d i a l o g u l a rt e l o r
Adrian-Silvan Ionescu
„Grafica românească 2013” la Chişinău
A.-S.I. – director al
Institutului de Istoria Artei
„G. Oprescu” al Academiei
Române, doctor în ştiinţe
istorice – specialitatea
istorie modernă universală.
Domenii de specializare:
istoria artei româneşti
şi universale, sec. XIX;
etnografie şi artă populară
românească (icoane pe
sticlă şi pe lemn, recipiente
pentru praf de puşcă,
ceramică); etnografie extra-
europeană (Africa, America
de Nord); istoria costumului
civil şi militar; istoria
fotografiei şi a filmului.
177
La 13 februarie 2014, în fastuoasele galerii ale
Muzeului Naţional de Artă al Moldovei din
Chişinău s-a deschis expoziţia „Grafica româ-
nească 2013”, itinerată de la Bucureşti, prin
strădaniile coordonatorului acestei manifestări
anuale – prolificul, inspiratul, pasionatul şi de-
dicatul grafician Ioan Cuciurcă.
Pe simeze s-au alăturat 60 de artişti vizuali.
Unii dintre ei sunt graficieni cu state vechi, alţii
sunt, în mod curent, practicanţi ai altor tehnici
decât acelea care le-au cantonat atenţia pentru
acest eveniment expoziţional. Aşa că s-au întâl-
nit opere realizate de pictori, sculptori, artişti
decoratori etc., la fel de abili în a se exprima
prin acromatisme, în linie şi pată, ca şi atunci
când folosesc uleiurile, lutul, fibrele textile sau
alte materiale.
Angelica Alexe vede Tandreţea în acorduri de
negru şi aur, cu referiri la nuvela neterminată
a lui Mateiu Caragiale Negru şi aur. Evidente
trimiteri livreşti puteau fi observate şi la alţi
expozanţi: lucrarea Fără titlu a lui Emilian
Mureşan, prin baia de sânge din colţul drept,
sus, pare o ilustraţie la Patima roşie, piesa pa-
sională a lui Mihail Sorbul. Unii fac ilustraţie
cu adresă clară, precum Ioachim Nica la vo-
lumul de poezii Scutier al iluziei de Nicolae
Mocanu  – norii săi sunt învestiţi cu valori
sinestezice, evocând compoziţia omonimă a
lui Claude Debussy. Vladimir Ene ilustrează
178 ROMÂNĂ
admirabil inutilitatea, nimicnicia umană, în Useless. Himerele lui Aurel
Pătraşcu nu au în ele nimic înspăimântător, ci, mai degrabă, ceva jucăuş
şi hâtru, ca personajele dintr-o poveste a copilăriei. Prin tehnica mixtă
ce o foloseşte, ele sugerează colajul din materiale textile provenite din
ţesături ţărăneşti. Colaj în adevăratul înţeles al termenului întrebuin-
ţează Felicia Bercu-Grosu în lucrarea intitulată Ferestre şi, prin acest
mijloc, oferă iluzia deschiderii spre spaţii imposibile. Imposibilitatea
comunicării, claustrarea, claustrofobia, necomunicativitatea, despe-
rarea şi însingurarea sunt teme comune pentru mai mulţi expozanţi:
Cristina Dora Găurean (Bondage), Ada Muntean (Pe cord deschis 2),
Viorica Edita Bodea Tătulea (Vignetă 2), Doina Mihăilescu (Autopor-
tret) şi Hermina Csata (Alter ego). Trauma produsă la desprinderea de
copilărie este magistral sintetizată de Ioana Andrei în Păpuşile sale di-
afane, dar cu priviri angoasante, pierdute în masa de albastru terifiant,
cu care identifică necunoscutul, exteriorul şi bestiarul tehnicist, acapa-
rator şi devorator – elemente ce survin obsedant şi în celelalte lucrări
ale expozantei, Peştera şi Podul. Lumea marionetelor, a teatrului de pă-
puşi european sau asiatic, a siluetelor animate, este inspiratoare pentru
Tiberiu Nicolae Marianov (Familia, Plimbare pe role). Cu eleganţa şi
delicateţea caracteristice stilului său grafic, Ioan Atanasiu alătură fiin-
ţe misterioase pe care le supune unei confruntări suprarealiste, ce se
desfăşoară într-un mediu tonat ocru-galben (Ipostaze). Dialogul fără
cuvinte se manifestă prin gestică şi mimică provenite din teatrul buf al
Evului Mediu.
Prea puţini artişti mai sunt atraşi de peisajul tradiţional, dar aceia care
îl slujesc o fac cu întreaga convingere şi dăruire pentru a reprezenta
frumosul natural în întreaga sa splendoare, precum Marieta Rodica
Beşu (Plopi la Ostrov), Camelia Profirescu (Peisaj la Sălciile) şi Alina
Rizea Gherasim (Conac, Tescani) – cea din urmă într-o tehnică mixtă
ce aminteşte serigrafiile lui Rauschenberg.
Programatic sau întâmplător, deliberat sau dintr-un imbold imanent,
inexplicabil, unii dintre expozanţi apelează la „citate” datând din alte
epoci şi din alte surse decât cele strict plastice. De fapt, opera de cre-
aţie se clădeşte pe fundamente de milenii, imposibil de dat uitării
atunci când memoria e bine garnisită cu lecturi şi acumulări formale
de la înaintaşi. Aşa că folosirea citatului, cu ghilimele sau fără, nu este
 d i a l o g u l a rt e l o r 179
criticabilă la nici unul dintre plasticienii care îl adoptă, ca mijloc de
autoexprimare. Marius Jura propune o lucrare suprematistă (Matrice
2012 T.S./ F.H. 1 – N.); Olimpiu Bandalac redescoperă taşismul pe
filieră gestualistă (Desen 02); Asediul ocult al lui Petre Dinu este o îm-
pletire între frotiu şi gestualism. Frotiul este şi pe placul lui Albert Le-
vente, atunci când abordează şi dezvoltă, într-un triptic, tema Embrio,
în vreme ce Nostalgia lui Constantin Grigoruţă se constituie dintr-o
alăturare de realism şi gestualism dezlănţuit. Amintirile din op-art îl
îndeamnă pe Iosif Stroia să apeleze la efectele sigure ale acesteia în pas-
telurile sale Portal 1 şi La limita spaţiului. Excurs în letrism fac Loretta
Băluţă Lorincz (Omagiu lui Eminescu I), Ana-Maria Rugescu (Înscri-
suri) şi Ioan Lăzureanu (The new @ge Gods I). Pentru Onisim Colta
letrismul devine motiv de ironie: un Cântar de cuvinte pe al cărui taler
se află o grămăjuie de litere disparate ca şi când ar fi o cantitate de zahăr
sau griş măsurată la băcănie pentru un client cu apetenţă pentru ci-
tit. Radu Igaszag expune un portret compus din fragmente de mozaic
(Ştefan). O evocare a lui Keith Haring se întâlneşte în gravura în acva-
forte a Adinei Sztrharszky, intitulată Despre mine, unde sunt compuse
o sumedenie de siluete umane, cu capul în jos. Visul Silviei Ionel este o
delicată sugestie a fluturărilor policrome ale subconştientului, similare
aripilor de fluturi, cu specificele lor irizări. Cu propensiune pentru arta
sacră, Marcel Munteanu schiţează o Pieta. Tripticul Studiu de lumină al
Claudiei Tache evidenţiază transparenţa unei perdele de nailon prin
care străbat razele de soare. Bogate efecte de lumini şi umbre obţine
Marcela Rădulescu în desenul ei, executat în creion şi cărbune, Interi-
or-exterior. Naraţiunile romantice şi aspiraţiile spre tărâmuri mirifice
sunt la ele acasă în compoziţia Luciei Puşcaşu (Călătorind departe).
Pe lângă aceste lucrări bidimensionale, unii dintre participanţi au optat
pentru tridimensional: Atena-Elena Simionescu are un Experiment  /
Carte obiect ce se revelă secvenţial şi evoluează pe orizontală, ieşind din-
tr-o cutie; tot de la o cutie pornește şi Monica Vasinca, pentru a-şi sur-
prinde admiratorii (Cubul lui Metatron). La alţii, sugestia volumului este
atât de mare, încât privitorul poate cădea în capcana întinsă de autori,
dorind să atingă obiectul ca în cazul lui Ioan Doru Vlădoiu (Din foc şi
duh). Speculând efectele optice obţinute din juxtapunerea tonurilor pri-
mare, Ioan Cuciurcă dă frâu liber jocurilor pirotehnice pentru a simula
glisarea spre preriile fără margini (Marile întinderi II: Glisare 1). Săgeţile
180 ROMÂNĂ
sale multicolore – şi spirituale! – se îndreaptă direct către inimile privi-
torilor, pentru a-i capacita înspre înţelegerea limbajului necuvântat al ini-
mii, neînţelese, de artist. În Loana, pasta de hârtie, presată în casetoane, şi
petele mozaicate de tonuri calde sunt specifice tehnicii experimentate de
Constantin Apostol, care face legătura între maniera maeştrilor anonimi,
de fresce, cu tematică sacră din lăcaşurile de cult ortodoxe şi fanteziile
artistului contemporan, în continuă căutare de noi mijloace de expresie
plastică.
Această expoziţie bucureşteană coincide, în chip fericit, cu o manifes-
tare unde sunt prezentate piese de patrimoniu din colecţiile muzeu-
lui-gazdă – „Samuraii în arta Ukiyo-e” – fapt ce suscită un dialog între
două epoci şi mai multe stiluri din artele grafice.
Reunind plasticieni de vârste diferite şi cu preocupări la fel de diverse,
„Grafica românească 2013” se prezintă ca un spectacol atractiv şi inspi-
rator pentru publicul din Chişinău, dornic a se informa asupra tendin-
ţelor din plastica naţională de dincoace de Prut.