Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției

europene din același an și expresie a procesului de afirmare a

națiunii române și a conștiinței naționale. Un factor deosebit de
important l-a constituit Revoluția Franceză din februarie 1848
care a avut repercusiuni asupra întregii Europe.
Deoarece Franța era un stat național unitar, revoluția de aici a
avut un predominant caracter social, pe când în celelalte țări a
luat diferite forme, după necesitățile locale. Astfel că, principiul
libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat
și s-a transformat în libertăți naționale pentru popoarele supuse,
iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate
națională[1].
Revoluția Română de la 1848 s-a desfășurat în condițiile în
care părți din teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor
vecine (Transilvania, Bucovina), în timp
ce Moldova și Muntenia erau constrânse să accepte
protectoratul Rusiei țariste și suzeranitatea Imperiului Otoman[2].