FAMILIA IN INDIA

India este cunoscută pentru tradițiile ei vechi profund înrădăcinate și păstrate în viațafiecărui
individ cât și multitudinea religiilor. Chiar dacă India este formată din numeroase religii, totuși
tradițiile specifice acestui popor cât și sistemul de valorile rămân aceleași.
 Tradiția în ce privește structura și viața de familie rămâne un simbol al culturii indiene prin care
se deosebește de alte culturi ale diferitelor popoare ale lumii. Familia este considerată instituția
lui Dumnezeu și chiar și astăzi în ciuda influențelor occidental, indienii nu cred în planificare
familială și își privesc fii și fiicele ca daruri de la Dumnezeu.
Un aspectspecific culturii lor este inegalitatea cu care își tratează copii, respectiv fii și fiicele,
acordând o mai mare valoare și importanță fiilor. Fii sunt întotdeauna de preferat, pentru că pe
liniemasculină se transmite numele, moștenirea, băiatul fiind cel cu autoritate în casă, “caPul
familiei”, care o susține economic. Nașterea unei fete nu este primită cu atâta bucurie
precumnașterea unui băiat din cauza zestrei consistente care trebuie să i se ofere la căsătorie.
Un alt aspect specific vieții de familie este aranjarea căsătoriei. În mod tradițional, părinții fetei
aleg partenerul de căsătorie care de obicei locuiește în acceasi comunitate.Părinții băiatului vor
negocia cu familia fetei zestrea. În zilele noastre sistemul de zestre s-a și-a pierdut din importanță
în familiile educate, însă obieceiul ca fata să meargă în casa băiatului cu o anumită sumă de bani,
îmbrăcata în sari și primită cu mare fast încă se menține.
  Ordinea de căsătorie a familiei se realizează în funcție de vârsta copiilor. Copilul cu
vârsta cea mai mare are dreptul și obligația de a se căsătorii primul, în cazul în care copii suntfată
și băiat,chiar dacă băiatul este mai mare decât fata, trebuie să aștepte până cand sora luise va
căsătorii. Totuși,când există un decalaj mare de vârste între copii, băiatul are voie să se
căsătorească înaintea fetei. Chiar dacă fata se desprinde de familia de proveniență,
locuindîmpreună cu soțul și familia acestuia , relația ei cu familia natală rămâne puternică.
Familia proaspăt întemeiată trăiește împreună cu familia extinsă a soțului. În modobișnuit trei
sau patru generații trăiesc sub același acoperiș oferindu-și una alteia sprijin economic, emoțional,
reprezentând pentru societatea indiană o adevărată forță socială.
 Din momentul în care este primită în casa soțului, soția devine fiica părinților lui,
adresându-li-se cu apelativele “Mummy”( mami), “Daddy” sau“Papa”( tati) iar ei la rândul lor i
se adresează cu ”Betee( fiică). Respectul aratat fată de socrii este la fel de mare ca celfață de
părinții ei naturali.
Rolurile soților în familie sunt clar stabilite prin tradație. Soției nu i se permite să aibă un
serviciu, ci ea are grijă de casă, gătește, se ocupă de lucrurile din casă, de menaj, are grijăde
socrii, iar cănd apare copilul îndatoririle ei se rezumă la creșterea și educarea copilului  până
acesta începe să-și capete puțină independența. Rolul soțului este de a munci, de aîntreține
familia, cât și de a-și educa copiii.În majoritatea familiilor apar certuri atât între nurori cât și
între frați, ajungând sălocuiască sub acoperișuri separate și să împartă proprietățile, însă chiar și
în situațiile acestea, relațiile rămân puternice, de ajutor reciproc în situații de urgență și de suport
emoțional.
  Principalul avantaj al acestui sistem de a trăi împreună este că proprii copii primesc oeducație
bună de la bunici. În plus dacă există doi frați care trăiesc împreună cu familiile lor ,atunci verii,
copiii fraților cresc împreună ca frații biologici. Ei cresc cu un puternic sentimentde securitate
şistabilitate.
Familia indiană cu o tradiție veche a suferit schimbări din secolul XX, influențele occidentale
de secularizare au modificat structura multor familii. Noul mod al familiilor nucleare de a trăi
neolocal s-a răspândit în special în mediul urban unde influențele occidentale sunt puternice.
 
Desprinderea de familia extinsă nureprezintă respingerea idealului de familie comună și nici
ruperea relațiile cu membrii familiei ci este cerința de a se muta de la mediul rural la cel urban
pentru obținerea unui serviciu care poate răspunde necesitățiilor familiei.”
În diferite regiuni ale Indiei modelul și structura familiei sunt diferite de cele almodelului
general de familie indiană. Unul dintre exemple este modelul familial din regiuneaSud-
Himalaya din Uttar Pradesh unde poligamia de tip poliginie este practicată. Soțul trăieștecu mai
multe soții sub același acoperiș alături de copii lor necăsătoriți. Familia din zona de deal din N-V
este constituită matrilinear, soția moștenește averea și casa în care locuiește împreună cu soțul si
copii necăsătoriți.
  Cea mai ciudată structură a familiei indiene este tradiționala Nayar. Familia Nayar au
un rang înalt în societate fiind foarte înstarite, trăiesc în zone cu numeroase caste din Kerala.
Atât casa cât și averea sunt moștenite matrilinear, frații și surorile trăiesc împreună cu copii
 necăsătoriți rămânând rezindenți perrmanenți. Femeile au autoritate mare în familiile lor, de
aceea li se acordă atenție în educația în cadrul familiei.
Acest tip de familie a fost desființat în secolul XX, în anii ’90 s-a înregistrat un procent de 5% a
numărului de familii Nayar careerau constituite pe linie maternă.
În pofida influentelor occidentale de secularizare și a creșterii urbanizării structura familiei
indiene rămâne atât ca ideal cât și ca practică în societate, reprezentând nucleul ei, oforță socială
care oferă organizare și stabilitate acestei națiuni.