Sunteți pe pagina 1din 6

Despre culegerea, păstrarea si prepararea corectă a

plantelor medicinale
CULEGEREA
Premisa culegerii este cunoaşterea plantelor medicinale. Dacă ea este înd
eplinită,
atunci se pune problema culegerii plantelor la timpul potrivit, la locul
potrivmit oşdi uînl
potrivit.
Cele mai bune efecte lecuitoare au, conform experienţei, ierburile
proaspăt cule se; ele
sânt neapărat necesare pentru o reuşită în cazurile de îmbolnăviri grave.
Ierburile proaspete vi le puteţi culege singuri, începând cu primăvara
timupnueroier i,
deja înainte de sfârşitul lui februarie, până prin noiembrie. Unele pot fi
găsite chiar în timpul
iernii subp ătură de zăpadă, dacă li s-a reţinut locul (de exemropsluto:
pasca).
Pentru iarnă se face o provizie nu excesiv de mare de ierburi, în acest
scboupie, tsreă
le culegem în perioada conţinutului cel mai mare de substanţe active.
La FLORIa ceasta este la începutul perioadei de înflorire.
La FRUNZE- înainte şi după perioada de înflorire.
RĂDĂCINILEs unt scoase din pământ la începutul primăverii sau toamna.
FRUCTELEs e culeg în perioada coacerii.
A se respecta următoarele indicaţii: Să nu se adune decât plante
sănătoraastee,, cu
fără insecte! Să se culeagă plantele în zilele însorite, în stare uscată,
atuncroi ucâăn sd-a
dus.
Nu sânt locuri bune de cules următoarele: câmpurile îngrăşate chimic,
câm piile şi
malurile de ape murdare, infestate, terasamentele de cale ferată şi
locurile aprop iate de
străzi cu circulaţie intensă, de autostrăzi şi instalaţii industriale.
Cruţă natura!(N u rupe plantele cu rădăcină cu tot, nu face pagube!)
Unele s pecii -
monumente ale naturii - sunt ocrotite de lege. Există destule plante
medicinale cu acelaşi
efect care nu se află sub ocrotire legală (de exemplu: urechea-
urcsiuubluoi ţ-ica-cucului).
A nu se strivi florile şi frunzele în timpul culesului şi a nu se utiliza pungi şi
sac oşe de
plastic pentru adunat! Plantele încep să transpire şi se înnegresc mai
târziup, uîln tim
uscatului.
USCAREA
Plantele nu se spală înainte de a fi puse la uscat, dar se taie mărunt. Ceea
ce s -a cules
se aşează afinat pe bucăţi de cârpă sau de hârtie netipărită şi se usucă la
umbră sau în
încăperi aerisite, călduroase (poduri) cât se poate de repede. Pentru
rădăcini, sco arţe sau
porţiuni foarte zemoase ale plantelor este adesea indicată o uscare cu
căldură a rtificială.
Temperatura nu are voie să depăşească 35 grade. Rădăcinile care sunt
spălate t emeinic,
vâscul şi pufuliţa ar fi bine să fie tăiate înainte de uscare.
6
Numai plantele foarte bine uscate pot fi păstrate pentru iarnă. Cele mai
indicate în acest
scop sunt borcanele sau cutiile de carton ce pot fi închise. A se evita
recipientele din plastic
şi cutiile de tablă! Plantele ar trebui ferite de lumină (a se folosi borcane
colorate , cei verzi
sunt cele mai bune).
Aprovizionaţi-vă doar pentrou singură ia rnă! Plantele îşi pierd cu timpul
forţa
tămăduitoare. Fiecare an ne binecuvântează cu o nouă generaţie de
plante.
Moduri de preparare
PREPARAREA CEAIULUI
Opărire sau infuzie:S e taie plantele proaspete şi se pun într-un vas de
sticslăa u
alt recipient nemetalic. Se fierbe apa, se trage de pe foc şi se toarnă
petsetele plan
pregătite. Plantele proaspete nu se lasă să stea în vas - pentru ca ceaiul
să- „dtreacgâă t"
foarte scurt timp (ajunge 1/2 minut)! Ceaiul trebuie să fie foarte
desclhoiasr ela: cgualbe n
deschis sau verde deschis. Plantele uscate se lasă să stea ceva mai mult
timp (re paos: 1-2
minute). Un ceai astfel preparat este mult mai sănătos pşliă mcuati
ochilor.
Rădăcinile se introduc în cantitatea de apă rece indicată, se pun să dea
câtev a clocote
şi se lasă să stea 3 minute.
Raţia de ceai pentru o zi se introduce într-un termos şi se bea din când în
c1â nd câte
înghiţitură pe parcursul întregii zile, corespunzător indicaţiei, în general se
plinugnuer i1ţă
(cu vârf) de plante la 1/4 litru de apă (=1 ceaşcă), altfel conform
indicafieţiecai rdee plala nt ă
în parte.
Extract rece:U nele plante medicinale (de exemplu caşul-popii, vâscul
sau obligeana)
n-au voie să fie opărite, întrucât şi-ar pierde forţa curativă prin acţiunea c
ăldurii.
Un ceai din aceste plante se obţine prin extract rece (numit şi macerat).
Cantditiactaetaă in
la fiecare plantă în parte se lasă în apă rece la macerat 8-12 ore (în
general peste noapte),
apoi maceratul se încălzeşte doar uşor (până la temperatura bună de
băut), iar raţ ia pentru
o zi se păstrează într-un termos care a fost clătit în prealabil cu apă
fierbinte. Ame stecul de
extract rece cu infuzie este considerat cel mai bun mod de utilizare a
plantelor me dicinale:
Plantele se lasă peste noapte la rece, în jumătate din cantitatea de apă
indi cată, iar
dimineaţa se strecoară. Plantele rămase se opăresc acum cu cealaltă
jumătate a cantităţii
de apă (fierbinte) şi se strecoară din nou. Se amestecă extractul rece
(maceratul) ş i infuzia.
Prin această preparare a ceaiului se obţin substanţele active care sunt
solubile fie numai în
apa rece, fie numai în cefiae rbinte.
TINCTURA (ESENŢA)
Tincturile sunt tot extracte obţinute de data aceasta din rachiu de secară
sau d e fructe
de 38-40%. O sticlă sau alt recipient ce poate fi astupat se umple cut
ivreeslep epclante
până la gât, fără a se îndesa, iar deasupra se toarnă rachiu de fructe sau
de seca ră. Sticla
este lăsată să stea, bine închisă, la loc călduros (cca. 20 grade) 14 zile
sau chiar m ai mult,
timp în care se agită des, apoi se strecoară, iar ceea ce răsmeâ snteo
arce bine. Uz inter n:
amestecate cu ceai, tincturile se iau sub formă de picăutzu rei;x tern:
frecţii sau comprese.
7
SUCUL PROASPĂT
Sucurile proaspete de plante se iau sub formă de picături sau se folosesc pe
ntru
tamponarea zonelor bolnave de pe corp. Se obţin cu ajutorul storcătorului
electric de uz
casnic care mărunţeşte plantele, presându-le în acelaşi timp. Sucurile ar
trebui fă cute
proaspăt în fiecare zi. Totuşi, introduse în sticluţe şi bine astupate, pot
ţcinâete va luni dacă
sunt păstrate la frigider.
TERCIUL DE PLANTE
Tulpinile si frunzele se zdrobesc pe un fund de lemn cu ajutorul unui sucitor
de t ăiţei
până se formează un terci. Acesta se întinde pe o pânză care se aplică pe
porţiu nea
bolnavă, se leagă cu o bucată de cârpă şi se menţine cald. Această
cpormesă cu terci se
poate păstra şi peste noapte.
COMPRESELE CU ABURI DIN PLANTE
Se fierbe apă într-o oală, se atârnă deasupra o sită în care se introduc pla nte
proaspete sau uscate şi se acoperă. După câtva timp se iau plantele calde,
muiate, se pun
într-o pânză cu ţesătura rară şi se aplică pe locul suferind. Totul este acoperit
acpuo iu n
postav de lână şi legat strâns cu mai multe cârpe. N-are voie să apară nicid
uen s feenl zaţie
de rece. Foarte eficiente sunt compresele cu aburi de coada-calului.
Cpormesele cu abur i
sunt lăsate să-şi facă efectul timp de 2 ore sau chiar peste noapte.
PREPARAREA ALIFIILOR l A ULEIURILOR
Se mărunţesc de 2 ori câte 2 mâini pline de plante. Se încing 500 grame de
udnetu ră
porc, ca şi cum s-ar pune şniţele la prăjit. Plantele se amestecă în această
grăs ime
fierbinte, se lasă să sfârâie scurt în tigaie, se amestecă în continuare, se
trage tigaia d e pe
foc, se acoperă şi se lasă la rece peste noapte. A doua zi se încălzeşte totul
uşor , se
filtrează printr-o bucată de tifon, iar crema astfel obţinută se introduce cât
este caîlnd ă
borcanele pregătite dinainte.
Prepararea uleiurilora re loc astfel: Florile sau plantele se bagă fără a se
îndesa în tr-o
sticlă până la gât şi se toarnă deasupra ulei de măsline presate la rece, în
aşa fel încât
uleiul să acopere plantele cu un strat gros de 2 degete. Se lasă 14 zile la
soare s au în
apropierea maşinii de gătit.
BĂILE DE PLANTE
Baie completă: Plantele respective sunt puse peste noapte la macerat în
aprăe ce.
Pentru 1 baie este nevoie de 1 găleată (6-8 litri) plină cu plante proaspete
sau de 200
grame de plante uscate. A doua zi, cantitatea respectivă este încălzită, iar
etxutlr aecste
turnat în apa de baie. Durata băii - 20 minute. Inima trebuie să stea în afara
apei. Să n u vă
ştergeţi după baie, ci să vă băgaţi în pat în halat sau prosop de baies ăc atr
anspiraţi timp
de 1 oră.
Baie de şezuPt entru 1 baie de şezut se iau numai 1/2 găleată de
plante pr oaspete
sau aproximativ 100 grame de plante uscate şi se procedează ca la
baia
8
completă. Apa trebuie să ajungă până deasupra rinichilor. Trebuie respectate
indicadţieil e
la fiecare plantă în parte!
Apa reîncălzită a băii complete sau a celei de şezut poate fi folosită încă de 2
ori.
COMPRESELE CU IERBURI SUEDEZE
(COMPRESELE CU BITER SUEDEZ)
în funcţie de dimensiunea locului suferind, se ia o bucată mai mare sau mai
dmei că
vată sau celofibră, se umezeşte cu biter suedez şi se aplică pe porţiunea
bolnavă, ca re a
fost unsă înainte în mod obligatoriu cu untură de porc sau pomăda de
filimică, pentru ca
alcoolul să nu tragă grăsimea din piele. Se poate pune deasupra o bucacteăv
a mai mare
de plastic, pentru a menaja lenjeria, iar abia apoi se leagă o cârpă caldă,
eventual o faşă.
Compresa este lăsată să acţioneze 2-4 ore în funcţie de bosaalău de modul
în care est e
suportată. Dacă pacientul suportă, compresa poate fi ţinută chiar întreaga
noapte. D upă
îndepărtarea ei, pielea se pudrează. Dacă apar totuişriit ări ale pielii la
persoanele m ai
sensibile, atunci compresele trebuie folosite timp mâi scurt sau scoase din
când în când.
Persoanele alergice nu trebuie să utilizeze plasticul, ci vor lega direct cârpele
peste b ucata
de vată sau celofibră. Să nu se uite în nici un caz ungerea pielii cu grăsime
înain te de
aplicarea compresei! Dacă apar mâncări, ungeţi locul cu pomăda de filimică.
Cu aceste comprese nu este obligatoriu să staţi la pat; dacă sunt bine
fixate .-p oate
şedea sau chiar umbla cu ele prin casă.
9