Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologia Personalitatii PDF
Psihologia Personalitatii PDF
Modulul 4
Exemplu:
1. Desenaţi pe o foaie o stea cu înălţimea de 1,5 cm şi un cerc de aceleaşi dimensiuni.
Lăsaţi o distanţă de 7 cm între stea şi cerc.
Explicaţie: cercul se suprapune peste pata oarbă. Oamenii nu sunt de regulă conştienţi de
existenţa ei. Nici un obiect proiectat pe pata oarbă nu va fi perceput. În concluzie, câmpul
perceptiv are anumite discontinuităţi (goluri), pe care oamenii, de obicei, nu le
conştientizează. Fenomenologia explică acest fapt prin implicarea interpretării perceptive –
oamenii umplu golurile perceptive pentru că ştiu sau cred că punctul (cercul) există, chiar
dacă nu este perceput.
Ca atare, din perspectivă fenomenologică, orice obiect există doar în măsura în care
persoana crede în existenţa sa.
Æ Credinţele se bazează pe percepţii, dar şi pe asumpţia că ceva există. Din perspectivă
fenomenologică, „realitatea este realitatea percepută”. Două persoane care observă
aceeaşi realitate o vor percepe foarte diferit, ba chiar este posibil să perceapă două realităţi
distincte.
Geer, Gatchel & Davison (1970) arătau că stresul este determinat nu doar de
caracteristicile obiective ale situaţiei, ci şi de credinţa subiectivă a persoanei că poate
controla acea situaţie (self efficacy – Bandura). Ei au administrat experimental şocuri
electrice, toate cu aceeaşi intensitate. Nici un subiect nu a putut controla real intensitatea
şocurilor. În prima fază, toţi subiecţii au fost trataţi cu şocuri electrice şi s-a măsurat timpul
de reacţie şi nivelul de arousal (aici indicator de stres). Apoi, în a doua fază, subiecţii au
fost împărţiţi în două grupuri. Subiecţii din primul grup (experimental) au fost lăsaţi să
creadă că vor putea scurta durata şocurilor administrate dacă vor apăsa suficient de repede
o manetă. Subiecţii din acest grup au avut percepţia controlului. Al doilea grup a fost
grupul de control, în care subiecţii nu au avut această percepţie că pot controla şocurile. În
schimb, li s-a spus doar că următoarele 10 şocuri vor fi scurte.
Rezultatele arată că indicatorii de stres măsuraţi pe perioada administrării şocurilor
(faza 2) la primul grup au avut o valoare mai mică decât la al doilea grup. Concluzia a fost
că percepţia subiectivă a unei situaţii face ca una şi aceeaşi realitate să fie trăită psiho-
comportamental şi fiziologic (în acest exemplu) mult diferit.
Æ Fenomenologia ca perspectivă filosofică se preocupă de modul de cunoaştere
subiectivă a realităţii obiective.
Æ Fenomenologia ca perspectivă de analiză psihologică ridică problema validităţii
ştiinţifice. În ştiinţă se caută realitatea obiectivă, cea asupra căreia mai mulţi observatori se
pun de acord în baza celor observate. Din perspectivă fenomenologică, cunoaşterea şi
analiza experienţei personale este un act ce nu poate fi realizat decât subiectiv de către
respectiva persoană, intrucat doar aceasta are acces deplin la analiza psihologică a
propriilor stări. Carl Rogers (1964) vorbeşte de cunoaşterea fenomenologică – demers care
presupune înţelegerea personalităţii prin prisma propriului cadru intern de referinţă.
1.2. Particularităţi şi asumpţii ale teoriei fenomenologice
1. Oamenii sunt fiinţe natural active. Teoria fenomenologică elimină necesitatea
invocării motivaţiei ca factor explicativ al comportamentului. Oamenii nu sunt
obiecte inerte care trebuie puse în mişcare prin acţiunea unor forţe motivaţionale
externe. Teoria fenomenologică asumă că oamenii reacţionează prin zestrea lor
biologică la evenimentele stimul.
2. Teoria fenomenologică se interesează de direcţionarea comportamentului. Rogers
afirmă că acesta este direcţionat de tendinţa unică a oamenilor de autoactualizare.
Kelly susţine că „oamenii acţionează astfel încât să-şi maximizeze abilitatea de a
anticipa cu acurateţe evenimentele din viaţa lor.
3. Teoria fenomenologică abordează omul ca fiinţă dinamică. „Viaţa este în cel mai
bun caz o curgere, un flux, un proces schimbător în care nimic nu este fix” (Rogers,
1961). Această concepţie subliniază importanţa analizei de tipul „aici şi acum” a
experienţei curente. „Aici şi acum” este trăirea actuală bine focalizată şi nu cea
prezentă, care se extinde pe perioade mai lungi (săptămâna / anul acesta). Se admite
că experienţa anterioară influenţează comportamentul prezent, dar trecutul este
interpretat doar în măsura în care afectează percepţia prezentă. Perspectiva
fenomenologică acordă astfel puţină atenţie trăsăturilor de personalitate sau pattern-
urilor comportamentale originate în copilăria timpurie (spre deosebire de
psihanaliză).
4. Teoria fenomenologică este holistică – explică şi concepe comportamente specifice
în termenii întregii personalităţi a individului. Rogers subliniază importanţa
consistenţei dintre percepţia proprie a unui individ şi felul în care îl percep ceilalţi.
Kelly refuză să diferenţieze între gânduri, sentimente şi acţiuni, considerând toate
acestea procese psihologice subscrise şi guvernate de aceleaşi principii.
5. Teoria fenomenologică implică şi creditează o metodologie idiografică în studiul
personalităţii. Individualitatea este aspectul central în perspectiva fenomenologică.
Rogers şi Maslow consideră că toate comportamentele sunt guvernate de tendinţa
de autorealizare, deşi natura acestei tendinţe este idiosincratică pentru fiecare
individ. Kelly arată că fiecare conduită este determinată de felul în care oamenii
percep lumea, dar viziunile asupra lumii sunt unice pentru fiecare persoană.
6. Oamenii se comportă raţional. Acţiunile oamenilor reprezintă răspunsuri
„sensibile” la mediu aşa cum îl percepe individul. Se asumă că oamenii sunt atenţi
la procesările lor psihologice, astfel se subliniază experienţa conştientă.
Consideraţie Auto-consideraţie
pozitivă pozitivă
Practici tipice pentru dezvoltarea creativă Practici tipice pentru dezvoltarea necreativă
1. Respect opiniile copilului meu şi-l încurajez să şi 1. Îmi învăţ copilul că dacă e rău va fi pedepsit într-
le exprime. un fel sau altul.
2. Îmi las copilul să ia singur decizii. 2. Îmi ţin copilul departe de alţi copii sau familii care
au idei şi valori diferite de ale noastre.
3. Îmi încurajez copilul să fie curios, să exploreze şi 3. Nu permit copilului meu să-mi chestioneze
să chestioneze lucrurile. deciziile.
RC (salivaţie)
Atunci când răspunsul salivar apare doar la stimulul condiţionat, fără a mai fi necesară
concomitenţa stimulului necondiţionat, avem de a face cu un răspuns condiţionat, ca
dovadă a învăţării prin condiţionarea clasică.