Parabola prăfuită cu pădurea care nu se

vede din cauza copacilor se aplică perfect

pentru competitivitate.
Începi o afacere, știi multe despre zona ta de activitate, despre „desișul” din pădure în
care se află domeniul de activitate al firmei. Dar nu ai o imagine clară despre întreg,
despre toată pădurea, despre ce noutăți apar în domeniul tău de acțiune, despre ce se
întâmplă pe plan mondial în business-ul tău.
Oricând poți fi scos de pe piață de o altă entitate din aria ta de acțiune – o firmă, un
consorțiu – care „știe mai bine pe ce lume se află”, care are harta pădurii.  Dacă nu ești
scos din afaceri într-un asemenea context, cel  puțin nu poți să treci peste un anumit
nivel „local” de dezvoltare al afacerii tale. Ceea ce este frustrant – ar trebui ca
potențialitatea a ceea ce întreprinzi să fie maximă, să ai de la început un nivel de
competitivitate potențial ne-limitat de limitările de cunoaștere a pieței și competiției.

Competitivitatea este întotdeauna un

raport.
Un raport între ce poate face întreprinderea ta și ce pot face alții care acționează în
același domeniu. Raportul acesta este viabil atunci când este rezultat dintr-o
permanentă atenție acordată acțiunilor economice care se petrec în jurul ideii tale de
afacere.

Există un echilibru dinamic și viu al analizei

interne a activității economice a business-
ului tău – cheltuieli, venituri, investiții etc. în
raport cu analiza activității competiției.
O analiză pur internă te poate aduce în pragul falimentului – atunci când mergi fără să
știi în domeniul tău de activitate în direcții nerentabile la care alții au renunțat demult.
Doar „a sta cu ochii” pe ceilalți te poate face să scapi din mâini producția și vânzările,
sau să suferi de o „depresie” de genul – “Nu am nici o șansă să ajung la un asemenea
nivel…”
 „Ce competitivitate să am eu cu doar un
chioșc de covrigi în stradă?”
Greșit. Gradul minim de competitivitate al unei afaceri mici este desemnat de legislația
specifică fiecăreia – nu poți deschide un chioșc care nu are dotări „competitive” –
aparate, angajați etc., care să asigure un minimum legal de igienă și confort. De aici în
sus începe povestea supraviețuirii și a succesului unei afaceri.
Viziunea competitivă chiar și pentru cele mai mici afaceri este (și) în sarcina
specialiștilor în macroeconomie care trebuie să genereze standarde ridicate bazate pe
legislație stimulativă, finanțări, scutiri de taxe etc. pornind de la analizarea nevoilor
micilor afaceri din cele mai diferite domenii.

Scara competitivității începe cu susținerea

micilor afaceri de către administrații care
colaborează cu antreprenorii în interesul
comunității și se termină cu supravegherea
anti-trust, care permite conviețuirea
concurențială la nivelul internațional al
marilor corporații.
Între cele două extreme, se desfășoară viața febrilă a pieței economice.

Competitivitatea înseamnă creativitate.

România a trecut prin etape istorice în care
a reușit să fie „altfel” decât alții.
Cel mai bun exemplu este domeniul IT. Patroni ai firmelor de cablu locale au instalat
cablu optic în toată țara, dincolo și dincoace de orice fel de politică economică a
statului. Când marii operatori de cablu au venit și au cumpărat firmele locale, s-au văzut
în imposibilitatea de a cere prețuri mari pentru ceva ce devenise un fapt banal –
Internetul de mare viteză. Așa românii au la dispoziția lor rețele excelente de Net. Așa
suntem în topul mondial al firmelor IT.
 Competitivitatea înseamnă excelență.
Analiză, cercetare, inovare de vârf. Nu se poate altfel. În Japonia primul ministru apare
în Parlament să ceară fonduri pentru ca țara să rămână lider în electronică. Statele
Unite, China, Germania, fac proiecții pe zeci de ani în viitor pentru păstrarea avansului
tehnologic și economic. Ce rol poate face România în acest context? Investiția în
inteligență ne poate da o șansă. Învățământ și cercetare. Păstrarea talentelor în țară cu
orice sacrificiu. Coordonarea inteligentă de către profesioniști capabili a sectoarelor
economice. O politică economică a excelenței, bazată pe afaceri de excelență.

Competitivitatea considerată ca un reper

fundamental poate schimba fața cenușie și
atomizată a afacerilor din România.
Este nevoie de energie și entuziasm care să schimbe mersul lucrurilor. Mii de
antreprenori acționează perfect autonom în România în acest moment sub presiunea
unor legi aberante, găsind cu mare greutate finanțare sau angajați capabili pentru
business-ul lor.
O asemenea manieră de sub-praviețuire economică trebuie să fie schimbată. Legiuitorii,
ministerele, administratorii locali – ceea ce numim impropriu „Stat” , trebuie să ajute
antreprenorii să „ridice capul” din problemele lor zilnice și acute și să privească în
perspectivă rolul lor în context local, regional, național, european.
Aceasta este în fapt economia națională: Conlucrarea în scopul creșterii competitivității
a Statului cu oamenii de afaceri.