Tema : Bronhopneumopatia obstructivă cronică ( BPOC)

BPOC este o patologie bronhopulmonară ce se caracterizează prin conexiunea bronşitei

cronice ( cu prevalenţă stenozante), şi a emfizemului pulmonar cu afectarea parenchimului
pulmonar ducînd la dezvoltarea insuficienţei respiratorie.
Etiologia:
1. Fumatul care este factorul cel mai important în apariţia bolilor obstructive respiratorii.
2. Acţiunea substanţelor chimice de la fabrici şi uzine ce impurifică aerul atmosferic,
3. Suportarea maladiilor intercurente ale căilor respiratorii.
4. Se duc discuţii asupra factorilor grnetici.

Tabloul clinic:
În clinica BPOC apar semnele clinice specifice bronşitei cronice şi a emfizemului pulmonar.
Sunt bolnavi care prezintă simptoamele ambelor maladii, dar sunt care prezintă manifestări de
emfizem pulmonar – tipul A de BPOC, iar alţii prezintă clinica bronşitei – tip B de BPOC.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică cu predominarea emfizemului – tipul A de
BPOC se caracterizează prin dispnee progresivă cu expiraţia mai prelungită, fiind ca semnul
cel mai important. Dispneea este urmată de o respiraţie frecventă care apare cu scopul de a
asigura menţinerea gazelor sanguine în limitele normale. Dispneea poate lua aspectul unei
dispnee paroxistică, şi durata vieţii bolnavilor este mai lungă decît la forma bronşică.
Examenul obiectiv:
La inspecţia generală - tegumentele sunt de o culoare roz – canotice. Buzele bolnavului
aproape permanent sunt întredeschise. Se observă dilatarea venelor jugulare la inspiraţie.
Pacienţii scad în greutatea corporală.
La inspecţia cutiei toracice capătă o formă de butoiaş emfizematos, spaţiile intercostale
dilatate, tahipnee de repaus cu expir prelungit .
La percusie se determină un sunet percutor timpanic de cutie.
La auscultaţie se constată un murmur vezicular deminuat, expiraţia prelungită pe fonul
cărora se percep raluri sibilante la sfîrşitul inspiraţiei. Zgomotele cardiace sunt deminuate.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică cu predominarea bronşitei – tipB de BPOC –
semnul principal este tusea productivă pe parcursul a mai mulţi ani la rînd, care de la început
se manifestă doar în perioadele reci ale anului, iar mai tardiv devine permanentă. La aceşti
pacienţi dispneea nu este prezentă. La ei ventilaţia pulmonară nu creşte suficient ca să asigure
menţinerea gazelor sanguine în limitele normale, ca rezultat ei au o concentraţie de O2 scăzută
fără ca să se plîngă de dispnee.
Examenul obiectiv:
La inspecţia generală – bolnavii sunt cianotici, hiperponderali şi edemaţi. Cianoza şi edemul
dau o denumire bolnavilor „ albastru şi umflat”. Frecvenţa respiraţiei este normală sau puţin
mărită fără a include în respiraţie muşchii auxiliari. Wheezing-ul poate fi prezent la efort sau
în expirul forţat.
La percusie cutiei toracice se determină un sunet percutor timpanic de cutie.
La auscultaţie – murmur vezicular normal sau accentuat, în părţile bazale deminuat pe fonul
cărora se determină raluri ronflante , sibilante . La auscultaţia cordului se determină
deminuarea zgomotelor cardiace şi apariţia suflurilor patologice .
Durata vieţii bolnavilor cu această formă de BPOC cu predominarea bronşitei este mai
scurtă decît în forma cu predominarea emfizemului din cauza că aici sunt mai grave
perturbările în gazele sanguine.
Complicaţiile BPOC:
 Cordul pulmonar cronic
 Insuficienţa respiratorie acută şi cronică
 Pneumotoraxul
 Ulcerul gastric.
Cauzele care duc la dezvoltarea complicaţiilor:
 Suportarea infecţiilor intercurente
 Insuficienţa ventriculară de stînga
 Tromboembolizmul pulmonar
 Secreţiile vîscoase care mai tardiv duc la atelectazia pulmonară
 Administrarea de remedii sedative.

Diagnosticul paraclinic:
1. Hemograma: - hematocritul este mărit , peste 50%, accelerarea VSH, în cazuri mai
grave poate apărea eritrocitoza şi creşte hemoglobina.
2. Examenul radiologic a toracelui – în BPOC tipA se determină o hipertransparenţă
pulmonară, cu o pervalenţă la periferie, lărgirea spaţiilor intercostale.
3. Testele funcţionale pulmonare determină o obstrucţie cu blocarea aerului în alveolele
pulmonare, volumul rezidual şi capacitatea pulmonară sunt crescute
4. Examinarea gazelor sanguine – unii pacienţi au o ventilaţie pulmonară crescută,
valoarea normală sau scăzută a concentraţiei de CO2, iar concentraţia de O2 este relativ
normală
5. ECG.

Tratamentul BPOC:
Are ca obiectiv de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi sporirea longevităţii prin prevenirea
dezvoltării complicaţiilor.
Tratamentul nefarmacologic :
 Oprirea fumatului
 Evitarea factorilor iritanţi
 Drenajul postural şi hidratarea corectă contribuie la intensificarea eliminării secreţiilor
bronşice.
Tratamentul farmacologic:
1. Antibioticoterapia care este necesară în perioadele de acutizare ale bolii. Se folosesc
antibioticele cu spectru larg de acţiune: Ampicilina, Amoxacilina, Doramicina,
Eritromicina, Cefazolina, etc.
2. Stimularea eliminării secreţiei bronşice prin administrarea preparatelor mucolitece şi
expectorante: Mucaltin, Mucosolvin, Brongexin, Acetilcisteina.
3. Preparatele din grupa bronholiticelor – Albuterol, Terbutalin, Bitolterol
4. Corticosteroizii care se recomandă doar ca ultima terapie.
5. Corecţia alterării fiziologice secundare:
A)hipoxemia – se administrează oxigenumectat prin sonda nazală
B) hipercapnia – se administrează oxigen cu întreruperi
6. Corecţia capacităţii funcţionale pulmonare.
Tratamentu chirurgical: actual este des utiliza, care constă în rezecţia unei porţiuni de
pulmon. Se mai face şi transplant de plămîn care se recomandă pacienţilor cu emfizem
pulmonar în stadiul terminal. De obicei se practică transplantul unui singur pulmon.
Supraveţuirea după trei ani depăşeşete 75 %.

Profilaxia.
Primară – abandonarea fumatului, tratarea la timp a infecţiilor căilor respiratorii superioare, a
maladiilor bronhopulmonare care pot duce la emfizem pulmonar, evidenţa strictă a bolnavilor
cronici, protecţia muncii la uzine şi fabrici, examinarea radiologică anuală a angajaţilor.
Secundară – evidenţa sistematică a bolnavilor cu examinarea complexă anuală sau mai des,
la necesitate, tratamentul balneosanatorial cu climă caldă şi uscată.

Recuperarea
Programul de rcuperare prevede creşterea toleranţei la efort şi înbunătăţirea calităţii vieţii prin
metode fizioterapeutice, dietă, psihoterapie şi educarea pacientului.
 Bronhopneumopatia

Const