Din punct de vedere patologic,emfizemul pulmonar a fost clasificat astfel

-emfizem pulmonar obstructiv primar;

-emfizem pulmonar kinetic cu scleroza pulmonara emfizematoasa.
Frecventa emfizemului pulmonar definit anatomic este mai greu de
apreciat.Data fiind evolutia sa progresiva spre grade importante de insuficienta
respiratorie cronica si spre cord pulmonar cronic,boala constituie o cauza
importanta de invaliditate.Este raspandita cu prevalenta in zonele
industrializate,cu poluare atmosferica.
Studii epidemiologice au adus dovada relatiei dintre tabagism si
emfizem.Bronsita cronic-obstructiva in geneza careia tabagismul are un rol
important,se insoteste frecvent de emfizem pulmonar obisnuit de tip
centrolobular.
Indiferent de tipul emfizemului din punct de vedere fiziopatologic sunt
prezente urmatoarele tulburari :
-miscarea fluxului aeric,mai ales in expiratie;
-hiperinflamatia plamanilor;
-tulburarea amestecului gazelor in plamani;
-modificarea gazelor sanguine cu toate consecintele acesteia.
Tabloul clinic este variabil in functie de tipul si gravitatea
emfizemului.Atunci cand se prezinta la medic boala este de obicei intr-un
stadiu avansat.

Faciesul pacientului este caracteristic : exoftalmie,conjunctivite si cresterea

presiunii lichidului cefalo-rahidian.Cianoza mucoaselor si tegumentelor este
prezenta la efort,sau chiar in repaos.Forma toracelui este modificata in functie
de tipul emfizemului si de tipul constitutional al pacientului.
Respiratia pacientului este caracteristica : uneori el isi cauta o
pozitie ,,aplecat in fata’’pentru a obtine ridicarea diafragmului si prin aceasta
reducerea volumului rezidual.
La percutie gradul sonoritatii este dependent,atat de importanta
inflamatiei cat si de tipul constitutional si grosimea peretelui toracic.
La ascultatie murmurul vezicular este diminuat,expirul prelungit cu
tonalitate mai inalta.
 Diagnosticul pozitiv este de obicei stabilit cu ajutorul unor semne
clinice,radiologice si functionale.
Semne clinice : torace globulos,dispnee,hipersonoritate,murmur
vezicular diminuat,expir prelungit.
Semne radiologice : transparenta pulmonara marita,desen vascular
diminuat,diafragm coborat,cord mic verticalizat.
Semne functionale : capacitate vitala micsorata,capacitate totala
crescuta,volum rezidual mult crescut,VEMS mult crescut,Pa O 2 scazuta,Pa CO2
normala.
Diagnosticul diferential.Emfizemul pulmonar trebuie diferentiat de
sindroamele de hiperinflamatie in care structurile paremchimului pulmonar
sunt respectate,asa cum se intampla in astmul bronsic;bronsiolite acute sau
cronice;obstructia subtotala a cailor aeriene.
Evolutia emfizemului pulmonar este de obicei indelungata,boala este
bine tolerata si nu prezinta manifestari clinice deosebite pentru perioade de
10-15 ani.Boala evolueaza si se agraveaza cu procese infectioase bronsice.
In stadiile avansate ,evolutia numai poate fi oprita,numarul cazurilor de
emfizem pulmonar descoperit la necropsie este destul de mare,fata de numarul
cazurilor in care cauza decesului poate fi emfizemul.Aceasta boala poate evolua
cu complicatii pulmonare si extra-pulmonare.Cea mai importanta si cea mai
frecventa complicatie pulmonara este bronsita care accentueaza dispneea si
tusea insotita de expectoratie abundenta.
Prognosticul bolii poate fi obiectiv apreciat tinand seama de VEMS care
ofera informatii asupra cailor respiratorii si explorarea radiologica a plamanului
care ofera informatii asupra paremchimului pulmonar.
Tratamentul are ca scop reducerea simptomelor,inclusiv a frecventei si
gravitatii acutizarilor,micsorarea ritmului de deteriorare a functiilor
pulmonare;imbunatatireatolerantei la efort;intarzierea complicatiilor cardiace.
Obiectivul principal al tratamentului in faza stabila este reprezentat de
corectarea hipoxemiei.In acest scop pacientul este sfatuit cum sa respire.
Bronhodilatatoarele sunt utile la pacientii cu manifestari de
bronhospasm,acestea putand ameliora raportul ventilatie/perfuzie.