibilizarea şi alergia)
sunt descompuse industrial la peptide (combinaţii de
aminoacizi) şi aminoacizi cu potenţial alergizant redus dar cu
gust neplăcut. Se recomandă ca cel puţin copiii care provin
din familii cu istoric de alergie să primească astfel de formule
în completarea sau în absenţa laptelui de mamă. Este bine ca
părinţii să ştie că formulele hipoalergenice (care conţin
proteine hidrolizate) au aromă neplăcută şi gust amar (atunci
când gustă părinţii). Dacă copilul acceptă cu plăcere aceste
formule nu e corect ca părinţii să schimbe formula pentru că
lor le displace gustul şi aroma ei. Nici o formulă şi nici un
aliment pregătit pentru copil nu trebuie să satisfacă gustul şi
mirosul părinţilor ci nevoile de creştere şi dezvoltare ale
copilului.
Printr-o alimentaţie corectă încă din primele zile de
viaţă alergiile pot fi prevenite, întârziate sau simptomele lor
pot fi diminuate.
Introducerea alimentelor solide în alimentaţia
sugarului care nu a împlinit încă 4 luni creşte riscul de
alergie, mai ales dermatită atopică. Oferirea alimentelor solide
după vârsta de 6 luni se pare că are chiar un efect protector
faţă de apariţia dermatitei atopice.
Chiar dacă în familie există persoane cu alergii
alimentare se recomandă ca şi alimentele cunoscute ca având
potenţial crescut de a produce alergii să fie introduse în
alimentaţie după vârsta de 6 luni. Studiile arată că amânarea
introducerii acestor alimente în alimentaţie nu previne
apariţia alergiilor şi poate chiar creşte riscul de sensibilizare
alergică. Este recomandat însă să se respecte un interval de
3-5 zile (sau chiar 7 zile în cazul familiilor cu incidenţă
crescută a alergiilor) între alimentele nou introduse în
alimentaţie. Astfel alimentele cu potenţial mare de a produce
alergii vor fi introduse separat şi nu amestecate – de exemplu
făina (gluten), oul (mai ales albuşul de ou), peştele, laptele de
vacă -. Părinţii trebuie să fie atenţi la semnele de alergie sau
intoleranţă alimentară mai ales atunci când introduc în
alimentaţie oul, laptele de vacă, peştele, nucile, alunele (dar şi
preparate care conţin aceste ingrediente).
64
Alimentaţia şi riscul de carii
Zahărul este factorul de risc major pentru apariţia

cariilor la copii. Zahărul permite bacteriilor să adere de dinte
şi îngreunează accesul acizilor la placa dentară (pentru a o
curăţa).
Pentru prevenirea cariilor dentare se recomandă ca:
- părinţii să nu ofere copiilor sucuri şi orice băuturi care
conţin zahăr din sticlă (biberon) ci doar cu cana şi în cantităţi
limitate
- părinţii să evite adormirea copilului cu biberonul (cu lapte,
suc, ceai, etc.)
- părinţii să evite alimentele foarte dulci în timpul meselor
- părinţii să iniţieze igiena dentară imediat după apariţia
primilor dinţi ai copilului (după vârsta de 6 luni).
65
66
67
68
CAPITOLUL 7
Situaţii particulare
Regurgitaţiile şi vărsăturile
Regurgitaţiile şi vărsăturile sunt frecvente mai ales în

primele luni de viaţă şi apar imediat sau până la 2 ore după
alimentaţie. Atât regurgitaţiile cât şi vărsăturile se datorează
tonusului muscular încă scăzut al sfincterului dintre esofag şi
stomac. În cazul în care copilul mănâncă prea repede sau
prea mult sau dacă tehnica de alimentaţie (poziţia la sân sau
susţinerea biberonului) nu este corectă, copilul înghite aer şi,
la prima mişcare sau schimbare de poziţie, uneori chiar şi
când copilul se joacă mai activ, o cantitate mai mică
(regurgitaţie) sau mai mare (vărsătură) de lapte nedigerat sau
parţial digerat se reîntoarce în cavitatea bucală şi se prelinge
afară din gură (regurgitare) sau este expulzată – în jet sau nu
– (vărsătură).
Chiar dacă se repetă de mai multe ori pe parcursul
unei zile, dacă creşterea în greutate nu este afectată,
regurgitaţiile şi/sau vărsăturile sunt considerate benigne şi
nu este necesar nici un tratament. Se recomandă totuşi
alimentarea copilului care mănâncă cu poftă prea mare la
primele semne de foame (devine activ, caută cu gura, duce
mâinile la gură), evitarea supraalimentării (nu se insistă dacă
copilul refuză să mai primească lapte, nu trebuie să termine
biberonul), stimularea eructării (chiar şi după o repriză de
alimentaţie la cei care mănâncă cu poftă, nu doar la sfârşitul
mesei) şi evitarea schimbării bruşte a poziţiei după
alimentaţie.
Dacă regurgitaţiile sunt frecvente şi/sau vărsăturile
sunt semnificative şi afectează creşterea este cazul să fie
consultat medicul.
69
Dieta vegetariană
Dietele vegetariene – bazate pe legume şi fructe – nu

pot acoperi nevoile crescute de nutrienţi ale sugarului şi
copilului mic, fiind deficitare în special aportul de proteine,
fier, zinc, calciu şi vitamina B12. Lactatele, carnea de
animale, de pasăre, peştele şi oul ar trebui să facă parte din
dieta zilnică a copilului sub 2 ani pentru a putea asigura
nevoile de creştere şi dezvoltare în această perioadă.
Deşi dietele vegetariene nu sunt recomandate copiilor
sub 2 ani, dacă părinţii aleg această alternativă în ciuda
informaţiilor oferite de medic, aceştia trebuie să ştie că lintea,
ouăle, lactatele, tofu, soia, nucile şi seminţele pot înlocui
parţial nutrienţii pe care îi aduce carnea în alimentaţie.
Nici dieta macrobiotică (bazată pe alimente bogate în
fibre – cereale, legume) nu asigură nevoile nutriţionale de
creştere şi dezvoltare ale sugarului şi copilului mic, de aceea
nu sunt recomandate de specialişti la aceste vârste.
Suplimentele alimentare
În cazul copilului sănătos alimentat la sân deficitele

nutriţionale se datorează mai cu seamă fie deficitelor materne
fie unei alimentaţii incorecte a acesteia. În aceste situaţii
suplimentele nutriţionale şi re-evaluarea dietei materne pot fi
o soluţie mai bună pentru corecţia deficitelor copilului decât
oferirea de suplimente alimentare copilului.
Dacă sunt necesare – în condiţiile unui aport alimentar
insuficient, diferite afecţiuni, dietă vegetariană – se
recomandă ca suplimentele alimentare să fie date copilului
amestecate cu mâncarea (pentru a optimiza absorbţia
acestora). O altă opţiune este oferirea de alimente fortifiate
(îmbogăţite) – de obicei cu minerale sau vitamine, ca de
exemplu cereale fortifiate cu fier.
Dacă în dieta copilului se găsesc cantităţi insuficiente
de alimente de origine animală (carne, ou, lactate) acesta
prezintă risc de deficit de fier, zinc, calciu şi vitamina B12.
Dietele bazate pe alimente de origine vegetală furnizează
cantităţi insuficiente de fier, zinc şi calciu comparativ cu
necesarul copilului sub 2 ani.
70
71
72
CAPITOLUL 8
Noţiuni elementare de igienă a alimentaţiei
Afecţiunile gastrointestinale (diareea, vărsăturile) au

frecvenţă maximă între 6 şi 24 de luni de viaţă iar
contaminarea alimentelor cu diferiţi agenţi infecţioşi este cea
mai frecventă cauză de diaree la această vârstă.
Alimentele sunt murdare sau nesigure dacă conţin:
- germeni patogeni (microbi, viruşi, paraziţi, ciuperci) care pot
produce diaree, vărsături, hepatită sau orice alte tipuri de
îmbolnăvire
- pesticide sau chimicale dăunătoare
- toxine
- pot îneca sau arde copilul.
Este important să reţinem că:
- alimentele complementare care nu sunt păstrate la frigider
trebuie administrate în maxim 2 ore după preparare (risc de
contaminare cu bacterii după acest interval)
- orice carne stocată la frigider trebuie reîncălzită până la
punctul de fierbere înainte de a fi consumată (pentru a
distruge eventualii microbi).
Iată câteva sfaturi importante pentru a asigura igiena
alimentelor:
- mâinile trebuie spălate cu apă şi săpun înainte de
prepararea alimentelor
- se folosesc alimente proaspete (care miros şi arată bine)
- pentru copii nu se folosesc alimente cu mucegaiuri (de
exemplu brânză)
- alimentele perisabile (carne, lapte, ouă) şi cele gătite trebuie
păstrate în frigider şi separate de celelalte alimente
- alimentele preparate pentru a fi folosite pentru mai multe
alimentaţii trebuie separate la început – ceea ce se foloseşte
73
pe moment de ceea ce se foloseşte ulterior iar ceea ce se
foloseşte mai târziu se va răci rapid şi păstra la frigider;
- saliva poate contamina mâncarea cu bacterii deci nu se va
mesteca hrana copilului de către adult
- ustensilele folosite pentru prepararea cărnii (cuţitele,
tocătoarele, etc.), peştelui trebuie să fie diferite de cele
destinate preparării celorlalte alimente
- carnea, peştele, ouăle trebuie gătite complet, de preferat prin
fierbere, pentru distrugerea bacteriilor
- alimentele destinate alimentaţiei copilului se fierb cu apă
puţină pentru a evita pierderea vitaminelor şi mineralelor
- alimentele care nu se ţin în frigider (legume, conserve, etc.)
trebuie păstrate în locuri reci, uscate şi bine aerisite (cămări,
pivniţe)
- legumele şi fructele trebuie spălate bine sub jet de apă rece,
la fel şi carnea
- ustensilele şi vasele folosite pentru gătit şi mâncare trebuie
să fie curate
- nu se vor folosi vase de cupru pentru a prepara hrana
copilului, folosirea acestora duce la distrugerea vitaminei C
din alimente
- mâncarea gătită se păstrează acoperită şi, dacă nu se
preconizează a fi consumată în maxim 2 ore de la preparare,
se va păstra la frigider
- alimentele destinate alimentaţiei copilului pot fi păstrate la
frigider maxim 1 zi
- mâinile copilului trebuie şi ele spălate înainte de masă
- este mai corect ca alimentele de diversificare să fie oferite
copilului cu linguriţa sau cana şi nu cu biberonul (sticluţele şi
biberoanele sunt greu de curăţat, prezintă un risc mai mare
de contaminare cu agenţi infecţioşi şi nu stimulează reflexele
de masticaţie şi deglutiţie)
- păstrarea unui mediu ambiant curat (casa dar şi
împrejurimile)
- toaletele trebuie să fie permanent curate, la fel şi oliţele
copilului, acestea din urmă trebuind golite repede, curăţate şi
păstrate doar în baie
- scutecele murdare se aruncă în pungi închise de plastic
- întreaga familie trebuie să se spele pe mâini după folosirea
toaletei şi după spălarea feselor copilului
74
- apa de băut trebuie protejată de orice sursă de poluare şi

contaminare (animale, praf, etc.)
- eventualele pesticide sau chimicale utilizate în casă trebuie
păstrate departe de alimente, de sursele de apă dar şi departe
de copii; trebuie, de asemenea, respectate instrucţiunile de
utilizare a acestora.
Există alimente cu care copilul se poate îneca –
periculoase - şi acestea trebuie evitate la sugar şi copilul mic:
nuci, boabe de strugure, bucăţele de morcov crud, măr (sau
alte legume şi fructe crude sau insuficient fierte), pop-corn,
cârnaţi, bomboane, ciocolată, fructe de pădure (afine, zmeură,
frăguţe) etc.
Sugarul şi copilul mic care primeşte alimente în mână
pentru a se hrăni singur (moi, fierte bine şi potrivite vârstei)
trebuie atent supravegheat.
Obiceiul mestecării alimentelor de către un adult şi
hrănirea copilului cu alimente gata mestecate este periculos
pentru că poate transmite copilului diferiţi microbi şi îl poate
îmbolnăvi.
75
76
77
78
CAPITOLUL 9
Aprecierea creşterii sugarului şi copilului
Greutatea şi talia copilului nu sunt la fel de

importante pentru aprecierea creşterii copilului cum este rata
creşterii. Rata de creştere poate fi apreciată cu ajutorul
curbelor de creştere. Există curbe de creştere simple – precum
cele pentru greutate, talie şi perimetrul cranian care sunt cei
mai importanţi parametri pentru evaluarea uzuală a creşterii
– dar şi sofisticate – precum greutatea în funcţie de talie,
perimetrul cranian, in funcţie de greutate, indicele de masă
corporală, curbe la care se apelează în situaţii deosebite
precum boli diverse sau dificultăţi alimentare soldate cu
creştere insuficientă sau tendinţa la obezitate.
Ritmul de creştere al sugarilor alăptaţi diferă de cel al
sugarilor alimentaţi cu formulă. Sugarii alăptaţi exclusiv la
sân cresc în primele 3 luni de viaţă într-un ritm mai rapid
decât cei alimentaţi cu formule, apoi ritmul lor de creştere
încetineşte uşor. Sugarii alimentaţi cu formule au un ritm de
creştere constant, sporul ponderal mediu fiind de aproximativ
750 g pe lună (minim 500 şi maxim 1000g pe lună). Ca atare
există curbe de creştere diferite în funcţie de tipul de lapte
folosit pentru hrănirea copilului. Aprecierea creşterii trebuie
să se facă pe curbele de creştere corespunzătoare tipului de
alimentaţie al copilului.
Curbele de creştere simple sunt uşor de utilizat de
către părinţi. În scop orientativ părinţii pot folosi uşor mai
ales curba de creştere pentru greutate (măsurarea
perimetrului cranian şi a taliei pot fi dificil de realizat uneori
pentru părinţi, mai ales dacă copilul este foarte vioi). Pe curba
de creştere pentru greutate sunt prezentate greutatea minimă,
medie şi maximă în funcţie de vârsta copilului (liniile curbate
de pe grafic). Pe linia orizontală este aşezată vârsta copilului
în luni iar pe linia verticală este reprezentată greutatea
79
copilului (în kg). Linia verticală care trece prin cifra
corespunzătoare vârstei copilului (în luni) se va uni cu linia
orizontală care trece prin cifra corespunzătoare greutăţii
copilului la vârsta respectivă (în kg) într-un punct care se
poate situa sub limita inferioară pentru vârstă (copilul are
greutate sub cea minimă normală pentru vârstă), între limita
inferioară şi medie (greutatea copilului este normală dar sub
media copiilor de această vârstă), între medie şi limita maximă
pentru vârstă (greutatea copilului este normală, dar mai mare
decât media copiilor de aceeaşi vârstă) sau peste limita
maximă pentru vârstă (greutatea copilului este prea mare
pentru vârstă). O astfel de singură apreciere a greutăţii
copilului pe curba de creştere pentru greutate nu este
suficientă pentru evaluarea creşterii. Periodic – de dorit lunar
în primele 12 luni de viaţă - aceste măsurători se vor nota pe
grafic şi se va aprecia tendinţa de evoluţie a greutăţii
copilului. Este foarte bine dacă sugarul sau copilul tinde să se
menţină – cu mici fluctuaţii – între aceleaşi limite, în aceeaşi
zonă a graficului.
Dacă greutatea copilului se menţine constant sub
limita inferioară sau peste limita superioară a greutăţii pentru
vârstă sau dacă tinde să crească sau să scadă abrupt e bine
să consultaţi medicul.
80
Exemple de grafice de creştere pentru sugarul şi

copilulul mic alimentat la sân
Greutatea în funcţie de vârstă de la 0 la 5 ani la fetiţe (după

OMS[50])
Greutatea în funcţie de vârstă de la 0 la 5 ani la băieţi (după

OMS[50]
81
Exemple de grafice de creştere pentru sugarul şi
copilulul mic alimentat mixt şi cu formulă
Greutatea în funcţie de vârstă de la 0 la 5 ani pentru fetiţe

(după Euro Growth Charts[51])
Greutatea în funcţie de vârstă de la 0 la 5 ani pentru băieţi

(după Euro Growth Charts[51])
82
83
84
CAPITOLUL 10
Definiţii legate de alimentaţia sugarului şi

copilului mic
Alimentaţia naturală reprezintă alimentaţia exclusivă

cu lapte matern (inclusiv laptele de mamă muls) fără
substituenţi de lapte matern, alte lichide sau alimente solide.
Alimentaţia exclusivă la sân este alimentarea numai la
sân, fără ceai sau apă.
Alăptarea parţială (alimentaţia mixtă) este alimentarea
la sân dar şi cu alt tip de lapte.
Alimentaţia artificială reprezintă alimentarea cu
formulă.
Formula este un produs alimentar derivat din laptele
de vacă sau de la alte animale şi/sau alte ingrediente de
origine animală sau vegetală care s-au dovedit a fi adecvate
nutriţional şi sigure pentru creşterea şi dezvoltarea normală a
nou născutului şi sugarului.
Formulele de început sunt produsele alimentare
destinate alimentării sugarilor în primele 5-6 luni de viaţă şi
care acoperă prin ele însele nevoile nutriţionale ale acestor
sugari până la introducerea unei alimentaţii diversificate
corespunzătoare.
Formulele de continuare sunt produsele alimentare
destinate alimentării sugarilor după introducerea alimentelor
complementare fiind principalul component lichid al
alimentaţiei după vârsta de 5-6 luni.
Formulele speciale sunt formule destinate alimentaţiei
copiilor cu nevoi nutriţionale particulare (situaţii sau
afecţiuni particulare care necesită o dietă specială).
Formulele parţial hidrolizate sunt formulele
hipoalergenice în care proteinele din laptele de vacă sunt
85
hidrolizate în proporţie de 12-15% destinate prevenirii
afecţiunilor de tip alergic.
Formulele extensiv hidrolizate (semielementale) sunt
formule hipoalergenice în care proteinele din laptele de vacă
sunt hidrolizate în proporţie de 50-55% destinate
tratamentului alergiei şi intoleranţei la proteinele din laptele
de vacă.
Formulele pe bază de aminoacizi (elementale) sunt
formule în care sursa de proteine este reprezentată doar de
aminoacizi, destinate tratamentului alergiei şi intoleranţei la
proteinele din laptele de vacă.
Prebioticele sunt ingrediente alimentare nedigerabile
cu acţiune benefică asupra sănătăţii gazdei, stimulând
selectiv creşterea unei sau a unui număr limitat de bacterii
colonice.
Probioticele sunt suplimente alimentare microbiene
(preparate celulare microbiene sau componente ale celulelor
microbiene) care ameliorează echilibrul microbiologic
intestinal cu efect benefic asupra sănătăţii şi stării de bine a
organismului.
Nutrienţii sunt substanţe necesare organismului pe
care acesta le primeşte prin alimente: carbohidraţi (zaharuri),
proteine, grăsimi, minerale şi vitamine.
Micronutrienţii sunt nutrienţi necesari organismului în
cantităţi mici (de exemplu vitaminele, unele minerale precum
seleniu, cupru, iod, etc.).
Macronutrienţii sunt nutrienţi necesari organismului
în cantităţi mai mari (de exemplu proteine, lipide, fierul,
zincul, calciul etc.).
Nevoile nutriţionale reprezintă cantitatea de nutrienţi
necesară pentru funcţionarea, creşterea şi dezvoltarea
normală a organismului şi asigurarea stării de sănătate.
Antinutrienţii sunt substanţe care interferă cu
absorbţia sau utilizarea nutrienţilor (de exemplu fitaţii din
cereale şi taninii din ceai care inhibă absorbţia fierului din
gălbenuş, lapte şi legume).
Alimentele fortifiate sunt alimente îmbogăţite prin
adăugarea de nutrienţi pentru a le creşte calitatea nutritivă
(de exemplu vitamine din grupul B şi fier în făină, vitamina A
şi D în margarină).
86
Fierul absorbit este fierul care intră în organism după

eliberarea din alimente în tubul digestiv.
Alimentele familiale sunt alimente care fac parte din
dieta familiei.
Apa filtrată este apa purificată prin trecerea prin filtre
speciale care elimină germenii şi murdăria.
Apa sigură este apa fără germeni, curăţată prin
fierbere, adăugare de clor, filtrare, etc.
Imunitatea este sistemul de apărarea a organismului
împotriva bolilor.
Anticorpii sunt substanţe produse de organism
(imunoglobuline) care atacă germenii patogeni (bacterii,
virusuri, paraziţi, ciuperci) intrate în organism.
Patogen este orice agent (germen) care poate produce
boli.
Pasteurizarea este procesul de distrugere a germenilor
patogeni din alimente prin intermediul căldurii.
Organele sunt organele interne ale unui organism:
ficat, inimă, rinichi, creier, intestin, sânge.
Dermatita atopică este o afecţiune inflamatorie cronică
a pielii cu debut mai ales în copilărie, asociată frecvent cu
istoric personal sau familial de alte alergii.
87
88
89
90
CAPITOLUL 11
Alte informaţii utile pentru diversificarea

alimentaţiei
Măsuri din diverse alimente:
- 1 lingură de orez = 28 grame

- 1 lingură de cereale = 15 grame
- 1 linguriţă de ulei = 5 grame
- 1 lingură de fasole = 30 grame
- 1 linguriţă de carne = 5 grame
- 1 lingură de peşte = 30 grame
- 1 lingură de ficat = 30 grame
- 1 lingură de legume fierte = 30 grame
- 1 lingură de legume verzi = 27 grame
- 1 lingură iaurt, budincă = 30 grame
- ½ portocală mică = 50 grame
- 1 felie de banană = 20 grame
- 1 banană mică = 60 grame
Alimente de diversificare - cantităţi recomandate pe zi

6-8 luni 9-11 12-24
luni luni
brânză +/- 20 g/zi 0-20 g/zi 0-20 g/zi
ou 50g/zi 50g/zi 0-50g/zi
carne de animal, de pasăre, 35-75 g/zi 35-75 25-90
peşte sau ficat g/zi g/zi
pâine, cereale 30-60 g/zi 30-70 30-75
g/zi g/zi
fasole verde, mazăre sau linte 55-80 g/zi 80 g/zi 80 g/zi
banană sau cartof dulce 0-25 g/zi 0-30 g/zi 40 g/zi
spanac 40 g/zi 40 g/zi 40 g/zi
avocado 0-25 g/zi 0-30 g/zi 0-30 g/zi
morcov 85 g/zi 85 g/zi 0-85 g/zi
91
Repere ale dezvoltării neuro-psihomotorii ale
sugarului şi copilului mic importante pentru alimentaţie
Vârsta Repere motorii Repere sociale
De la - deschide gura larg - gângureşte de la 7-8
naştere când sânul atinge săptămâni
până la 4 buzele
luni - suge şi înghite
4 - 6 luni - puterea suptului - socializează în timpul
creşte alimentaţiei
- duce degetele la gură
6 - 9 luni - bea din cana ţinută - îi place să stea la masă
de un adult în timpul alimentării
- mănâncă mâncare - începe să arate dacă îi
moale (piure) din place sau nu un aliment
lingură sau o mâncare
- începe să prezinte
mişcări circulare de
masticaţie
- îi place să prindă
mâncarea cu mâna şi
degetele
9 - 12 luni - încearcă să - este conştient de ceea
folosească o lingură ce fac ceilalţi
- prinde mâncarea cu - ii imită pe ceilalţi
degetele cu mai multă
siguranţă
- se alimentează
destul de regulat
12 - 18 luni - prinde şi lasă - vrea alimentele pe care
mâncarea cu degetele le mănâncă ceilalţi
- îi place să fie centrul
- ţine lingura şi o atenţiei,
foloseşte din ce în ce înţelege întrebări şi
mai bine cereri simple
- duce lingura la gură
- foloseşte cana dar o
mai şi varsă
18 - 24 luni - apetitul scade - este distras uşor
- îi place să mănânce - preferă anumite
cu mâinile alimente
- îi place să încerce - obiceiurile devin
texturi noi importante
După Societatea Canadiană de Pediatrie: Feeding your baby in
the first year; 2006; www.caringforkids.cps.ca
92
Porţii pentru copii

- pâine ¼ - ½ felie (felie de mărimea unei casete audio)
- cereale (uscate, gătite, orez, paste, mămăligă) – ¼ cană
- fructe / legume întregi – ½ (cât cuprinde palma unei
femei)
- fructe / legume tăiate – 1/3 cană
- lapte / iaurt – ½ cană
- brânză – 1 lingură
- carne / peşte / legume cu boabe – 1-3 linguri
Explicaţii pentru tabelul următor:
1după vârsta de 6 luni, alimentele de diversificare se introduc treptat,

crescând gradul cantitatea, varietatea alimentelor şi numărul de mese de
lapte înlocuite
2cerealele gata preparate sunt cerealele speciale destinate acestei etape de
vârstă
3piureul de fructe poate conţine un singur fruct sau mai multe, e bine ca
fructele să fie diferite de la o zi la alta

4se recomandă ca sugarul alimentat la sân să fie pus la sân după fiecare
masă de diversificare – în acest fel îşi va satisface setea iar suptul frecvent
ajută la menţinerea lactaţiei; sugarul alimentat cu formulă poate necesita şi
el formulă după mesele de diversificare atunci când nu primeşte o cantitate
suficientă de alimente complementare
5între 9 şi 12 luni se pot introduce în alimentaţia sugarului alimente gătite
pentru întreaga familie dacă acestea au fost gătite prin fierbere, sunt
nesărate, necondimentate, fără grăsimi în exces şi au fost adaptate conform
nevoilor sugarului (conţin carne, peşte sau ou, legume fierte sau cereale)
6între 9 şi 12 luni sugarul poate primi alimente de diversificare la 4 sau 5
mese
7în funcţie de vârsta şi abilităţile copilului fructul poate fi oferit pasat sau
zdrobit
8copilului alăptat i se oferă în continuare sânul, la cerere şi în completarea
meselor diversificate
9lapte recomandat după vârsta de 1 an: formulă de tip junior sau lapte de
vacă integral (nu degresat)

10după vârsta de 1 an alimentele recomandate pot fi oferite copilului sub
forma alimentelor gătite pentru toată familia dacă se respectă regulile de

pregătire a alimentelor pentru copii (gătire prin fierbere, fără sare, fără
condimente, fără grăsimi în exces)
93
94
95
96
97
98
Bibliografie:
1. World Health Organization: Complementary feeding. Report of

the global consultation, and summary of guiding principles for
complementary feeding of the breastfed child. World Health
Organization, 20 Avenue Appia, 1211 Geneva 27, Switzerland;
2003
2. World Health Organization, Department Of Child And Adolescent
Health And Development (Cah): Guiding Principles For Feeding
Non-Breastfed Children 6-24 Months Of Age. World Health
Organization, 20 Avenue Appia, 1211 Geneva 27, Switzerland;
2005
3. Pan American Health Organization World Health Organization:
Guiding Principles For Complementary Feeding of the breastfed
child; Who Press, World Health Organization, 20 Avenue Appia,
1211 Geneva 27, Switzerland; 2003
4. World Health Organization: Infant And Young Child Feeding
Model Chapter For Textbooks For Medical Students And Allied
Health Professionals. Who Press, World Health Organization, 20
Avenue Appia, 1211 Geneva 27, Switzerland; 2009
5. Watling R: Provision of Nutrition in a Hospital Setting. In Shaw
V, Lawson M: Clinical Paediatric Dietetics. Third edition
Blackwell Publishing 2007; 21-30
6. More J: Healthy Eating. In Shaw V, Lawson M: Clinical
Paediatric Dietetics. Third edition Blackwell Publishing 2007;
523-539
7. Grimshaw K, Venter C: Prevention of Food Allergy. In Shaw V,
Lawson M: Clinical Paediatric Dietetics. Third edition Blackwell
Publishing 2007; 597-604
8. Shamir R: Complementary feeding. 2nd NNI Paediatric Nutrition
Course Montreux, Switzerland: 28 June - 03 July 2010
9. American Heart Association, Gidding SS, Dennison BA, Birch LL,
Daniels SR, Gilman MW, Lichtenstein AH, Thomas Rattay K,
Steinberger J, Stettler N, Van Horn L: Dietary Recommendations
for Children and Adolescents: A Guide for Practitioners.
Pediatrics 117(2); 2006
10. Minister of Health Canada: Eating Well with Canada’s Food
Guide A Resource for Educators and Communicators.
Publications Health Canada Ottawa, Ontario; 2007
99
11. Greer FR, Sicherer SH, Burks W, and the Committee on
Nutrition and Section on Allergy and Immunology: Effects of
Early Nutritional Interventions on the Development of Atopic
Disease in Infants and Children: The Role of Maternal Dietary
Restriction, Breastfeeding, Timing of Introduction of
Complementary Foods, and Hydrolyzed Formulas. Pediatrics
121(1); 2008
12. Krebs NF: Food Choices to Meet Nutritional Needs of Breast-fed
Infants and Toddlers on Mixed Diets. J. Nutrition 137: 511S–
517S, 2007
13. Paul PH, Dickin KL, Ali NS, Monterrosa EC, Stoltzfus RJ: Soy-
and Rice-Based Processed Complementary Food Increases
Nutrient Intakes in Infants and Is Equally Acceptable with or
without Added Milk Powder. J. Nutrition 138: 1963–1968, 2008
14. Fewtrell MS: Pros and Cons of Early versus Later Introduction of
Complementary Foods. The Nest
15. Mennella JA, Kennedy JM, Beauchamp GK: Vegetable
acceptance by infants: Effects of formula flavors. Early Hum Dev.
2006; 82(7): 463–468
16. Department of Nutrition for Health and Development, World
Health 0rganization: Complementary Feeding Family foods for
breasfed children; World Health Organization, 2000
17. Fein SB, Labiner-Wolfe J, Scanlon KS, Grummer-Strawn LM:
Selected Complementary Feeding Practices and Their Association
With Maternal Education. Pediatrics 122(Supplement 2); 2008
18. American Academy Of Pediatrics: Promoting Healthy Nutrition.
http://Brightfutures.Aap.Org/Pdfs/Guidelines_Pdf/6-
Promoting_Healthy_Nutrition.Pdf; accesat Ianuarie 2011
19. The Institute of Pediatric Nutrition: Parents’ Survival Guide to
Transitional Feeding. 2003;
http://abbottnutrition.com/Downloads
/transitionalfeeding_guide.pdf
20. Canadian Paediatric Society: Feeding your baby in the first year.
www.caryingforkids.cps.ca; accesat ianuarie 2011
21. Costin GM, Tudorică CM: Produse pentru alimentaţia sugarilor şi
preparate de continuare. În Costin CM, Segal R: Alimente pentru
nutriţie specială – Alimentaţia şi sănătatea. Editura Academica
Galaţi 2001; 46-101
22. Segal R: Alimente pe bază de legume, fructe şi mixte destinate
alimentaţiei diversificate a copilului. În Costin CM, Segal R:
Alimente pentru nutriţie specială – Alimentaţia şi sănătatea.
Editura Academica Galaţi 2001; 102-123
23. Segal R: Premisele nutriţionale ale realizării produselor pentru
alimentaţia copilului. În Segal R: Principiile nutriţiei. Editura
Academica Galaţi 2002; 247-287
100
24. American Academy Of Pediatrics, Policy Statement:

Breastfeeding And The Use Of Human Milk. Pediatrics Vol. 115
No. 2 February 2005
25. Bocquet A, Bresson JL, Briend A, Chouraqui JP, Darmaun D,
Dupont C, Frelut ML, Ghisolfi J, Goulet O, Putet G, Rieu D,
Turck D, Vidailhet M, Merlin JP, Rives JJ: Alimentation du
nourrisson et de l’enfant en bas âge. Réalisation pratique.
Practical guidelines for nutrition and feeding of infants and
toddlers. Archives de pédiatrie 10 (2003) 76–81
26. World Health Organization: Promoting proper feeding for infants
and young children. Geneva, 2004;
http://www.who.int/nutrition/ topics/infantfeeding/en/
27. World Health Organization: The optimal duration of exclusive
breastfeeding. Report of an Expert Consultation. WHO Press,
World Health Organization, Geneva, 2001
28. Horta BL, Bahl RB, Martines JC, Victora CG: Evidence of the
Long-Term Effects of Breatsfeeding: Systematic Reviews and
Metaanalysis. Geneva, 2007; www.who.int/child-adolescent-
health
29. Stoicescu S: Alăptarea nou născutului sănătos. Bucureşti, 2008;
9-69
30. ESPGHAN Committee on Nutrition, Agostoni C et al:
Breastfeeding: A Commentary by the ESPGHAN Committee on
Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutrition 2009; 49: 112–125
31. Turk D: Formula feeding, in Koletzko B: Nutrition in Practice.
Basel, Karger; 2008: 90-97
32. Koletzko B, Baker S, Cleghorn G, Neto UF, Gopalan S, Hernell O,
Hock QS, Jirapinyo P, Lonnerdal B, Pencharz P, Pzyrembel H,
Ramirez-Mayans J, Shamir R, Turck D, Yamashiro Y, Zong-Yi D:
Global Standard for the Composition of Infant Formula:
Recomandations of an ESPGHAN Coordinated International
Expert Group. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2005; 41(5): 584
33. Monitorul Oficial al României, Acte ale Organelor de Specialitate
ale Administraţiei Publice Centrale: Ordin pentru modificarea şi
completarea Normelor privind alimentele cu destinaţie
nutriţională specială, aprobate prin Ordinul ministrului familiei
şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.
387/251/2002. 175(XIX), nr. 783/19.11.2007: 11-20
34. The Commission of the European Communities: Commission
Directive 2006/141/EC of 22 December 2006 on infant formulae
and follow-up formulae and amending Directive 199/21/EC (text
with EEA relevance). Official Journal of the European Union,
2006; L401: 1-31
35. Scientific Committee on Food, European Commission, Health
and Consumer Protection: Report of the Scientific Committee on
101
Food on the Revision of Essential Requirements of Infant
Formulae and Follow-on Formulae. Brussels – Belgium 2003;
http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/scf/index_en.html
36. ESPGHAN Committee on Nutrition: Complementary feeding. J
Pediatr Gastroenterol Nutr 2008; 46: 99-110
37. SzajewskaH, Horvath A. Meta-analysis of the evidence for a
partially hydrolyzed 100% whey formula for the prevention of
allergic diseases. Curr Med Res and Opinion 2010; 26(2): 423-
437
38. Koletzko B, von Kries R, Monasterolo RC, Subias JE, Scaglioni S,
Giovannini M: Infant Feeding and Later Obesity Risk in Advances
in Berthold Koletzko, Tamás Decsi, Dées Molnár and Anne de
la Hunty: Experimental Medicine and Biology. Early Nutrition
Programming and Health Outcomes in Later Life Obesity and
Beyond. Springer Netherlands. 2009, 15-29
39. Bhatia J, Greer F, Americam Academy of Pediatrics, Committee
on Nutrition: Use of Soy Protein-Based Formulas in Infant
Feeding, Peditrics, 2008, 121(5): 1062-1067
40. ESPGHAN Committeee on Nutrition, Agostoni C et al: Soy protein
infant formulaeand follow –on formulae: a commentary by
ESPGHAN Committee on Nutrition, Journal of Pediatric
Gastroenterology and Nutrition 2006, 42: 352-361
41. Koletzko S: Allergy prevention through early nutrition in Koletzko
B: Pediatric Nutrition in Practice, Basel, Karger 2008, 108-109
42. World Health Organization Multicentre Growth Reference Study
Group. WHO Child Standards: Lenght/height-for-age, weight-for-
age, weight-for-lenght, weight-for-height and body mass index-
for age: methods and development. Geneva World Health
Organization 2006, http:
www.who.int/childgrowth/standards/technical_report /en
43. Ziegler E: The CDC and Euro Growth Charts in Koletzko B et al:
Pediatric Nutrition in Practice. Basel, Karger 2008; 271-284
44. Greer FR, Sicherer SH, Burks WA, The Committeee on Nutrition
and Section on Allergy and Immunology: Effects of early
nutritional interventions on the development of atopic disease in
infants and children: the role of maternal dietary restriction,
breastfeeding, timing of introduction of complementary foods and
hydrolyzed formulas. Pediatrics 2008; 121(1): 183-190
45. Schlemmer U, Frřlich W, Prieto RM, Grases F: Phytate in foods
and significance for humans: Food sources, intake, processing,
bioavailability, protective role and analysis. Mol Nutr Food Res
2009; 53: S330 –S375
46. Sidnell A, Greenstreet E: Infant nutrition – protein and its
influence on growth rate. British Nutrition Foundation Nutrition
Bulletin 2009; 34: 395–400
102
47. Solomons N: Vitamins and trace elements. In Koletzko B et al:

Pediatric Nutrition in Practice. Karger AG Basel 2008; 57-61
48. Solomons N: Iron deficiency and other nutrient deficiencies. In
Koletzko B et al: Pediatric Nutrition in Practice. Karger AG Basel,
2008; 137-141
49. Krebs NF, Hambidge KM, Mazariegos M, Westcott J, Goco N,
Wright LL et al, the Complementary Feeding Study Group:
Complementary feeding: a Global Network cluster randomized
controlled trial. BMC Pediatrics 2011, 11:4
50. World Health Organization: Child Growth Standards;
http://www.who.int/childgrowth/standards/chts_wfa_girls_p/e
n/index.html
51. Ziegler E: The CDC and Euro Growth Charts. In Koletzko B et al:
Pediatric Nutrition in Practice. Basel, Karger 2008; 271-284
103
View publication stats

Diversificareaalimentatiei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diversificareaalimentatiei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

DIVERSIFICAREA ALIMENTAIEI SUGARULUI ŞI

Book · November 2011

Maria Livia Ognean Silvia Stoicescu

SEE PROFILE SEE PROFILE

Neonatal ultrasonography View project

SUPORTUL RESPIRATOR DE TIP CPAP LA NOU-NĂSCUT View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

EDITURA ALMA MATER SIBIU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

OGNEAN, MARIA LIVIA

Tipărit la Editura „Alma Mater” Sibiu

Toate recomandările următoare fac referire la sugarul

Primii doi ani de viaţă reprezintă o perioadă extrem de

O nutriţie adecvată a sugarului şi copilului mic

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Societatea

Diversificarea alimentaţiei (6-24 de luni) este o

Toate organizaţiile profesionale enumerate mai sus

Părinţii au rolul şi responsabilitatea de a asigura

Când trebuie iniţiată diversificarea?

Atât pentru sugarul alimentat la sân, cât şi pentru cel

De ce se iniţiază diversificarea după vârsta de 6

Nevoile energetice ale sugarului cresc după vârsta de 3

În plus, după vârsta de 4 luni, marea majoritate a

Care sunt riscurile unei alimentaţii diversificate

Alimentele de diversificare nu sunt necesare înainte de

Care sunt riscurile unei alimentaţii diversificate

Nevoile energetice şi nutriţionale nu sunt acoperite

Reguli importante în diversificare şi rolul

Reguli importante în diversificare

1. Laptele matern şi formula rămân alimentele cele mai

2. Nevoile energetice ale fiecărui copil diferă în funcţie de

3. Diversificarea alimentaţiei se iniţiază numai în cazul în

4. Alimentele de diversificare trebuie să fie bogate în

5. Diversificarea alimentaţiei se face lent, introducând un

6. Treptat, mai multe mese de lapte sunt înlocuite cu

8. Consistenţa şi varietatea alimentelor de diversificare cresc

10. Se recomandă ca alimentele de diversificare să fie

11. Greutatea sau talia unui sugar la un moment dat sunt

12. Apa poate fi oferită sugarului care primeşte şi alimente

13. Pentru prepararea alimentelor destinate nutriţiei copilului

14. Dietele fără carne sau lapte nu pot oferi sugarului şi

Laptele şi rolul acestuia după iniţierea diversificării

Laptele matern este alimentul ideal până la vârsta de 6

sau boli metabolice congenitale precum galactozemia şi

adaos de zahăr şi solicită prea mult funcţia de eliminare a

Compoziţia comparativă a laptelui matern şi a laptelui

dublarea grăsimi proteine lactoză săruri

după Costin GM, Tudorică CM: Produse pentru alimentaţia sugarilor

Cum se iniţiază diversificarea alimentaţiei

Cum se începe diversificarea?

Gustul alimentelor noi poate surprinde copilul, de

introducerea alimentelor fragmentate ceva mai mare

Cum iniţiem diversificarea înainte de vârsta de 6

Dacă copilul nu mai creşte bine, sau pare flămând

Mama trebuie să ţină cont de faptul că este nevoie de

supravegheze (chiar şi atunci când mănâncă singur) şi să

alimentele drept recompensă pentru ceva ce copilul face bine

Cât trebuie să mănânce sugarul şi copilul mic?

Apetitul este cel mai bun ghid pentru nevoile unui

De obicei, apetitul copilului este variabil, la fel ca şi

Alimentele de diversificare (complementare)

Care sunt nutrienţii alimentari şi care este rolul