DREPT CIVIL.

DREPTURILE REALE PRINCIPALE

Seminar nr. 11: Modurile de dobândire a proprietății. Partea a II-a.

Tematica: Modurile de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor

drepturi reale. Partea a II-a (Uzucapiunea. Dobândirea bunurilor mobile prin
posesia de bună credinţă. Ocupaţiunea. Tradiţiunea. Hotărârea
judecătorească. Actul administrativ.)

I. BIBLIOGRAFIE

 Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul

Cod civil. Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014,
p. 1029 - 1056;
 C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, 2013, p.
385 - 436 și paginile corespunzătoare edițiilor ulterioare;
 V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, ed. 3, Ed. C.H. Beck,
2017, p. 361 - 432;
 L. Pop, L.M. Harosa, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Universul
Juridic, București, 2006, p. 285 – 301;
 R. Peptan, Uzucapiunea în noul Cod civil, Dreptul, 8/2010, p. 11 - 39.

II. GRILE

1. În materia uzucapiunii:
a. ca regulă, dreptul de uzufruct nu poate fi dobândit prin uzucapiune;
b. pentru a invoca uzucapiunea tabulară, este suficient ca cel înscris în
cartea funciară să fie de bună-credință în momentul înregistrării cererii
de înscriere și în momentul intrării în posesie;
c. poate fi invocată uzucapiunea chiar și în cazul bunurilor expropriate.

2. În materia dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune:

a. joncțiunea posesiilor poate fi invocată de un locatar;
b. cel care, cu bună-credință, a dobândit un bun prin intermediul unui act
translativ de proprietate lovit de nulitate absolută nu poate invoca
niciodată uzucapinea;
c. uzucapiunea tabulară se aplică în privința drepturilor reale principale
care au fost înscrise, fără cauză legitimă, în cartea funciară.
1
3. În materia uzucapiunii de la 10 la 20 de ani:
a. este irelevant dacă se uzucapează un bun individual determinat sau o
universalitate;
b. este necesară doar o posesie utilă și neîntreruptă în termenul legal;
c. nicio variantă corectă.

4. În data de 01.01.2000, X întră în posesia imobilului situat în circumscripția

Tribunalului Cluj cu bună-credință și în baza unui just titlu. Adevăratul
proprietar Y, deși a locuit în circumscripția aceluiași tribunal, s-a mutat la
data de 01.01.2003 în circumscripția Tribunalului București. În aceste
condiții, care este termenul necesar pentru ca X să poată invoca uzucapiunea
de la 10 la 20 de ani?
a. 7 ani;
b. 17 ani;
c. 14 ani.

5. Prin uzucapiunea extratabulară pot fi dobândite:

a. dezmembrăminte ale dreptului de proprietate cu privire la un bun imobil;
b. dreptul de administrare;
c. dreptul de retenție.

6. Poate fi dobândit prin uzucapiune extratabulară:

a. dreptul de proprietate publică asupra unui bun imobil;
b. dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, neînscris în cartea
funciară, chiar dacă proprietarul acestuia nu a decedat sau, după caz, nu
și-a încetat existența.
c. dreptul de abitație asupra unui bun mobil.

III. SPEȚE

Speța nr. 1
La data de 1 ianuarie 2000, A, în calitate de vânzător, şi B, în calitate de
cumpărător, au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, în formă autentică, cu
privire la un imobilul din Bucureşti (dobândit de A prin moştenire cu 2 ani de zile
în urmă de la Y), efectele contractului urmând să se desfiinţeze dacă A ar fi
obţinut, la vreun moment dat, un serviciu în Bucureşti.
La data de 1 februarie 2000, C a introdus o acţiune în revendicare împotriva
lui B, motivată prin faptul că imobilul, în realitate, îi aparţine reclamantului cu

2
următoarea motivare: din eroare au fost deschise două cărţi funciare paralele pentru
acelaşi imobil, ceea ce a determinat inducerea în eroare atât a lui A, cât şi a lui B,
cu privire la calitatea lui Y de proprietar al imobilului. În realitate, în fapt, Y a
preluat posesia imobilului lui C în anul 1960 și a deschis ulterior o carte funciară
paralelă a imobilului în cauză.
1. Acţiunea în revendicare a fost respinsă, pe motiv că B a dobândit proprietatea
imobilului prin uzucapiunea scurtă. Comentați soluția instanței cu privire la
acest aspect, având în vedere că C a locuit în București din 1980.
2. La data de 1 ianuarie 2013, A a obţinut un post în Bucureşti şi s-a instalat în
imobil. La data de 1 februarie 2014, C a introdus o nouă acţiune în
revendicare, de data aceasta, împotriva lui A. A se apără arătând că atât el, cât
și B au posedat împreună imobilul. Ce soluţie va pronunţa instanţa de
judecată cu privire la apărarea lui A ? Dar pe fondul acțiunii?

Speța nr. 2
La data de 01.10.2011, A, înscris în cartea funciară încheie un contract de
vânzare-cumpărare cu B, prin care A se obligă să transmită proprietatea asupra
imobilului său X situat în București. În aceeași zi, B se înscrie în cartea funciară.
La data de 25.10.2011, B încheie un contract de donație cu C prin care se obligă să
transmită proprietatea asupra aceluiași imobil. În aceeași zi, C se înscrie în cartea
funciară.
La data de 30.10.2015, A introduce o acțiune în instanță prin care obține
desființarea contractului său încheiat cu B, iar la data de 10.10.2016 introduce o
acțiune în revedicare împotriva lui C. În calitate de avocat al acestuia, formulați
argumente în apărarea lui C.

Speța nr. 3
La data de 02.10.2011, A primește de la C o bicicletă pe care se obligă să o
păstreze cât timp C este plecat să își facă studiile de masterat în străinătate. C este
de acord ca A să folosească bicicleta în acest timp.
1. La data de 10.10.2011, A îi face cadou fratelui său B bicicleta primită de la C.
La întoarcerea sa în țara, văzând că A nu se mai află în posesia bicicletei, la
data de 05.10.2014, formulează o acțiune în revendicare împotriva lui B. În
cadrul acestei acțiuni, B se apără arătând că acțiunea lui C trebuie să fie
respinsă întrucât el nu cunoștea faptul că posesor de bună-credință, iar în
subsidiar arată că au trecut 3 ani de la data la care C a ieșit din posesia
bunului. Ce soluție va pronunța instanța?

3
2. La data de 07.10.2011, D, crezând că B a primit o motoretă cadou de ziua lui,
se înțelege cu B să cumpere cadoul primit de B de la A pentru suma de 500 de
lei, bani pe care îi și plătește la momentul încheierii înțelegerii. La momentul
predării, D realizează că obiectul vânzării a fost o bicicletă și nu o motoretă,
dar păstreză motoreta pentru a avea garanția că B îi va da banii înapoi.
După mai multe discuții purtate între ei, B și D se înțeleg să își restituie
bunurile primite din cauza neînțelegerii existente, sens în care semnează și un
înscris la data de 05.11.2011. Cu toate acestea D refuză să îi plătească suma
de 500 lei lui D, iar pentru acest motiv D nu îi restituie bicicleta.
La data de 08.12.2013, C, proprietarul bicicletei, introduce o acțiune în
revendicare împotriva lui D. D se apără arătând că el este proprietar conform
art. 937 alin. (1) C.civ. În subsidiar, D se apără arătând că dacă acțiunea în
revendicare urmează să fie admisă, D nu poate fi obligat la restituirea acestuia
cât timp C nu îi plătește prețul pe care el l-a plătit lui B, respectiv suma de
500 de lei. Ce soluție va pronunța instanța?