SEMIOLOGIA MEDICALA: partea medicinei care se ocupa cu descrierea simptomelor si

semnelor bolilor, precum si a metodelor de a le pune in evidenta si de a le diagnostic

FEBRA

TERMOREGLAREA
Organism homeoterm (37ºC)
Centrul termoreglarii: hipotalamusul anterior si posterior; primesc informatii de la
termoreceptori, prin intermediul nervilor periferici si semnale care reflecta temperatura sangelui
ce iriga hipotalamusul
Temperatura: echilibrul - termogeneza (ficat 50%, muschi, alte organe) - termoliza (piele,
procesul respiratiei);
Temperatura normala masurata la nivel oral, la indivizi 18 – 40 de ani = 36,8 ± 0,4º C
Variatie circadiana: T matinala <T vesperala (N diferenta nu depaseste 1ºC)
Valoarea minima: 37,2ºC (ora 6 am);
Valoarea maxima: 37,7ºC (ora16).
Crestere fiziologica a temperaturii: efort, in timpul digestiei, emotii, la cresterea temperaturii
ambientale, la ovulatie (cu max 0,6 ºC).
TERMOMETRIZAREA
Termometrul (Galilee, de uz uman = termoscop Santorio Santorio)
“Principiile fundamentale” ale termometrizarii – Wunderlich 1851.
Masurarea temperaturii
- extern (axilar sau inghinal);
- intern (oral sau rectal);
Temperatura externa normala: 36,8 ± 0,4ºC;Temperatura interna normala: sub 37,5ºC
Diferenta normala intre temperatura rectala si axilara: 0,3 - 0,4 ºC:
-diferenta > 0,4 ºC = proces inflamator pelvin;
-diferenta<0,3 ºC= proces inflamator axilar
De regula temperatura se masoara de 2 ori pe zi, dimineata si seara, la orele la care se ating
temperaturile extreme.
Inregistrand astfel zilnic temperatura in foaia de observatie, se obtine curba termica.
FEBRA SI HIPERTERMIA
Cresterea peste valorile normal admise a temperaturii corpului semnifica febra.
Febra este un element semiologic important, ce atrage atentia asupra afectarii starii de sanatate
si impune explorarea atenta a pacientului.
Corect, febra= cresterea anormala a temperaturii corpului datorata aparitiei unor
modificari in mecanismul nervos central de reglare a temperaturii corpului.
“setarea” centrului hipotalamic pentru mentinerea temperaturii la 37 ºC.
In conditii patologice, de infectii bacteriene, sub influenta pirogenilor bacterieini se produce o
“resetare” a centrului hipotalamic, la 37-38 ºC. Are loc o redistribuire a sangelui de la periferie
catre zonele centrale, prin activarea centrului vasomotor, urmata de vasoconstrictie cutanata si
racirea membrelor. Aceasta duce la cresterea temperaturii interne cu 1-2 ºC . Daca cresterea de
temperatura nu este suficienta, intervine si cresterea activitatii musculare, producatoare de
caldura, ceea ce se exprima clinic prin frison.
Perioadele de evolutie a febrei:

 de instalare (stadium incrementi), de crestere, prin termogeneza;

 de stare cand atinge valoarea maxima (stadium fastigium);
 de scadere pana la temperatura normala (stadium decrementi), prin termoliza, brutala
(in crisis) sau progresiva (in lisis).

Odata cu scaderea temperaturii apar vasodilatatia si hipersudoratia cutanata, ceea ce conduce

la instalarea noului “reset”, la temperatura normala de 37ºC.

SIMPTOME DE ACOMPANIAMENT : - cefalee;

- mialgii si artralgii (starea de curbatura);
- sete;
- transpiratii;
- oligurie;
- cresterea frecventei cardiace si respiratorii;
- confuzie mentala, delir, convulsii ( la copil).
GRADELE FEBREI (in functie de valorile temperaturii):
- starea subfebrila (37-38ºC);
- starea de febra moderata (38-39ºC);
- starea de febra ridicata (39-41ºC)
- hiperpirexia (febra peste 41-41,5ºC).- in infectiile foarte severe si hemoragiile
cerebrale.
Hipertermia = cresterea temperaturii corpului care nu poate fi contracarata de
procesele de termoliza, fara modificari in functionarea termostatului hipotalamic. Cresterea
temperaturii corpului apare prin 2 mecanisme:
- expunerea la temperatura excesiva;
- hiperproductia de caldura endogena.
CAUZELE FEBREI:
1.Febra de cauza infectioasa:
-Infectii bacteriene, virale, parazitare;
-Acuta sau cronica.
2. Febra neinfectioasa:
- neoplazii;
-hemopatii maligne (leucemii, limfoame);
-boli autoimune si de colagen (lupus, dermatomiozita, sclerodermie, poliarterita nodoasa)
-distructii de tesuturi: interventii chirurgicale, arsuri, hemolize, infarcte.
-alergii;
-tromboze venoase;
-boli endocrine (Basedow);
-boli neurologice cu interesare hipotalamica.
PATOGENEZA FEBREI:
-apare prin actiunea asupra centrului hipotalamic al termoreglarii a pirogenilor si citokinelor
pirogene, care induc la nivelul endoteliului capilarelor laminei terminalis formarea
prostaglandinei E2 cu rol in resetarea centrului hipotalamic.
 CAUZELE HIPERTERMIEI:

 socul termic: - de efort;

-produs de unele substante: antihistaminice, antiparkinsoniene, diuretice,
fenotiazine;
 indusa de substante medicamentoase:cocaina, simpaticomimetice, anticolinergice,
salicilati, litiu.
 hipertermia maligna: defect mostenit al reticulului sarcolasmatic al muschilor
scheletici ce duce la cresterea rapida a calciului intracelular la administrarea de
halotan si alte anestezice.
 sindromul neuroleptic malign;
 sindromul serotoninic;
 boli endocrine: tireotoxicoza, feocromocitom
 afectiuni ale sistemului nervos central: hemoragia cerebrala, epilepsia, leziuni
hipotalamice.

SEMNIFICATIA CLINICA A CURBEI FEBRILE

ASPECTUL CURBEI FEBRILE ESTE TIPIC PENTRU ANUMITE STARI PATOLOGICE:
-febra continua (in perioada de stare variatiile zilnice ale temperaturii nu depasesc 1ºC)
in pneumonia pneumococica, erizipel;
- febra remitenta (variatiile zilnice termice depasesc 1ºC, dar nu ating valoarea normala)
in supuratii, TBC pulmonara grava, bronhopneumonie;
-febra intermitenta (oscilatii mari de temperatura, cu reveniri la valori normale intre
perioadele febrile) in malarie, cancer, infectii urinare si biliare;
- febra hectica (varianta a febrei intermitente, cu variatii zilnice mari de temperatura,
peste 3ºC) in septicemii, infectii grave, TBC cavitara;
- febra recurenta (mai multe episoade febrile separate de perioade de afebrilitate) in
viroze (particular, “febra in dromader”), TBC pulmonara, infectii urinare si biliare (aspect
particular “febra recidivanta” cu cresteri de temperatura la perioade f variate);
-febra inversa (temperatura matinala mai mare ca cea vesperala), in supuratii profunde,
infectii cavitare, TBC pulmonara grava;
- febra ondulanta (episoade febrile ce se repeta periodic, cu ascensiuni si defervescente
lente), caracteristic pentru boala Hodgkin (febra Pel – Ebstein), dar si endocardite, bruceloza;
-febra neregulata (necaracteristica) in stari septice, supuratii.