PREVENIREA ŞI STĂPÂNIREA VIOLENŢEI ÎN MEDIUL ŞCOLAR

Argument : “Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei

înfrângeri “
Violenţa umană este un fenomen complex, având determinări psihologice, sociale,
culturale şi economice. Acest lucru este evident dacă luăm în consideraţie amploarea formelor ei
de manifestare şi interrelaţiile pe care le presupune. Dincolo de diversitatea fenomenului
violenţei umane, încercări de a contura, la nivel naţional şi global, dimensiunile ei impun, ca
prim pas, cunoaşterea acesteia, stabilirea unor categorii conceptuale, tematice şi operaţionale,
indispensabile unei abordări integrate.
Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene . Şcoala este o
parte integrantă a comunităii largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de
formare a tinerilor privesc întreaga societate.
În România, odată ce conştientizarea violenţei şcolare – adesea inclusă în violenţa
tinerilor şi violenta asupra copiilor/tinerilor – a crescut, o serie de organisme guvernamentale şi
neguvernamentale au încercat să abordeze aceste fenomene. Puţine cercetări au avut ca
preocupări abordarea violenţei şcolare în termeni de specialitate, urmărind să stabilească în mod
riguros, chiar în contexte limitate, dimensiunile, cauzele şi factorii determinanţi ai acestui
fenomen. Ţara noastră trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea violenţei, în general, şi a
celei şcolare, în special, şi să dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei
şcolare.
Studiul de faţă şi-a propus să ofere o imagine asupra dimensiunii fenomenului de violenţă
în şcoală, identificând, totodată, cauzele şi factorii care îl determină. De asemenea, studiul
propune atenţiei organismelor responsabile şi societăţii civile un set de recomandări privind
ameliorarea şi prevenţia violenţei în şcoală.

Obiectivele studiului

 Evaluarea dimensiunilor fenomenului de violenţă în şcoală;

 Identificarea situaţiilor de violenţă şcolară şi elaborarea unei tipologii a fenomenului;
 Identificarea cauzelor generatoare ale violenţei în şcoală;
 Elaborarea unui set de recomandări, destinate cadrelor didactice şi părinţilor, cu scopul de
ameliorare a fenomenului violenţei în şcoală.

Metode si tehnici de cercetare utilizate

Demersul investigativ privind fenomenul de violenţă şcolară a utilizat o strategie complexă

de cercetare, care a îmbinat atât metode cantitative de cercetare, cât şi metode calitative. În cele
ce urmează sunt prezentate câteva din metodele şi tehnicile utilizate în vederea colectării
informaţiilor şi scopul în care au fost folosite.
Analiza documentară
Prin această metodă au fost studiate principalele legi şi reglementări care
circumscriu/structurează cadrul legislativ al preveniriii, intervenţiei şi controlului violenţei
şcolare. Accentul a fost pus pe situaţiile care implică copii de vârstă învatamântului primar. Au
fost avute în vedere atât documente legislative naţionale, cât şi internaţionale.
 Ancheta prin chestionar

Chestionarul adresat consilierului şcolar şi cadrelor didactice a urmarit:

- formele de manifestare ale violenţei (violenţa verbală, psihologică, fizică);
- factorii generatori (individuali, familiali, şcolari, contextul social mai larg);
- modalitaţile de intervenţie şi prevenire utilizate.
Chestionarul adresat elevilor a vizat următoarele aspecte:
- tipurile manifestărilor de violenţă; locul desfăşurării; actorii implicaţi şi intensitatea/frecvenţa
acestora;
- factorii de risc şi cauzele violenţei (individuale, familiale, şcolare, de context social);
- reprezentările privind securitatea personală în şcoală;
- caracteristicile mediului familial (tip, statut social, relaţii intra-familiale, valorizarea şcolii
şi a educaţiei).

Ancheta prin interviuri focalizate de grup si individuale

Publicul ţintă al interviurilor focalizate de grup a fost reprezentat de profesori şi de părinţi.

Interviurile de grup adresate profesorilor şi-au propus identificarea următoarelor
aspecte:gradul de securitate oferit de şcoală; formele de violenţă în şcoală; situaţiile de violenţă
în proximitatea şcolii (influenţa şi/sau apartenenţa la diferite grupuri - gaşca de cartier sau de
prieteni, măsuri de siguranţă etc.); relaţia şcolii cu părinţii (participarea la şedinţe, frecvenţa vizi-
telor la şcoală, relaţii rezervate şi/sau adecvate etc.); cauze ale manifestărilor de violenţă şcolar
ale elevilor/profesorilor; modalităţi de prevenire/intervenţie.
Interviurile de grup adresate părinţilor, la fel ca si cele adresate profesorilor, au vizat
următoarele aspecte: gradul de securitate oferit de şcoală; tipuri de manifestari violente în şcoală;
violenţa în proximitatea şcolii; relaţia cu şcoala; cauze ale manifestărilor de violenţă ale
elevilor/profesorilor; modalităţile de intervenţie şi prevenire asupra fenomenului.
Interviurile individuale s-au realizat cu factori responsabili din poliţie. Principalele
aspecte urmărite în cadrul acestor interviuri au fost: tipurile manifestărilor de violenţa şcolară;
frecvenţa manifestărilor violente; cauze ale manifestarilor; spaţiul de derulare a acestor
manifestări (spaţiul şcolar sau zona proximă şcolii); modalităţi de control/sancţiune/intervenţie;
colaborarea factorilor responsabili în vederea soluţionării situaţiilor de violenţă.

Analiza şi interpretarea rezultatelor

După interpretare chestionarelor am au pus în evidenţă o mare diversitate a formelor de
violenţă ce se manifestă în mediul şcolar: de la violenţa verbală(injurii, ameninţări, jigniri) la
violenţele fizice(lovituri, încăierări), degradări ale bunurilor(scris pe pereţi, spart geamuri,
deteriorat mobilierul, etc), refuzul de a lucra, absenteism, perturbarea cursurilor, până la furturi,
agresiuni .
Violenţa şcolară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo
unde sărăcia este la ea acasă.De aceea, atunci când se vorbeşte despre violenţă în şcoală, se
consideră drept surse defavorizante anumiţi factori exteriori ai şcolii: mediul familial, mediul
social, ca şi unii factori ce ţin de individ, de personalitatea lui.
Mediul familial reprezintă, credem, cea mai importantă sursă a agresivităţii elevilor.
Mulţi dintre copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate; ei au
experienţa divorţului părinţilor şi trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul familial este
perturbat şi de criza locurilor de muncă, de şomajul ce-i atinge pe foarte mulţi părinţi.Părinţii
sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale, dar ţi psihologice, pentru că au sentimentul
devalorizării, al eşecului. În aceste condiţii, ei nu mai sunt sau sunt puţin disponibili pentru copiii
lor.Pe acest fundal apar probleme familiale foarte grave, care-i afectează profund pe copii:
violenţa intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copiilor, neglijenţa, la care se adaugă şi
importante carenţe educaţionale- lipsa de dialog, de afecţiune, inconstanţa în cerinţele formulate
faţă de copil, utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului.
Mediul social conţine, la rândul său, numeroase surse de influenţă de natură să inducă, să
stimuleze şi să intreţină violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea mecanismelor de
control social, inegalităţile sociale, criza valorilor morale,mass-media, unele disfuncţionalităţi la
nivelul factorilor responsabili cu educaţia tinerilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în
educaţie. Conjunctura economică şi socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor, care
încep să se îndoiască de eficacitatea şcolii, de utilitatea ştiinţei.Şi aceasta cu atât mai mult cu cât
ei constată că şcoala nu le asigură inserţia profesională. Un mediu social în criză( criza locurilor
de muncă, criza familiei, criza valorilor) afectează profund dezvoltarea personalităţii copilului.
Trăsăturile de personalitate ale elevului sunt şi ele într-o strânsă corelaţie cu
comportamentele violente: agresivitatea/impulsivitatea; lipsa sau insuficienta dezvoltare a
mecanismelor de autocontrol; motivatia centrata pe preferinta pentru violenta; particularitati ale
sistemului de valori; self-esteem si exprimarea eu-lui; tendinta catre comportament adictiv;
empatia;
Istoria personală (experienţa victimizării).

Prevenirea şi stăpânirea violenţei în mediul şcolar

Fenomenul violenţei şcolare trebuie analizat în contextul apariţiei lui. A gândi strategii,
proiecte de prevenire a violenţei şcolare înseamnă a lua în consideraţie toţi factorii(sociali,
familiali, şcolari, de pesonalitate) ce pot determina comportamentul violent al elevilor.Şcoala
poate juca un rol important în prevenirea violenţei şcolare, se pot efectua activităţi de prevenţie
pe care le poate asigura şcoala şi care se completează reciproc:

Intervenţii la nivel individual

 Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor care pot

determina manifestări de violenţă a acestora, prin implicarea cadrelor didactice şi a
personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori).
Elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru elevii
implicaţi (ca autori sau ca victime) în cazuri de violenţă, prin care să se urmărească:
- conştientizarea consecinţelor actelor de violenţă asupra propriei persoane şi asupra celorlalţi
(colegi, cadre didactice, părinţi, prieteni etc.);
- prevenirea apariţiei dispoziţiilor afective negative (resentimentul, suspiciunea excesivă, irita-
bilitatea, ostilitatea, negativismul);
- ameliorarea imaginii de sine (atitudine pozitivă faţă de sine, evaluarea corectă a calităţilor şi a
defectelor personale, percepţia pozitivă a experienţelor de viaţă, proiectarea unor experienţe
pozitive pentru viitor);
- dezvoltarea autonomiei (rezistenţă faţă de expectantele şi evaluările celorlalţi prin cristalizarea
unui cadru intern de referinţă, valori personale pozitive);
- dobândirea autocontrolului privind impulsurile violente şi a capacităţii de autoanaliză a
propriului comportament.
Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă în
programe de asistenţă derulate în parteneriat de către şcoală şi alte instituţii specializate (Poliţia
comunitară, Autoritatea pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, autorităţile locale, biserică, alte
organizaţii specializate în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi a tinerilor).
Valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de
violenţă prin implicarea acestora în activităţi şcolare şi extraşcolare (sportive, artistice, etc.).
Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor măsuri de
intervenţie cu potenţial educativ şi formativ; evitarea centrării exclusiv pe sancţiune şi eliminarea
din practică educaţională a unor sancţiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu,
sancţionarea comportamentului violent prin nota, repetenţie, exmatriculare etc.).
Identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei şcolare prin impli-
carea cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali,
mediatori), a părinţilor.

Intervenţii la nivel relaţional

Informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul

prevenirii violenţei şcolare şi ameliorării relaţiilor părinti-copii (consiliere, asistenţă psihologică,
mediere); implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat (consilieri şcolari,
psihologi).
Acordarea de sprijin familiilor care solicită asistenţă şi orientarea acestora catre
serviciile specializate.
Colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potential violent sau care au comis acte de
violenta, în toate etapele procesului de asistenţă a acestora (informarea, stabilirea unui program
comun de interventie, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de întâlniri în şcoală,
vizite în familii, programe extraşcolare cu participarea comună a elevilor, a părinţilor, a cadrelor
didactice şi a specialiştilor.
Identificarea unor părinţi-resursă care să se implice în activităţile de prevenire sau în
rezolvarea cazurilor de violenţă existente.
Iniţierea unor programe destinate părinţilor, centrate pe conştientizarea, informarea şi
formarea cu privire la dificultatile de adaptare a copiilor la mediul şcolar şi la diferite aspecte ale
violenţei şcolare (forme, cauze, modalităţi de prevenire, parteneri).
Semnalarea de către şcoală a cazurilor de familii cu un comportament violent faţă de
copii şi implicarea în rezolvarea acestora (în cazuri extreme, participarea la procedurile de
plasament familial); colaborarea şcolii cu instituţii cu responsabilităţi în acest domeniu, precum
Autoritatea Tutelară, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Consiliile
Judeţene pentru protecţia copilului, Direcţia Generală de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului,
poliţie.

Recomandări privind şcoala

Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii (Consiliul de Administraţie,Consiliul

Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Părinţi), a unor teme legate de violenţa şcolară, care
să aibă ca scop conştientizarea dimensiunii fenomenului şi analiza formelor, a actorilor şi a
cauzele situaţiilor de violenţă de la nivelul institutiei respective.
 Elaborarea unor strategii coerente de prevenire şi intervenţie, care să fie fundamentate
pe diagnoza situaţiei existente şi să fie incluse în planul de dezvoltare instituţională; iniţierea
unor programe care să răspundă unor situaţii specifice unitătăţii de învatamânt respective
(identificarea riscurilor în contextul concret al şcolii, a actorilor cu potenţial violent sau cu risc
de a deveni victimă), cu implicarea activă a elevilor ca actori şi ca parteneri cheie;
Transformarea regulamentului de ordine interioară, specific fiecărei şcoli, din instrument
formal în mijloc real de prevenire, prin:
- definirea clara şi functională a criteriilor de disciplină şcolară şi de conduită în şcoala a tuturor
actorilor scolari (elevi, profesori);
- adaptarea prevederilor la contextul specific în care funcţionează instituţia;
- consultarea tuturor actorilor de la nivelul şcolii (elevi, cadre didactice, părinţi) în definirea şi
aplicarea prevederilor acestuia;
Nu întotdeauna profesorul poate rezolva problemele de comportament ale elevilor prin
intermediul mijloacelor prezentate.
Fiecare situaţie cu care se confruntă dascălii este unică din punctul de vedere al cauzelor
şi al formelor de manifestare. Totuşi, e mult mai uşor să alegi ce se potriveşte mai bine dintr-o
serie de posibilităţi decât să procedezi la întâmplare prin tatonări succesive, aplicând regulile
învăţării prin încercare şi eroare.

BIBLIOGRAFIE :

Sălăvăstru, Dorina, 2004, Violenţa în mediul şcolar ,Editura Polirom, Iaşi, 2003
Banciu , D. Rădulescu, S. M. , Voicu, M. , Introducerea în sociologia devianţei, Bucureşti,
Editura Ştiinţiifică şi Enciclopedică, 1985
Liiceanu, A. Violenţa umană: o nelinişte a societăţii contemporane , BucureşşEditura
Economică, 2003