Sunteți pe pagina 1din 6

Obezitatea

Boală metabolica caracterizata prin acumularea grasimii in organism intr-o proportie


crescuta in raport cu substantele nelipidice realizand un exces ponderal de peste 20% din
greutatea individului
Este o forma de malnutritie datorata regimului bogat in hidrati de carbon si fara tiamina
(pe care il au obezii) sau deficitului proteic al femeilor tinere datorat unei alimentatii defectuase
in jurul varstei de 20 de ani si care in timp, dupa una sau doua sarcini, la 30-40 de ani prezinta o
obezitate foarte greu de tratat
Factorii incriminanti sunt cel endogen (predispozitia constitutionala - ereditatea) si cel
exogen(abuzul alimentar) si sedentarismul ca factor favorizant.
Ţesutul adipos:
- încă din copilărie există o deosebire în ceea ce priveşte repartiţia şi cantitatea de grăsime între
cele două sexe, prevalând la fetiţe
- diferenţa se menţine şi în ceea ce priveşte numărul de adipocite (celule cu grăsime), care este
mai mare la femei
- nr. de celule adipoase odată fixat (posibil ereditar) rămâne definitiv
- raportul dintre numărul şi volumul celulelor adipoase determină o formă hipertrofică şi o alta
hiperplazică de obezitate
- acest raport este controlat de unii hormoni, care influenţează şi repartiţia obezitatii
- hormonii androgeni (testosteronul) şi glucocorticoizii influenţează depunerea grăsimilor în
partea superioară a corpului, iar estrogenii în partea inferioară
Ţesutul adipos reglează:
- captarea acizilor graşi şi a trigliceridelor circulante
- sinteza endogenă a gliceridelor plecând de la glucoza
- catabolismul acizilor graşi
- eliberarea acizilor graşi în circulaţie etc.
In ceea ce priveşte senzaţiile de foame şi saţietate, reglarea se face prin:
- glicemie – senzaţie de foame în hipoglicemie şi senzaţie de saţietate în hiperglicemie
- factorii digestivi – introducerea glucozei în duoden este urmată de scăderea senzaţiei de
foame
- factori neurologici – acţionează la nivelul hipotalamusului şi cortexului

Cauze
Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru intre aportul si consumul de energie,
cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a lungul unei perioade de timp, a necesitatilor
nutritive printr-o ratie alimentara caloric prea bogata: abuz alimentar. Aceasta explicatie nu este
acceptata de toata lumea si mai ales de marea majoritate a obezilor. Un motiv ar fi ca abuzul
alimentar nu este permanent. El corespunde perioadei de constituire a bolii si inceteaza de regula
la atingerea unui anumit grad de obezitate. Sint numeroase cazuri in care obezul sustine ca nu
maninca mai mult decit ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa. Totusi, este sigur ca el a
mincat mai mult atunci cind, cu ani in urma, a inceput sa se ingrase. Alteori, abuzul alimentar nu
este spectaculos. Este suficienta depasirea cu perseverenta a consumului zilnic de alimente doar
cu 200 de calorii (cuprinse, de exemplu intr-o felie de piine cu unt) pentru ca, dupa ceva mai
mult de o luna, persoana respectiva sa adauge 1kg de tesut gras, iar la capatul unui an
aproximativ 10kg.
Un asemenea "abuz" discret trece neobservat si este neidentificabil, iar cei in cauza sint
nedumeriti si intrigati ca se ingrasa "pe nesimtite". Abuzul alimentar poate uneori sa nu existe in
sens absolut. Sint destul de frecvente cazurile personelor active (de exemplu, sportivi) care, dupa
ce isi restring eforturile consumatoare de energie, dar nu si alimentatia, incep sa se ingrase fara a
minca nimic in plus fata de ceea ce consumase pina atunci. In acest caz, nu abuzul alimentar este
responsabil de ingrasare, ci un oarecare grad de sedentarism fata de care abuzul alimentar apare
numai ca relativ.

A doua mare cauza de obezitate, dupa abuzul alimentar, este sedentarismul, adica lipsa
de exercitiu fizic. Cheltuielile energetice ale persoanelor sedentare sint atit de reduse, incit ele
pot fi foarte usor depasite si ca urmare persoanele se ingrasa. Este in general cazul multor barbati
dupa virsta de 30 de ani, cind, abandonind sportul devin sedentari concomitent si cu un mod de
alimentatie mai bun. La femei, abuzul alimentar apare mai ales in perioada ultimelor luni de
sarcina, in timpul alaptarii sau la menopauza. Alteori, obezitatea apare dupa o boala infectioasa,
sau dupa o interventie chirurgicala, cind, in ambele imprejurari, abuzul alimentar din perioada de
convalescenta duce la acumularea de tesut gras.

Factori de risc
Un important factor de risc este ereditatea, pentru ca, la anumite persoane, exista o
predispozitie la obezitate. Aceasta predispozitie este de obicei comuna mai multor membri ai
unei aceleiasi familii, fiind o predispozitie familiala. Deseori, ea se transmite de la o generatie la
alta si este mai degraba o ereditate de obiceiuri alimentare. Obiceiurile se transmit de la o
generatie la alta, ducind la aparitia obezitatii prin abuz alimentar deprins inca din copilarie. Dar,
in aceleasi familii, se intilnesc si indivizi cu greutate normala, care rezista abuzului alimentar,
tocmai pentru ca, in cazul lor, predispozitia la ingrasare este absenta. Anumite modificari ale
activitatii glandelor endocrine pot crea o predispozitie la obezitate, si anume:
- functia exagerata a glandelor suprarenale poate sa duca, in anumite conditii, la o crestere a
apetitului si la o utilizare mai economica a materialului energetic adus de hrana, ceea ce
faciliteaza aparitia obezitatii;
- in unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta de mincare si
totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de depozit;
- hipotiroidismul duce la obezitate datorita modificarii functiilor tiroidei;
- tulburarile ovariene si in special la menopauza predispun la ingrasare, nu numai prin efectul
specific al modificarilor endocrine respective, cit, mai ales, prin modificarea atitudinii femeii fata
de viata, in general, si fata de alimentatie;
- factorii neuropsihici pot favoriza de asemenea aparitia bolii, prin modificarea apetitului si a
stilului de viata.

Tipuri
Obezitatea este frecventa la noi in tara, fiind prezenta in variate grade la 20-30% din
populatie. Sint cunoscute doua tipuri principale de obezitate:
- un tip care incepe in copilarie, se caracterizeaza prin cresterea numarului de celule adipocite
si este dificil de controlat prin regim;
- un al doilea tip care incepe la viata adulta, se caracterizeaza prin cresterea in volum a
celulelor grasoase (hipertrofia), este localizata mai central si este mai usor influentata prin regim
alimentar si activitate fizica

Forme clinice
Dupa criteriul cantitativ intalnim obezitate:
- gradul I – unde constatăm o depăşire de 15-20 kg
- gradul II – o depăşire de 20 - 30 kg
- gradul III – o depăşire de peste 30 kg
→ se descriu şi obezităţi monstruoase cu depăşire de peste 60 - 70 kg, uneori
ajungându-se la greutăţi colosale de 200 - 300 kg (se pare că totuşi obezitatea staţionează la un
moment dat)
După localizare se disting două forme clinice: obezitate de tip ginoid si obezitate de tip
android.

Obezitatea de tip ginoid (tip Rubens)


- se întâlneşte mai frecvent la femei dar poate apare şi la bărbatul adult şi la copilul de ambele
sexe
- musculatura scheletică este slab dezvoltată, iar ţesutul adipos se localizează în părţile
inferioare ale corpului: pe abdomenul inferior (sub ombilical), pe flancuri, şolduri, coapse,
genunchi, gambe
- bolnavul se mişcă greu, oboseşte uşor şi se îngraşă foarte repede
- consumă puţine calorii, dar slăbeşte foarte greu
- apar rapid complicaţii respiratorii, cardiace, osteomusculare etc.; unele forme reţin multă apă
şi sare
- nu răspunde la tratamentul dietetic sau diuretic, dar unele rezultate se obţin prin corticoterapie.

Obezitatea de tip android (tip Falstaff)


- se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi
- tesutul adipos se dezvoltă în regiunea superioară a corpului: ceafă, gât, umeri, abdomenul
superior supra ombilical, respectându-se partea inferioară a corpului
- musculatura este puternică iar ţesutul adipos mai puţin dezvoltat decât în forma precedentă
- sunt oameni care se plâng mereu de foame şi care mănâncă mult
- frecvent apar complicaţii ca: diabet, hiperuricemie, dislipidemie, ateroscleroză etc.

Simptome
Simptomul esential al acestei boli de metabolism este cresterea in greutate pe seama
tesutului gras cu peste 10% din greutatea ideala (valoare corespunzatoare inaltimii persoanei in
cauza). In obezitate, nu se incadreaza plusul ponderal realizat pe seama musculaturii (sportivi de
tipul luptatorilor si halterofililor) sau a retinerilor de apa in organism (edeme). Pentru aprecierea
greutatii "ideale" s-au propus mai multe formule, dar in practica clinica este suficienta corelarea
greutatii in kg cu numarul de cm ai inaltimii (formula Broca): de exemplu, o persoana cu
inaltimea de 175cm trebuie sa aiba greutatea de aproximativ 75kg.

Complicatii
Diabetul zaharat este o complicaţie majoră. Peste 80 - 90% dintre diabetici au fost sau
sunt obezi. Boala evoluează progresiv până la stadiul clinic manifest de diabet.
Complicaţiile cardiovasculare sunt numeroase şi severe:
- hipertensiunea arterială este frecventă la obezi (peste 50% dintre obezi au şi hipertensiune
arterială).
- insuficienţa cardiacă este la fel de frecvent întâlnită la obezi. În apariţia ei joacă rol
travaliul crescut impus inimii de obezitate, hipertensiunea arterială asociată, precum şi infiltraţia
grasă a muşchiului cardiac.
Ateroscleroza apare mai frecvent şi mai devreme la bolnavul obez (cu cel puţin 10 ani
faţă de normo ponderal). Dacă se ţine seama de frecvenţa, severitatea şi mortalitatea crescută
prin complicaţiile aterosclerozei (infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale), se înţelege
gravitatea acestei complicaţii la obezi.
Varicele reprezintă una dintre cele mai des întâlnite complicaţii, localizate la nivelul
membrelor inferioare.
Complicaţi pulmonare: bronşita acută şi cronică, emfizemul pulmonar, dispneea de efort
datorită scăderii capacităţii vitale, uneori hipertensiunea pulmonară şi nu rareori sindromul
Pickwick (somnolenţă şi obezitate)
Complicaţi digestive: hipotonia biliară, litiaza biliară, constipaţia cronică, hepatita
cronică prin steatoză hepatică (infiltraţie grasă a ficatului)
Tulburări de statică: cifoză dorsală, lordoză cervicală, picior plat, spondiloze, artroza
şoldului, poliartroze sau numai durerea articulară (semnalată la 70% dintre obezi)
Complicaţii cutanate: intertrigo, piodermite, seboree
Complicaţii la nivelul sistemului nervos central: cefalee, astenie, vertije, uneori obsesii,
anxietate
Complicaţii ginecologice: amenoree, tulburări de ciclu ovarian

Tratament
Slăbirea unui obez este o acţiune dificilă. Fără o cooperare între bolnav şi medic
eforturile sunt inutile. Obiectivul fundamental este transformarea dezechilibrului energetic
pozitiv într-unui negativ. Aceasta presupune transformarea raportului – aport-consum energetic –
într-un raport favorabil consumului. Bilanţul caloric trebuie să fie negativ. Pentru realizarea
acestui obiectiv se foloseşte regimul restrictiv, cultura fizică şi medicatia.
Regimul alimentar:
- este în principiu hipocaloric, hipolipidic şi hipoglucidic cu reducere obligatorie a dulciurilor
concentrate, a făinoaselor şi a pâinii
- proteinele vor fi administrate în cantitate suficientă mai ales cele cu valoare biologică mare
(lapte, carne, brânză, ouă). Legumele şi fructele vor fi permise fără restricţie, acoperind nevoile
de vitamine hidrosolubile şi de săruri minerale ale obezului
- aportul de calorii va fi de 1200-1300 calorii, în condiţii obişnuite de activitate; în condiţii de
spital sau de repaus absolut, aportul va fi de 800 sau chiar 400 calorii, uneori chiar post absolut
(bineînţeles 1-2 zile)
- proteinele vor fi administrate în proporţie de 1-1,5g/kg corp greutate ideală, iar lipidele vor fi
reduse la 40-50g/zi; regimul va fi sărac în glucide. Sunt permise ca lichide, 1-1,5 l/zi.
- se vor da 5-6 mese pe zi şi se va recomanda să nu se consume nimic între mesele principale,
să nu se abuzeze de sare (permis 5-8g/zi), să nu se fumeze. Se interzice alcoolul deoarece acesta
îngraşă.
Denutriţia
Definiţie
Prin denutriţie sau slăbire se înţelege pierderea în greutate cu 10-15%. În funcţie de
gradul pierderii ponderale există mai multe grade de denutriţie. Caşexia este cea mai severă
formă.

Etiopatogenie
Se deosebesc:
- denutriţia primară care apare prin lipsă de aport a principiilor alimentare (subalimentatie)
- denutriţia secundară, cauzată de incapacitatea temporară sau definitivă de a ingera sau utiliza
principiile alimentare. Principalele cauze:
- boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice, ulcerul etc.
- boli neuroendocrine: caşexia hipofizară, boala Basedow, boala Addison
- boli infecţioase: dizenteria, febra tifoidă etc.
- boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonară, unele anemii, boli de sistem,
infecţii, etc.
- abuz de toxice: alcoolism, tabagism.
- arsuri, supuraţii cronice, albuminurie
- anorexia psihică
- denutriţia iatrogenă prin prescrierea de regimuri neechilibrate, sumare, prin abuzul consumării
anumitor medicamente etc.
Există două tipuri de slăbire: slabul stenic care este o stare fiziologică şi slabul astenic
care este o boală (denutriţie). Slabul stenic este slab constituţional. El îşi păstrează vigoarea şi
forţa de muncă, consumă o raţie calorică normală sau chiar exagerată.

Simptomatologia
Este bogată şi depinde de gradul de nutriţie. Slăbirea este semnul principal. Edemul
carenţial poate masca slăbirea. Astenia este obişnuită şi se însoţeşte de scăderea rezistenţei la
efort şi frig. Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscată, părul rar, facisul cu obraji emaciaţi,
buzele subţiri, ochii înfundaţi, faţa pigmentată, limba depapilată.
De asemenea apar semne diferite: puls rar, hipotensiune, polakiurie şi poliurie, edeme
deplasabile cu poziţia corpului, amenoree, scăderea potentei sexuale la bărbaţi, modificări osoase
mai ales la nivelul coloanei vertebrale datorită osteoporozei şi osteomalaciei. Uneori pot apare
manifestări neurologice ca polinevrite, abolirea reflexelor insomnie, indiferenţă, facies imobil.
Semne de avitaminoză B2 (glosită cu limba roşie depapilată, cheilită angulară) şi uneori
semne de pelagră – avitaminoza PP (diaree, astenie, pigmentare, eritem).
Semne biologice: hipoproteinemie, anemie, hipoglicemie, hipoclorhidrie,
hipocolesterolemie, scăderea calciului şi fosforului şi scăderea metabolismului bazal.

Evoluţie
Cu timpul creşte receptivitatea faţă de multe boli, apar frecvent complicaţii infecţioase
(gripă, pneumonie, tuberculoză pulmonară), cicatrizarea plăgilor este mult intarziata prin
scăderea anticorpilor şi activitatea deficitară a leucocitelor.

Tratament
Igiena bolnavului trebuie realizată cu multă grijă. Regimul va urmări pozitivarea
bilanţului caloric, crescând aportul şi limitând pierderile. Regimul va fi hipercaloric,
hiperproteic, hipolipidic relativ şi normoglucidic. Se va prescrie o dietă echilibrată, bogată în
proteine (lapte, carne, brânză, ouă), cu evitarea la început a grăsimilor care dau saţietate şi a
dulciurilor concentrate. Regimul va fi lărgit progresiv, în etape, administrându-se preparate puţin
voluminoase, uşor acidulate şi reci.
Proteinele vor fi crescute progresiv până la 2g/kg corp/zi, iar raţia calorică până la
50calorii/kg corp/zi. Reducerea sării grăbeşte mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat,
se administrează zaharat, acidifiat, răcit şi aromatizat. Mesele vor fi fractionate şi frecvente
(6/zi). În cazuri speciale, se va recurge la alimentaţia prin sondă, urmată de alimentaţia lichidă.

Medicaţia
Se administrează Rezerpină (0,50-0,75 mg) dar este rău suportată, insulina în doze mici,
izoniazida (300mg/zi), cortizon (5-10mg prednison/zi), medicaţia anabolizantă (Androstenolon,
Decanofort, Madiol, etc) şi vitamine (VitaminaC şi Complex B). Un progres important îl
reprezintă antagoniştii histaminei şi serotoninei (Peritol, Periactil) 3-4 comprimate de 4mg/zi.
Nici un tratament nu este eficace fără îndepărtarea sau tratamentul cauzei care a determinat
denutriţia.

S-ar putea să vă placă și

  • Parazitoze Intestinale
    Parazitoze Intestinale
    Document29 pagini
    Parazitoze Intestinale
    Dan Mogos Antonescu
    Încă nu există evaluări
  • Denutriţia
    Denutriţia
    Document2 pagini
    Denutriţia
    Dan Mogos Antonescu
    Încă nu există evaluări
  • Capul Si Gatul
    Capul Si Gatul
    Document297 pagini
    Capul Si Gatul
    Dan Mogos Antonescu
    Încă nu există evaluări
  • Disgrav
    Disgrav
    Document33 pagini
    Disgrav
    Dan Mogos Antonescu
    Încă nu există evaluări
  • Partea 2
    Partea 2
    Document99 pagini
    Partea 2
    Dan Mogos Antonescu
    Încă nu există evaluări
  • Partea 1
    Partea 1
    Document99 pagini
    Partea 1
    Dan Mogos Antonescu
    Încă nu există evaluări