TIPURI DE DISFUNCŢII VENTILATORII

a. Disfuncţia ventilatorie de tip obstructiv

Se produce ca urmare a creşterii rezistenţelor neelastice sau a scăderii permeabilităţii

căilor aerifere.
La tipul obstructiv predomină scăderea debitului expirator. În cazul bolii în sine,
raportul VEMS_volumul expirator max/sec_/CVF_capacitatea vitala fortata_ este scăzut, la
fel ca şi DEM_debit expirator mediu_ 25-75%.

Exemple: astmul bronşic, bronhopneumopatia cronică obstructivă, emfizem,

bronşiectazie, fibroză chistică, bronşiolită.
ASTMUL BRONŞIC

Se defineşte ca dispnee paroxistică de tip expirator datorită unei obstrucţii funcţionale

complete sau incomplete, generalizată la bronşiile mici având un caracter reversibil.
Mecanismul fiziopatologic de producere.
Modificarea fiziopatologică esenţială în astm este reducerea, tranzitorie şi variabilă, a
diametrului căilor aerieneîn special în căile aeriene mici. Aceasta se însoţeşte de:
- scăderea fluxului expirator maxim
- creşterea volumelor pulmonare statice
- capacitatea de difuziune normală sau uşor crescută.
În astmul pur sau alergic se eliberează la nivelul mucoasei bronşiolare substanţe cu
efect bronho-constructor, ca urmare a reacţiei dintre alergenul pătruns până la nivelul
mucoasei şi anticorpii existenţi pe suprafaţa ei.
Creşterea volumelor pulmonare este invariabil prezentă în accesul asmatic
astmul afectează schimburile de gaze la nivel pulmonar. Rezultatul final este constituit
de o hiperventilaţie în raport cu perfuzia, a unui număr mic de unităţi pulmonare - dând
naştere la hipocapnie şi spaţiul mort, fiziologic mare - şi de o hipoventilaţie a unui număr
mare de unităţi pulmonare - dând naştere la hipoxemie.
Toţi pacienţii asmatici dezvoltă un grad de hipoxemie în timpul unei exacerbări acute,
nivelul hipoxemiei fiind paralel cu gradul obstrucţiei. În majoritatea acceselor asmatice însă,
saturaţia oxihemoglobinei rămâne aproape normală,.
În accesele severe şi prelungite de metabolică astm se produce şi acidoza - acidoză
lactică.
Hiperinflamaţia pulmonară, variaţiile marcate ale presiunii intratoracice, hipoxemia,
eventual acidoza, aminele simpatomimetice etc., pot compromite funcţia cardiacă.
În cazul astmului intricat la elementul spastic se adaugă edemul şi hipersecreţia
procesului inflamator; calibrul căilor aerifere se reduce considerabil
BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ: este o entitate morbidă în care se
asociază mai multe forme de afecţiuni bronşice şi mai ales se asociază mai mulţi factori prin
care rezistenţele căilor aerifere sunt mult sporite. Scăderea indicelui de permeabilitate
bronşică este impusă de:
- bronhospasm
- hipersecreţie
- edem.
BRONŞITA CRONICĂ - este starea caracterizată printr-o secreţie exagerată de mucus
la nivel traheobronşic suficientă pentru a produce tuse cu expectoraţie cel puţin 3 luni pe an,
mai mult de doi ani consecutivi.
 EMFIZEMUL se defineşte ca deteriorarea spaţiului aerian distal datorită unei bronşite
terminale cu obstrucţia septului alveolar.
Fiziopatologie
Ambele afecţiuni duc la îngustarea căilor respiratorii. Pe lângă procesul primar
(bronşita cronică), pierderea reculului elastic al plămânului în emfizem contribuie la
micşorarea secţiunii căilor respiratorii prin pierderea elasticităţii acestora. Îngustarea căilor
respiratorii se asociază de obicei atât cu creşterea rezistenţei lor, cât şi cu diminuarea debitelor
maxime ale fluxului respirator.

BRONŞIECTAZIA

Bronşiectazia este o dilatare anormală şi permanentă a bronhiilor. Ea poate fi focală,

interesând căile respiratorii care duc la o regiune limitată din parenchimul pulmonar, sau
difuză, atunci când interesează căile respiratorii într-o distribuţie mai mare.
Dilatarea bronşică din bronşiectazii se asociază cu modificări distructive şi
inflamatorii în peretele căilor respiratorii de dimensiuni medii, la nivelul bronhiilor
segmentare sau subsegmentare. De obicei, infecţia este cauza inflamaţiei, dar
lezarea ocazională este urmarea unei toxine sau a unei reacţii imune În afecţiuni
pulmonare ca sarcoidoza, fibroza pulmonară primitivă, aspergilomul pulmonar
bronşiectaziant, bronşiectaziile apar în evoluţie având caracter „dobândit”. Mecanismul de
producere constă în tracţiuni peribronşice, stenoze bronşice, alterarea drenajului bronşic,
favorizarea infecţiei microbiene care produce distrucţia peretelui bronşic. Mecanism
asemănător de producere au bronşiectaziile care apar în evoluţia bronşitei cronice sau a
astmului bronşic.
 b. Disfuncţia ventilatorie de tip restrictiv

Tipul restrictiv cuprinde două mari subgrupe în funcţie de localizarea patologiei -

pulmonar parenchimatoasă sau extraparenchimatoasă. În formele extraparenchimatoase
disfuncţia poate fi predominant inspiratorie sau combinată, inspiratorie şi expiratorie.
Elementul caracteristic al tipului restrictiv în toate aceste forme este reducerea
volumelor pulmonare, în principal CPT_capacitate pulmonara totala_ şi CV_volum curent_.
În bolile parenchimatoase VR este în general scăzut
La tipul extraparenchimatos, cu disfunctie inspiratorie data fie de slabiciunea
musculaturii inspiratorii, fie de un perete toracic mai rigid, plamanul, normal de altfel, este
supus destinderii sub actiunea unei forte inadecvate
În restricţiile extraparenchimatoase caracterizate prin disfuncţie inspiratorie şi
expiratorie capacitatea de a expira până la VR(volum rezidual ) este limitată fie din cauza
afectării muşchilor respiratori, fie din cauza deformării peretelui toracic care este rigid la un
volum mai mic decât CRF_capacitate reziduala functionala_. În consecinţă VR_volum
rezidual_ este de obicei crescut spre deosebire de celelalte tipuri de restricţie. Raportul
VEMS(Volum expirator maxim /sec)/CVF(Capacitate vitala fortata) este variabil şi depinde
de forţa muşchilor respiratori.

Clasificarea disfuncţiei ventilatorii este unul din criteriile stabilirii unui diagnostic funcţional
ventilator. Bolile pulmonare pot fi prezente şi fără afectarea funcţiei ventilatorii, dar prezenţa
unor elemente specifice de diagnostic ajută la formularea diagnosticului diferenţial.
Exemple de boli respiratorii restrictive - parenchimatoase: sarcoidoza, fibroza
pulmonară idiopatică, pneumoconioză, boală pulmonară interstiţială cauzată de expunerea la
substanţe toxice şi radiaţii.
Exemple de boli respiratorii restrictive - extraparenchimatoase:
- neuromusculare - diafragm slăbit/paralizie, miastenia gravis, distrofie musculară,
leziuni ale coloanei cervicale, etc.
- ale cutiei toracice - cifocsolioză, obezitate, spondilită anchilopoietică.